1,866 matches
-
figurinele nopții dansează acolo în oglinda literelor mă tot nasc de zeci de ani fur aerul pământului în plămânii acum obosiți alerg după cercul fericirii iluzive arcuri sufocă mutismul uman scot verbele pe taraba poeziei mă satur să alerg printre consoane a picta mișcarea static este ca un gest al mâinii care rupe ciorchinele de strugure în plin cântec al viței de vie când cercul atinge degetele picioarelor fac saltul înapoi în cușca sălbaticului umedă trecere așteaptă gândul apoi zborul lui
VOCALELE DISTANŢEI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353128_a_354457]
-
ciorchinele de strugure în plin cântec al viței de vie când cercul atinge degetele picioarelor fac saltul înapoi în cușca sălbaticului umedă trecere așteaptă gândul apoi zborul lui descrie o singură aripă în care tu și eu încercuim silabele scădem consoanele cernem vocalele distanței le așternem pe o pânză de păianjen amețit în calea pietrelor lacrimile nu se zvântă rămân aninate de buzunarul comun prin care fâșia de cer în joacă a descris un curcubeu Anne Marie Bejliu, 24 septembrie 2014
VOCALELE DISTANŢEI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353128_a_354457]
-
ruginită ghinda dă semne de viață aerul e dulce ca mierea și prin el se strecoară zmeuriu umbrele serii după o amiază sfântă și caldă plină de licurici la masă stă nichita stănescu cu literele lui de vis vocale și consoane aliniate alandala zice că el e un fel de eminescu întors pe dos stă cu paharul în mână și bea din sângele domnului a furat mantaua unui zeu și așteaptă să se scufunde într-o gravură bea poete ( pe lângă el
POEMUL LUI NICHITA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354121_a_355450]
-
a constatat că toate celelalte părți ale corpului omenesc au fost deja tratate! Să nu te superi, de „mână al meu frate” și confrate în multe alte păcate generate de dragostea pentru cuvântul frumos redat prin litere sau vocale și consoane. Iertare că n-am amintit despre zecile de mii de elevi de-ai dumitale, fiindcă numai un profesor cu har ne-a propus și dăruit subiecte pentu examene, teste de evaluare, lucrări de specialitate atât de necesare și din păcate
FRATELE MEU DE MÂNĂ de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354565_a_355894]
-
înălțime“ (Sevortian, p. 473). Amintim aici și v. gr. oros „munte“. Concluzia noastră este că termenul pentru „înălțime, ridicătură“ este în primul rând turcic-semitic și dacă s-a aflat în limbi italice el are origine așa-zis mediteraneană. De fapt, consoana r se află și în i.e. *eredh „a se ridica“ (cf. lat. arduum „munte“ > rom. Ardeal), de asemenea și numele muntelui: gora la slavi, giri la indieni, gairi la iranieni, kara la finici. Dar toate aceste legături trebuie să fie
ROMA, LATIUM – DOUA ETIMOLOGII. de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347060_a_348389]
-
desfacerea într-un fascicul de vibrații, trezind o nouă sensibilitate-n sufletul atins de percuțiile sale. Secvența prestației muzicale a undei sonore e redată printr-o orchestră de sonorități urzite pe fundalul poemului, în care rolul solistic îi revine vibrantei consoane ,,z ,, ,susținându-și, precum o primadonă, proba de virtuozitate pe scena sufletului, devenit acum, regatul ei de rezonanță:” Vibrează, e o undă/ Pe tâmplă mă masează/ Se face corzi de aur/ În suflet se așează”. Profesor, COSTINA SAVA În ochi
DE COSTINA SAVA de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347161_a_348490]
-
orhidee și pace, ca o cerneală incoloră pe jurnalul altei vieți. Un albastru neprețuit se înfășura în liane. “Plângi acum!” am strigat biruinței, dar nu m-a auzit, avea ecou de fier ruginit. Două rădăcini s-au îmbrățișat într-o consoană și o vocală în care am pus apostrof. În ziua ce va veni o să stau de pază", mi-am zis. Nuferii mei mă mint. Pe pragul în formă de cerc, un semn de întrebare se plimbă. La brâu are flori
LINIŞTE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357899_a_359228]
-
grele de lumină, cădeau înfrigurate peste ne-marginile mării din Ultimul său Dor! ... Intrarea în Europa, cu sau fără Eminescu?! Vai, vouă, celor ce gândiți integrarea noastră în Poezia lumii fără-de-Numele Lui! Noi nu ne putem debarasa de vocalele și consoanele ființei sale! Da, e adevărat, nu trebuie să fim patetici, dar când se pun pe talerele balanței asemenea idei...europene, din când în când aducerea aminte de el e necesară, așa cum e necesară aducerea aminte de Aerul pe care îl
MIROASE-A FLORI DE TEI DE EMINESCU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357559_a_358888]
-
Acasa > Poeme > Devotament > (ALFA)BET Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1575 din 24 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului În alfabet pe calea tinereții... Consoane și vocale întâlneam, ...Și cheia sol deschide drumul vieții Când m-am găsit cu tine, și te am. Am întâlnit un " i " acolo cu iubire, În vocea gravă " do" îl pronunțam, C-așa un "u" mă tot scotea din fire-
(ALFA)BET de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357730_a_359059]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > SĂ MERITĂM... Autor: Ecaterina Șerban Publicat în: Ediția nr. 1231 din 15 mai 2014 Toate Articolele Autorului să merităm... să merităm - a fi - zice lumina ascunsă-n vocale din cuvânt. să merităm - a fi - zice și umbra, consoane și vocale rotunjind... să merităm - a fi - ne spune sacrul, iar profanul își îngenunche păcatul... un Prezent continuu, liniar, sătul un lipsa de sens, strigă asurzind tăcerea pe limba clopotului stingher, că s-a săturat să bată dacă- totu-i
SĂ MERITĂM... de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350732_a_352061]
-
distincte. În română mulți se întreabă cum desparți în silabe, via-ță sau vi-a-ță, pensionar sau pen-si-o-nar. - Numărul de i, care în română creează mari probleme, e rezolvat prin trei semne diferite. Există pe lângă i normal, un i moale, uzual după consoane (ca în lupi) și un i scurt, folosit după vocale (ca în taină). În română, cu substantivele gen copii-copiii s-au obișnuit toți, dar verbele creează probleme frecvente. Pe internet circulă o butadă care exemplifică perfect acest lucru: “E mai
DOUĂ CAPITALE IMPERIALE de DAN NOREA în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350662_a_351991]
-
ieri încolonați soldați docili doi câte doi pe marginea șoselei plecați să cucerească veșnicia o stare de grație mallarmeeană se-așterne așa în astă noapte legende vii silabe sunătoare ființe ce plutesc prin vidul sec fanatice fanare pe tarabe leneșe consoane ce vând cenușă unui fenix mort cu ochiul fix pe bezna de-ntuneric în camera cu amintiri mai e doar umbra unei harfe prin care umblă pasărea colibri în albii mări de mari singurătăți și plâng iluzii îndulcind otrava unor
ÎNCAMERA CU AMINTIRI ŞI PARCĂ IERI... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360284_a_361613]
-
este infor¬mația culeasa din D. Udrescu, Glosar regional Argeș, București, 1968, p. 254 care înregistrează romanescul șatrang „șir de flori în pătrațele“, varianta șatran din zona fostului raion Curtea de Argeș fiind și mai utilă pentru înțelegerea modului cum a disparut consoana g (cf. și bitan = bitang, I. Iordan, Dicționar, p. 64). De aceea noi nu excludem posibilitatea comparării romanescului șotron cu șatran „carou, pătratica“ < șatran < tc. < arab < pers. < sancr. caturanga, de unde s-ar deduce că forma etimologica este șotron, nu șodron
ŞOTRON ORI ŞODRON? de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360054_a_361383]
-
că te temi de Dumnezeu întrucât n-ai cruțat pe fiul tău“ (Geneza, 22,12). Noi considerăm că este sugestivă punerea laolaltă a cuvintelor actuale sau vechi cu sensul „cer“ pe care le-am împărțit, în mod arbitrar, după o consoană de bază: CERUL G CERUL K CERUL D CERUL N CERUL S scr., iran. baga scr. kha i.e.* dieu ch. tian ebr. šamu tung. buga lat. cael- scr. Diaus pitar gr. uran- ar. sama mong. naga engl. sky lat. Jupiter
ORIGINEA LIMBAJULUI SI FILOSOFIA de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360061_a_361390]
-
un fel de pseudonim, care e mai motivat decât numele, să zicem, de botez. Noi credem că lisus s-a hotărât să-i schimbe numele de Simon, părut odios, din cu totul alte motive. La popoarele semitice din antichitate numai consoanele contau. În Simon consoanele S, M, N, erau aceleași cu S, M, N din Eșmun, eșmani, șaman amintite. Dar în ce limbă aceste sunete însemnau „piatră“? Numai în vechea indiană ASMAN avea sensul de „cer, piatră“, când cerul era văzut
DESPRE NUMELE PETRU de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359977_a_361306]
-
care e mai motivat decât numele, să zicem, de botez. Noi credem că lisus s-a hotărât să-i schimbe numele de Simon, părut odios, din cu totul alte motive. La popoarele semitice din antichitate numai consoanele contau. În Simon consoanele S, M, N, erau aceleași cu S, M, N din Eșmun, eșmani, șaman amintite. Dar în ce limbă aceste sunete însemnau „piatră“? Numai în vechea indiană ASMAN avea sensul de „cer, piatră“, când cerul era văzut ca o „boltă de
DESPRE NUMELE PETRU de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359977_a_361306]
-
indiană ASMAN avea sensul de „cer, piatră“, când cerul era văzut ca o „boltă de piatră“ (Gh. Mușu, Din lumea tracilor, B., 1981, p. 14). Așadar Iisus i-a schimbat numele lui Simon în „piatră“ (Kifa) pentru că doar în sanscrită consoanele s, m, n au sensul acesta, fără rezonanță negativă. Este foarte răspândit în scrierile sfinte fenomenul amfibologiei intenționale legat de limbajul secret al creștinilor. Lui Natanail Iisus i-a spus: „Înainte de a te chema Filip, FIIND TU SUB SMOCHIN, te-
DESPRE NUMELE PETRU de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359977_a_361306]
-
pentru a introduce o calitate, particularitate regională, întâlnită în vorbirea ardelenilor și a bănățenilor (vezi Mioara Avram, Aspecte ale folosirii lui ca, 1979), se explică prin grija exagerată de a nu produce o cacofonie prin repetarea în imediata apropiere a consoanei c. Dar, cum bine se știe, există cacofonii inevitabile - de exemplu, Ion Luca Caragiale, Biserica Catolică, banca comercială -, acceptate de lucrările normative de foarte multă vreme. Astăzi, fenomenul a depășit această zonă, apărând cu o frecvență uimitoare în toate regiunile
Românii cu „ca și” la gură () [Corola-blog/BlogPost/338500_a_339829]
-
de fată Ca-ntr-o căpiță de fîn. Dar deodat ă universul Mi-a deschis o altă cale Mai bătrîn, mai stors de visuri, Prăvălit din deal în vale... 2 Vers animat de o conștiință seacă Ce n-a lăsat consoanele să treacă De azi într-un Edenic altădată Și-n care chiar și cerul se înneacă Consoanele-s ca sînii tăi de fată Poveste delicat-îmbujorată! 3 BALACĂRELI Și zeii cîteodată decad din rangul lor Pe care îl exaltă umanitatea-n
POEME IN IUNIE 2011 FRANCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341244_a_342573]
-
cale Mai bătrîn, mai stors de visuri, Prăvălit din deal în vale... 2 Vers animat de o conștiință seacă Ce n-a lăsat consoanele să treacă De azi într-un Edenic altădată Și-n care chiar și cerul se înneacă Consoanele-s ca sînii tăi de fată Poveste delicat-îmbujorată! 3 BALACĂRELI Și zeii cîteodată decad din rangul lor Pe care îl exaltă umanitatea-n cor Și, dezlegați de norme morale - imorale, Ei îi aduc iubirii perverse osanale. Dar cine de la cine
POEME IN IUNIE 2011 FRANCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341244_a_342573]
-
metaforice, Poezia fiind și un act de luare în stăpânire a limbii, prin valorificarea diferitelor straturi lexicale în asocieri surprinzătoare: arhaisme, regionalisme, termeni religioși, neologisme, dar și termeni pe care singur îi construiește: „Arderea Babilonului cel Mare. Au mai rămas consoane-n cornul serii, vocalele mă cheamă-n așternut ... ”, „Să ieși din ea, Poporul meu, pe lacrimi de tămâie zimbrul moare ... ”, „Litanii la poarta Raiului. Nu plângă nimeni, caii-mi sunt departe...”, „La nunta Mielului. Neprihănire, chipul tău mă colindă în
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
din 29 martie 2013 Toate Articolele Autorului Mă vei întoarce din mine ca dintr-o peșteră rece, alt drum căutând dincolo de iluziile care m-au fascinat. Niciodată peste umăr n-am putut privi înapoi. Mă voi regăsi în cuvântul ales consoana tare, de voi zidi cu palmele coloane care urcă mai mult decât pot crede. Brațele mi se vor uni cu piatra, cu inima ei rotundă greu de găsit ca un punct terminus. Și în fuga căutării voi deveni o cochilie
DEVENIRE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342231_a_343560]
-
de viziuni fantastice / și de teama de necunoscut (Maurizio Cucchi, Bosco d`isola - fragmente). Revenind la titlul eseului întreb: ce sunt acele două elemente și de ce în al doilea cuvânt, timpul folosirii termenilor a făcut să fie eludată o singură consoană, care, în fapt, este simbolul energiei electrice în fizică? Care dintre ele a fost primul rostit, amnarul,sacra unealtă a scânteii și aprinderii focului sau amarul, starea funebră a simțurilor și a inimii deznădăjduite? Litera N a dispărut sau a
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
stridentă roșie ca mărul lui newton îmi atinge pe neașteptate pleoapele clipind poruncitor - stop pune stop viselor trezește-te - mă conformez pășind deîndată peste zebra abia schițată sub mâzga asfaltului scrâșnetul metalic și plesnetul de consistența flegmei de vocale și consoane mixtate cu ură-n - „căscata” - îmi lovesc cu putere timpanul proiectându-mă pe celălalt trotuar și pașii mei își urmează programata traiectorie cu toate simțurile zadarnic restartate pentru că uite-le cum înregistrază haotic surâsul tufănelelor înflorite declicul aparatului de fotografiat
TIMPUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342381_a_343710]
-
florii de cais. Reverberația inocentă a depărtărilor, ce se perindau în ecoul lin și unduios, devenise un tratament eficient pentru ea. Se trata cu ecoul șoaptelor Lui, se ruga în Înalt, aplecându-și chipul spre icoană, cu lejeritatea intraductibilă a consoanelor moi din cuvinte și cu gândul de a transmite aceste ecouri celui mult prea aproape de ea, lui Dumnezeu. La lumina, ce sângera, parcă, în fața ei picături de ceară, observă o reîncarnare arhetipală a dorinței de a-și potoli dorul... aici
ECOUL LUMINII DIN SUFLET de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342710_a_344039]