297 matches
-
cereri pentru politici dure față de Sud. Vicepreședintele Andrew Johnson adoptase o linie dură și vorbea despre spânzurarea confederaților rebeli, dar când i-a urmat lui Lincoln ca președinte, Johnson a adoptat o linie mult mai moderată, oferind grațieri multor lideri confederați. Jefferson Davis a fost închis timp de doi ani, dar alți lideri confederați nu. Nu s-au ținut procese pentru trădare. O singură persoană—maiorul Henry Wirz, comandantul lagărului de prizonieri de la Andersonville, Georgia—a fost executată pentru crime de
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
și vorbea despre spânzurarea confederaților rebeli, dar când i-a urmat lui Lincoln ca președinte, Johnson a adoptat o linie mult mai moderată, oferind grațieri multor lideri confederați. Jefferson Davis a fost închis timp de doi ani, dar alți lideri confederați nu. Nu s-au ținut procese pentru trădare. O singură persoană—maiorul Henry Wirz, comandantul lagărului de prizonieri de la Andersonville, Georgia—a fost executată pentru crime de război. În martie 1865, Congresul înființase Biroul pentru Eliberați (în ). Această instituție furniza
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
de muncă. A încercat să supervizeze noile relații între foștii sclavi și foștii lor stăpâni. Nu a promis nimănui, așa cum afirmau unele mituri ulterioare, 40 de pogoane de pământ și un catâr. Deși au cedat în fața abolirii sclaviei, mulți foști confederați nu erau dispuși să accepte schimbările sociale ce aveau loc și nici dominația foștilor sclavi. Învinșii nu erau dispuși să admită schimbarea societății lor. După cum spunea Benjamin F. Perry, numit de președintele Johnson ca guvernator provizoriu al Carolinei de Sud
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
statele care nu acordau sclavilor eliberați dreptul la vot, și mai ales, a înființat noi drepturi civile federale care puteau fi apărate în instanțe federale. A garantat plata datoriei de război federale (și a promis că plata datoriei de război confederate nu va fi efectuată niciodată). Johnson și-a folosit influența pentru a bloca amendamentul în state, deoarece era necesar ca trei sferturi din state să-l adopte pentru a fi ratificat. (Amendamentul a fost totuși ratificat în cele din urmă
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
vot al afroamericanilor. Nu au apărut lupte, ci doar s-a instituit legea marțială prin care armata a supervizat guvernul local și alegerile, încercând să protejeze aleșii și sclavii eliberați de violențe. Negrii au fost înscriși ca alegători; foștilor lideri confederați li s-a interzis candidatura pentru o perioadă limitată. Niciun stat nu a fost complet reprezentativ. Randolph Campbell descrie ce s-a întâmplat în Texas: Toate statele din Sud au fost readmise în Congres până la finele lui 1870, ultimul fiind
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
pentru o perioadă limitată. Niciun stat nu a fost complet reprezentativ. Randolph Campbell descrie ce s-a întâmplat în Texas: Toate statele din Sud au fost readmise în Congres până la finele lui 1870, ultimul fiind Georgia. Doar 500 de lideri confederați nu au fost grațiați în urma semnării de președintele Grant a Legii Amnistiei din 1872. Republicanii au numit toți guvernatorii statelor din Sud și au preluat controlul legislativelor acestora, ceea ce a condus la alegerea a numeroși afroamericani în funcții la nivel
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
Reconstrucție.” Ellis Oberholtzer (un istoric din Nord) a explicat în 1917: Printre reacțiile conservatorilor s-au numărat înființarea de societăți secrete violente, de exemplu Ku Klux Klan. Actele de violență aveau loc în orașe și în zonele rurale între foștii confederați, republicani, afroamericani, representanți ai guvernului federal, și Ligile Loiale înarmate ale republicanilor. Victimele erau mai ales afroamericani, deși și albii erau deseori ținte. Încă din 1868, judecătorul principal al Curții Supreme, Salmon P. Chase, un important radical în timpul războiului, a
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
1875 în Mississippi și în Caroline. Ca și White League și cluburile White Liner, aceste grupări au operat ca „ramură militară a Partidului Democrat”, pentru a reinstaura supremația albilor. Democrații și mulți republicani din nord erau de acord că naționalismul confederat și sclavia muriseră—scopurile războiului fuseseră atinse—și alte intervenții militare ar fi reprezentat o încălcare nedemocratică a valorilor istorice republicane. Victoria contestată a lui Rutherford Hayes în alegerile guvernatoriale din Ohio din 1875 a indicat că politica sa de
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
mai multe ori. Aproape toți istoricii, însă, au concluzionat că ea a reprezentat un eșec. Unele din repercusiunile acestui eșec s-au simțit până la mișcarea pentru drepturile civile. În perioada 1865-75, majoritatea autorilor au adoptat punctul de vedere că foștii confederați erau trădători, iar Johnson era aliatul lor care amenința să distrugă realizările constituționale ale Uniunii. În anii 1870 și 1880, mulți autori au afirmat că Johnson și aliații săi nu erau trădători, ci au făcut mari greșeli prin opoziția la
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
Ion nu venise să-i aștepte la gară, ei sunt conduși de Groghan la saloon-ul local, unde Traian reușește să câștige la poker o sumă mare de dolari și pe Bob Rupert (Ahmed Gabbany), un sclav negru al colonelului confederat Anderson (Zoltan Vadasz). Sosirea în saloon a "profetului" poligam cu cele 15 soții ale sale duce la întreruperea distracției, el certându-i pe locuitori că încalcă legile sfinte și se dedau băuturii și desfrânării. Prin intermediul cunoștințelor limitate de limbă engleză
Profetul, aurul și ardelenii () [Corola-website/Science/319397_a_320726]
-
acolo pentru o comemorare ce a inclus cântece, slujbe de pomenire și un picnic. Începând cu 1866, statele din Sud au ținut și ele propriile sărbători Memorial Day, între 26 aprilie și jumătatea lui iunie. Ziua de naștere a președintelui confederat Jefferson Davis, 3 iunie, a devenit sărbătoare în 10 state până în 1916. În tot Sudul, s-au înființat asociații care să înființeze și să îngrijească cimitire permanente ale soldaților confederați, să organizeze ceremonii comemorative, să sponsorizeze monumente ca mijloc permanent
Memorial Day () [Corola-website/Science/322039_a_323368]
-
aprilie și jumătatea lui iunie. Ziua de naștere a președintelui confederat Jefferson Davis, 3 iunie, a devenit sărbătoare în 10 state până în 1916. În tot Sudul, s-au înființat asociații care să înființeze și să îngrijească cimitire permanente ale soldaților confederați, să organizeze ceremonii comemorative, să sponsorizeze monumente ca mijloc permanent de amintire a tradiției Confederației. Primele comemorări ale Memorial Day în fostele state ale Confederației erau ocazii simple, sumbre, în care veteranii și familiile lor vizitau cimitirele locale. Pe la 1890
Memorial Day () [Corola-website/Science/322039_a_323368]
-
în Sud. Până la 1913 însă, tema naționalismului american avea pondere egală cu cea a Cauzei Pierdute. Ceremoniile și discursul de Memorial Day din Parcul Național Gettysburg au devenit cunoscute în toată țara începând cu 1868. În iulie 1913, veteranii armatelor confederate s-au adunat la Gettysburg să comemoreze aniversarea a cincizeci de ani de la cea mai celebră și mai sângeroasă bătălie a Războiului Civil. „Reuniunea Albastră-Gri” a constat în parade, reconstituiri și discursuri ale unei serii de demnitari, inclusiv președintele Woodrow
Memorial Day () [Corola-website/Science/322039_a_323368]
-
sau de puterile străine, sau care pur și simplu credeau că trăiesc într-o „Epocă de Aur”, au paralizat guvernul Uniunii timp de peste un secol. Amenințarea pe care o constituia "liberum veto" putea fi, însă, înlăturată prin înființarea unui „sejm confederat”, care era imun la acesta. Sejmul cel Mare, de patru ani, întrunit între 1788-1792, care a adoptat , a fost un astfel de sejm, și doar datorită acestei imunități la vetoul liber acesta a fost capabil să adopte o lege atât
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
și Austria cu Imperiul Otoman — și cu propriile probleme interne și nu își mai permiteau să intervină forțat în Polonia. În timpul Marelui Sejm (Sejmul de Patru Ani) din 1788-1792, părea să se profileze o mare ocazie de reformare. Sesiunea Sejmului confederat s-a deschis la 6 octombrie 1788 iar din 1790 s-au ales noi deputați care s-au alăturat celor deja existenți. O nouă alianță pruso-polonă părea să aducă siguranță în fața unei posibile intervenții rusești, și regele Stanisław August s-
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
treacă la Frederick Augustus I al Saxoniei, din familia Wettin, familie din care proveniseră doi dintre regii aleși ai Poloniei din acea perioadă. Constituția a abolit câteva surse instituționale de slăbiciune guvernamentală și anarhie națională, inclusiv "liberum veto", confederațiile, sejmurile confederate, puterea excesivă a sejmikurilor (sejmuri regionale) rezultată din faptul că instrucțiunile lor erau obligatorii pentru deputații respectivei regiuni din Sejm. Constituția a recunoscut catolicismul drept „religie dominantă”, dar a garantat toleranță și libertate tuturor religiilor. Armata urma să aibă până la
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
Acest seim a primit titulatura de Seimul Împărțirii. Pentru a preveni perturbarea deciziilor Seimului prin liberum veto (deciziile unui Seim normal se luau în unanimitate) și pentru a asigura îndeplinirea scopurilor invadatorilor, Poniński a transformat Seimul ordinar într-un seim confederat, unde deciziile se luau cu votul majorității. În ciuda eforturilor unor deputați ca Tadeusz Rejtan, Samuel Korsak și Stanisław Bohuszewicz, aprobarea raptului teritorial a fost validată cu ajutorul lui Poniński, Radziwiłł, și al episcopilor Andrzej Młodziejowski, Ignacy Jakub Massalski și Antoni Kazimierz
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
Pierre Gustave Toutant Beauregard (; n. 28 mai 1818 - d. 20 februarie 1893) a fost un ofițer, politician, inventator, și scriitor american din Louisiana, primul general al Armatei Statelor Confederate ale Americii în Războiul Civil American. Beauregard a studiat ingineria construcțiilor la Academia Militară a Statelor Unite și a servit ca ofițer de geniu în Războiul Americano-Mexican. După o scurtă perioadă petrecută la West Point în 1861, odată cu secesiunea Sudului, a
Pierre Beauregard () [Corola-website/Science/320841_a_322170]
-
Corinthului în nordul statului Mississippi. S-a reîntors la Charleston și l-a apărat de atacurile terestre și navale repetate în 1863. Cea mai mare realizare a sa a fost salvarea importantului centru industrial Petersburg, Virginia, și astfel a capitalei confederate Richmond, de atacurile armatei unioniste net superioară numeric în iunie 1864. Influența sa asupra strategiei Confederației a fost limitată din cauza relațiilor tensionate cu președintele Jefferson Davis și cu alți generali. În aprilie 1865, Beauregard și comandantul său, generalul Joseph E.
Pierre Beauregard () [Corola-website/Science/320841_a_322170]
-
Johnston a predat mare parte din restul armatelor sale, inclusiv pe Beauregard și pe oamenii săi general-maiorului William T. Sherman. După încheierea carierei militare, Beauregard a fost director al unei companii de cale ferată. A devenit unul dintre puținii veterani confederați care s-au îmbogățit, datorită promovării Loteriei Louisiana. Astăzi, el este denumit în lucrările istorice P.G.T. Beauregard, deși, în timpul războiului, nu își folosea primul prenume și se semna G.T. Beauregard.
Pierre Beauregard () [Corola-website/Science/320841_a_322170]
-
Bătalia de la Shiloh, cunoscută și ca Bătălia de la Pittsburg Landing, a fost una din principalele bătălii de pe teatrul vestic de operațiuni în Războiul civil american, bătalie dată în zilele de 6 și 7 aprilie 1862, în sud-vestul statului Tennessee. Forțele confederate, sub conducerea generalilor Albert Sidney Johnston și P.G.T. Beauregard au lansat un atac-surpriză împotriva armatei unioniste condusă de general-maior Ulysses S. Grant și a fost foarte aproape de a obține o victorie. În prima zi a bătăliei, confederații au lovit cu
Bătălia de la Shiloh () [Corola-website/Science/314466_a_315795]
-
a îndepărta unioniștii de râul Tennessee înspre mlaștinile dinspre pârâul Owl Creek aflate la vest, în speranța de a învinge Armata Tennessee a lui Grant înainte ca aceasta să facă joncțiunea cu Armata Ohio a generalului-maior Don Carlos Buell. Liniile confederate au căzut pradă confuziei în timpul luptelor, și oamenii lui Grant s-au îndreptat înspre nord-est, spre Pittsburg Landing. O poziție pe un drum ușor în vale, denumită "cuibul de viespi", apărata de oamenii generalului de brigadă Benjamin M. Prentiss și
Bătălia de la Shiloh () [Corola-website/Science/314466_a_315795]
-
în vale, denumită "cuibul de viespi", apărata de oamenii generalului de brigadă Benjamin M. Prentiss și de diviziile lui W.H.L. Wallace, a furnizat timp suficient pentru ca restul liniei unioniste să se stabilizeze sub protecția numeroaselor baterii de artilerie. Generalul confederat Johnston a murit în timpul primei zile de lupte și Beauregard, secundul său, a decis să nu atace ultimele poziții unioniste în acea noapte. Întăririle din partea generalului unionist Buell au sosit în cursul serii și au întors situația în dimineața următoare
Bătălia de la Shiloh () [Corola-website/Science/314466_a_315795]
-
vest. Unele legi federale au fost trecute prin Congres pentru a ameliora conflictul, de exemplu Compromisul Missouri și Compromisul din 1850. Disputa a explodat într-o criză în 1861, când șapte state sudice au părăsit Statele Unite și au format Statele Confederate ale Americii, o acțiune care s-a terminat cu Războiul Civil American. Imediat după începutul războiului, încă patru state sudice au intrat în confederație. În timpul războiului, Abraham Lincoln a proclamat independența tuturor sclavilor în statele rebele în Proclamația de Emancipare
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
Carolina de Sud deschid focul asupra nordiștilor staționați în fortul Sumter din Charleston, marcând începutul Războiului de Secesiune American. După succesele inițiale ale Confederației, situația se schimba în favoarea Uniunii în 1863. Ostilitățile au început la 12 aprilie 1861, când forțele confederate au atacat postul militar federal de la Fort Sumter, din Carolina de Sud. Lincoln a răspuns chemând o armată de voluntari din fiecare stat și ordonând mobilizarea generală, ceea ce a condus la declararea secesiunii a încă patru state sclavagiste din Sud
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]