698 matches
-
mare măsură, un androgin, sau unul în devenire. Cred că dacă scriitorul chicotește în fața masculilor care poartă fuste invizibile, o face în dauna lui proprie și eternă. N-am să mai spun nimic în legătură cu acest subiect. ăsta e genul de confidență de care se poate abuza cu ușurință și copios. E de mirare că nu suntem încă și mai lași în scris decât părem. Glasul lui Seymour, incredibila cutie sonoră a vocii lui, e ceva ce nu pot discuta aici. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
dacă nu aveți nimic Împotrivă, va lucra În echipa condusă de mine...!” Îl implorase el. „Aveți toată Încredera. La cei aproape doăzeci și unu de ani, nu Îi este frică de muncă...! Dar, pe lângă tinerețe - Îi mai făcuse el o confidență - e „Deosebit de frumoasă...!” Mărturisirea spusă cu o nuanță de mister de către șeful de echipă, Îl puse pe gânduri și chiar Îi trezise curiozitatea, presupunând o nouă idilă, Întrucât relațiile lui cu Carla erau numai de circumstanță. Dar, zilele se scurgeau
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o Înghițitură de șampanie, Înălțând privirea către el. „Timpul, momentul nu-mi permite să repet cuvintele smulse din sufletul meu, din care sunt sigură, tu na-i Înțeles nimic azi dimineață. Am să Încerc totuși să-ți fac o mică confidență. În urmă cu două săptămâni am venit În capitala țării - adică la unchii mei - hotărâtă să cuceresc lumea...! Iluzii hazardate de fată dela țară...! Așai...? Până aici nimic rău... Fiecare dintre noi, are dreptul să-și construiască câte iluzii dorește
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În grija tovarășei lui de viață iar el se apropie de masa lor suspinând. „Viața trăită la țară e frumoasă Însă presupune unele sacrificii...” - Umplu din nou păhărelele, ciocni urându-le un an cât mai Îmbelșugat, după care Încercă o confidență: „Domnilor, poate o să vă mire, eu sunt născut, crescut la oraș...! Am Îndrăgit Însă atât de mult munca câmpului Încât cu greu a-și putea renunța, În timp ce creșterea, mai corect spus, Înmulțirea,diferitelor specimene de păsări constitue pentru mine o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dar, dorința, tentația de-a opține un câștig suplimentar, Îl impulsionă să aprofundeze tranzacția. Îl mai iscodi totuși. „ Nu-mi stă În caracter să te contrazic, de asemeni nu-mi place să mă tocmesc prea mult Însă, Îți fac o confidență... Cu două-trei ore În urmă, un coleg de afaceri de aici, din bursa neagră, mi-a oferit un preț asemănător. Dacă nu mă Înșel, chiar mai mare...” Bișnițarul se făcu negru de mânie, mult mai negru decât era, debitând unele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și să vină la Întâlnire. Oarecum surprins, picolița În ciuda tinereții, să fi avut În jur de doăzeci de ani, fuma,aprinzând țigară de la țigară și, sorbind paharele cu o așa dezinvoltură Încât, reușind să se turmenteze, Îi făcuse o regretabilă confidență. Trăi-se În concubinaj cu un nemernic care după ce o lăsase Însărcinată o părăsise. La spital născuse extrem de greu, doctorii aplicându-i numeroase copci deoarece ruptura a fost suficient de mare. Nu prea târziu după nașterea fetiței, sânii ei nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu vei apuca să cumperi, totul se vinde la “Bursa Neagră”, fiind nevoiți să plătim de câteva ori prețul inițial...!” În cazul acesta, cum se descurcă ce-i care n’au bani...?” “Ascultă la mine...” - Îi făcu Șeful Șantierului o confidență. “ Corupția e dezvoltată la scară Națională Într’o așa manieră Încât de la muncitor la conducător, cadourile, plocoanele, În timp ce ciubucul a atins un grad eficient de dezvoltare.Toată lumea combină, Își face relații pretutindeni reușind să-și procure minimul necesar unui trai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de secundă se Întunecă, revăzând imaginea arestării, momentele de groază din arestul miliției Însă nu era cazul să facă comentarii din motive Întemeiate: oricum nu avea cu cine discuta, și continuă cu aceeași melodioasă voce. „Îmi permit să fac o confidență: Am fost deosebit de impresionată de farmecul pitoresc al labirintului muntos, În timp ce populația acestei milenare țări afișează permanent zâmbetul ei caracteristic, fiind incredibil de generoasă. O dovadă a exprimării mele se află aici, În momentul de față...! Abea ne-am cunoscut
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Șantier care la rândul lui era destul de abătut. Bine Șefule, cum Își permite să țipe la mine, să mă insulte amenințându-mă cu Închisoarea, un activist de partid care precis nu a terminat nici școala elementară...!?” Șeful Șantierului făcu o confidență. „Sunt membru al Pardidului Comunist Român În urmă cu peste treizeci de ani. Am intrat În rândurile acestui partid călăuzit fiind de promisiuni mărețe care În cele din urmă s’au dovedit a fi demagogice!! Acești aventurieri, au acaparat puterea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
duzină...! Deci...am câștigat bătălia...! Și cu toate astea...făcu el cu ochiul lui Gică Popescu, În cinstea victoriei, nu am reușit să bem un șpriț ca lumea, sărbătorind victoria...! Ce părere aveți...?” “Nu-i timpul trecut...” - le făcu o confidență Tony Pavone. “Ascultați cu atenție. Poimâine e ziua mea de naștere iar pentru a serba și evenimentul , v’am pregătit o mică surpriză...!” “Ce anume...?” - se precipită Șeful Șantierului. “Am fost plecat ieri la o baltă din apropierea Dunării care se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
reușise să Înțeleagă clar; poate nici nu era ceva clar de Înțeles; dar se părea că promisese, deși nu-și aducea aminte să fi făcut această promisiune. Dar Feffer Îl bulversa. Erau atâtea proiecte, atâtea referiri la multiple surse, atâtea confidențe și rugăminți de păstrare a secretului, atâtea scandaluri, acte de fraudă, comunicări spirituale - o curgere continuă Înapoi, Înainte, lateral, deasupra, dedesubt; ca oricare pagină din Ulise al lui Joyce, tot timpul in medias res. Oricum, Sammler se pare că fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să se gândească la ale inimii după trei ani de văduvie decentă - mai mult discuții decât perspective, În mod sigur: discuții, examinări cinstite ad infinitum), dacă nu era Feffer cu aventurile lui de budoar nediscrimiatorii, venea Angela să-i facă confidențe. Dacă acesta este cuvântul potrivit. Comunicând haos. Devenind opresivă. Mai ales de când tatăl său nu era tocmai bine. În acest moment În spital, de fapt. Sammler avea ceva idei despre acest haos - avea vederile lui despre toate, unele intens aparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și corupătoare a Angelei, insidioasă fără intenție. Ceea ce intenționa ea să fie era veselă, dătătoare de plăcere, exuberantă, liberă, frumoasă, sănătoasă. Cum vedeau tinerii americani problema (generația Pepsi, nu-i așa?). Și ea Îi spunea bătrânului unchi Sammler totul - onoarea confidențelor ei Îi aparținea. De ce? O, ea Îl considera drept cel mai Înțelegător, cel mai european-dus În lume-Înțelept-neprovincial-mintal diversificat-inteligent-tînăr-la-suflet dintre vechii refugiați și cu adevărat interesat de fenomenele noi. Oare nu se sforțase puțin ca să merite această considerație? Nu se pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
crunte, abominabile, demne de toată mila. Într-o oarecare măsură asemenea comportament se baza pe teorie, pe ideologie generaționistă, parte dintr-o educație liberală și, prin urmare, era până la un punct impersonal. Dar Angela avea mai târziu să regrete aceste confidențe - să regrete și să o râcâie dezaprobarea lui. În ansamblu Îi asculta confidențele de o manieră dezinteresată. Nu că era necompătimitor sau nesimțitor; era (ea Însăși spusese asta) obiectiv, nepărtinitor. Confruntat acum cu moartea lui Elya, luă hotărârea ca În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
baza pe teorie, pe ideologie generaționistă, parte dintr-o educație liberală și, prin urmare, era până la un punct impersonal. Dar Angela avea mai târziu să regrete aceste confidențe - să regrete și să o râcâie dezaprobarea lui. În ansamblu Îi asculta confidențele de o manieră dezinteresată. Nu că era necompătimitor sau nesimțitor; era (ea Însăși spusese asta) obiectiv, nepărtinitor. Confruntat acum cu moartea lui Elya, luă hotărârea ca În nici o Împrejurare și sub nici o formă să nu se implice Într-o relație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să cred că sunt cea mai îndreptățită persoană care ar putea scrie această mică istorie. Aș merge până acolo încât să spun că sunt chiar singura persoană. Am petrecut împreună cu Sheba nenumărate ceasuri în ultimele optsprezece luni și am schimbat confidențe de toate felurile. Cu siguranță, nu există alt prieten sau rude de-ale Shebei care să fi fost mai adânc implicate în povestea de zi cu zi a aventurii ei cu Connolly. În multe cazuri, am fost martor direct la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
nu e în stare să uneltească. Nu are viclenia necesară pentru a unelti și a țese intrigi - cel puțin nu într-un fel susținut, constant. Acum sunt mult mai înclinată să consider prima ei poveste ca pe un fel de confidență pe jumătate, ca acelea pe care le fac copiii când vor să scape de povara unui secret, dar nu vor să se confrunte cu toate implicațiile unei confesiuni totale. Acolo jos, la subsol, cred că ea a vrut să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
adesea lucruri de bun-simț, dar într-un mod care, prin nelegiuirea și ermetismul lor, îi exasperau pe oamenii de rând. Atunci când ești bogat, în aur sau în știință, trebuie să știi să menajezi sărăcia celorlalți. Apoi, pe un ton de confidență: — Bunicul tău din partea mamei, Suleyman librarul, Domnul să aibă milă de sufletul lui, a fost uneori în compania acelor oameni. Nu pentru vin, desigur, ci pentru conversație. Și apoi, medicul ăsta era cel mai bun client al său. Aducea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
trecu palmele peste față, înainte de a continua: „Află-ți refugiul în Allah și roagă-L să-ți dăruiască răbdare și resemnare“. Cum mă sculam să plec, dezamăgit și furios, continuă tata, Hamed mi-a mai dat, pe un ton de confidență, un ultim sfat: „Există în orașul ăsta multe văduve de război, multe orfane copleșite de lipsuri, multe femei descumpănite. Există astfel de femei, fără nici o îndoială, chiar și în propria ta familie. Oare Cartea Sfântă nu le-a recomandat bărbaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
plătea, nu voia să fie dezamăgită. Când Um-Bassar mi-a poruncit, m-am întors la locul meu. Ghicitoarea a rămas atunci nemișcată câteva clipe. — Trebuie să așteptăm ca djinnii să se potolească, sunt prea agitați, explică ea pe ton de confidență. Se lăsă un lung moment de tăcere, apoi ea începu să vorbească cu djinnii. Le șușotea întrebări, apoi se apleca deasupra vasului pentru a observa gesturile pe care ei le făceau cu mâna sau cu ochiul. — Vărul tău se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
flecare. Cel puțin o sută de necunoscuți îl abordează, îi șușotesc la ureche, îl iau drept martor, îl înghiontesc cu umărul ca să-l provoace mai bine la înjurături sau la râsetele pe care le pândesc. De acum e vârât în confidențe, știe începutul unei fabuloase întâmplări, are nevoie să-i afle urmarea, chiar de-ar trebui să rămână până la plecarea caravanei următoare, până la sărbătoarea următoare, până la anotimpul revărsărilor apelor Nilului. Dar, o altă istorie este deja începută. În anul acela, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o caravană de cămile, închiriată de negustori din Maghreb, o încărcătură de voal indian și mirodenii pe adresa unui neguțător evreu din Tlemcen. La rugămintea mea, el mi-a trimis un sipețel cu ambră de Messa. Între două afaceri, culegeam confidențe. Astfel am aflat, la o săptămână de la sosire, că sultanul era de acum într-o dispoziție mai bună. Convins că boala sa era o podeapsă de la Cel-de-Sus, îi chemase pe cei patru mari cadii ai Egiptului, care reprezentau cele patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
absențe, constată el cu înțeleaptă resemnare. După care continuă: — Oraș sfânt, dar cu necuviințe; oraș trândav, dar care, zi de zi, dăruiește lumii câte o capodoperă. Era o plăcere pentru spirit să merg alături de Guicciardini, să-i culeg impresiile, comentariile, confidențele. Erau totuși și câteva lucruri neplăcute: astfel, pentru a merge de la castelul Sant’Angelo la noul palat al cardinalului Farnese, situat la mai puțin de o milă, am avut nevoie de aproape două ceasuri, atât de mare era notorietatea companionului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Mai trebuie să convingem Veneția, Milano și Florența să-și dea uitării disputele, pentru a face front comun împotriva imperialilor. Își luă o voce învăluitoare și se aplecă în față, așa cum făcea de fiecare dată când voia să facă o confidență: — Am socotit de asemenea că trebuie începute negocieri cu otomanii. În ce mod? Nu știm. După cum nu știm nici ce am putea obține. Să încetinim năvala ienicerilor pe pământurile creștine ale Europei Centrale? Fără îndoială că nu. Să restabilim pacea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
păru să șovăie. — Chiar și după ce a abandonat școala, Miquel și cum mine am păstrat o vreme legătura. Julián plecase deja la Paris. Știu că lui Miquel Îi era dor de el și adesea vorbea despre el și Își amintea confidențe pe care i le făcuse În trecut. Apoi, cînd eu am intrat la seminar, Miquel mi-a zis, În glumă, că trecusem de partea dușmanului, Însă adevărul e că ne-am distanțat. — Ați auzit cumva că Miquel s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]