1,852 matches
-
distinct în grafie ca ó. Până în secolul al XIX-lea, s-a scris é, iar - á, dar aceste litere au ieșit din uz. Sistemul consonantic al limbii poloneze este mult mai bogat decât cel vocalic. Se caracterizează prin serii de consoane africate și palatale, care au apărut după patru palatalizări în limba protoslavă, plus două care au apărut în poloneză și bielorusă. Retroflexele și africatele sonore sunt adesea notate cu digrame. Consoanele palatale (cunoscute în terminologia fonetică slavă cu denumirea de
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
bogat decât cel vocalic. Se caracterizează prin serii de consoane africate și palatale, care au apărut după patru palatalizări în limba protoslavă, plus două care au apărut în poloneză și bielorusă. Retroflexele și africatele sonore sunt adesea notate cu digrame. Consoanele palatale (cunoscute în terminologia fonetică slavă cu denumirea de „consoane moi”) sunt marcate ori prin accent ascuțit, ori printr-un i care le urmează. În limba poloneză accentul cade în general pe silaba penultimă a cuvântului, de exemplu "zrobił" („a
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
africate și palatale, care au apărut după patru palatalizări în limba protoslavă, plus două care au apărut în poloneză și bielorusă. Retroflexele și africatele sonore sunt adesea notate cu digrame. Consoanele palatale (cunoscute în terminologia fonetică slavă cu denumirea de „consoane moi”) sunt marcate ori prin accent ascuțit, ori printr-un i care le urmează. În limba poloneză accentul cade în general pe silaba penultimă a cuvântului, de exemplu "zrobił" („a făcut”), "zrobili" („au făcut”). Excepții în limba standard: Explicația acestui
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
controlați de paraziți extratereștrii din nou imnul nu este recunosct de către partea turcă mai are două vârfuri complexe la infinit și patru puncte duble complexe deci un total de zece vârfuri anul următor a devenit șeful statului major al împăratului consoanele labiodentale se articulează prin atingerea buzei inferioare de dinții incisivi superiori ca de exemplu de exemplu există fundași centrali sau mijlocași stânga extincția- adică dispariția unei populații de pe teritoriu dat ofițerii și inginerii austrieci calculează cu atâta precizie unghiul de
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
este un standard internațional pentru transliterarea scrierii devanagari și a sistemelor de scriere indiene înrudite în scriere latină, format în anul 2001. Acesta folosește diacritice pentru a asocia mult mai marele set de consoane și vocale brahmice cu setul de caractere latine. este un standard internațional pentru romanizarea multor sisteme de scriere indiene, care a fost convenit în 2001 de către o rețea de institute naționale pentru standarde din 157 de țări. Cu toate acestea
ISO 15919 () [Corola-website/Science/334473_a_335802]
-
certitudine despre fonologia limbilor moarte. Valorile fonetice ale grafemelor galice sunt reconstruite datorită informațiilor provenite din surse latinești și modul de pronunțare al multor dintre ele rămâne și va rămâne incert. Un exemplu poate să fie valoarea fonetică adevărată a consoanei marcate în text cu "đ" (supranumite „tau galic” deja în Antichitate) și descrise în mod foarte ambiguu. Pronunțarea propusă este cea care domină astăzi în lumea de știință. Conform informațiilor adunate de la surse scrise, galica s-a bucurat de sistemul
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
poziționat înainte de . Fonemele consonantice nu au fost supuse schimbărilor atât de turbulente ca a fost în cazul vocalelor și multe dintre ele se atribuie influenței externe. Printre schimbările atestate se pot menționa simplificarea secventei la geminat, iar secvenței formate de consoană oclusivă și la geminat. Pentru limba galică au fost folosite cel puțin trei sisteme de scriere peste secole. Cele mai vechi atestări cunoscute au fost scrise în alfabetul etrusc modificat, cunoscut ca „alfabetul de la Lugano” adoptat de gali, cel mai
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
al limbii galice care nu apare în latină. "X" stă atât pentru cât și pentru ). "Q" apare sporadic, întotdeauna cu "U/V" ca varianta de scriere a secvenței "CU" și poate și să marcheze realizarea arhaică a sunetului evoluat din consoană labiovelară surdă protoceltică, pe semne . "U" și "V" nu sunt diferențiate, ambele reprezentând sunetele , și . reprezintă similitudine distinctă cu limba latină din punct de vedere al morfologiei, faptul o dată considerat să dovedească conceptul subfamiliei comune italo-celtice în cadrul familiei indo-europene. Calvert
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
Tu aș acheté de la farine ?" „Ai cumpărat făină?”, "Je mets de l’huile dans la salade" „Pun ulei în salată”, "Je vais rôtir de la viande" „O sa frig (niște) carne”. Cele trei forme ale articolului, "du" pentru masculinele care încep cu consoana, "de la" pentru femininele cu consoana și "de l’" pentru masculinele și femininele care încep cu vocală sunt la origine prepoziția "de" + articolul hotărât singular, combinație care s-a specializat pentru funcția de articol partitiv și nu este de confundat cu
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
Ai cumpărat făină?”, "Je mets de l’huile dans la salade" „Pun ulei în salată”, "Je vais rôtir de la viande" „O sa frig (niște) carne”. Cele trei forme ale articolului, "du" pentru masculinele care încep cu consoana, "de la" pentru femininele cu consoana și "de l’" pentru masculinele și femininele care încep cu vocală sunt la origine prepoziția "de" + articolul hotărât singular, combinație care s-a specializat pentru funcția de articol partitiv și nu este de confundat cu prepoziția "de" + articol hotărât înaintea
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
la forma de masculin a unui "-e" care a fost pronunțat până la o anumită perioadă a istoriei limbii, dar care în franceză modernă este de regulă mut. În vorbire, femininul se distinge, la substantivele care la masculin se termină în consoana (deci nu și la cele care se termină în vocală orală) prin faptul că majoritatea consoanelor finale de la masculin devin pronunțate și, eventual, au loc și alte schimbări fonetice. Formarea femininului poate implica și diverse schimbări de grafie în afara adăugării
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
istoriei limbii, dar care în franceză modernă este de regulă mut. În vorbire, femininul se distinge, la substantivele care la masculin se termină în consoana (deci nu și la cele care se termină în vocală orală) prin faptul că majoritatea consoanelor finale de la masculin devin pronunțate și, eventual, au loc și alte schimbări fonetice. Formarea femininului poate implica și diverse schimbări de grafie în afara adăugării lui "-e". Mai jos prezentăm principalele cazuri de formare a femininului: 1. Dacă formă de masculin
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
femininului: 1. Dacă formă de masculin a adjectivului se termină în "-e", nu se produce nicio schimbare: "sensible" „sensibil, -a”. 2. Adăugarea lui "-e" nu aduce schimbări în pronunțare în următoarele cazuri: 3. Adăugarea lui "-e" aduce cu sine pronunțarea consoanei finale de la masculin, fără altă schimbare fonetica. În acest caz: 4. Adăugarea lui "-e" provoacă pronunțarea consoanei de la masculin și are loc și altă schimbare fonetica: 5. Cazuri speciale: Câteva adjective frecvente au două forme de masculin. Formă cu finală
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
sensible" „sensibil, -a”. 2. Adăugarea lui "-e" nu aduce schimbări în pronunțare în următoarele cazuri: 3. Adăugarea lui "-e" aduce cu sine pronunțarea consoanei finale de la masculin, fără altă schimbare fonetica. În acest caz: 4. Adăugarea lui "-e" provoacă pronunțarea consoanei de la masculin și are loc și altă schimbare fonetica: 5. Cazuri speciale: Câteva adjective frecvente au două forme de masculin. Formă cu finală vocalica se folosește când nu urmează după ea un cuvant cu care se leagă, de exemplu atunci când
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
unde existența unei limbi evreiești de sine stătătoare este un fapt indiscutabil. Limba șuadit (sau limba iudeo-provensală) prezenta deosebiri față de dialectul provensal al populației creștine din regiunea respectivă; printre altele evreii din Provence pronunțau altfel unele sunete, mai ales unele consoane. Pe baza gloselor evreiești din Cehia putem afirma că situația din această țară semăna mai degrabă cu cea din Spania sau din Germania, unde graiul întrebuințat de populația evreiască nu se deosebea în mod frapant de limba mediului creștin. Graiul
Limba cnaanică () [Corola-website/Science/305306_a_306635]
-
Altă literă diacritică etimologică este d în "pied" (< latină ) „laba piciorului”, cuvânt scris până atunci "pie", cu e pronunțat / e/ tonic, aceeași grafie ca a lui "pie" „coțofană”, unde e redă un /ə/ aton. Tot cu valoare diacritică apar și consoane duble, de exemplu pentru a marca pronunțarea /ɛ/ a lui e în cuvinte ca "chouette" „bufniță” sau în unele verbe în conjugarea cărora alternează /ə/ cu /ɛ/: infinitiv "appeler" „a chema” - "j’appelle" „(eu) chem”. După apariția tiparului în Europa
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
și a administrației în locul latinei. Cărturarii își afirmă orientarea în ortografie prin lucrările lor, și de asemenea tipografii, prin felul în care tipăresc cărțile. Unii, precum Louis Meigret, propun simplificarea scrierii și apropierea ei de pronunțare, de exemplu prin suprimarea consoanelor duble. Tot Meigret propune folosirea lui i numai pentru /i/, iar pe a lui j numai pentru /ʒ/, deoarece pe atunci cele două litere nu se foloseau distinct. Tradiționaliștii țin, pe de o parte, să se păstreze grafii din Evul
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
latin folosit de limba franceză cuprinde 26 de litere fără semne diacritice, două ligaturi (æ și œ), precum și 14 litere cu diacritice (ç, é, è, ê, ë, à, â, î, ï, ô, ù, û, ü, ÿ), pentru a reda 17 consoane, 16 vocale și 3 semivocale, deci există 42 de litere pentru 36 de foneme. În tabelele de mai jos se poate vedea, prin sortarea lor după prima și după a doua coloană, ce grafii corespund unui fonem, respectiv ce foneme
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
ca cele care încep cu o literă vocalică, adică permite elidarea și legătura cu cuvântul precedent: "l’homme" „bărbatul”, "les hommes" [le'z‿ɔm] „bărbații”. A doua variantă, numită „h aspirat”, face cuvântul să se comporte ca cele cu consoană inițială, deci nu permite elidarea și legătura: "le héros" „eroul”, "les héros" [le.e'ro] „eroii”. În general, h mut se găsește în cuvinte de origine latină sau greacă veche, iar h aspirat în cuvinte de origine germanică sau din
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
héros" „eroul”, "les héros" [le.e'ro] „eroii”. În general, h mut se găsește în cuvinte de origine latină sau greacă veche, iar h aspirat în cuvinte de origine germanică sau din alte limbi, dar practic nu se pot distinge. Consoanele duble se pronunță în general ca una singură. Doar rr se rostește lung în cazurile limitate menționate mai sus, la secțiunea Consoane. În afară de aceasta, există unele lungiri individuale, dar admise de standard, ale consoanelor dd ("adduction" „aducție”), ll ("illisible" „de
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
iar h aspirat în cuvinte de origine germanică sau din alte limbi, dar practic nu se pot distinge. Consoanele duble se pronunță în general ca una singură. Doar rr se rostește lung în cazurile limitate menționate mai sus, la secțiunea Consoane. În afară de aceasta, există unele lungiri individuale, dar admise de standard, ale consoanelor dd ("adduction" „aducție”), ll ("illisible" „de necitit”), mm ("grammaire" „gramatică”) și nn ("inné" „înnăscut”). Despre consoanele finale de regulă nepronunțate este de menționat că sunt totuși pronunțate la
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
dar practic nu se pot distinge. Consoanele duble se pronunță în general ca una singură. Doar rr se rostește lung în cazurile limitate menționate mai sus, la secțiunea Consoane. În afară de aceasta, există unele lungiri individuale, dar admise de standard, ale consoanelor dd ("adduction" „aducție”), ll ("illisible" „de necitit”), mm ("grammaire" „gramatică”) și nn ("inné" „înnăscut”). Despre consoanele finale de regulă nepronunțate este de menționat că sunt totuși pronunțate la sfârșitul unor cuvinte care se leagă de cuvântul următor, dacă acesta începe
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
rr se rostește lung în cazurile limitate menționate mai sus, la secțiunea Consoane. În afară de aceasta, există unele lungiri individuale, dar admise de standard, ale consoanelor dd ("adduction" „aducție”), ll ("illisible" „de necitit”), mm ("grammaire" „gramatică”) și nn ("inné" „înnăscut”). Despre consoanele finale de regulă nepronunțate este de menționat că sunt totuși pronunțate la sfârșitul unor cuvinte care se leagă de cuvântul următor, dacă acesta începe cu o vocală (inclusiv cu h mut în grafie). Despre aceasta vezi Legătura ("liaison"). Grupuri din
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
quelles" și "rencontrées" marca femininului și pe cea a pluralului, acordându-se între ele. Imaginea dată cuvântului de literele folosite pentru scrierea sa face vizibilă apartenența la o anumită familie lexicală. Este unul din motivele pentru care s-au păstrat consoanele finale nepronunțate. De exemplu, m din "faim" „foame” este prezent și în "famine" „foamete”, "famélique" „famelic” și "affamé" „înfometat”. Pe lângă aceasta, imaginea cuvântului permite diferențierea omofonelor, de exemplu "faim" vs. "fin" „fin” vs. "feint" „prefăcut”. După apariția dicționarului din 1835
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
Georgetei, Leanei... Lui este art. purtător de sinergie a competenței Domniei Sale, o voce hot. proclitic pentru masculin: lui Bogdan, lui Mihai. Pot plină de experiență și echilibru al mesajului științifico primi articol hotărât proclitic și substantivele feminine didactic. terminate în consoane sau împrumutate din alte limbi: lui Totodată lucrarea încorporează în fiecare enunț, Carmen, lui Jeni, lui Cami. învățătură, o anume putere persuasivă la nivelul Cum vorbim, cum scriem este o carte bună de autocontrolului, un generator de ordine atât de
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Journalistic/87_a_71]