6,839 matches
-
interzică exercițiul politic. Am descoperit, răsfoind deocamdată împreună cu academicienii umorului, doar județele de la A la C (urmarea în numărul viitor), că predarea - preluarea puterii de la PCR, UTC, UASCR și restul de către Securitatea de grad mic (aia de grad mare face confesiuni în direct și la o oră de vîrf sulfurosului Dan Diaconescu), este o gogoriță și nimic mai mult. Tovarășii n-au predat nimic. Și nici n-au așteptat prea mult ca să revină în partide și în funcții, mai pe la C.J.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11781_a_13106]
-
și cum se exprimă ei, în ce măsură își regretă viața anterioară, din ce este compus sistemul lor de valori? Întrebări fundamentale, la care Eugen Istodor nu răspunde direct. El lasă fiecărui cititor șansa de a-și da singur răspunsurile după ce ascultă confesiunile complete ale celor în cauză. Firește, multe dintre afirmațiile "viețașilor" sînt nerelavante. Altele sînt incoerente, prolixe și plicticoase - cu greu s-ar putea spune că această carte te ține cu sufletul la gură - dar ele oferă cel puțin o revelație
Breviarul ororilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11808_a_13133]
-
volumul publicat în 2003 la Editura Muzeului Literaturii Române, Scrisoarea lui Lavoisier, Iolanda Malamen. Altfel poetă (cu excepția, în formă, nu în fond, a (micro) romanului Felipe și Margherita, despre întîmplări dintr-un ev mediu fantastic și a Casei Verdi, o confesiune într-un vis, sau într-un coșmar), povestește, în această din urmă carte, niște amintiri ciudate, dobîndite, parcă, printr-un ritual al privirii peste casă, de pe scărița pentru porumbei, de unde se văd "mările îndepărtate, umflate de furtuni". Și se mai
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
față de Bacovia, să contureze mecanismul perfect al bolii ca resort al versului. Sensibilitatea maladivă, cultivată pe fondul unui eros alterat, căci nesatisfăcător și nostalgic după celălalt gen, dar nu mai puțin viril în tensiunea lui subversiv-dominatoare, a împins cu furie confesiunea spre zonele fruste și fără limite ale împărtășirii obsesiilor existențiale. Mărturisiri nocive ele însele prin excesul de rău. Confesiunea lirică în tonurile tari ale neo-expresionismului, aspirând la misticism, a avut loc însă în lipsa religiosului. Oricât paroxistic ar presupune discursul poetic
Poeme retrospective în două variante by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12869_a_14194]
-
alterat, căci nesatisfăcător și nostalgic după celălalt gen, dar nu mai puțin viril în tensiunea lui subversiv-dominatoare, a împins cu furie confesiunea spre zonele fruste și fără limite ale împărtășirii obsesiilor existențiale. Mărturisiri nocive ele însele prin excesul de rău. Confesiunea lirică în tonurile tari ale neo-expresionismului, aspirând la misticism, a avut loc însă în lipsa religiosului. Oricât paroxistic ar presupune discursul poetic al Angelei Marinescu, creierul rămâne un simbol mult prea recurent, iar divinul rămâne instabil, mai degrabă într-o poziție
Poeme retrospective în două variante by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12869_a_14194]
-
însăși vede misticul funcționând strict după regulile gândirii logice. Fugi postmoderne (Vinea, 2000) mi se pare cel mai reușit volum al poetei (în ciuda titlului inexact și care induce în eroare), ăn sensul în care exacerbarea influenței bolii, convulsiile (terapeutice?) ale confesiunii exhibiționiste, fără rest și obsesiile sexual-carnale, fără a-și pierde din tensiunea adeseori agonică, s-au mai curățit de culorile prea tari, căutate și artificiale uneori, din ciclul Parcul (1988), de pildă. Discursul poetic, astfel decantat, a căpătat o directețe
Poeme retrospective în două variante by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12869_a_14194]
-
au trecut și între timp bibliotecă noastră s-a umplut în mare parte cu volumele aduse de acasa între ele, cartea Dv. rămânând mereu la loc de cinste în primul rând pentru valoarea să incontestabila, ca mărturie sinceră și spontană confesiune emoționantă și în același timp călăuza pentru alți și alți nou veniți, si, în al doilea rând, pentru valoarea sentimentală, fiind, cum am spus, una dintre primele cărți pe care le-am adus cu noi în Canada. Buclă destinului, care
Un canadian în România. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_309]
-
ce contribuia la înfăptuirea revoluției proletare. Revista Pif este, astfel, exemplul perfect despre cum un concept de publicație culturală de consum devine instrument ideologic și propagandistic disputat în ambele sensuri în controversele ideologice dintre stânga și dreapta. Puternică și emoționantă confesiunea lui Angelo Mitchievici! Amar reflexiv și de o covârșitoare tristețe, micul lui roman autobiografic surprinde revoltător irosirea acelei vârste adolescentine alterate iremediabil de nocivitatea unei lumi în care i se distribuie obligatoriu rolul vinovatului aprioric. Timpul băltește otrăvit și viața
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
vorbă îi răscolesc amintiri de demult, gîndul zboară spre cei de acasă - părinți, rude, prieteni - spre căldura umană, abandonată definitiv în momentul plecării. Depresia și însingurarea iau locul revoltei inițiale. în final, adaptarea devine sinonimă cu resemnarea, așa cum reiese din confesiunea tristă făcută protagonistului de Luiza, colega sa de la ziar: "- Eu, Dane, te cred și te înțeleg! Și eu am simțit la început o cădere, un vertij. Așa eram și eu cînd am venit: mă revoltam din orișice, îmi venea să
Supraviețuirea ca profesie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12888_a_14213]
-
Rodica Zafiu În lexicul religios - în genere conservator - conotațiile create de uz sînt extrem de puternice. Tocmai de aceea e interesant de observat cum este folosită această terminologie (nu foarte rigidă) pentru a vorbi de alte confesiuni și de alte religii decât acelea dominante în interiorul unei culturi date. În linii mari, sînt posibile două mișcări opuse: o tendință de subliniere, de amplificare a diferențelor, manifestată prin alegerea unui lexic riguros asociat religiei evocate, chiar prin preluarea unor
Cuvinte și religii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12930_a_14255]
-
îi anula valoarea, Doinaș îl situează fără echivoc pe cuvenita treaptă a valorilor: „Personal, susțin că I. Negoițescu rămâne unul dintre cei mai importanți critici literari ai epocii dictaturii comuniste.” Pentru ca, în final, evocarea să dobândească subit tonul unei tulburătoare confesiuni: „În timpul ’Pieței Universității’ mi-a reproșat telefonic faptul că nu m-am implicat. Dar reproșul esențial se referă la Academia Română: ar fi vrut să refuz a deveni membru, sau - dacă accept - să provoc un scandal imens, demascând prezența în acest
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
etno-simbolică și tot ceea ce este considerat tipic din punctul de vedere al mesajului și al expresiei îmbracă instantaneu haină festivă și primește o înaltă acreditare culturală. Cum în această perioadă, printr-un miracol al astronomiei, întreaga suflare creștinească, indiferent de confesiune, a sărbătorit simultan nu mai puțin miraculoasa Înviere a Mîntuitorului, și interesul organizatorilor noștri de expoziții s-a făcut părtaș la acest minunat eveniment, fixîndu-și cătarea pe mesajul pascal și pe formele culturalo-simbolice ale acestuia. Consecința unui astfel de interes
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
unui roman. Are mii de chipuri și prin urmare nici unul, e un fel de promisiune dorită cu ardoare carnală, niciodată atinsă, doar schițată în nenumărate, infinite, obsesive portrete. Secvențele care alcătuiesc cartea au uneori aer de jurnal, alteori ritm de confesiune, de discuție intimă între prieteni sau de mîzgălitură adolescentină, plictisită și frustrată. Dacă în pseudoromanul Lilianei Corobca există „acțiune“, atunci „acțiunea“ se reduce la eșecul cititorului de a alcătui din toate aceste fugare notații „istoria“ Antoniei. Istoria unui fel personal
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
la pîndă” (Duca). Numind “un timp răsturnat”, “spaimele fără chip”, “umilința fără noimă”, “înverșunarea pustie”, bardul dă glas, ca odinioară Octavian Goga, jelaniei unui popor înrobit, dar fără îndemnul mesianic, fără nici o chemare la dezrobire, ci păstrîndu-se în cercul unor confesiuni personale, mulțumindu-se a fi cutia de rezonanță a comunității. În felul acesta viziunea d-sale rămîne în stadiul de mărturie virtuală, în dosarul unui proces ce nu depășește granițele eului propriu. O introspecție amară, o sumbră visare, o așteptare
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
este călăuză spre cunoștință; cunoștința este răsplata credinței”). Augustin are dreptate: dilige, et quod vis, fac! („iubește, și fă ce vrei!”). Numai că atunci când iubești nu mai faci ceea ce vrei, ci, reamintesc catehetic, ceea ce trebuie<footnote Formula lui Augustin din Confesiuni, X, 29, este: „Tu dă-ne nouă ceea ce poruncești și apoi poruncește ceea ce vrei” (da quod jubes, et jube quod vis). În traducerea românească de la Editura Humanitas, București, 1998, textul este de aflat la p. 366. footnote>! Cuvântările lui erau
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
învăța să nu le displacă limbajul ferm al Scripturii doar pentru că nu este emfatic. Augustin își aduce aminte cât de decepționat a fost el când a încercat prima dată să citească Biblia, și cazul său nu este singular<footnote Augustin, Confesiuni, Editura Humanitas, București, 1998, 139 (fastidiit sacras Litteras propter simplicitatem stil - III, 5). footnote>. Ieronim, Arnobius, Lactantius nu spun despre ei înșiși că au pățit în vreun alt fel. Literatul, crede Augustin, trebuie să-și biruie prejudecățile. Cultul excesiv al
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
biserică „națională” (mutatis mutandis, ea reia discuția privind sintagma „stat național” din definirea României, așa cum este ea înscrisă în Constituție) și implicarea/interzicerea implicării preoților ortodocși în viața politică (discuția este de purtat în condițiile în care clericii aparținînd altor confesiuni nu au asemenea interdicții; probabil nu este recomandabilă apariția preoților ortodocși pe listele diverselor partide politice, dar este extrem de interesantă soluția găsită în perioada interbelică prin care mitropolitul și episcopii se bucurau de statutul de senatori de drept; în felul
Anatomia democrației originale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13021_a_14346]
-
Cu atâtea săruturi uscate? / La cine, la cine să mă Închin / Să-mi aducă Înapoi / Iubirile adevărate?... (La cine?...). Atunci când iubirea nu este Împărtășită, nu trebuie să se intre În criză de cauză, eminescian, codrul cu verdeață primește cu bucurie confesiunile intime dacă sunt „semănate” cu grijă. (Iubire semănând). Mai există o scăpare de sub iadul iubirii neîmpărtășite ori pierdute - blestemul. El răcorește gândul, devin justițiar, fără Întoarcere: „ Închingă-ți-s-ar trupul cu dragoste grea, / să l prindă cârceiul când s-o Împreuna, / să
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
mare larghețe și concluzii competente în legătură cu deschiderile romantismului spre alte curente și genuri literare: " Deși obiectul analizei este sensibilitatea, viața afectivă, autorii intuiesc lumea, evenimențialul, ordinea socială ca forțe determinante și ele vor deveni zeii titulari ai realismului. De altfel, confesiunea romantică prin Alfred de Musset și M. Lermontov anunță noua direcție în literatură"; "Acest tip de fantastic va supraviețui romantismului în strălucite parabole existențiale în prozele kafkiene, apoi în realismul magic al scriitorilor latino-americani". Lipsește totuși, aici, o verigă: Dostoievski
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
pentru ceea ce este anunțat ca inevitabil; clipa desprinderii, intervenind liniștit și ferm pentru cel care pleacă, năucitor pentru cel ce rămâne; jalea și vindecarea prin ritual și, În mod intim, personal, prin poezie. Toate constituie motivația și substanța adâncă a confesiunii Ilenei Mălăncioiu, o confesiune care capătă trup poetic În mod neobișnuit, aparent involuntar, căci Sora mea de dincolo nu conține, de fapt, poezii În sensul consacrat al cuvântului. Lipsește artificiul, broderia conotației. Poezia devine veșmânt cernit. Este formă de a
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
ca inevitabil; clipa desprinderii, intervenind liniștit și ferm pentru cel care pleacă, năucitor pentru cel ce rămâne; jalea și vindecarea prin ritual și, În mod intim, personal, prin poezie. Toate constituie motivația și substanța adâncă a confesiunii Ilenei Mălăncioiu, o confesiune care capătă trup poetic În mod neobișnuit, aparent involuntar, căci Sora mea de dincolo nu conține, de fapt, poezii În sensul consacrat al cuvântului. Lipsește artificiul, broderia conotației. Poezia devine veșmânt cernit. Este formă de a face vizibil sufletul Îndoliat
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
cu simțurile toate deschise către realitate, atentă la consistența fiecărei clipe. Rezultă de aici o puternică impresie a vieții, căci Întreaga viață pare să se concentreze În gesturi care se lipesc de simțuri. Atât de clare sunt imaginile recuperate În confesiunea poetică, atât de limpezi gesturile, atât de simple și de intangibile sensurile. În fața acestor sensuri, Ileana Mălăncioiu se așază cu un amestec de cumințenie Țărănească și neliniște a omului citit. Poezia devine o formă de răscumpărare a timpului trecut, a
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
Idem, „Teologia Euharistiei”, În Ortodoxia, Anul XXI (1969), Nr. 3, p. 344. footnote>. Sfânta Împărtășanie „este taina care unește iubirea, jertfa Și comuniunea, revărsându-le, desăvârșibil, În cei ce se unesc cu Hristos”<footnote Idem, „Ființa Tainelor În cele trei confesiuni”, În Ortodoxia, Anul VIII (1956), Nr. 1, p. 5. footnote>. Sfântul Grigorie al Nyssei menționează că trupul omenesc poate dobândi nemurirea, aceasta nefiind posibilă decât dacă trupul nostru se Împărtășește de nestricăciune<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Oratio catehetica magna
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
dr. Dumitru Gh., Repere morale pentru omul contemporan, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, 324 p.; Russell, Norman, The Doctrine of Deification in The Greek Patristic Tradition, Oxford, 2006, 418 p.; Stăniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, „Ființa Tainelor În cele trei confesiuni”, În Ortodoxia, Anul VIII (1956), Nr. 1, p. 3-28; Idem, Spiritualitate Și comuniune În Liturghia ortodoxă, Craiova, Edit. Mitropoliei Olteniei, 1986, 440 p.; Idem, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. al III-lea, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
de dragoste. Este doar o demonstrație a virtuților romantice și a modului simplist În care vedeau ei lumea. Dragostea nu are șanse dacă autorul nu crede În ea. Și-apoi dacă spui povestea asta unui călugăr, ea are valoare de confesiune, ceea ce Înseamnă că moralmente vorbind, tu ai făcut deja o alegere care nu este În favoarea sentimentelor tale profunde. Personajul de când se naște trăiește În umbra unei fatalități, iar sora lui va funcționa ca un fel de mamă, ceea ce duce la
ALECART, nr. 11 by Aura Dinco () [Corola-journal/Science/91729_a_92895]