427 matches
-
se purifica intru umilitate: "numai că două lacrimi ale trupului/ îți pot privi sînii/ femeie a mea/ numai că două lacrimi ale trupului" (ibidem). Sau: "dacă vreți sincer recunosc/ lacrimile tăiate în două sînt ale mele" (prefață). Sau: "înghit salutul condescendent al acestui/ cerșetor o viață/ furtună între doi nervi ai lui/ Dumnezeu" (întreb pînă unde). Din ruinile geometriei se compune un peisaj de deriziuni, care semnifică, paradoxal, forma reală a acestei poezii, "perfecțiunea" să în răspăr cu cea ideală. Apărînd
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
care au făcut experiențe identice sau analoage cu ale mele" (Prezențe românești..., p. 89). Concluzia: "a miza la infinit pe Paris și pe francofonie este o eroare. Și nu cred nici echitabil, nici tolerabil a primi la infinit lecții, bătăi condescendente pe umăr, refuzuri, observații suficiente și critici neîntemeiate de la oricine, numai fiindcă hazardul a făcut să se nască în Vest și nu în Est" (id., p. 90). Acesta a fost în adevăr Adrian Marino, acest infatigabil "intelectual român și european
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
independent, demn și mîndru, care nu-și putea permite, din ceea ce i se cuvenea din cărțile publicate, să-și asigure încălzirea locuinței. Poate mă înșelam... Atunci, conducîndu-mă spre ieșire pe coridorul - și acesta plin de cărți și de reviste, bătîndu-mă condescendent pe umăr - i-am promis că voi scrie despre acest "jurnal intelectual" european și românesc. Mă consideram în deplin drept și obligație de a o face. Nu mi-am închipuit însă niciodată că voi vorbi despre această carte atunci cînd
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
cu opera autorului Laudei somnului, în calitate de „pasiuni" (e o recunoaștere blagiană), ce-au reverberat succesiv în stihuri erotice și, e de presupus, în întreg tonusul creator al acestuia. Aparent, Blaga era dispus să practice o reducție a femeii în sensul condescendent al superiorității masculine, așa cum s-a manifestat bunăoară în Grecia antică sau în Evul Mediu, excluzînd-o din sfera complicațiilor intelectului. Aceasta ar fi fost doar o ființă fermecătoare, un soi de „fluture" al biologiei umane. În realitate, lucrurile au stat
Muzele lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6277_a_7602]
-
în aer acolo (aici, unde scriu!) și să capăt forța - ca Anteu, în contactul cu un pământ binecuvântat, mustind de frumusețe și de emanațiile unei ascunse pasiuni - de a-mi depăși sfiala în fața bănuitelor contra-argumente a uimirii muzicologilor, poate a condescendentului zâmbet din partea specialiștilor enescoizi sau a unor rezistențe absurde. Leit-motiv: "Ultime dorințe..."1. Sfiala odată învinsă, am găsit puterea de a crede ferm, că nu mă înșel șí de a o spune răspicat: George Enescu trebuie să revină, așa cum a
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
se dă mare, ba că suferă de mania persecuției, ba că este un tip resentimentar ș.a.m.d. Rareori obiecțiile care îl vizează pe Marin Mincu au vreo legătură cu opera sa (toată lumea îi recunoaște statutul de italienist cu admirația condescendentă, ușor compătimitoare pe care i-o arăți, să zicem, unuia care înghite sticlă), dar ideea că omul trebuie ocolit întrunește aproape consensul în lumea literară. Cel puțin în cea oficializată, pentru că, excepție fac scriitorii ultimei generații ("euridicienii"), foarte tinerii poeți
Bolile culturii în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11854_a_13179]
-
întotdeauna un om agreabil, relaxat, cu umor. E drept, relațiile dintre noi nu aveau nicio componentă potențial conflictuală, de natură profesională sau politică. Eu eram companionul local al prietenilor săi bucureșteni, pe care îl trata cu un soi de simpatie condescendentă. Altminteri, nu i-am cerut niciodată nimic și nici nu îmi amintesc să îmi fi făcut vreun mare bine sau mare rău. Am făcut această destul de lungă introducere pentru ca cititorii să înțeleagă exact interesul meu pentru romanul lui Teodor Bulza
Întoarcerea la Taormina by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7386_a_8711]
-
actorii unidimensionali (și am avut o pleiadă, unii din ei atingând virtuozitatea: de la Toma Caragiu, la Dem. Rădulescu) rămân în inima spectatorilor, în timp ce actorii "de compoziție" riscă să beneficieze de-un respect mai degrabă rece, când nu de-a dreptul condescendent. Probabil că în felul nostru de a ne uita la teatru a rămas ceva din originile spectacolelor de bâlci, când privitorul era fascinat în egală mă-sură de acțiune, dar și de tipologia ușor identificabilă a pro-ta-goniștilor. Din fericire, o
Frumusețea inteligenței by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8904_a_10229]
-
a dobîndit o locuință ultracentrală, pe strada numită ulterior Tudor Arghezi, nr. 26, în care primește vizitele memorialistului. Ne putem lesne imagina convorbirile lor, de facto monologurile lui Baconsky, ins cu o remarcabilă ușurință a oralității, în duhul unei cordialități condescendente. Acum poetul stelist intră în faza a doua, cu adevărat expiatoare, a biografiei sale, beneficiind de o ambianță în care fibra sa de artist putea respira în voie: Poetul avea o colecție de picturi, din care nu lipseau Pallady și
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
reconsidera, restructura fățiș. A-l confrunta energic cu eul său. Pasionalității visătoare îi răspunde o ipostază dinamică, mereu cabrată, gata a scruta cerebral datele existenței, a le tria, a opta pentru unele, a sancționa altele cu o dispoziție cel puțin condescendentă dacă nu excomunicatoare. Atitudinea specifică e cea a autorității, strategia consecvent urmărită e cea a dominării absolute. Critica înțeleasă nu atît ca un criteriu formativ, cît unul afirmativ, ofensiv, e reflexul unei conștiințe reci, fixate într-o ambiție inebranlabilă. Nici măcar
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]
-
de redundanță, de parada aparențelor, lucrurile reprezintă o garanție a existenței autentice și, subsecvent, o consolare a alterărilor pe care aceasta e nevoită a le îndura în zona conveniențelor: "toți sînt supărați pe mine că trăiesc/ mă privesc ironic și condescendent/ marea mă vrea cît mai repede o cochilie goală/ văzduhul mă dorește creangă ruptă și totuși/ există undeva/ o piatră îngropată în pămînt/ care mă ține-n viață cu invizibilitatea-i" (ibidem). Evocat parțial, atins într-un punct sau altul
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
are o valoare deopotrivă literară și documentară. Portretul făcut scriitorului este expresiv, greu de uitat: Natura îl înzestrase cu o statură masivă, impunătoare, vorbea decis, avea intonația fermă, iar felul de a-și măsura fulgerător interlocutorul, dintr-o privire acordată condescendent foarte de sus, trăda conștiința cumulului nativ de virtuți și energie excepțională. Știa ce vrea și găsea lesne argumentele convenabile obiectivelor sale, operative ori de durată. De aceea, păstra pe chip, mai totdeauna, zâmbetul triumfătorului, un zâmbet larg, care lăsa
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7634_a_8959]
-
ce falnică ierarhie valorică avea momentul acela, în care chiar un semidoct ca Păunescu putea numi mari scriitori pe un Bogza, pe un Jebeleanu sau chiar un Preda...)". Opinia însușită rapid de oportunistul conducător al prestigioasei edituri care-i întinde condescendent mâna tânărului exeget, cu cuvintele: "Monșer, Ionescu ne cam înjură și nu prea mai vrea să știe de țara lui...". Prin urmare, conchide Gelu Ionescu, poziția anticomunistă a autorului Scaunelor era asimilată unor "înjurături" la adresa... "noastră". Ce însemna "noi"? Că
Tablou de epocă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10238_a_11563]
-
dar și mult mai puțin dispus să-i provoace, să forțeze limitele orizontului lor aperceptiv, să răstoarne prejudecăți cu riscul de a stîrni confuzie. Din felul în care își evocă experiența de dascăl, Warren pare să fi fost mai curînd condescendent, mult prea conștient că dintr-un grup de zece studenți, nouă vor dispărea în negura anonimatului, și poate unul va publica cîteva articole în vreo revistă obscură. Warren însuși, ca scriitor și cărturar, a publicat mai cu seamă studii critice
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
prin tonul profetic al afirmațiilor sale, prin felul în care lansează teorii care ignoră orice barieră temporală, sau determinant cultural. El scrie pentru un public universal, atemporal și aspațial, asadar e firesc să nu îl citim nici noi, astăzi, cu condescendenta piticilor cătarăți pe umerii uriașului, ci cu o atenție critică severă. La o astfel de lectură, cele mai perimate de trecerea timpului mi se par, cum era și de așteptat, cuvîntările ocazionale ale scriitorului, precum cea adresată tinerilor liceeni, ori
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
de așa ceva. Ca o formă de ironie la adresa unei asemenea lecturi, în cheie previzibilă, Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici și Ioan Stanomir, adică toți autorii volumului de față, se află în relații foarte strânse cu părinții lor. Tratați deloc condescendent, cu o dragoste nu-numai-filială. Aceasta se vede în primul rând din dedicațiile făcute (Paul Cernat: ,Familiei mele și mie însumi, celui de atunci"; Angelo Mitchievici: ,Acest text este dedicat părinților mei, Radu și Ioana Mitchievici, pentru sacrificiul și onestitatea lor
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
la introducerea lui Aurel Cosma, pandantul firesc la retorica dulceagă și la emfatizarea frăției de sînge a românilor cu italienii, purtînd drept titlu Omagiu Italiei. Conform obiceiului, și acum răspîndit printre noi (deși cel mai adesea reacția de răspuns este condescendent ironică), acesta din urmă invoca, sugerînd drept fundal forul lui Traian, consanguinitatea: Ne leagă imperativa lege a sîngelui ca și ghesul inimii noastre, cu pulsații latine. (p. 7) În șaisprezece sumare capitolașe, A. Cosma semnala diacronic, prin mari salturi, prezențe
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
o haină "de lux"!), a cărui privire șovăia, abia simțit, între melancolie și difidentă. Citindu-i, recent, paginile de jurnal, mi-am dat seama că era atras erotic, în acel timp, de Maria Banus, care-l trata cu o dezamăgitoare condescendenta... realist-socialistă.
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
din 1971. Schimbările la revista Steaua au fost întotdeauna lente, ardelenești, după deliberări prelungite, amânări și pertractări. Nu au rezistat, după Revoluție, în redacție, mai mult de câteva luni, nici Marta Petreu, nici Alexandru Vlad. Nu s-au adaptat stilului condescendent și tipicului revistei. A plecat, după 1990, și Mircea Ghițulescu, după ce Eugen Uricaru lăsa și el Steaua, pentru Luceafărul. A venit o ființă greu de modelat după tiparul tradițional "stelist": Ruxandra Cesereanu. A adus dezinvoltura tinerei nouăzeciste, un sânge critic
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
nu doar "ca o artă", ci și ca "un mod de libertate". În atari situații se obișnuiește a se vorbi despre o vocație scriitoricească reprimată, despre un talent deturnat etc., ceea ce nu ni se pare oportun, deoarece astfel de clișee condescendente subestimează ceea ce este efectiv discursul în cauză, care, el, e în măsură a proba prezența literară în formula particulară în care aceasta se poate împlini. Distincția între "critică" și "literatură" e una oțioasă, stînjenitoare, ținînd de un didacticism tot mai
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
Kundera. Am recitit fragmentul descoperind o nouă poartă de acces la o mai bună înțelegere a esenței romanelor lui Kundera. Dar mărturisind unor prieteni germani, autohtoni și literați plăcerea cu care am citit L’Ignorance, am avut parte de zîmbete condescendente. „Cum îți poate plăcea acest autor de bestselleruri?" „Da, mi-a plăcut", am răspuns, fără a recurge la alte argumente decît banala precizare că și o anumită experiență de viață te poate face să îndrăgești o carte.
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
cu replici bruște, sacadate, de narator cu auzul bun. "Sînt zile în care aștepți să atîrni de o singură vorbă bună, ca de o frînghie." Să te salvezi, să mori? Să supraviețuiești. E rețeta Radu Cosașu, paradoxul gentil, ironia pățitului condescendent: "Mă uit de sus la puștimea care abia învață un slow. Și nici nu știe ce-o așteaptă - o cruntă spondiloză și angoasa unui tangou." "Cum vine asta - temere cu humor?" Sonatine-le nu-s nimic altceva decît temeri unse
Lângă Mântuleasa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10429_a_11754]
-
pe care lumea nu pune preț, și-al cărui singur atu în ochii ei e tocmai ce are de zis, trăiește cu speranța și cu deziluzia unui fost camarad dintr-o altă plămadă, trăiește pentru ca ele să trăiască, împotriva neîncrederii condescendente care le înghite. Înfruntarea, fie și absurdă, poate să-l transforme pe cel obișnuit să-și ducă zilele en spectateur. Să-l convertească și să-l oblige. E morala unei alte cărți, mult mai subțire decît Moby Dick, deși ieșită
Cărți pe apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8344_a_9669]
-
emoționale va fi fost persoana lui Noica). Dimpotrivă, "majoritatea tezelor confruntaționale, a formulelor de polemică intelectuală riscă să nu fie decît lichidul dulce-amar aromat și tare care acoperă zațul gros și non-potabil al sentimentelor de bază. Dar de ce acest Ťdecîtť condescendent? Căci chiar așa cum e, Ťcafeauať asta intelectuală, filozofică, savantă, ba chiar subtilă uneori e printre puținele lucruri care ne mai țin un pic treji în trecerea noastră - bună-rea cum e - dintre cele două nesfîrșite somnuri"" (207). De ce mi se pare
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
de infractori pitorești. Meritul principal al cărții stă în "răutatea" portretelor. Puține personaje sînt cruțate, sub aspect fizic sau moral, de o viziune crudă și plină de maliție, insistența pe detalii, diformități și orori. Din păcate, naratorul e mult prea condescendent cu sine. Se vede și că însemnările din lagăr au fost rescrise după 1944, cu o tendențiozitate supărătoare. Românul e mai degrabă un material brut, o colecție de biografii și întîmplări, gazetărește redactat (în pofida cîtorva pagini de poem, atît de
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17529_a_18854]