403 matches
-
și avocatul multor cauze dubioase), cuvinte citate de soția sa în postfața la cartea postumă Mortality (Atlantic Books, 2012), care încoronează descrierea uneia din frecventele petreceri de câte opt ore, organizate acasă, „unde mesele erau atât de încărcate de ambasadori, condeieri, dizidenți politici, studenți și copii încât se stătea cot lângă cot și era imposibil să găsești un loc unde să pui paharul cu vin”. Ei bine, în mjlocul acelei atmosfere fierbinți, Hitchens se ridica și „ținea toasturi pline de energie
Ești mulțumit de tine? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4351_a_5676]
-
nu poate fi folosită decît acolo unde ea are valoare. Nimic gratuit, de complezență. Nici diletantism, fie el chiar tratat cu seriozitate (așa cum, din păcate, se mai practică prin ogrăzile criticii noastre muzicale) ori știință exersată mecanic (apanaj al unor condeieri cu experiență, dar vădit plictisiți, vlăguiți). Nici prețiozitate umflată de figuri retorice în stare să sfîrșească prin a se comporta ca harfiile din poveste: strică tot ce ating. În schimb, descopeream un stil spumos, pe alocuri frapant, care face capital
Scrisoare deschisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11484_a_12809]
-
al personalității care mai mult separă decât unește, să se ridice glasul recunoștinței și să se vadă cum prinde corp o nouă conștiință intelectuală". Și în continuare: Pentru spiritul de partid politic, scriitorii nu reprezentau nici o problemă națională. Erau niște condeieri buni să acopere cu proză hectarele de hârtie disponibilă, grațios oferită demagogiei prin seducțiunea talentului". De atunci încolo, însă, erau atenționați că: "Cine poartă cu demnitate un condei prin țarina limbii românești, cine va ilustra această limbă terorizată de câțiva
Din activitatea S.S.R. by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8194_a_9519]
-
titlu mai multor scriitori din zona de vest a României. Nu cunosc, la ora când redactez aceste rânduri, ce au răspuns. Cum eu n-am fost chestionat, mi-a venit ideea să răspund aici mini-provocării menite să-l scoată pe condeier din micul (și adeseori) viciosul său cerc de nevroze, automatisme și idiosincrazii. Aș începe prin a spune ce meserii aș putea practica (pe unele, perioade mai lungi sau mai scurte, chiar le-am practicat). Elimin de la bun început ocupațiile ce
Ce meserie n-ați putea practica? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2629_a_3954]
-
a produce opere. Ca și cum o graniță trasată de Caliban l-ar împiedica pe critic să fie scriitor, iar pe scriitor să fie critic. Cu tot citatul din Ezra Pound, concepția etalată aparține unui semidoct: "În perioade de criză, tulburi, unii condeieri să se așeze deasupra creației beletristice, intimidînd, prin ponegrire sau hăulire (sic!), activitatea unor poeți, prozatori, dramaturgi, clasici, nu de puține ori, și contemporani, mai ales... Cine se poate sustrage din fața unor asemenea calibani? E adevărat, există o cale de
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
stai pe malul Nopții și nu/întinzi mâna?/ Crezi că nu trebuie să faci/niciun efort pentru ca literele să/devină un nume?..>". O emoționantă parabolă a deontologiei și rolului poetului în viața semenilor, incompatibilă cu oportunismul narcisic și egolatru al condeierilor de sezon, oferind divertisment și exhibiționism funambulesc, crezându-se inamovibili, de sine stătători și irezistibili. George Vulturescu se arată în acest volum un veritabil exeget al pietrelor și al fulgerului, al stelelor și al arcanelor conexiuni dintre ele și om
Arhiva de fulgere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7979_a_9304]
-
Zanona. O lectură mișto, dacă vreți s-o aduc..."). Fascinației pentru pulp-fiction îi este tributară și chelnerița din povestirea Fanfaronul, "victimă" a literaturii de consum, pe care o trăiește cu aceeași înfrigurare cu care ascultătorii argentinieni din Mătușa Julia și condeierul, "trăiau" radio-novelele. Din cele spuse pînă acum s-ar putea deduce că Bohumil Hrabal își construiește propriul univers prozastic, abstras, autonom și relativ indiferent față de realitatea curentă, și că, în consecință nimic nu ar fi mai străin acestei cărți decît
Hrabal, Baltisberger, bestialul doctor Quartz și a treia Europă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16350_a_17675]
-
cele mai ridicule năstrușnicii auzite și citite, despre care pot depune mărturie, privește istoria literară (documentară!) și s-a-ntâmplat acum vreo treizeci de ani. Iată faptele, așa cum s-au petrecut în lunile august din anii 1972 și 1973. Trei condeieri, a căror amintire încă vie, nu numai în sensibilitatea mea, precum și discreția conviețuirii mă obligă să nu le divulg, deocamdată, numele, au afirmat, la postul TV oficial și în presa literară, că Tudor Arghezi a fost condamnat, în procesul revistei
Un proces care nu a avut loc decât pe hârtie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/10537_a_11862]
-
trecute cu vederea. A nu le da în vileag ar însemna să acceptăm și nu numai, ci să și promovăm, din îngăduință "umană", drept adevăruri neadevărurile cunoscute și să admitem, cu aceeași îngăduință, motivele lor. Excluzând din aserțiunile celor trei condeieri despre procesul revistei Facla cu Regele Carol I, intenția neonestă, rău-voitoare a falsificării, falsul, totuși, rămâne fals, nu numai înregistrat pe o casetă video (dacă nu va fi fost ștearsă ori distrusă), ci și scris, tipărit. Iar sursa lui este
Un proces care nu a avut loc decât pe hârtie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/10537_a_11862]
-
va fi fost ștearsă ori distrusă), ci și scris, tipărit. Iar sursa lui este blestemata plăcere a unora de a vorbi și chiar de a scrie pe neștiute, ori luându-se după zvonuri sau după impresii neverificate. Dacă cei trei condeieri ar fi făcut, fiecare, un minimum efort documentar, citind cu atenție deșteaptă întregul "reportaj" de la "proces", publicat în Facla (nr. 31 din 4 august 1912, pp. 606-621), semnat "Rep.", și nu numai titlul, declarația lui Tudor Arghezi și sentința" și
Un proces care nu a avut loc decât pe hârtie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/10537_a_11862]
-
e prea pe românește, dar așa e în Adevărul, poate că nu fără intenție, regele fiind numit, și în "proces", "neamțul". Și, în sfârșit (deși ar mai putea fi menționate și alte texte ce le-ar fi sugerat celor trei condeieri adevărul, dacă ar fi vrut să-l știe...) ar fi remarcat articolul lui Const. Mille, Amicii guvernului, "Adevărul" și "Facla" (Adevărul, an. XXV, nr. 8227, marți 7 august 1912, p. 1) din care citez doar două fragmente. Primul:,Două fapte
Un proces care nu a avut loc decât pe hârtie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/10537_a_11862]
-
da singuri în judecată?". Ba puteau și au și putut, imaginându-și cam cum s-ar fi desfășurat procesul, dacă ar fi fost dați în judecată. Ceea ce nu au putut să-și imagineze a fost că peste șase decenii, trei condeieri superficiali nu-și vor da seama că s-au dat singuri în judecată, pentru ca să fie "frumos detot", cum ar fi scris Mille. De ce le-am tăcut toate acestea până acum? Să zicem, din convingerea că până la urmă - urma alege -, adevărul
Un proces care nu a avut loc decât pe hârtie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/10537_a_11862]
-
stări și de gînduri la limita dintre vis și trezie. Urmează o (falsă) confesiune, "în numele" unui împătimit autor de literatură de consum, care scrie absurd de repede, absurd de mult, pîna cînd maculatura ajunge să-l sufoce, precum scenariile pe condeierul lui Llosa. Atunci visează că e femeie. Nu durează mult și se trezește iar bărbat, în țara regelui Amoc, un loc de întîlnire, pesemne, a trecătoarelor "furii" literare. Peste ea, ca peste o "republică" îngăduitoare cu poeții, domnește "Dumnezeul Amocului
Sofisme vesele și triste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11229_a_12554]
-
varianta penibilă a antisemitismului, doar pentru că vînătoarea de vrăjitoare antisemite pare a renta și ea la ora actuală. Făcîndu-se a uita împrejurarea că am luat nu o dată apărarea unor etnii pe care nu toți concetățenii noștri le privesc cu cordialitate, condeierul în chestiune mă face să regret, într-o perspectivă contrafactuală, faptul că n-am devenit un național comunist robust în șovinismul său, cu șansa de a fi propulsat în fruntea unor formațiuni politice, de-a ajunge în Parlament, de-a
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
care se confundă aproape cu aceea a cenaclului condus de el. Spun viața criticului pentru că însemnările nu se limitează strict la ședințele duminicale de cenaclu, ci și la vizitele pe care le primea, zilnic, după-amiezele (cîteodată și dimineața), din partea unor condeieri (cei mai multi debutanți) cărora le asculta lecturile cu răbdare îngereasca, chiar dacă, adesea se demonstrau biete avortoane. Ușa casei din strada Cîmpineanu (deocamdată criticul locuia aici) era mereu deschisă și oricine voia trecea fie pentru o convorbire, fie pentru lectură. Cînd oaspeții
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
acum, când au pornit-o pe drumul gloriei. Adică pe drumul singurătății. Simt această absență de la datorie ca pe un abandon vinovat. E o eroare să-l lăsăm pe cel mai important scriitor român în viață pradă sictirului superior al condeierilor care se extaziază la cel mai plicticos făcător de fraze ce-și expune furunculii, dar se prefac a nu vedea proiectul copleșitor al operei lui Mircea Cărtărescu. Îmi place Cărtărescu pentru că e strălucitor în absolut fiecare din segmentele creației. Nicolae
Ce-ați zice de-un fan-club Cărtărescu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7055_a_8380]
-
în slujba forțelor retrograde ale societății. Deși în anii anteriori publicația promitea, prin câteva semnături de marcă (de la Gabriel Andreescu la Ioan Groșan), să joace un rol în modernizarea României, ne-am trezit în fața unui spectacol aiuritor: o echipă de condeieri apăruți ca la comandă, din cotloanele resentimentului și urii, a dezlănțuit o serie nesfârșită de atacuri împotriva unora dintre cei mai importanți reprezentanți ai societății civile. Dacă nu știi puțină istorie, n-ai cum să înțelegi această bruscă centrare pe
Noaptea Zilei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8833_a_10158]
-
miracol, toate se rezolvau prin întâlnirea dintre adversari, prin conversația potolită și prin dialogul deschis. Ulterior, am descoperit și latura mai puțin plăcută a lumii românești: activiști de partid ce emanau, la fiecare cuvânt, vulgaritate și tâmpenie, securiști unsuroși, insinuanți, condeieri ce duhneau a veleitarism de la o poștă și care, ciudat, erau suspect de frecvent văzuți în compania activiștilor de partid și a securiștilor! Așa mi s-a dezvoltat, probabil, convingerea că securitatea și partidul sunt ceva de proastă calitate, pentru că
Dreptul la sinonimie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17292_a_18617]
-
acolo, dar numai cu intenția unei descinderi turistice. Însoțește o actriță a teatrului idiș, Betty Slonim, sosită din America și dornică să se scalde, pe parcursul unei promenade, în „pitorescul” mizeriei acelui furnicar de oameni. Acest capriciu îi rezervă însă tânărului condeier un impact care-i va modifica radical viața. Fără să se aștepte, o regăsește aici pe Șoșa, dragostea lui din copilăria petrecută în aceeași clădire sordidă. „Un copil dulce, o sfântă în felul ei”, astfel o caracterizează pe Șoșa un
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
să-i educe gustul artistic. Puteau să o facă fiindcă erau pe cît de pasionați de domeniul lor, de instruiți (și la curent cu tot ce se întîmplă în aria acestuia, la noi și în lume), pe atît de buni condeieri, cu un stil expresiv și atrăgător. * Acum, unele cotidiane nici nu mai au departament de cultură, sau el e ocupat aproape în întregime de picanterii despre cîntăreți de muzică ușoară, manechine, vedete TV etc. În asemenea tip de gazetărie "culturală
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18078_a_19403]
-
Cronică de familie, n.n.) au contribuit mai mulți autori. Lucrul este fals - adăugam. Pretutindeni, în scrierile "acuzatului" se simte gheara leului și o originalitate puternică în care nu și-ar găsi loc adăugirile ingurgitate și toate atribuirile din scrisul altor condeieri. E sigur că prozatorul exilat a cunoscut multe povești și relatări auzite prin cercuri amicale din partea unor confrați în general mai vârstnici și cu experiență. Persoane cu veleități certe, dar în dificultate de a scrie, nu fiindcă n-ar fi
De partea lui Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15987_a_17312]
-
același post de radio care a făcut "afacerea" de a-l aduce din Bolivia pe Camacho, intră în biroul improvizat al acestuia, vede cum lucrează, vede harta Limei și lista de nume copiate din cartea de telefon care-i servește condeierului pentru a-și crea personajele, antologia de citate celebre care constituie unicul bagaj cultural al prolificului scriitor. E un fel de deconstrucție ironică a portretului scriitorului "de forță", care poate crea la nesfîrșit povești senzaționale din materialul aflat la îndemînă
Mătușa Julia și condeierul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16372_a_17697]
-
dat o defecțiune, o fisură invizibilă care dărîmă tot edificiul. Poveștile încep să-și încurce personajele, se instalează o stare de dezordine, publicul reacționează negativ și toată afacerea eșuează. Pe măsură ce această dezordine se insinuează progresiv în spațiul poveștilor inventate de condeier, ordinea cea mai firească se instalează în planul epicii primare. Varguitas se căsătorește cu mătușa Julia după nesfîrșite încercări eșuate, își îndeplinește toate visele - mansarda pariziană, literatura, ruperea convențiilor familiale. Viața reală se răzbună pe ficțiune. Nu întîmplător personajele sînt
Mătușa Julia și condeierul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16372_a_17697]
-
Și, poate cu atît mai surprinzător, povestea reală, fără pretenții de senzațional, relatată simplu și confesiv, se dovedește a fi cu mult mai senzațională decît incredibilele întorsături, crime și trădări din scenariile profesionistului Camacho. Mario Vargas Llosa, Mătușa Julia și condeierul; traducere din spaniolă de Coman Lupu; ediție revăzută și necenzurată; Editura Humanitas, București, 2000, 366 p., 110.000 lei.
Mătușa Julia și condeierul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16372_a_17697]
-
și artrita nu-l lăsa să-și țină pixul în mînă, provocîndu-i dureri atroce. Comunicam telefonic și cînd mă suna mă ținea din lucru cel puțin o oră. Așa bolnav cum era, întreținea relații cu multă lume (mai ales tinerii condeieri, pe care îi primea acasă în vizite prelungite) și, adesea, constatam că izolatul meu prieten era unul dintre cei mai informați oameni din București. Ceea ce era, evident, o performanță. Îl vizitam, periodic, acasă, în lungi taifasuri și, cînd și cînd
Paul Georgescu epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17230_a_18555]