394 matches
-
același scop: descrierea gîndirii galice prin glasul celor care o reprezintă azi. Precedentele au apărut în 1995, 2000 și 2003, iar efortul lui Bogdan Mandache, a cărui intenție a fost neîndoielnic augustă, s-a văzut cu timpul atinsă de clișeu conformist. Atîta doar că vina nu e a lui, ci a interlocutorilor care nu pot ieși din obișnuința siderată a unor poncife pe care le repetă disciplinați, cu un aer cel puțin bizar. E o dramă să vezi cum, din 21
À la franÇaise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4765_a_6090]
-
cel mai apropiați de PSD. Deci, de fapt, prognoza nu s-a înșelat". Mirel Palada, consilierul lui Victor Ponta și director executiv al CCSB, a scris, pe site-ul său, că " Iată că începem să avem identificați vreo 3%-5% conformiști care înfloresc în mediul de percepție de învingător. Un nivel relativ constant, indiferent de cît are de fapt în sondaj cîștigătorul. Nu e o liniaritate, e de tipul tot-sau-nimic. Așa s-a întîmplat în 2012, cu USL. Așa s-a
Consilierii lui Ponta explică eroarea din exit-poll-uri pentru Diaconu și PSD by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/30027_a_31352]
-
80% percepție de învingător. Asta pentru că toate celelalte partide sînt percepute ca fiind făcute zob: sub 15%-20%, certuri, semne clare de slăbiciune. Și atunci, cînd operatorul de exit poll le-a băgat chestionarul sub nas, unii, ăia 4-5% votanți conformiști s-au rușinat să recunoască că au votat cu Diaconu sau cu partidele mici (în general la partidele mici și la cele anti-sistem se întîmplă reticența asta de declarație) și au spus că au votat cu strălucitorii, cu PSD".
Consilierii lui Ponta explică eroarea din exit-poll-uri pentru Diaconu și PSD by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/30027_a_31352]
-
prestigiului (s.a.), e vorba de distincție (s.a.). Dar în timp ce snobismul e un demers de agregare (s.a.), dandysmul presupune segregarea (s.a.). Nu să faci parte dintr-un clan, ci, dimpotrivă, să te desprinzi de el, să contrazici și să nu fii conformist. Deci nu a reduce umil o distanță, ci a o spori cu insolență" (p. 55; vezi și p. 237). Combinație de eseistică (la limita prozei) și istorie (literară), Dandysmul. O istorie este o carte superbă și o pledoarie indirectă pentru
Cavalerii dreptului la diferență by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12731_a_14056]
-
stil de viață, un curaj și un sictir, acel eden boem care zvîcnea în cubul de beton fără ferestre în care fuseserăm forțați să trăim. La adunările de poezie din Sala Oglinzilor, unde Jebeleanu îl făcea pe Virgil Theodorescu suprarealist conformist, fie-le țărîna ușoară, ne adunam întotdeauna în fund, în colțul din dreapta: Ileana Mălăncioiu, Virgil, Turcea, Nino, eu... Virgil spunea: ăsta e colțul poeților, pe noi nu ne schimbă nimeni și poate că avea dreptate. Nu aș putea spune că
Virgil Mazilescu - 60: Dunga cafenie din jurul buzelor by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15352_a_16677]
-
unde a trăit toată viața. Ziarist, autor de povestiri scurte și nuvele, a scris sub pseudonim. Deosebit de fecund, a publicat peste 30 de romane, dintre care cele mai cunoscute sunt „Ambiții greșite“ (1935), „Balul mascat“ (1941), „Femeia din Roma“ (1946), „Conformistul“ (1951), „Ciociara“ (1957). Întreaga tematică a romanelor și povestirilor sale este subordonată analizei lucide a sentimentului înstrăinării în societatea modernă. JOI, 15 SEPTEMBRIE ANTON VON WEBERN În 1945 a murit, împușcat din greșeală de un soldat american, compozitorul și dirijorul
Agenda2005-37-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284191_a_285520]
-
acesta (adică statistic) aduce a inducție incompletă (despre care preopinentul meu știe, sunt sigur, câte ceva). Spun asta pentru că detectez în spatele răspunsului lui Paul Cernat un raționament original de tipul „fără noi (care tocmai am abandonat), genul moare”. Straniu: alții, mai conformiști, n-au gândit așa. Lui Ov. S. Crohmălniceanu, de pildă, nu i-a trecut prin minte (nici prin conștiință) s-o creadă. Dimpotrivă, îi amintesc lui Paul Cernat, motivându-și revenirea la cronică (în volumul Al doilea suflu, din 1989
Absolut nimic despre struguri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2484_a_3809]
-
curajului mastodonți spînzurați prin bărăcile/ rîsului voluntar îngrijind rănile publice/ la etaj un bufon plîngînd în singurătate./ Trec pe străzi că un Cain cu mîinile/ însîngerate mut și orb că Dumnezeul acestui veac/ refuz toate măștile biletul dus-întors/ din jachetă conformistului/ dau buzna prin piețele pe unde moartea își face/ jocurile de artificii și cei de față albesc de spaimă./ Nu sînt fericit pesimismul meu a și făcut prozeliți/ rătăcesc între mine și mine cu o sabie deasupra/ capului blînd dezertor
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
intelectuali pe care-i acuză că sunt „dedați cu viclenia și interesul” și care „nu vor să accepte că și în exil s-a suferit. Doar ei, acolo, au dus răul”. Sau, și mai răspicat, ea notează că intelectualii „devin conformiști pentru avantaje minore, când își puseseră, mai înainte, cariera - dacă nu chiar viața - în joc, refuzând să cedeze complet. Deriziunea mi se pare a acoperi totul; e în mine atâta fiere năclăită, încât tot ce-am putut face sau năzui
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
a nu avea habar despre ce vorbești. }ări infinit mai bogate decât România alocă educației sume colosale, dar și acolo se simte nevoia de mai mult. Acest ritos ,atitudinea corectă ar fi fost" indică un îndelung exercițiu de slugă, de conformist pentru care palavrele fără acoperire ale guvernanților au greutatea unor legi săpate în piatră. Păi, guvernul - și acesta, și toate de până la el - a promis până acum de zeci, de sute de ori, că va rezolva problema învățămăntului (aflată - nu
Morga profesorală a repetenților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11109_a_12434]
-
secunde în urmă, debutau în Adevărul literar și artistic Andrei Pogorilovschi, Răzvan Rădulescu, Cezar Paul-Bădescu, T.O. Bobe, Svetlana Cârstean... Apărea prima semnătură a lui Daniel Cristea-Enache... Cred și sper în tineri, dar nu orbește. Uneori ei pot fi mai conformiști și mai alunecoși decât bătrânii. Ar fi totuși o sărbătoare a vieții mele să vină clipa în care un tânăr îmi va spune calm și limpede un lucru la care eu nu m-am gândit niciodată. O idee pe care
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
și idei, dar și, deopotrivă, cale inițiatică. "Dumnezeul tău este Ana/ vei muri și vei renaște în împărăția ei// mi-a zis odată sihastrul zăvorât în iubirea de Dumnezeu" (87). Dar, pe traseul iubirii pure, nu există nimic linear sau conformist, certitudinile sunt câștigate prin luptă, prin acceptarea și depășirea provocărilor: "iubirea e însoțire/ dar/ iubirea nu e însoțire stearpă/ iubirea leagă/ de vreme ce un transilvan sărman și ars de dor/ precum călătorul de profesie se învrednici/ să dea rod// iubira leagă
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
caz după caz, că Eminescu nu se „califică” în această serie nobilă. Pesimismul său ar fi „gândit cu mintea, nu simțit cu inima” (p. 77). Iarăși, argumentul nefiind stupid, el rămâne totuși fragil. E greu de presupus că un raționalist conformist ca Alexandru Grama poseda instrumentarul necesar pentru a discerne ce e autentic și ce e împrumutat în forul intim al unui poet. Faptul că apelează, pentru aceasta, la mărturii (aparținând lui Maiorescu, Negruzzi și Hasdeu) reprezintă, el însuși, o formă
Paiul și bârna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2405_a_3730]
-
130), și ca instanță de arbitraj. Și-ar fi pierdut un ochi într-o asemenea împrejurare: o luptă cu floretele, pe întuneric. Și totuși, există în paginile acestei cărți un individ comparativ cu care chiar Dinu Nicodin ar putea părea conformist. Romancierii ar face bine să ia aminte la el. E vorba de un anume Magnificiențius, „imperator al artelor științifice” (identitate abracadabrantă îndărătul căreia se ascunde banalul Theodor Niculescu, născut la Caracal în 1876). Desenator extraordinar și virtual falsificator de bani
Când anecdota nu primează by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2520_a_3845]
-
și cultura și își luau notițe de la el. Burroughs e cel care i-a pus să scrie. Deși toate cărțile sale (vreo 14) sînt autobiografice, ficțiunea se arată, surprinzător, mai palidă decît realitatea. Poate pentru că scrisul era un act destul de conformist (Burroughs a și pictat, în maniera lui Pollock), nu și-a formulat niciodată explicit un crez. Nevoit să fugă în Mexic din cauza problemelor cu legea, și-a împușcat accidental soția în cap (episodul apare în Junky, dar inexplicabil ,ratat": soția
Și ei au debutat odată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11426_a_12751]
-
în Vamă într-un dozaj pe care atunci nu-l ințelegeam, dar de care mă bucuram inconștient și eram dornic să mai treacă un an ca să pot să mă gândesc la o nouă experiență vamaiotă", începe Sărățeanu articolul "Termopane, bețivi conformiști și gunoi. Scrisoarea unui vamaiot bătrân către tinerii din ziua de azi". Fragment din articolul scris de Alex Mihăileanu, de pe blogul subiectiv.ro, în care autorul reia părți ale reportajului realizat de Sărățeanu: "Hai să fim sinceri, articole scîrbite de
Dezbatere: Vama Veche s-a stricat sau nu? Un blogger desființează articolul lui Sărățeanu by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/33069_a_34394]
-
pe Galaction când „citește articolele Tratatului de pace impus bietei noastre patrii”. Conferința a fost nedreaptă cu noi pentru faptul că nu ni s-a recunoscut cobeligeranța și că hotarele ne-au fost mutilate. Însă când moare Stalin, acomodantul nostru conformist „se roagă pentru el seara și dimineața”, în loc să-l anatemizeze. Ca slujitor al Domnului, înclinăm să-l înțelegem, dar ca cetățean și ca român, e de mirare că fostul profesor de Teologie de la Chișinău a putut ignora crimele abominabile ale
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
prosperă un foiletonism plezirist, "monden", vidat de orice pasiune militantă, cîștigă teren o tendință hagiografică, de propulsări în mitologie. De la critica "limitelor" din anii '50 s-a ajuns la tabuizarea defectelor, la elogiul nemăsurat, exclusiv, obositor al meritelor. Un entuziasm conformist riscă, însă, să compromită interesul pentru biografii și opere. Într-o literatură matură fermentul progresului nu poate fi decît critica bazată pe "idei neconvenționale"". Adversarii revizuirilor ar putea medita cu folos asupra observațiilor de mai sus. În repetate rînduri, Constantin
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
seamănă nici cu ce era, nici cu sorii de lampă care stau să vină. Nu e modernă, nu e postmodernă. E doar oboseală calmă, sunînd ceva, amorțit, înfundat, din vechile armuri. Organele sfărîmate ale suprarealismului se așează, ici tandru-melancolic, colo conformist, de nerecunoscut, la loc.
Soare și hazard by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7696_a_9021]
-
ținta ideologizantă dinspre final ce face ca totul să curgă spre triumful prezentului comunist al anilor 1950, sunt pricini de suspiciune sau chiar de plictis ale cititorului de azi. Petru Dumitriu rămâne, pentru posteritate, exemplul uimitor al unui talent epic conformist, irosit, un executant desăvârșit al exigențelor narațiunii la nivelul mijlocului de secol XIX. Scrie în 1950 ca în 1850. Exagerând puțin, am putea spune că singura noutate (tematică, nu tehnică) pe care o înregistrează Cronică de familie față de Balzac e
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
există un paragraf care sintetizează cel mai bine atitudinea lui Petru Dumitriu față de modernism: "De ce mai era nevoie de Ťmodernismť? Căci în realitate, literatura nouă, a epocii noi, va fi realistă și socialistă, oricâtă cenușă au turnat peste această concepție conformiștii, dogmaticii, proletcultiștii și oricât ar fi profitat de asta cripto-moderniștii și cosmopoliții, ca să discrediteze realismul socialist. ŤModernismulť e bătrân de aproape o sută de ani. Dacă artiștii occidentali nu sunt sătui de el și nu simt nevoia de ceva nou
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
Calvino sau García Márquez, iar modernismul lui este pus alături de acela al lui Eliot, Joyce, Beckett. Donald Barthelme a trăit intens, grăbit, a murit de cancer la numai 58 de ani. Nici in viață n-a fost mai cuminte, mai conformist decât in artă, dar și-a purtat omeneștile slăbiciuni și până și viciile cu eleganța cu care s-a purtat in toate imprejurările vieții. A fost căsătorit de patru ori, a avut multe legături amoroase, dar s-a despărțit de
Colaj de perle și nestemate by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6115_a_7440]
-
pe de altă parte, că literatura în anii cenzurii a fost conformistă și că el însuși nu a avut ce cărți de curaj să editeze. Tot astfel, îmi amintesc, căci am lucrat în administrația unui teatru, că spunea un regizor conformist despre "Revizorul" lui Lucian Pintilie: a făcut rău teatrului, căci a înfuriat partidul! Cred că ar fi normal să luați și părerea unor asemenea autori, care au îndrăznit! Ca să vedeți dacă se simt "vinovați" față de colegii lor care au tăcut
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14156_a_15481]
-
asupra lui să dialogheze cu Mircea Ivănescu, Gabriel Liiceanu și-a luat și un risc neprevăzut. Riscul pe care și-l asumase Diderot - acesta, însă, la modul fictiv - scriind Nepotul lui Rameau: a apărea ca un burghez așezat, bien pensant, conformist, pedant, moralizator în fața unui om cu totul liber, trecut de toate, de bine și de rău. Când are loc dialogul, M.I. și-a pierdut soția, vederea, nu mai scrie de zece ani, nu mai ascultă muzică, e țintuit la pat
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4311_a_5636]
-
redactate într-o limbă etimologizantă, cu nimic deosebită de cea a latiniștilor ardeleni, pun într-o altă lumină reforma lingvistică pe criterii fonetice, pe care, în ciuda opiniei dominante, a patronat-o, la Academie și în spațiul intelectual. Imaginea unui Maiorescu conformist, care urmează cu abilitate curentul principal, e falsă: avem de-a face cu un om care a știut să își asume rupturi și gesturi de mare risc cultural. Nicolae Manolescu a avut, deci, dreptate: geniul criticului stă în contradicție, pe
Jurnalul lui Titu Maiorescu, în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2617_a_3942]