8,403 matches
-
grinzi. La capătul streșinilor de la fiecare etaj este agățat câte un șir de clopoței, care sună în adierea vântului. De-a lungul a peste 900 ani de existență, Pagoda de lemn a fost martorul a numeroase cutremure de pământ. Potrivit consemnărilor istorice, la 300 de ani de la finalizarea lucrărilor, în localitate a avut loc un seism puternic cu magnitudinea de 6,5 grade pe scara Richter, cu replici care au durat șapte zile. Toate casele din jur au fost avariate. Pagoda
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
hidroameliorații și a fost foarte iubit de populația de-acolo. Fiul acestuia a schimbat numele principatului din Tang în Jin. Urmașii lui au ridicat un templu care se numește Jinci. Anul construirii acestuia nu se cunoaște exact. Cele mai vechi consemnări atestă că are o istorie de peste o mie de ani, perioadă în care au avut loc mai multe reparații și renovări. În anul 646 e.n., cel de-al doilea împărat din dinastia Tang, Li Shimin, a vizitat templul și a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sale au influențat profund dezvoltarea ulterioară a literaturii chineze. 5. Povestiri cu tâlc Jocul broaștei cu dragonul În perioada dinastiei Han de Est, la Luoyang, capitala de atunci a Chinei și în împrejurimile acesteia aveau loc, adeseori, cutremure de pământ. Consemnările istorice arată că, în decursul a peste 50 de ani, în perioada 89 e.n.-140 e.n., au avut loc în această regiune numai puțin de 33 de mișcări seismice. Două mari cutremure produse în anul 119 e.n. au afectat peste
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de bine. Lumea divinităților în arta populară chineză Canalele de apărare construite în jurul unei cetăți aveau drept scop apărarea orașului respectiv, dar protecția nu era completă fără cea a divinităților. Așa a apărut credința în "zeul protector al cetății". Potrivit consemnărilor istorice, această divinitate provine din metamorfozarea ,,zeului apelor". Conform celor mai vechi atestări, primul templu închinat Zeului Protector al Cetății a fost construit în anul 239 e.n în orașul Wuhu din estul Chinei. Întemeietorul dinastiei Ming (1368-1644), Zhu Yuanzhang
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
avut parte de tăceri. — Va veni și vremea lor, spuse Adrian, privind-o lung în ochi, fără să clipească. — Treacă de la mine, zise Fanny după o jumătate de minut de tăcere. Aici recunosc c-aveți dreptate. Interviul nu reprezintă o consemnare exactă a realității, ci o selecție. O interpretare. — E un joc, aruncă Adrian. — Un joc? Un joc în doi, continuă el. Se pune întrebarea: care sunt regulile și cum este declarat învingătorul? Sau învinsul - de la caz la caz. O cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Al dracului mai arde, Doamne, durerea când sub ea așterni strat gros de amintiri putrede! Până la cer s-au ridicat limbi de foc, dorul topea cărămizi în intenția zidarului, credeți-mă! Vă scriu, sau mai bine spus mă rostesc vouă, consemnări pe câteva certificate A5: litere, cifre, coduri de bare cam atât despre identitatea mea ca stare civilă; despre alt fel de identitate: într-o fracție cu multe zerouri la numitor, 1 și-a divizat absența în nelocuirile altora. Dragilor, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lege noduri sub cruce. Unu, doi, trei: anul trecut a fost secetă, anul acesta au rodit inimile, anul ce o să vină va umple maternitățile. Trei, doi, unu: dragoste, mugure, cenușă. Doi, trei, unu: verde, roșu, negru... Timpul, o succesiune de consemnări, Dumnezeu rupe pagini din calendar, răsucește țigări, trage în piept secunde, scutură scrum peste cimitire, scuipă cenușă. Anul trecut am sădit un pom, anul acesta am înverzit în jurul sufletului, la anul, Doamne, la anul, cum voi sparge în ambele sensuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trage în piept secunde, scutură scrum peste cimitire, scuipă cenușă. Anul trecut am sădit un pom, anul acesta am înverzit în jurul sufletului, la anul, Doamne, la anul, cum voi sparge în ambele sensuri cerul?! Amăgire. Nimic mai incert decât o consemnare a prezenței într-un prezent conjugat sub relativitatea absurdului. Astăzi, mâine, poimâine fericiri, regrete, resemnări, raportate la dimensiuni cronologice (înainte de..., după..., anul Domnului...), consemnate în jurnale (ordinea gândirii prima încifrare, ordinea faptelor mereu ultima), actualizate la asfințitul soarelui (nostalgia îndulcește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aveam prieteni, așa că lîncezeam multe zile singur, ascultînd la nesfîrșit radioul. Aș fi putut da din nou pe la ei ca să mai tragem o scaldă În ochiurile de apă ale Măriei ori o hoinăreală prin păduri și pe la pivnițe. Blestemam și consemnarea aceea, nedreaptă, după mine. Mi-o hotărîse tocmai omul din partea căruia mă așteptam mai puțin la una ca asta și la care țineam mult. Ne citise din Cehov și ne insuflase un anume gust al libertății. Pentru un elev de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu-i Împungea cu vreo vorbă. Nu-mi dau seama În ce an se născuse cu exactitate. Afirmațiile ei, spusele altora, calculele mele inițiale Își Întind curse cu egală reciprocitate. Punînd pînă la urmă cap la cap relatările ei cu consemnările din arhivele americane, socot că cel mai probabil an al venirii Floarei pe lume este 1886, poate ’87, În satul Giungi, pe Crasna, cîteva așezări În amonte. Casă sărmană cu patru fete, toate frumoase, dar nu oricum, să furi clopotul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o Carte generațiilor care, în principiu, nu vor mai exista? Redactarea textelor creștine începe, așa cum știm, cu deceniul 6 al primului secol, odată cu Pavel, și se întinde până în primele decenii ale secolului al II-lea. Redactarea nu înseamnă revelație, ci consemnare a unor tradiții legate de viața, patimile și învierea Mântuitorului. Iustin Martirul 73, vorbind despre textele care se citesc la slujbele de duminică de către creștini, folosește expresia „memorii ale apostolilor” (apomnemoneumata ton apostolon). Or, „memoriile” nu pot să apară decât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nepictată, mâzgălită, dacă vreți. Pentru că, după cum a fost și este, așa ar trebui așternută pe hârtie. Sunt orgolios însă: în locul hârtiei obișnuite, folosesc pergamentul, pielea câtorva viței și aceasta numai pentru a prezenta o istorie deloc interesantă, un fel de consemnare a nimicului. Fiindcă, de-acum înainte, ce mi s-ar mai putea întâmpla? Chiar și războiul acesta dintre cetăți, pe care îl simt apropiindu-se din ce în ce, nu va aduce nimic nou. Voi fi sechestrat iarăși în chilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
laturii din stînga a sertarului masca un buton. Cînd s-a deschis resortul Judecătorul a descoperit lista pe care o căuta. Sub ea mai erau cîteva hîrtii, cu însemnări ale lui Stelian. De la banii pe care îi dăduse partidului, la consemnarea pe scurt a operațiunilor făcute de membrii cuibului pe care îl conducea. Cei doi alsacieni ai săi fuseseră împușcați, a constatat judecătorul, de poștașul orașului, Claudiu, singurul care-i putea ademeni la gard, fără să-l latre și tot singurul
Poștașul din sertar by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7861_a_9186]
-
numele proprii (de scriitori, oameni politici, artiști în general) creează științe eponime; în cultura română numele lui Eminescu este, poate, singurul - iar culturile mari ale Europei au, fiecare în parte, asemenea științe eponime pentru câteva nume ilustre din interiorul lor. Consemnarea termenului "eminescologie" într-un dicționar academic s-a făcut cu scopul și speranța că această știință (numele este format, după cum vedem, cu "logos", definirea universală a științelor) va deveni cu adevărat știință. Ea a rămas, însă, tot o formă fără
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
Cu saci de făină/ și plouă mai tare/ Pe crâșme murdare/ Pe-un târg sărăcit." (Proză). Prin el, în mantale subțirele, fojgăie funcționarii. Aducînd nestatornicie, dări, complicații. De care toată lumea se ferește, și nimeni nu scapă. Toamna lui Bacovia e consemnarea acestei fatalități. Și mai e ceva. Un mecanism de protecție, pe care modernismul dintîi l-a conceput, iar cel de-al doilea (vedeți-l, oricît ar părea de paradoxală comparația, pe Moromete amînînd „fonciirea") l-a dus la perfecțiune. Poetul
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]
-
la noi în casă, la niște petreceri amicale și erau prieteni foarte buni" vi. Nu este de neadmis ca doi oameni care lucrau sub același acoperiș să fi fost prieteni apropiați și chiar să se viziteze. Chiar dacă nu există nicio consemnare a presupusei prietenii dintre poet și și bunicul lui Alexandru Paleologu. De altfel, în fraza imediat următoare, eseistul pune un bemol relației dintre cei doi: „Nu atât de buni (prieteni - n.n.) încât să se fi înregistrat mențiuni literare"vii. Ce
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]
-
-și confrunta părerile cu rigorile realității. Realitatea este el însuși. El este un inițiat al marilor mistere, el știe cuvântul și cuvântul său modelează lumea după chipul și asemănarea sa. Așa se explică de ce ziarul ar fi trebuit să conțină consemnarea evenimentelor viitoare, pentru că viitorul și trecutul i se supun lui, lui Leonida, topite într-un prezent etern. Viziunea este conformă cu eleatismul grecilor antici. Așadar, din perspectivă culturală, Leonida, și odată cu el, întreaga populație de moftangii ai lui Caragiale, sunt
Profilul științific al moftangiului by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6774_a_8099]
-
unanimitate de voturi. În caz de divergență, comisia se va completa cu încă 2 medici psihiatri și va hotărî cu majoritate de voturi. Hotărîrea va cuprinde diagnosticul, soluția adoptată, motivarea acesteia și va fi semnată de toți membrii comisiei, cu consemnarea eventualei opinii separate. Hotărîrea comisiei este executorie. Articolul 10 În termen de 24 de ore de la luarea hotărîrii privind instituirea tratamentului medical obligatoriu, comisia înștiințează în scris despre această bolnavul, pe unul din membrii majori ai familiei cu care locuiește
DECRET Nr. 313 din 14 octombrie 1980 privind asistenţa bolnavilor psihici periculosi. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106570_a_107899]
-
să se citească, așezat, cumpănind viața și zîmbind amintirilor. Perpessicius, suferitorul, e un cititor încercat. Nimic din rutină, din metodă, din obligație nu trece, însă, în Jurnal-ul de lector (completat cu Eminesciana) apărut în '44, la Casa Școalelor. O consemnare de impresii dintre cele mai diverse, despre cunoscuți, gravuri, locuri, spre laudă, spre memorie, aplecîndu-se să culeagă picanterii, omenind, dînd fiecăruia partea-i. O frază se deschide într-o idee nouă, doar schițată, deseori, într-un scris furat de gînduri
Bucuria descoperirii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7464_a_8789]
-
141) În definitiv, cele patru jurnale de până acum ale Gabrielei Melinescu, alcătuind unul dintre cele mai concludente proiecte literare de după căderea comunismului, se explică exact așa, după sfintele precepte ale istoriei dialogului real. Printr-o adaptare a frecvenței de consemnare la cerințele frecvenței de apariție. Sau, mai omenește spus, printr-o reglare a propriei delicateți la măsura, înșelătoare, a indelicateții altora.
Frecvențe de emisie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7968_a_9293]
-
politic liberal, foarte la modă atunci, dar și foarte depărtat de poezie. Unica zonă în care poetul Hasdeu aduce oarecare originalitate e cea a versurilor scrise după moartea fiicei sale Iulia, în 1888, eveniment care i-a frînt scriitorului viața: consemnare autobiografică, discurs incontinent vag ritmat, dezvăluire aproape impudică a suferinței personale, lungile poeme finale (Așteptînd, La casa de nebuni, Dumnezeu) capătă, prin reflex, valoare de document uman. Dar nivelul este tot cel al unui Heliade pastișat, cel din Anatolida, de la
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
vreo tangență aparentă cu creația, totul se focalizează în cele din urmă, fie și în subsidiar, problemelor creației, motivațiilor, condițiilor și rigorilor ei. De altfel, chiar doamna Lia Ghimpu revine de îndată cu constatarea corectă că „o mare parte dintre consemnări vizează problematica artistului și a creației și nu atât întâmplări cotidiene." Un amănunt semnificativ în acest sens este acela că reflecțiile asupra jurnalului ca gen literar revin pe tot parcursul însemnărilor Marianei Șora. Propriul său jurnal se asociază tipului de
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
ironic prin saturație stilistică iar Stoica un provincialism tematic ca o formă de ironie obiectivată, Genaru propune un jurnal în notațiile căruia ironia constă în detașare morală. Voiajor pe valul fluxului temporal, turist pe traseul clipelor în genere agreabile prin consemnare ageră dar fără o mare miză afectivă, poetul își recomandă devenirea cu o elegantă aplicație. Frecvent precizate ca atare, timpul și locul nu în-tîr-zie totuși a luneca în imaginar. Se instituie un climat de melancolie vagă ce nu stînjenește jubilația
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
proceduri scrise și se execută numai de personal calificat, special instruit și prevăzut cu mijloace și dotări corespunzătoare. Căderea, răsturnarea, rostogolirea și alte asemenea evenimente neprevăzute care pot avea loc în cursul manipulării, depozitarii și transportului acestor produse atrag obligatoriu consemnarea evenimentelor și îndeplinirea controalelor de calitate, a încercărilor și verificărilor suplimentare necesare, după caz, potrivit procedurilor scrise. Ele vor fi aduse imediat la cunoștința conducerii unității furnizoare sau beneficiare, în vederea adoptării măsurilor corespunzătoare. Articolul 52 În cazul în care unitățile
LEGE nr. 6 din 12 noiembrie 1982 privind asigurarea calităţii obiectivelor şi instalaţiilor nucleare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106587_a_107916]
-
24 august 1944, asta se poate explica, între altele, și prin faptul că Rică a părăsit spitalul atunci când a aflat de la medici că rana este gravă, mortală, convins că rănitul a și decedat ulterior (în scurtă vreme). Nu este singura consemnare a morții lui Rebreanu, înaintea datei reale de 1 septembrie 1944. Mama Monicăi Lovinescu, pe care evenimentele de la 23 august 1944 au prins-o în București și care, din cauza luptelor, nu a putut părăsi Capitala decât pe 26 august a
Liviu Rebreanu - Ultimele zile by Traian D. LAZĂR () [Corola-journal/Journalistic/7106_a_8431]