269 matches
-
doar de un punct foarte, foarte slab, de realitatea plăpândă a unei rostiri, ceea ce însă nu-i totuna cu nimicul; slăbiciunea lui extremă reprezintă deja un nou început firav - o posibilitate de revenire a puterii oarecum "din piatră seacă". Înjurătura conjură spectrele dintr-o aparentă absență. Cine mai are încă puterea să înjure, să se indigneze agresiv la nivelul limbajului, își dovedește astfel că nu e încă intrat în starea de depresie, echivalentă cu absența desăvârșită a oricărui interes pentru lume
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a-i curma pătrunderea după bunul plac. O scutea de căutări cu o găsire jubilată prematur de vanitate. Înconjurată de freamăt surd, sclipăt înșelător și jocuri de umbre, acolo sălășuia teama de-o mezalianță cu răsputerile revenirii; dacă n-ar conjura discret cunoscutul, necunoscutul n-ar inhiba. Suspectă chiar că poziția sa de putere în raport cu nomazii ar explica percepția difuză a amenințării. "Paranoia și puterea fac casă bună", își zise îngrijorat. Dar respinse grabnic autosugestia, căci doar ținea în mână evidența
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cu puls foarte sărăcăcios. Femeia își întoarse fără ezitare bicicleta și se-alătură lui Ian de partea înverzită a drumului. Când, în sfârșit, cuvintele debordară gurile ce le rețineau, era clar că jocul de artificii creat de ele mai mult conjura decât ținea la respect tăcerea adâncă. Se temeau amândoi strașnic de ea, iar viitura ei, de-acum resimțită în toată iminența-i, se cerea grabnic îndiguită ca ultim omagiu adus rațiunii. Există lucruri pe care oamenii le fac numai spre
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a transformat reflexia social? pe parcursul a dou?zeci de ani � trec�nd de la pesimism la optimism ?i, prin efect, de la un anumit radicalism la un conservatorism critic fă?? de valorile egalitariste inspiratoare a New Deal-ului. Sociologia american? analizeaz? ?i conjur? fenomenele de devian?? ?i de dezorganizare social?, dar studiaz? acum posibilit??ile schimb?rîi sociale �n condi?îi de stabilitate. Ea socote?te c? toate societ??ile industriale converg c?tre un acela?i tip de societate ale c?rei
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
n total, putem spune c? sociologia francez? a dob�ndit o maturitate pentru care stau m?rturie at�ț recunoa?terea să social?, c�ț ?i calitatea lucr?rilor sale empirice. Relativul deficit teoretic se explic? prin grijă de a conjura vechii demoni socio-filosofici, c�ț ?i prin importan?a ?i urgen?a travaliului �ntr-o societate �n care se accelera schimbarea (Darras, 1966; Raynaud, 1966). Sociologia a pl?țiț crunt pentru incapacitatea de a prevedea o mi?care � cea din mai
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
muncă, familie, patrie" înlocuiește trilogia republicană "libertate, egalitate, fraternitate". Biserica își recapătă influența morală pe care în mare parte și-o pierduse. Femeile sunt iar trimise să-și ocupe locul menit lor de către fire, adică în sânul căminului. Mareșalul le conjură să facă prunci și să lupte astfel împotriva scăderii natalității, care fusese, după el, cauza principală a înfrângerii 120. În sfârșit, tineretul este strict încadrat și îndoctrinat. Cultul mareșalului și al valorilor statului francez începe încă din școala primară. La
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
zeu să mă rog, Iphigenia, să ți lumineze altfel mintea ? - II 2). În preajma locului jertfirii, Ahile încearcă să-i amintească cât de prețioasă este viața (Ia bine seama ce faci !... nu te vei întâlni a doua oară cu viața !), o conjură să țină seama măcar o clipă de realitate, iar nu de fantasmele imaginației (Eu mă rog ție, îndurător, să privești lumea cu ochii bine deschiși, iar tu te mulțumești numai cu năluci) și îi arată cu brutalitate lipsa de ecou
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
m-au năpăstuit și alungat mai bine rătăcesc veșnic - I 1). Oedip este tentat să respingă orice târg cu zeii și abia când Antigona îi spune că e la capătul puterilor acceptă să le solicite îndrumare : Vă laud și vă conjur. Înduioșați-vă de mine și de copila aceasta nevinovată. Scoateți-ne din păienjenișul acesta la liman (I 1). Uciderea unui om este impusă drept plată a îndrumării la Kolonos, iar clauzele pactului stârnesc revolta lui Oedip : Nu le-au fost
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Politimos, încântat că fusese primit ca un intim amic al familiei, fu introdus în cabinetul de lucru. și aci Brătianu jucă scena cea mare. — Dragă Politimos, te-am chemat ca să-mi faci un serviciu mare, mare de tot! Dar te conjur să nu mă refuzi. — Domnule Brătianu, spuneți!... Am intrat într-o mare încurcătură, din care numai tu mă poți scăpa. Făgăduiește-mi că nu mă vei refuza. — Domnule prim-ministru, sunt la ordinele dv.! — Iată despre ce e vorba. A
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
duhovnicul ducelui Ber told, devotat Întregii sale familii. Pentru faptul că l-ai scăpat de la moarte pe tânărul de acolo, Îți sunt recunoscător. S-a găsit În hainele tale o anume agrafă de argint pe care o cunoaștem cu toții. Te conjur, În numele Mântuitorului nostru și al celor doisprezece sfinți apostoli, să vorbești. Cum a ajuns acea agrafă În mâinile tale? Cine ți-a dat-o? Te-a Însărcinat cineva să-l aperi pe domnul Bodo? Simeon făcu ochii mari. Înfățișarea lui
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lui. Urs Îi povesti În puține cuvinte ceea ce tocmai aflase: Bodo căzuse Într-o capcană și acum zăcea grav rănit la mânăstire la Sfântul Petru. — Nu pricep de ce treaba asta trebuie să rămână se cretă, spuse el. Curierul m-a conjurat să nu spun nimănui nimic. În același timp, părintele stareț mă roagă să mă duc acolo, În cea mai mare grabă, dar În mare taină. În grabă, da, dar de ce În mare taină? Cine ce are cu Bodo al meu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ultimul care a văzut-o pe prințesă. și vă rog ceva pe toți, cu multă umilință: nu-l uitați nici pe fiul meu. Nu trebuie uitat că și el se află În pri mejdie de moar te. Părinte sihastru, te conjur, știu că ești mare tămă duitor. Vindecă-l pe Bodo. L-am văzut adineauri și m-am cutremurat. Pe chipul lui e așternută umbra morții. și să nu uităm de asemenea primejdia În care se vor afla cei doi tineri
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
trebuie să-și urmeze cursul! Nu cred că e Înțelept să Încerci a-i schimba făgașul. Asta duce totdeauna la nenorociri și cataclisme, murmură călugărul. Jupâne Urs, Înțeleg că ceea ce ți-am spus acum te tulbură peste măsură. Dar te conjur, pe mântuirea sufletului domniei tale, să păstrezi taina. Să i-o dezvălui doar lui Bodo. În Îm prejurările de față e bine s-o cunoască și să hotărască singur ce are de făcut. Poate că În felul acesta Își dobândește
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ars din pat, deși era Încă foarte slăbit. — Cum credeți că pot sta aici liniștit, când Adelheid e În mâna acelor ticăloși? Doamne, poate că la această oră... nici nu vreau să mă gândesc ce s-a putut Întâmpla! Te conjur, părintele meu, pe tot ce ai mai sfânt, nu Încerca să mă Împiedici a porni Într-acolo. Iar pe Sfinția Ta te rog să nu mi răpești credința și nădejdea În pronia cerească, silindu-mă la un gest necugetat! Hotărâră
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de fiecare zi. Detest cursurile universitare și n-aș accepta să le țin decât în România - sau șdoarț dacă aș fi obligat de viață. Am auzit, într-adevăr, că ar fi disponibilă o catedră de sanscrită la Buenos Aires, dar vă conjur să n-o acceptați. De doi ani, viața a devenit imposibilă acolo. Fiica mea vitregă, care era destul de fericită până în 1950, îmi scrie scrisori disperate. În plus, clima este aspră, iar pesosul aproape nu mai are valoare. Intelectualii mor de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
blestem cu maica stariță pe cei care nu puteau mult câștiga din câteva clopote pentru milioanele de muniții ce le trebuiau, dar care erau să adune prin astfel de fapte jignitoare ura a cel puțin două generații din întreaga omenire conjurată în contra lor. Sancțiunea acestui avertisment nu s-a înfăptuit decât două luni mai târziu, când la 18/29 iulie, pe la orele trei, a sosit un camion automobil pe jumătate încărcat cu sfărâmături de clopote. Ofi țerul austriac, soldații unguri și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
repictați-i viața în roz, cu toate că, suntem convinși, nu a văzut-o nici până acum decât în mauve - culoarea distincției prin excelență... E timpul însă să încheiem o scrisoare atât de puțin reușită. Vă îmbrățișez de mii de ori și Vă conjurăm să îmbrățișați, la rândul Vostru, în numele Sienei, pe toți cei pe care ne-ar fi drag să-i putem îmbrățișa noi înșine și, dacă nu aveți nimic împotrivă, și pe toți cei pe care Voi înșivă ați dori să-i
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să anticipeze „soluția finală” nazistă : „Participați fără reticență la această operă de mântuire - se adresează Wagner evreilor (Iudaismul și muzica, 1850) - În care distrugerea regenerează și vom fi uniți și semeni. Cugetați Însă că există o singură cale de a conjura blestemul care apasă asupra voastră : izbăvirea lui Ahasverus : nimicirea completă !” <endnote id=" (745, pp. 62-64)"/>. Vorbind În 1926 despre „povestea jidovului rătăcitor” și despre „criza iudaismului”, filozoful ortodoxist român Nae Ionescu ajunge și el la concluzia că suferința sau moartea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ci ca pe un basm. Concepția lui Mălăele și a coscenaristului său, Adrian Lustig, e superb servită de scenograful Mihnea Mihăilescu (Filantropica, Orient Express), care, din decorurile de orășel american sudist rămase de la filmarea lui Cold Mountain, a reușit să conjure ideea platonică de sat romînesc, și de directorul de imagine Vivi Drăgan Vasile, care a făcut ca soarele să se gudure pe lîngă camera lui ca un cățel pe lîngă stăpîn și ca prezența umană să pară a fi principala
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de domnul Madgearu (cu ochii la fel de închiși cum mi-au fost mie pentru parafarea textului) conținea o stipulare prin care italienilor li se permitea deținerea de bunuri rurale pe teritoriul românesc, în disprețul vădit al Constituției române. Domnul Mironescu mă conjura să găsesc o formulă care să-i permită să iasă cu față cît mai curată. Dictaturile au avantajul printre alte incoveniente că nu au nimic de-a face cu obstrucția birourilor atunci cînd șeful ia, el însuși, problema în mînă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
au pus ele racla, Capacul în pripă sări de pe dânsa Și tricolici negru, fiorosul Vronța, Astrucat într-însa, privea slut cu ochii... Apoi cele Stafii de mâni s-apucară. Hârcâind cu urlet, chiuind cu hohot Și cu bucurie turbată, drăcească Conjurând secriul, ca în iad jucară. Stamati dezvoltă poemul în sens ariostesc, în direcția unui fabulos arhitectonic. Substanța rămâne gotică, și cutare cavalcadă revelă instrumente imitative noi, sugerând o adevărată teroare acustică: Iar de troncănitul potcoavelor grele În munți se răsună
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Leei, sunt biruiți și mărturisesc cazul bătrânului Manasse. Manasse e implacabil și reacționează cu o habotnicie sălbatecă, întrupare a iudaismului milenar. Incapabil a înțelege sentimente în afară de lege, el crede că poate cumpăra cu bani pe iubitul Leei. Respins cu indignare, conjură pe Leea în numele dumnezeului părinților, într-o revărsare de aprig și orb fanatism. Pentru ca noua generație, mai acomodată, să poată trăi, e necesar ca bătrânul să dispară. Ceea ce se și întîmplă. Cu toate imperfecțiile dramei, figura lui Manasse e o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
12 În tabăra guvernamentală dezagregarea urmează: se anunță că generalul Florescu a demisionat de la Ministerul de Război 13, apoi la 16 februarie demisionează prințul D. Ghica de la președinția Camerei. Cu toate stăruințele puse de către Lascăr Catargiu în ședința publică, care conjura pe Beizadeaua să-și retragă demisiunea, aceasta refuză. A doua zi este ales președinte C. Brătianu cu 68 voturi contra 26 date lui D. Ghica. În urma acestei alegeri, Vasile Boerescu își anunță demisia de la vicepreședinția Camerei.14 În ziua de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
felul, despre tumoarea care i se descoperise. Nu fusese singurul semn de Încredere și afecțiune pe care mi-l dăduse În acele zile de teribilă Însingurare. Somația inevitabilului era o primă citație. Curând după aceea, telefonul sunase din nou. Mă conjura să păstrez secretul, asigurându-mă că doctorii pe care i-a consultat ulterior au convenit că la vârsta sa procesul ar putea să fie extrem de lent, s-ar putea să moară, până la urmă, de bătrânețe. Subiectul nu a revenit niciodată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vieții sînt mai nesigure, cu cît nevoia de identitate este mai mare. Reprezentabilul este, dacă nu evacuat, trecut În plan secundar pentru a face simțită energia vitală ca singură valoare, din păcate imposibil de Înmagazinat În cuvînt, unde totuși este conjurată să-și lase urma. Jean, personajul absent din romanul lui Adely, este astfel o figură a absenței, și de aceea nu contează foarte mult cine - În termenii societății civile sau ai Înfățișării fizice - este el. Absența justifică monologul, discreditează polifonia
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]