485 matches
-
decât Chabù, mergeam în fiecare vară la Puri, pe malul mării. Bunicul avea un hotel acolo. Valuri ca la Puri nu cred că mai există în alte mări. Cât casa asta... Îmi închipui! valurile cât casa și, alături, pe Maitreyi conferențiind despre esența frumosului. Nu-mi putui stă-pîni un zâmbet superior, de luciditate. ― De ce rîzi? mă întrebă tristă. ― Mi se părea că exagerezi. ― Și atunci trebuia să rîzi? Bunicul meu a exagerat mai mult ca mine: a făcut unsprezece copii... Se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de tot izvorul lacrimilor... ... Acum țineam un curs liber la facultate în specialitatea docenței (păcat că nu-l frecventau decât prea puțini auditori, în special studentele), lucram la o carte Principiile de bază ale Codului Penal și ceva mai rar conferențiam la Fundație ori Ateneu. La una din aceste conferințe luă parte și Alexa fără s-o fi chemat. (Ce-i drept făceam multă publicitate.) O, dac-ar ști cât m-am bucurat! ― Mihaela n-a venit? ― Nu, n-a putut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
civilizație. La Operă, e greu să obții un bilet. Muzeul de artă are multe pânze celebre și "săli antice" putând rivaliza cu orice muzeu din lume. Pe lângă vestita universitate "Harvard", există și altele, la fel de bune. La una dintre ele, am conferențiat, cu traducere simultană. Dar cel mai bine mă simt în cartierul "mafioților" italieni. Fulton Street, unde locuiesc, foarte aproape de port, e în acest cartier. La fiecare pas găsesc pe cineva care vorbește italiana. La spălătoria chimică din spatele casei, la croitoria
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
acum ocupații mărunte și răutăcioase, îngrijirile infirmierei îl plictiseau fiindcă subliniau prezența ftiziei. Era hărțăgos cu ea ca și cum ar fi șicanat, astfel, boala aceea odioasă. Totuși îi primea îngrijirile cu aviditate. în timpul boalei, Ada venea foarte des în camera lui. Conferenția cu doctorul și supraveghea totul. O apucase teama ca nu cumva prințul să moară, ceea ce nu socotea oportun. De aceea, nu se opusese cu nimic revoluției pe care boala o făcuse în casă. La început, lui Maxențiu îi era frică
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de foame, murmur și răscoală, vaiete de boală. Cât chin și obidă a putut să-nchidă ceața ta bolnavă, Jilavă, Jilavă...” Ritmică ușor de memorat. Tristețe greu de conservat. În “Universitatea populară” înjghebată în camera lui, orice intelectual putea să conferențieze despre ce îi era mai în plăcere. Ovidiu Papadima a vorbit despre ” Alecsandri-drumul vieții și al creației sale” și despre ”Zahei-Orbul”, romanul lui V. Voivulescu, pe care-l lecturase în manuscrisul oferit de doctoral-poet de seamă și romancier. Papadima a
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
trecut în rândul scriitorilor uitați“, știut fiind că vânturile, furtunile se risipesc în confruntarea cu piscurile, suportând riscurile neantizării. Pan M. Vizirescu citează și volumul Creatorii și lumea lor, ca pe un îndreptar în analizarea operelor scriitorilor. Când Pan a conferențiat la Teatrul Național despre Delavrancea, și Papadima despre Lucian Blaga, amândoi încununați de succes, directorul Liviu Rebreanu a putut să rostească entuziast în loja unde erau și filosoful Ion Petrovici, pianista Cella Delavrancea: “putem fi liniștiți că are cine să
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
nu exista decât un televizor aprins. Pe fereastră, vedeam mașini și autobuze care transportau statui decapitate. În camera alăturată, cineva a trântit nervos telefonul. Am auzit, apoi, o colindă, cântată într-o limbă necunoscută, întreruptă de împușcături. Un domn distins conferenția acum la televizor, tradus în mai multe limbi. La sfârșitul conferinței, s-au transmis ultimele știri. O sectă, cu mulți prozeliți, decapitase toate statuile din oraș. Dar poliția era pe urmele răufăcătorilor. Cetățenii au fost rugați stăruitor să stea liniștiți
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
i-a Întîlnit (fie și numai o dată, dar asupra cărora și-a lăsat adînc amprenta) i-ar sări În ajutor. Wakefield este și el un tip destul de ocupat. Este scriitor ambulant și conferențiar În aproape orice domeniu, inclusiv călătoriile. Deseori conferențiază În locuri despre care a scris deja, oferindu-le localnicilor perspectiva unui „outsider expert“ asupra lumii care le e familiară. Păstrîndu-și o naivitate emblematică, perorează despre orice: viață, bani, artă sau arhitectură. Pentru Wakefield, subiectele abordate nu sînt pur academice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
care-l sună să lase un mesaj, apoi scoate aparatul din buzunar și se uită să vadă cine a sunat. Zelda, cea mai bună fostă prietenă și agentul lui de turism. Zelda Îi face rezervările la avion cînd pleacă să conferențieze prin țară. O sună, dar Îi răspunde robotul. Ar trebui să plece către Midwest a doua zi după-amiază. CÎndva, Zelda și Wakefield se Întîlneau, cum spun ei. Uneori chiar ieșeau În oraș, dar de cele mai multe ori stăteau pitiți pe undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de oameni și Îmi dau seama deodată că sînt gol pușcă, dar ceea ce e și mai ciudat, am... sîni. Așa că Îmi spun „sîni“, ca să alung neliniștea. Îi povestește lui Maggie de vremea În care l-a sunat cineva, cerîndu-i să conferențieze la Asociația Aspersoarealor de Incendiu din America. La Început, a crezut că era un fel de farsă. Desigur, a spus, o s-o fac pentru douăzeci și cinci de mii de dolari. A urmat o pauză. — Nu ne putem permite, a spus vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ciudată. Ani la rînd ți-au citit articolele din National Cartographic, singura revistă pe care o primeau și te consideră un fel de zeu. CÎnd au auzit că vii la expoziție, mi-am dat seama că vor să te vadă conferențiind, dar nu vor să recunoască nici În ruptul capului că vor amîndoi același lucru. Dacă i-ai ruga personal... — O să mă mai gîndesc... Îl surprinde cu un sărut pe obraz, foarte din-lumea-veche. Dintr-odată, căldura mesajelor schimbate În ultimele luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
épyleptique de amicul meu, compatriotul nostru Henri Gad. Pentru întîia oară, în Buenos Aires, cineva aducea cu el ceva din spiritul revoluționar european în cinema, în artă, în filozofie. Praf de dinamită și tot e ceva”. În afară de film, Fondane a mai conferențiat studenților despre mișcarea Dada și despre filozofia maestrului său rus, Lev Șestov. Afirmînd că între opera sa în franceză și cea scrisă anterior în românește este „cam tot atîta rudenie cîtă între un defunct bogat și un colateral care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
popular, și cu considerații bizare de genul: „Proletariatul a susținut entuziast cinematograful” (corespunzînd ideii din manifestul revistei: „Proletarii creează forme noui”). Nota bene, Ion Călugăru va publica, în 1933, prima monografie românească despre Charlie Chaplin, cineastul asupra căruia Mihail Sebastian conferențiase deja într-o întîlnire „cu cîntec” a grupării Criterion. Cu privire la atracția „magică” a pantomimei asupra poeților avangardiști va scrie, mai tîrziu, pagini cald-comprehensive un bun cunoscător al domeniului, Iordan Chimet: „Sentimentul de încredere oferit de pantomima anilor ’20 provine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Întruna că n‑am ajuns membru al societății filozofice Phi Beta Kappa. Deși aveam note foarte mari. Pentru admiterea la cursurile societății respective erau suficiente notele B și C. Totuși, oricâte succese aș fi avut, - faptul că eram invitat să conferențiez la Yale și la Harvard - pentru taică‑meu nu conta și Îmi arunca Întotdeauna În față că n‑am intrat la Phi Beta Kappa. Mintea lui era un soi de mlaștină Okefenokee, cu luminițe neurotice care‑i jucau la suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
soția fondatorului departamentului unde lucra Ravelstein, i‑a spus cândva să nu se aștepte să‑l mai invite vreodată la masă. Era o doamnă foarte bogată, care făcea mare caz de cultură și invita la ea acasă toate celebritățile care conferențiau la universitate. Îi avusese ca oaspeți pe R.H. Tawney, Bertrand Russel, pe câțiva tomiști francezi de vază al căror nume Îmi scapă (Maritain?), și o sumedenie de literați, mai cu seamă francezi. Abe Ravelstein, pe atunci un tânăr membru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lume nu e cu adevărat un eveniment atâta timp cât nu e Înregistrat, apreciat și certificat de Paris. Totuși, frumoasele zile de altădată apuseseră. Țarinele și regii nu‑și mai importau poeții sau filozofii de la Paris. Când străini de talia lui Ravelstein conferențiau În fața unei audiențe franceze despre Rousseau, aula universitară era Înțesată. S‑ar fi spus că geniul era Încă bine primit În Franța. Dar foarte puțini intelectuali francezi se bucurau de aprecierea lui Ravelstein. El nu se sinchisea de nebunescul curent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
prezență era ciudat semnificativă. Pargiter se număra printre prieteni mei apropiați. Prin mine citise faimoasa carte a lui Abe, asistase la prelegerile lui publice și participase la unele dintre seminariile noastre reunite. Aprecia mult părerile și glumele lui Ravelstein. Când conferenția la universitate, Ravelstein, având În spate o pancartă mare pe care scria „Fumatul interzis”, Își aprindea o țigară cu bricheta Dunhill și declara: - Celor care pleacă pentru că detestă fumatul mai mult decât iubesc ideile nu li se va simți lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
felul de a mânca, de a bea, de a se bărbieri, de a se Îmbrăca, de a‑și hărțui jucăuș studenții. Dar toate astea nu alcătuiesc decât istoria lui naturală. Unii Îl vedeau ca pe un excentric, pervers - rânjind, fumând, conferențiind, copleșitor, nerăbdător, dar pentru mine a fost un om strălucit și fermecător. Mereu gata să submineze științele sociale și alte specialități universitare. Era condamnat să moară din cauza vieții sale sexuale dezordonate. În legătură cu acest aspect a fost total sincer față de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pentru frecat fundul oalelor, și poartă o beretă. E musai să fie artist. Dar trăsăturile feței lui mi se par total lipsite de interes. După un timp, Îmi aduc aminte că Îl văzusem la televizor. Era un artist foarte respectat. Conferenția, În timp ce desena. Temele lui erau la modă - ecologia, esențele de flori holiste și așa mai departe. Schițele pe care le desena erau vagi, sugerând dragostea și responsabilitatea față de mediul natural. Desena pe o tablă Întâi suprafața unei mări Încețoșate, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
regimul ateist și comunist. Tema morții și cea a transfigurării, prezentate În viziunea originală de Petre Hossu Îl definesc pe acesta ca precursor al lui Samuel Beckett (1906 1989). În anii de facultate este secretarul cercului literar studențesc „Octavian Goga”. Conferențiază despre teatrul blagian și publică În revista „Transilvania” (numărul din decembrie 1942) și În „Dacia rediviva”, suplimentul revistei bucureștene „Vremea” (numerele din lunile ianuarie și februarie 1943), lungul eseu literar filosofic „Marginalii la teatrul lui Lucian Blaga”, apreciat elogios de
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
marele poet, dramaturg și filosof din Lancrăm. Strălucita conferință „Două perspective În epica nouă: Marcel Proust și James Joyce” din 31 ianuarie 1946, Îi inspiră rectorului Iuliu Hațieganu această apologie: „Dragă Hossule, Îți lipsește o barbă mare, albă și poți conferenția la orice universitate din Europa.” Iar studenții entuziasmați Îl ridică În slăvi pe eminentul lor camarad. Anul 1943 este, poate, cel mai rodnic din viața tumultuoasă a filosofului creștin Petre Hossu. În iunie, decanul D.D. Roșca Îl distinge cu premiul
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
spre sfârșitul acelei seri de 22 aprilie, mai temeinic decât i se vădise vreodată, că, întocmai cum fura el arme ori gologani, unii nu ezitau să fure deodată 500, ba chiar 1 000 de bărbați și femei. - ...Ctitorii unei închisori... - conferenție unul dintre poeții nouăzeciști, anume Radu Sergiu Ruba... Poet mai curând scund. Tacticos. Vorbea ținând spinarea țeapănă din pricină că era nevăzător. Lucru aproape neobservabil. Enciclopedist. Bancurile sale durau 45 de minute și nu puteau fi nicicând repetate de alte persoane. Din cauza
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
alături de regi, regine, principese și principi! Cum de v-a venit ideea? Genial!" Mi-aduc aminte de o întîmplare cu Noica în care povestea cu titlurile și persoana era chiar adevărată. Sîntem la sfârșitul anilor '70. Noica este invitat să conferențieze la Politehnică, într-un cadru informai, alături de Milcu și Manolescu. Gazda îi prezintă și începe: Avem deosebita plăcere de a avea în seara aceasta în mijlocul nostru pe tovarășul academician profesor doctor docent Ștefan Milcu, directorul Institutului de Endocrinologie din București
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Veja, Romulus P. Voinescu, N.N. Vasiliu, C. Zancu. La Bârlad, unde G.Nedelea „redacta ziarul Mol dova ”, la 17 ianuarie 1931, menționa că Academia Bârlădean ă de sfășura cea de-a optzeci și doua șezătoare literară cu public, la ea conferențiind Ion Scurtu de la ziarul „Curentul” din București, trimis al lui Pamfil Șeicaru, alt mentor cult ural al Bârladului. Prieten al unor scriitori bârlădeni, până și „lui Perpessicius îi plăcea să se declare, în taină, părtaș la viața Academiei Bârlădene și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Altmeyer, Gustave Charlier, Eugène Goblet d'Alviella, Guillaume Des Marez, Jacques Pirenne, Jean-Auguste-Ulric Scheler, Paul-Louis- Désiré Thomas, Pierre-François Van Meenen, Sylvain Van de Weyer ori Léon Vanderkindere 55. De-a lungul timpului, mai mulți savanți europeni au fost invitați să conferențieze la prestigioasa școală de studii în filosofie și litere din capitală Belgiei, precum Cohen (Université de Paris), Diehl, Homolle, Picard (Institut de France), Pernot (Université Paris Sorbonne), Iorga (Universitatea din București), Pârvan (Academia Română), Altamira, Castro (Madrid), Reed (Michigan University) etc.
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]