1,576 matches
-
dânsa. Mai apoi l-a auzit cum coboară scările sărind treptele din două în două, cum înainta pe aleea de ciment, cum trântea după el portiera mașinii. Li s-au adus aperitivele, cașcaval, măsline, șuncă presată. Au ciocnit paharele de coniac. Atunci bărbatul a întrebat-o dacă a fost căsătorită. Da, am fost, i-a răspuns Carmina. Apoi i-a ascultat la rândul ei destăinuirea. Fusese căsătorit, avea o fetiță, plătea pensie alimentară. Tu ai copii? a întrebat-o și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
el seara a plecat la un prieten ca și când n-aș fi venit special să-l văd, ca și când n-am fi vorbit la telefon după ce îmi dăduse mesaje și îmi cântase I miss you, I miss you... Am băut cu Baby coniac, bun coniac, din Rusia, ne-a terminat pe amândoi, hai! rămâi cu noi, îi zicea Baby lui Marius, nu! plec... tot o bere beau și la Geff, zice el, Toni, mai rămâi și mâine? dar vorbele lui se terminau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
a plecat la un prieten ca și când n-aș fi venit special să-l văd, ca și când n-am fi vorbit la telefon după ce îmi dăduse mesaje și îmi cântase I miss you, I miss you... Am băut cu Baby coniac, bun coniac, din Rusia, ne-a terminat pe amândoi, hai! rămâi cu noi, îi zicea Baby lui Marius, nu! plec... tot o bere beau și la Geff, zice el, Toni, mai rămâi și mâine? dar vorbele lui se terminau în drumul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
În jurul gâtului. Se resemna și se lăsă privită fără să mai opună rezistență, preocupată vag de starea mâinilor ei precum Fecioara Maria de soarta micului Isus În icoanele de bâlci. Regreta că nu ceruse și ea o vodcă, sau un coniac. I-ar fi prins bine o Înghițitură, Își simțea inima undeva În gât. Încă puțin și o putea scuipa În palmă ca pe un sâmbure de cireașă. S-ar dovedi cu această ocazie că ea nu avea inimă ci, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
duci mâna la gură. Vorbesc de la domnul Petru. Chiriașul doamnei Ster. Alverna. Știi unde. Vila cu crizanteme roșii la poartă. Așa. Uite ce s-a Întâmplat. Veneam spre casă când mi-am zis că ce-ar fi să iau un coniac la „Minerul”. Acolo, cald, liniște, lume selectă. Ștabi de la primărie. Mi-au trebuit trei sute de coniac să le spun tot ce aveam pe suflet: cum ne tremură farfuriile pe masă când trec camioanele cu piatră, cum ne strică fațada, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
crizanteme roșii la poartă. Așa. Uite ce s-a Întâmplat. Veneam spre casă când mi-am zis că ce-ar fi să iau un coniac la „Minerul”. Acolo, cald, liniște, lume selectă. Ștabi de la primărie. Mi-au trebuit trei sute de coniac să le spun tot ce aveam pe suflet: cum ne tremură farfuriile pe masă când trec camioanele cu piatră, cum ne strică fațada, cum crapă pereții, cum ne Îneacă În amoniac ’știa de la combinat, cum vin scrisorile gata citite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ceva neplăceri din pricina asta, În caz că hoții nu s-ar fi mulțumit cu cimitirul evreiesc, cu osebire profanat pentru bogăția adesea Închipuită a morților săi. Încrezător În steaua care Îl va veghea și În viața de apoi, Înghiți ultimele picături de coniac rămase pe fundul paharului burtos, nu Înainte de a cere lui Dumnezeu, conform tradiției strămoșești, iertarea păcatelor lui Eustațiu Măran, fost sufleor la teatru și fost client de-al său, apoi se Îndreptă spre ieșire, fericit că preț de două ceasuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Arpi, zise Grațian după obișnuitele formule de salut. Întâmplarea făcea ca și acum să stea la aceeași masă. Atâta doar că În scaunul său de atunci era cuibărită acum Iolanda. În gând, el Îi zicea Violeta. Domnul Arpi a adus coniacul pe care l-a așezat În fața lui Grațian, iar În fața sa a pus sucul. Grațian a mulțumit și a luat imediat paharul ducându-l spre buze pentru o primă Înghițitură. Mâna Îi tremura. Avea un ochi vânăt și o zgârietură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ungariei În finala de la Berna fusese de fapt o revoltă care o anunța pe cea din '56. Cum de nu se gândise nimeni la așa ceva? Noroc cu domnul Majdik! Lui nu-i scapă nimic. Merita și el 50 de Martell, coniacul oamenilor subțiri. Subțiri cât se mai poate, domnule Arpi, hic et nunc, zicea latinistul, socotindu-se și el cu modestie printre aceștia, chiar dacă băutura preferată era vodca Krepkaia. Sucul era natural, chiar foarte natural, judecând după pulpa de portocală ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Nou după ce Își vindea propria marfă dusă În două sacoșe cât două credențuri, și iată-l Într-o vorbărie care Îi spărgea timpanele. Se pomeni strigând Dacă nu tăceți, borăsc! Gheretă și Zegrea muțiră. Barmanul rămase cu o sticlă de coniac În aer, o doamnă simpatică și vorbăreață se Înecă cu cafea și Începu să tușească. -Basta, strigă din nou Horacsek, mulțumit de efectul mesajului său. Continuă imediat, mai mult nedumerit decât furios: Sebastiane, tu chiar n-ai auzit de ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zise ea și Îl sărută pe frunte Înainte ca el să poată face gestul cu care rămase dator. Doar când a trebuit să coboare scara veche de lemn, a trebuit să admită că Martellul era, orice s-ar spune, un coniac bun. Dovada: uitase cu desăvârșire de panourile publicitare de care avea nevoie pentru firmă, În schimb avusese curajul să Înapoieze desenul. IV. Scurtă călătorie a domnului Húsvágó Tamás Húnór Într-un loc nu prea Îndepărtat 1. Pălăria de gabor Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
atunci chind dus in brațe Eleonora la dúmneavoastră. Se simți și se recunoști așa ceva la virsta mea, nu e púțin lucru... Sinteți de acord? Sint, Képíro-úr, zise zâmbind complice doamna Ster, și scoase dintr-un dulap vechi o sticlă de coniac. Cadou de la neamuri. Urma o lungă dare de seamă despre oraș și cunoștințe, un lung „monolog exterior” al domnului Húsvágó Tamás Húnór. 8. Pot spune che avut un an déstul de bun. Erzsébet are tot aceléași boli: ténsiune, díabet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
gata! Pus cúțit in cui. Iar din acest cúțit, chit voi trăi, in fiecare zi o se scurge o picheture de sânge... De ce atâta suferință? Întrebă fals Îngrijorată doamna Ster. Domnul Húsvágó făcuse imprudența să accepte Încă un deget de coniac. Măcelarul Însă nu părea dispus să vorbească mai mult decât o făcuse deja. Nu pentru că i-ar fi lipsit curajul, ci pentru că Îi lipsea limba, una anume, În care cuvintele să cadă ca o ploaie liniștită, fără nici un zgomot, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
8. Toate acestea le vedea doar acum. Dar atunci? Atunci? Atunci vedea profilul de buldog abulic al fostului său profesor de filosofic, fost lector la Academia Militară. Era ora 11. Cafeneaua gării era aproape pustie. Profesorul Își aștepta paharul cu coniac. Răsfoia ziarul local În spatele unei stive de cărți cumpărate pe sub mână de la Lola. Răspunse cu „Salve!” salutului politicos al fostului său elev, celebru pentru a fi urmat liceul minier când cel mai bun liceu al orașului Îi era accesibil fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ani de cercetări n-ar fi folosit decât redactării unui op imaginar deocamdată, destinat fatalmente uitării și, de aceea poate, mereu amânat. Privea lumea ca pe un paragraf din Sein und Zeit, luminat la intervale regulate de strălucirea mată a coniacului Milcov. La o masă din apropierea lui, s-a așezat un bărbat Însoțit de un copil. Copilul vorbea gesticulând. Tată, m-a mușcat un câine, zise băiețelul cu mândrie. Un câine? Ce fel de câine? Întrebă speriat tatăl. Unul vaccinat, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
decretă secretarul primăriei. El chemase doctorul care, la rândul său, chemase Salvarea. Odată cu plecarea lui Macavei, postul de poștaș devenea vacant. Cu gândul la procedura complicată de angajare prin concurs a unui nou poștaș, secretarul primăriei mai ceru cincizeci de coniac și nota de plată. 21. Purple rain, singurul cântec al lui Prince care Îi plăcea, avea trei Înregistrări consecutive. Dansa pe ultima, Împrumutând, pe cât Îi era cu putință, ceva din mișcările unui om care se sprijină pe aer pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
patru luni. O vară Întreagă. Au fost vremuri grele. Nopțile, mai ales, Îl chinuiau. Pentru că visa Întruna buzele Martei avea frisoane și pete roșii pe tot trunchiul. Urticarie sau insolație, i-a spus felcerul Kitzco, pensionar și mare băutor de coniac, și i-a dat o alifie. O să-i treacă În cinci zile, așa i-a spus. S-a vindecat numai după ce Marta l-a primit În patul ei, o singură dată, de probă, cu câțiva ani Înainte de căsătorie. În rest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
puteau depune oricând mărturie În favoarea celor care șezură acolo și se ospătară. Unii chiar peste măsură, În speranța că vor avea din ce trăi până la Bobotează. Nici cu băutura nu se stătea mai bine. Câteva degete de votcă și de coniac, și cam atât. Doi din cei trei chelneri aduși de domnul Brândușă se ocupau de debarasare, În timp ce al treilea făcea poze bosului cu un polaroid În dreptul fiecărui tablou din mica sa pinacotecă. Singur, fără Zorela, Întrucât, după spusele patronului, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de care se Îndepărta poate pentru totdeauna și pe care o regreta deja ca pe un trecut apropiat și neîmplinit. 4. Mai luase el câte o sticlă În cap: de bere, mai ales, dar și de șliboviță, chiar și de coniac, de vreo două ori, dar niciodată una de whisky. Niciunul dintre pretenașii lui nu-și putea permite luxul să pocnească pe cineva cu o băutură atât de scumpă. Partea proastă În cazul de față era că, din pricina loviturii primite, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
hotel Ceahlău o săptămînă, să bei paharul cu oțet (plus un salam, un cașcaval, un Kent) prin diverse birouri de secretari cu propaganda? Era așa de frustrant să intri ca scriitor socialist la un prim și să discuți cu un coniac Milcov la cot (amar-fiere!) "realizările" pământești? Și cum făceai? Scriai recenzia pentru volumul omagial (băgat pe gît de Leandru) și acasă, pentru jurnal, descriai tabloul sumbru al cozilor? Ciracii prilejuali§§§§§§§§ ai lui Leandru Diță-Lerești însăilau ca la un semn foiletoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la sfârșitul zilei, trăind sub cerul liber cu Leana cerșetoarea, iarna în subsolurile de bloc, pe țevile calde de termoficare. Tot ce obținea din cerșit în cimitir împărțea cu Bau, gratulată cu bătaie atunci când făcea cocteil din vodcă, rom și coniac. În rest, era băiat bun, uneori îi lua apărarea barmanul altă fisă la ruleta destinului, dar aruncată pe 9 roșu, și nu pe 13 negru ca Ghiborț, Bau, Leana sau Cargobot. Dar iată că acum cei patru cavaleri ai Apocalipsei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sunt admiși în profesie. -Nici eu nu sunt beată. Doar amețită. Ai remarcat cât de încântătoare e fiecare înghițitură? -Într-adevăr. De obicei, vine un stadiu în care șampania încetează să mai placă și atunci se trece la vin roșu, whisky, coniac. Noi suportăm toate efectele plăcute ale șampaniei și nici un efect negativ. Am impresia că exercităm unul asupra altuia efectul ametistului. -Ce treabă au ametistele în tărășenia asta? -Ametistul are drept etimologie „care înlătură beția”. I se atribuia această virtute pietrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ai. Mircea este luat de după umeri, condus în biroul patronului și i se oferă un loc într-un fotoliu. Dorești o cafea, Mirciulică? Cu plăcere, răspunde acesta, savurînd momentul. Secretara aduce cafeluțele și le așează delicat în fața celor doi. Un coniac? Micuț de tot, adaugă șeful. Nu-i ora, dar dacă dumneavoastră... Dintr-o nișă se scot cele necesare și șeful face serviciul de gazdă. După acest preambul, patronul abordează subiectul. Ce părere ai tu, Mirciulică, de cutare? Cum Mircea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
îl respectau, știa cum să-i împace pe toți, dar mai mult decât atât știa să le vorbească. Orele petrecute pe lângă consiliu, miliție, școală, moară, crâșmă i-au deschis mintea. Era respectat, nu oricui îi era îngăduit să bea un coniac Milcov cu tovarășul secretar, să lese în fiecare săptămână o bătrână, avans, sub tejghea pentru tovarășul șef de post, să pună coasa în brazdă și să umple coșul căruței cu lucernă, dedesubt popușoi în lapte, sfeclă, răsărită din lanul gospodăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
accesibilă cu paharul plin. Rânduiala schitului era după canoanele Sfântului Vasile cel Mare: uleiul burdușea candelele, pâinea dormea în spic, vinul hodinea în butoaie, coliva îndulcea nevoințele. Sub cerdacul stăreției, grătarul încins. În trapeză, duminica, vinul încălzea sufletul; whisky-ul, coniacul, votca, palinca, șampania și alte rețete pentru amăgit întunericul își expuneau preaplinul în vitrinele odăii de protocol; licorile multicolore reliefau ipostazele fericiri. În chilie, peste trei scânduri, o pătură roasă de molii, un ghemotoc de cârpe, o piele de oaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]