864 matches
-
proiecte și variante (mentale, existau fără îndoială, dar nu scriptice); al doilea, pentru că, după o mărturisire proprie din 1937, el însuși și-a propus să șteargă urmele căutărilor și să lase suveran rezultatul final al efortului creator: ,Am obiceiul - se confesa el - să distrug scrisorile, ciornele și notele". Ceea ce nu înseamnă, totuși, că nu putem reconstitui un Sadoveanu prin el însuși, recompus din propriile mărturisiri. Cel puțin trei volume pot fi surse documentare sigure pentru reconstituirea subiectivă a unei biografii și
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
un picior nici cu amîndouă a fost, după știința noastră, Bujor Nedelcovici. Semnificativ e că nu e vorba de un militant "născut" ca atare, de un spirit preponderent bătăios, de un rebel incorigibil. Aspirația d-sale e, după cum ni se confesează, către seninătatea înțelepciunii, către "surîsul detașat și impasibil", corelat cu concepția budistă și islamistă după care cel ce-a trecut de șaizeci de ani este un om liber. Iată schița unui program de viață: "Ieșirea din evenimentul politic cotidian, din
Oponent nu numai prin cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10682_a_12007]
-
și umbrele lui, o identitate amenințată, o conștiință dezvăluită de o confesiune fără sfârșit ,dispar în propriul lor holocaust verbal". VVM scrie un ,super-roman" împotriva cititorilor săi, a criticilor literari, disprețuiți în egală măsură, declarând un război cu toată lumea. Se confesează jignindu-și continuu confesorul.
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
lui Rebreanu din 1965 și până astăzi, când conturile nu s-au încheiat, totuși. Ar mai fi de redactat ultimul volum din biografia lui Rebreanu, după Tânărul Rebreanu (1986) și Rebreanu. Amiaza unei vieți (1989). , Ce să mai spun - se confesează editorul - la apariția ultimului tom din seria de Opere, care, pe nesimțite, mi-a legănat lenea de a scrie propria mea carte, sufletește dorită mai mult? Momentul mă ia parcă pe nepregătite și, efectiv, rămân interzis" (p. 11). Evident că
A trăi pentru Rebreanu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11033_a_12358]
-
diferite. Oricum, fie că este vorba de poezie sau de proză, în scrisul acestei autoare greu de clasat, realismul se combină în permamență cu suprarealismul și cu oniricul, viii și morții fac parte din existența cotidiană a eului care se confesează, senectutea și copilăria conviețuiesc în aceeași persoană care are puterea și inteligența ca, la vîrsta celor o mie de riduri, să redescopere, o dată și încă o dată, cu inocență și încîntare, farmecul vieții. Ca și precedentele cărți ale Norei Iuga, Sexagenara
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
de neconceput. Monologul femeii este în acest caz unul intens erotizat, ca o strategie de seducție. În Lebăda cu două intrări (carte publicată patru ani mai tîrziu), interlocutorul a dispărut și, în pofida evidentei tinereți spirituale a personajului feminin care se confesează, ipoteza unei eventuale noi iubiri pare tot mai puțin probabilă. Dacă în Sexagenara și tînărul iubirea (platonică) se afla încă în timpul prezent, în Lebăda cu două intrări iubirea și erotismul țin exclusiv de amintire și imaginație. În Fetița cu o
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
un demn urmaș al caracterului, al moralei intelectuale a profesorului Rusu; în clipe grele, teribil de grele, eu am reprezentat o anume forță transilvană de voință, curățenie și consecvență - sacrificîndu-mi tot, absolut tot, ca să îmi salvez Ființa, eul, spiritual ", se confesează acesta și nu putem decît a-i da dreptate. Deoarece concesiile îndeajuns de modeste pe care le-a făcut "liniei" ideologice pentru a publica și a-și vedea piesele jucate nu sînt apte a-i diminua confruntarea de fond, "duelul
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]
-
Azi am stat acasă pentru că n-am putut lua mașina spre oraș. Am vorbit cu Hăulică la telefon și am aranjat numărul Istrati, astfel, destul de simplu. în toată această agitație mă simt îngrozitor de singură. Fie că unii vor să se confeseze ei, fie alții mă provoacă la confesii, trebuie să-mi păstrez mereu singurătatea ca pe o armură a demnității. Până când? Anxietățile din ultima vreme păreau domolite [...] îmbătrânesc vertiginos pentru că mă sacrific în fiecare clipă. Numai ravagii a făcut această iubire
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
cât amândoi au familii și copii, iar morala severă a epocii intensifica și pasionalitatea și vinovăția. O discuție cu un personaj episodic, Chase cel înțelept și cultivat de pe vasul marinei americane, clarifică multele frământări ale lui Melville care i se confesează: „E în firea lucrurilor. Cei care trăiesc astfel de... atașamente... nu pot decât să le pună în niște cutiuțe, să le eticheteze și să le alinieze pe un raft. Crede-mă, în ceruri nu există bărbați sau femei. Este necesar
Când personajul se numește Herman Melville by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2839_a_4164]
-
a doua generice: aceea a solidarității, a alterității reconfortante - ,viața încă/ mai avea farmec/ și chiar literatura era suportabilă/ când celălalt rămînea încă eu..." (o moarte onorifică). Reminiscența culturală, aluzia atent cultivată indică și un alt mod de a se confesa prin recurs la alteritate. Adesea, punctul real de pornire al poemului nu se mai lasă ghicit, pentru el vorbește însă elocvent o atmosferă de tristețe și blazare ce nu are cum să înșele: ,tot mai mult în poemele mele/ sunt
Autoportret la persoana a doua by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10758_a_12083]
-
job este Psihologia. Majoritatea membrilor de pe site-urile pe care ma loghez sunt persoane timide, retrase, băieți care nu au încredere în ei și care nu merită să fie singuri. Știi... e ca si cum cum te-ai duce la preot: te confesezi și îi dai niște bani pt biserică. La fel este și aici. Ei vorbesc cu mine pentru că văd poze frumoase cu mine, pentru că zâmbesc mereu în fața camerei și pt că sunt prietenoasă. Dincolo de asta, în private, prin felul meu de
Fetele Norocoase, fete destepte [Corola-blog/BlogPost/95306_a_96598]
-
Eugen Todoran. Glasul dascălului prețuit, răsunând în aulă, a cutremurat atât de mult, încât a reverberat încă multă vreme în conștiința foștilor colegi și studenți. Același moment s-a repetat și în Capitală, la Uniunea Scriitorilor. De fiecare dată, se confesează Veronica Balaj, îi dau târcoale tristețile aproape de netămăduit, când îi revin în memorie vocile lui Mircea Eliade, primită în dar de la colegul Petru Cârdu de la Radio Novi Sad, cea a lui Damian Ureche sau cea a lui Ștefan Augustin Doinaș
Agenda2005-44-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284374_a_285703]
-
Nicolae Scurtu Istoricul și criticul literar Mihai Drăgan (1937-1993) s-a impus în presa locală și centrală încă de la începuturile sale literare. Acest fapt li se datorează, așa cum s-a confesat în câteva interviuri, profesorilor de la Facultatea de Litere a Universității „Al. I. Cuza“ din Iași, Nicolae I. Popa, Al. Dima și Constantin Ciopraga. Autor al câtorva cărți, esențiale, Aproximaț ii critice (1970), G. Ibrăileanu (1971), B.P. Hasdeu (1972), Reacții critice
Întregiri la bibliografia lui Mihai Drăgan by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2604_a_3929]
-
și Kazaciok”... spune ea. Gânduri după mai bine de cinci decenii Doamna Aurelia Condruț a scris o carte intitulată „Între cerul înstelat și ciulinii stepei. Evenimente și destine autentice”, apărută la Editura Eurobit din Timișoara. În prefața cărții, autoarea se confesează: „Scriu despre momente pe care le-am trăit și care mi-au prilejuit multe suferințe. Vreau să contribui, cu tot ce am scris și am gândit, la eradicarea forței oarbe și a samavolniciei din această lume. Mă gândesc acum la
Agenda2005-25-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283844_a_285173]
-
personale, în care relațiile foarte apropiate dintre cei doi specialiști s-au transmis și asupra familiilor lor. Se vizitau acasă, își făceau mici cadouri (de ex. o oglindă specific suedeză dăruită de L d-nei Maria Rosetti) iar L i se confesa lui R în momentele dureroase și tensionate ale separării de prima soție: "Autour de moi tout s'écroule" - 28.II. 1958, la care R îi răspunde prompt, la 3 martie, ca un adevărat prieten: "Je regrette de n'être pas
Sute de scrisori... by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Memoirs/15922_a_17247]
-
aprecieri judicioase și conexiuni interesante. Să mai amintesc una. Ca la Salinger, adolescentul lui C. Fântâneru este inocentul vulnerabil, caracterizat de un "infantilism" patetic în apărarea purității într-o lume invadată de promiscuitate (p. 34). Călin Adam, cel care se confesează într-un jurnal dezordonat în romanul Interior, este un tânăr studios, mereu înconjurat de cărți, revoltat uneori împotriva lor. A rămas în București în speranța găsirii unei ocupații: "Am așa scârbă de mine fiindcă nu sunt în stare să-mi
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
acestei alchimii extrem de subtile a ratării. Fiecare dintre noi purtăm în noi o romanță. Ne-o spunem în oglinzi de multe ori, încercăm s-o spunem și celor din jurul nostru și avem impresia că romanța noastră este unică. Atunci când ne confesăm, constatăm că pentru ceilalți ea e ridicolă și acest amestec între sublimul și ridicolul acestor romanțe de viață dă până la urmă tema acestei piese“, explică directorul de scenă. Premiul Don Quijote 2005 l O săptămână la Alcala de Henares Institutul Cervantes
Agenda2005-13-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283523_a_284852]
-
și ne apucăm de treabă cot la cot. Facem binișor vreo 25 de km”, mai spune „adjunctul”. Are și el o zonă, poate cea mai grea din oraș: cartierele Cetate și Tipografilor. „Acolo avem și cele mai mari dificultăți”, se confesează el. „Ni s-a întâmplat ca oamenii pur și simplu să ne arunce scrisorile pe care le aducem. Ne spun că le umplem cutiile degeaba. În alte locuri din oraș, unii asmut câinii asupra curierilor noștri”. Soții-patroni au și explicații
Agenda2005-22-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283755_a_285084]
-
văpaieși cauteriza în lifte răul,Păzea hotarul țării cu stiloul,... XVIII. RUGA, de Nicolaie Dincă , publicat în Ediția nr. 2196 din 04 ianuarie 2017. RUGĂ de Nicolaie Tony DINCĂ Când mă sfădesc cu gândurile mele, Doar Ție, Doamne, mă mai confesez, Rugându-Te să îmi ferești de rele Ființa, ce sub talpă Ți-o așez. Rog să m-absolvi de vina viitoare, Că dintre cei mai buni, sunt cel mai rău, Privește-mă ca pe-un copil mai mare, Care-a
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
port ca pe-o haină peste tot; L-ascund în suflet - templu de speranță - Și-l venerez, cât mă mai lași să pot. Citește mai mult RUGĂde Nicolaie Tony DINCĂCând mă sfădesc cu gândurile mele,Doar Ție, Doamne, mă mai confesez,Rugându-Te să îmi ferești de releFiința, ce sub talpă Ți-o așez.Rog să m-absolvi de vina viitoare,Că dintre cei mai buni, sunt cel mai rău,Privește-mă ca pe-un copil mai mare,Care-a furat
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
rapid, înlocuindu-se unul pe altul, planul real și cel fictiv, cel imaginar, destinat a deveni o creație literară. Așa încât la un moment dat trebuia să se întâmple inevitabilul, confuzia dintre planuri.Oamenii se asteaptau probabil că Diana să se confeseze despre viața ei zilnică, dar ei uitau că mai important pentru ea era nu atât ce făcea, ci ce gândea, care era viața ei lăuntrica, una complet diferită de aparențele superficiale, notate de unii evaluatori între 7 și 8, o
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
de soțul mătușii mele Nuța (Elena Dumitrescu Papahagi), Nicu (Nicolae) Dumitrescu, profesor de educație fizică la facultate în București, originar dintr-un sat din Bucovina, și care nu știa nimic despre restul lumii,. I-am povestit acestui unchi, în zori, confesându-mă lui, căci pe Nuța tocmai o scăpasem, căci plecase înainte de a sosi eu, la Spitalul Filantropia, unde lucra și care îl cunoștea ceva mai bine pe cel care mai târziu îmi va deveni soț, căci și ea era doctor
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
proastă, „așa-zisa”? Mi se pregătise o farsă, o cacealma sau profesorul o aruncase intenționat, ca să intrige ori să mă deruteze? M-am hotărât să abandonez expectativa și să contraatac prudent: - Am impresia că și dumneavoastră sunteți dornic să vă confesați - așa Îmi spun mie al șaselea simț și bătrâna logică aristotelică. Pentru ce altceva m-ați fi așteptat? A surâs indulgent: - Raționament corect, concluzie falsă, dar n-are importanță. Ce vrei să știi? - Tot, dacă n-aveți nimic Împotrivă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
zâmbet abia zărit, enigmatic, care lipsea de data asta. în schimb, colțurile gurii i-au căzut pentru moment. Ghinion e un fel personal și indulgent de a spune. Masochism ar fi un termen mai precis. Era ca și cum un părinte se confesează unui copil maturizat; eram rușinată și fascinată în egală măsură. — Vrei să stăm jos? am spus, arătând spre două scaune neocupate. Am fost surprinsă când și-a împreunat sprâncenele pentru o secundă, pentru a se gândi; apoi a încuviințat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
o grămadă, bine prinse, iar eu nu aveam curajul să o întreb mai multe decât mi-ar fi zis ea din proprie inițiativă. Până la urmă, am avut senzația că ar fi vrut să trag puțin de ea să mi se confeseze și mi-am blestemat prostia cu care am stat degeaba. După un timp s-a întors cu fața la mine, cu o expresie golită de toate în afară de bunăvoință și interes. Asta era Lee pe care mi-o aminteam și trebuie să recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]