690 matches
-
I s-au acordat Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1973), Premiul Uniunii Scriitorilor (1979, 1993) ș.a. Versurile din Pasărea tăiată trădează o maturitate stilistică și o viziune surprinzător de personală: e o poezie a tainelor simple ale lumii, percepute în concretețea lor nudă, cu spaimă, dar și cu plăcerea detaliului crud. Fie că e vorba de evenimente banale din lumea satului, precum tăierea unui miel sau a unei găini, de potcovirea cailor sau de întâmplări obișnuite din viața unui copil sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
al Bărăganului, dezastrele naturale din lumea satelor, incendiile devastatoare (La arie), seceta (Ape mari). Aceste descrieri - observă Tudor Vianu - se caracterizează prin „preciziunea imaginei”, natura fiind transpusă frecvent „cu simplitate sugestivă, fără comparații și epitete”, într-un stil de remarcabilă concretețe. SCRIERI: Scrisori către plugari, București, 1901; Drum și popas, București, 1904; În urma plugului, București, 1905; Două neamuri, București, 1906; Pe drumul Bărăganului, București, 1908; Ape mari, București, 1910; Pe Mărgineanca, București, 1912; Ion Măgură, București, f.a.; Nuvele, București, f. a.; Călugărenii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
se doresc a fi clare. Otto așază sacrul într-un registru inaccesibil, însă cu valoare „obiectuală“, împrumutând totodată un chip mundan prin manifestările lui, cu care, însă, nu se identifică. „Obiecti vi zarea“ se produce în trei registre: numinosul are „concretețe“ în transcendent, se manifestă în lumea percepută ca exterioritate sensibilă și reprezintă în același timp o dimensiune inerentă, constitutivă umanului, în accepție transcendental-kantiană (deci vizând facultățile omului, prin prisma analizei critice a structurilor și precondițiilor de posibilitate ale cunoașterii și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
canon, cantitate de imprevizibil etc.), expresivă (calitatea stilului, intensitate, originalitate, uzanță semantică etc.) - ce individualizează discursul. Metafora "[...] nodul gordian" dintr-un titlu al ziarului Cotidianul: "I. R..., față în față cu nodul gordian al adjuncților IPJ [...]", (Cotidianul.ro, 2012) dă concretețe unui anumit tip de reprezentare a realității sociale, având sensul de "situație extrem de complicată". Prin trăsăturile de "inedit", "imprevizibil", "original" această metaforă depășește orice alt tipar de echivalențe uzate și banale. Este un cliseu cultural rar, și tocmai prin această
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
I.L. Caragiale. Cu toate că inflexiunile în cheie idilizantă răzbat din multe pagini, M. știe uneori să-și controleze emoțiile, să ia o oarecare distanță și să domine faptele ca un observator prevenit, lucid. Pare interesată mai degrabă de minuția reconstituirii, de concretețea unei senzații, de precizia unui gest, a unei vocabule și nu pune mare preț pe comentariu. În aviditatea privirii se ascunde totuși o frustrare, o vitalitate reprimată, căutându-și drum spre exteriorizare. Doar în fața naturii, a viețuitoarelor și a copiilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287993_a_289322]
-
de aceea o revelație, de o elocventă modernitate a comunicării lirice, mai puțin întâlnită în graiul aromân, chiar dacă nu lipsesc exemplele de acest fel, mai cu seamă în generațiile din ultimele două-trei decenii. Lumea acestei poezii este de fapt, în concretețea ei, cea pe care au cunoscut-o și au „transpus-o” în versurile lor toți înaintașii autoarei, și anume universul aromânesc arhetipal. C. M. aduce însă în prezentarea acestei lumi un plus de meditație, de sensibilitate și de subliniată reflecție existențială
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286094_a_287423]
-
totalității, a principiilor, prin actul poeziei. Eminescu e modelul exemplar, întrucât se raportează, „la mister, la moarte, la contradicțiile grave ale existenței” (Eminescu, 1943), poezia e asimilată stării religioase (Poezia). Când își definește stilul prin tendința de a împrumuta vorbelor concretețe materială („unele să miroasă [...], altele să fie dure sau mușchiulate și cu păr animal”), el merge, conștient, în răspăr cu o literatură ștearsă, de simțăminte lâncede. Acțiunea sa de învigorare este susținută prin ceea ce s-a numit o estetică a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
e o culegere de cronici și intervenții în jurul unor autori și cărți (multe sunt ediții critice sau volume de inedite). O secțiune Pro domo, cu interviuri, este utilă în înțelegerea formației și evoluției istoricului și teoreticianului literar. Atras deopotrivă de concretețea fenomenului (rebel verificărilor conceptuale prin haotica-i individualitate) și de ordinea conceptelor, Paul Cornea oscilează între plenitudinea criticii și altitudinea abordării teoretice, postulând necesara lor coexistență și realizând această coexistență nu prin interferarea critică-teorie, ci prin alternarea lor în lucrări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
episoade biografice inedite. Cărțile despre Eminescu, construite, în bună măsură, pe o tramă detectivistică, configurează tentativa autorului de a reintegra opera omnia eminesciană în epoca sa, pentru ca, astfel, trăsăturile definitorii și diferențiatoare ale acesteia să se detașeze cu mai mare concretețe. Atunci când sunt argumentate numai pe cale deductivă, ipotezele lansate de G. în domeniul biografiei eminesciene rămân riscante. Așa este, de pildă, demonstrația dezvoltată în A doua viață a lui Eminescu, potrivit căreia poetul a fost marginalizat, stigmatizat pe nedrept cu pecetea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287222_a_288551]
-
abordarea statică a gândirii; c) elevarea principiilor abstracte și d) abordarea prescriptivă și moralizatoare. Pe de altă parte, Kuhn apare ca fiind un gânditor romantic a cărui ideologie socială are următoarele coordonate metodologice: a) respingerea atomismului și individualismului; b) prioritatea concreteții istorice în raport cu universalul; c) sublinierea importanței concretului, în detrimentul legilor generale și abstracte și d) imanența valorilor, care sunt unite cu faptele (David Bloor, Knowledge and Social Imagery, Routledge and Kegan Paul, Londra, 1976, pp. 64-65). 157 Idem, p. 61. 158
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și variantelor sale reprezentate În spațiul avangardist, În sensul unei practici a poeziei ca o construcție În limbaj, ca și indiferentă față de „idee” și față de „natură”; sugestie radicalizată de avangardă În direcția de-simbolizării cuvîntului, a exploatării la maximum a concreteții verbului și, ca atare, a evadării, cum ziceau „integraliștii”, din „pastișul etern natural”. Experiența din Invitație la bal urmează, În linii mari, acestor exigențe. Dacă „artistul nu imită, artistul creează”, căutînd „linia cuvîntul culoarea pe care n-o găsești În
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Întrețină asemenea scheme de organizare a spațiului imaginar. În varianta sa constructivist-integralistă, exigența, de pildă, a de-subiectivizării poeziei (antisentimentalismul, repudierea retoricii, anecdoticului, cultul „obiectivității” și al sintezei intelectuale aplicate unei lumi a obiectelor ce miza pe senzație, pe o concretețe și plasticitate În stare să ofere o replică verbală materialității lumii date etc.) invita la Întoarcerea spre un afară mereu promițător ca abundență a materiei și mișcării, ca posibilități de restructurare spectaculară a datului real În acea „expresie plastică, strictă
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
se ivește din unitatea paradoxală a resimțirii Vieții. O autentică inițiere în premisele paradoxului nu ar putea fi oferită altundeva decât în formula oximoronică a fiecărei „fericiri” evanghelice. Prin faptă, restaurarea pascală a Vieții dobândește în propriul meu trup o concretețe ultimă. Resimțind suferința stavropegică, dobândesc bucuria pascală. Pentru Michel Henry, ratarea confruntării cu acest Adevăr - pogorât printre noi „în carne și oase” - ne-ar putea face să credem că esența vieții este rezumată de o ecuație chimică (satisfăcută, eventual, de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
aduceți mâniia lui Dumnezeu asupra voastră și în țara voastră; că văz că fărălegile voastre curând va să se sloboză pre voi”), și să-l facă, în spiritul păzirii legii, să coboare spre un atac la persoană de o savuroasă concretețe: „Că pre soru-ta, care o ai măritat după Bogdan fără lege, având el muere cu lege și o au lăsat fără de nici o vină și au luat pe soru-ta, el este curvariu și soru-ta ca o preacurvă. Ce-i desparți și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
remarca și Pompiliu Constantinescu în cronica la Teze și antiteze, stilurile culturale neavând o valoare în sine (Dostoievski și Balzac sunt văzuți, în Noua structură..., ca „anacronici”), ci părând a se eclipsa și încapsula succesiv într-o căutare tensionată a „concreteții” și „autenticității”. De aceea, „dosarul de existențe” - propus, încă din subsolul primei pagini, de autor - este, înainte de toate, un dosar de declarații de intenție și indicații de regie textualistă - asemănarea cu Proust, identificată de Tudor Vianu la nivelul construcției frazei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
simetrie negativă desăvârșită cu „poruncile” întemeietoare ale junimismului, un eseu „în contra direcției” literare estetizante, labirintice și autotelice, a sfârșitului de secol XIX. Frumusețea unei opere de artă - polemizează P. - nu constă în gradul ei de refracție (literaturizare) și distanțare față de concretețea (mediocritatea) mundană, ci în proprietatea termenilor, în coincidența „substanțială” dintre „valoarea verbală” (semnificantă) și „valoarea conținutului” (semnificată), care, exprimând „cu exactitate” voința autorului, conferă scrisului o impresie de trăire (referențialitate) originară, nemediată. Puse alături de Amintirile... lui Grigore Lăcusteanu și, păstrând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
originare la rigorile creației narative, de altfel, ,,basmul nuvelistic’’ constituie o specie pe care, alături de Creangă, în aria literaturii române, scriitorul nostru o ilustrează cu strălucire. Să luăm în discuție de exemplu, pasajul de început din Poveste, Imitație, izbitor, prin concretețea lui analitică și descriptivă, prin prospețimea modului în care funcționează așazisa tehnică a ,,privirii’’. Situat într-un context narativ structurat de aura sacralității, momentul vânătorii ni se prezintă sustrăgându-se metodic oricărei înfiorături mitizante, prezența miracolului ca sursă a fantasticului
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
mai ales, ,,simte’’ cu întreaga sa ființă că îl domină o anumită forță inaccesibilă cunoașterii firești. Tânărul personaj cu voința de a percepe și de a analiza ,,la rece’’ ceea ce i se întâmplă complet paralizată, el are halucinații de o concretețe ,,realistă’’, cărora le acordă un credit nelimitat, și de care se lasă complet acaparat sub aspect afectiv. Bărbatul nu poate și nici nu dorește să-și explice întâmplările prin care trece, întâmplări de un fantastic absolut straniu, altfel decât prin
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
deveni una dominantă în deceniile următoare, constituie un fenomen cu strălucire ilustrat de această nuvelă. Faptul că a doua întâlnire din vis dintre cei doi eroi coincide aproape cu întâlnirea din momentul final face ca aceste imagini onirice, de o concretețe brutală, probează nedesmințita consecvență a naratorului față de formula analitic fantastică pentru care a optat din capul locului. Rămas stăpân peste averea fratelui, el își face socoteală că acela este cu neputință de a veni să și-o mai ceară: ,,...dar
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
mulți ani de muncă. Ani de lecturi lente, ca să ajung să frâng tăria filologiei prin filologie; adică să trec de la prima aproximare literala, lingvistică a cuvântului la valoarea să intensă, poetica. Nu în cadrul unei poetici a cuvântului, ci în toată concretețea să, prin reprezentarea vizuală (nu prin aluzie) a obiectului evocat. Deoarece eu nu am înțeles puritatea poeziei, despre care s-a vorbit atât de mult în acești ani că moștenire a decadentismului, ci în funcție de limbajul sau direct și concret. Tocmai
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
apprendere la morte di Amedeo esclamò: "Maledetto gobbo!" apud Sergio Solmi, op. cît., p. 147. 111 Gregory Hays, op. cît., pp. 26-43. 112 Gobetti asimilase tradiția școlii crociene, împărtășea idealurile lui Gramsci de la 'Ordine Nuovo' și pe cele ale maeștrilor concreteței iluministe: Gaetano Salvemini, Giustino Fortunato, frații Ruffini și Giulio Einaudi. Învățând de la ei disciplinele economiei, el presimțea influență lumii editoriale asupra menținerii sau răsturnării puterii politice. Deoarece dorea reînnodarea acestei tradiției iluministe cu prezentul pe alta filiera decât cea propusă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a urâtului, accentuează tragismul surprins de tabloul lumii în suferință: "fiecare pat creștea c-o floare" și explicitarea metaforei în final "hemoragii de jar puneau în gură/ mari garoafe roșii pe sicriu..." Sunt, în acest poem, imagini de o cutremurătoare concretețe, demitizând vechi clișee literare - și generația aceasta pare să fi reușit să reinventeze motivul lunii integrându-l într-o varietate uimitoare de contexte - și accentuând suferința tocmai prin sublinierea neputinței de exteriorizare: "Luna cât un jnep, cât o femeie,/ atârna
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
resemantiza lumea. Cititorul, devenit spectator, e invitat să depășească și el o barieră, aceea dintre public și actor și să ia parte la asaltul asupra convenționalizării. Universul citadin e prezentat secvențial în aceste texte, imaginea tramvaiului, a biliardului ezită între concretețe și volatil. Din dialogul acesta imaginar nu lipsesc retorismele, adresările directe, exclamațiile, interogațiile, invocațiile sau invitațiile. Se conturează o ipostază a circarului care strigă/ invită adunarea la un spectacol care se vrea apropiat de cel al bâlciului, e o alunecare
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
semnul probabilității "nu lovi tare, prea tare: bilele/ pot sări de pe masă și vei pierde doi timpi/ și poate o parte din puncte..." (s.n.). Schimbând registrul stilistic se menține căutarea centrului "bila-soare", dar într-un univers care pare să capete concretețe, eliberându-se de balastul abstractizărilor. Se creează însă o diferență față de tehnica argheziană a concretizării abstractului, în cazul lui Geo Dumitrescu lipsesc lanțurile metaforice și tendința spre narativ este evidentă. Tehnica este a gradării, a acumulării de elemente ca într-
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dintre reacția comună la o asemenea scenă a sfârșitului și uimirea inocent jucată integrează grotescul în normalitate. Totul transmite ideea de moarte, de încremenire. S-a observat întotdeauna în cazul lui Ion Caraion capacitatea deosebită a acestuia de a da concretețe limbajului, se inovează astfel stilistic forțând limbajul să exprime starea de dezgust universal care pare a caracteriza integral primele cicluri de poeme. Comparațiile, metaforele utilizate par desprinse din literatura avangardei, având aceeași putere de a șoca, iar uneori frizând absurdul
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]