2,124 matches
-
o dată pe lună, specifică gulerelor albe, Lionel s-a decis să frecventeze salonul de dans în prima duminică din fiecare lună, să salte o dansatoare de ocazie, s-o ducă la un hotel de două stele din apropierea gării, s-o consoleze rapid, ca să apuce să ia trenul înapoi la timp și să doarmă câteva ore bune, cât să nu meargă lunea obosit la serviciu. Era micul lui secret și al uneia, Polichinelle. În cei cinci ani de când descoperise salonul, consolase 58
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o consoleze rapid, ca să apuce să ia trenul înapoi la timp și să doarmă câteva ore bune, cât să nu meargă lunea obosit la serviciu. Era micul lui secret și al uneia, Polichinelle. În cei cinci ani de când descoperise salonul, consolase 58 de nanteze. Sigur că un cititor mai scrupulos, dispus să înmulțească cinci ani cu douăsprezece luni, ar pune imediat întrebarea: de ce nu șaizeci de nanteze, sau două au rămas neconsolate și după prestația lui Lionel? Pentru a nu-l
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
prieteni. În sfârșit... doi tovarăși. Doi tovarăși de băutură... Doi bețivani, dacă se poate vorbi așa despre morți. Mi-a venit să plâng. E trist să plângi de unul singur. Mai ales dacă ești bărbat. — Și dacă ești femeie, îl consolează Liliane. — De-aia am venit, să plâng în compania cuiva. Mai plâng puțin și plec. Vă rog să nu vă uitați la mine. E umilitor. S-a vorbit ceva despre o cafea? Liliane se ridică și aduce cafelele. Lionel ia
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
anume? începe el să se gudure pe lângă Lionel. — Un costum negru, sobru. — Sunteți invitat la un faliment? întreabă directorul, aflat încă sub impresia avertismentului primit. — La o înmormântare. Directorul îi strânge mâna dreaptă între mâinile sale și încearcă să-l consoleze: — Îmi pare rău. Condoleanțe. — N-a murit încă, îl liniștește Lionel. — Am înțeles, e în fază terminală. Toți murim... Unii mai devreme, alții mai târziu. — Câtă dreptate aveți. Din ce material să fie? revine directorul la oile lui, arătându-i
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
zilnic... Am ajuns de râsul târgului... Să aflu de la Fatima... hai că-mi vine să și plâng, se șterge ea la ochi cu o batistă cât o față de masă. Nu trebuie să plângeți, încă n-am murit, încearcă s-o consoleze Lionel. — Nu de-aia plâng. Plâng de rușine. Cum ai putut să-mi faci una ca asta? Pot să te tutuiesc, acum că tot o să mori? — Tutuiește-mă fără milă, o merit. Nu ți-am spus fiindcă n-am știut
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
asta e medie? da’ ce, se face carte? tu Înveți vreodată vreo ceva? ce-i asta?»... mă deranja, niciodată nu mi-a spus mama « Vai tu ești frumoasă, ești deșteaptă!», mă liniștea când copiii Îmi spuneau că sunt slabă, mă consola « Lasă că ai să te Îngrași!» , mama e de concepția că fata trebuie pupată doar În somn, așa a făcut toată viața cu mine...”. Punctul culminant al expozeului maltratărilor la care era supusă Îl are ca protagonist pe tatăl său
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
e medie, da ce se face carte, tu Înveți vreodată vreo ceva, ce-i asta?» Mă deranja, pentru că niciodată nu mi-a spus mama « Vai tu ești frumoasă, ești deșteaptă», mă liniștea când copiii Îmi spuneau că sunt slabă, mă consola «Lasa că ai să te Îngrași», mama e de concepția că fata trebuie pupată doar În somn, așa a făcut toată viața cu mine. și, cum ți-am spus, cu timpul am plecat de mai multe ori de acasă, prietenul
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
-si petreacă o seara cu cineva, să mai stea de vorba, să-și spună problemele. Astea sunt așa de disperate, ca sunt dispuse sa plătească oricât”, comentează Carlos, și continua „Dar e și multă muncă - să le asculți, să le consolezi... mai bine e cu alea care vor numai sex...”. Vocea legii Mihai și Carlos recunosc că există anumite riscuri În meseria lor. Codul Penal nu face distincție Între prostituția masculină și cea feminină, pedepsindu-le În același fel. Dar În
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
dea vreun examen pregătit normal, pentru că a trebuit să muncească la fabrica de șamotă din Azuga, navetă grea cu deșteptare la ora trei jumătate dimineața. Bunicului ăsta al meu i se părea facultatea un fel de izmeneală. Mă rog, mă consolez că genealogia mea conține și doi străbunici de toată isprava și două bunici la care chiar țin și despre care deja am scris până le-am epuizat evenimentele vieții, care oricum n-au fost așa de numeroase, un alt paradox
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
curioasă - își făcuse loc. A pornit apoi ca o furnică să pună toate treburile la rostul și locul lor. Din când în când, trecea în fugă pe la ușa camerei. Asculta cu respirația oprită... „Doarme încă. Tare-i vlăguit, săracul” - se consola cu gândul - deși tare ar fi vrut să intre să-l alinte cu vorbe și cu gesturi tandre... .În crucea zilei, Măriuca și-a luat inima în dinți și, cu multă atenție - să nu facă zgomot - a deschis ușa camerei
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
seama că rămăsesem gravidă. L-am condus la locul de veci, l-am plâns, i-am pus zile în șir flori proaspete pe mormânt, promițându-i să-i cresc copilul cu orice sacrificiu. Costache încerca, căutând vorbe alese, să mă consoleze. Din spusele lui, se înțelegea că este oricând gata să mă însoțească la altar. Suferea sincer de dispariția lui Culai. Văzând cum mă topesc cu fiece zi care trecea, știindu-mă singură, a început să-și îndesească vizitele. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
am simțit foarte aproape de perfecțiune de multe ori, n-am atins-o niciodată! Iar, pentru asta, îmi pare a fi doar vina mea, căci omul, prin natura sa imperfectă, este o ființă slabă și vulnerabilă prea din cale-afară, însă mă consolez la gândul că voi pune eu capăt acestui blestem foarte curând. Vreau, cu asta, să spun că mă voi desăvârși, voi deveni perfect, adică îmi voi atinge scopul final, la care îndelung tot râvnesc. Nu se poate trăi fără un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
multor generații ). Mamă! eu am să mă fac preot când am să cresc mai mare. Maria Îi privea fața Îmbujorată, ochișorii plini de dureri tainice și, dintr-o dată, Începea să plângă În hohote. Nu plânge, mamă! Încerca Daniel s-o consoleze, ștergându-i lacrimile cu mânuțele lui mici, catifelate și calde. Așa m-am gândit eu că ar fi cel mai bine. E mare păcat ca oamenii să aibă parte numai de suferință și ocară! Blestemul Saturnian Cine sunt eu? Nimeni
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu apă de la vecini, dar fiecare Își drămuia această sfântă licoare deoarece știau că nu aveau de unde să mai facă rost până seara, când se Întorceau acasă. Da, Ano! Am așteptat-o cât am așteptat-o și apoi m-am consolat. Ce puteam să fac?! Răbdam cu dinții strânși, că răbdarea e ruptă din rai. Odată ajunsă acasă, unde crezi că am găsit-o? Dormea cu mâinile sub cap, În capătul viei ( dinspre Veta) de zicea-i că-i prințesa adormită
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
-mă ce fac. La început, nici nu bănui că eu sufeream atât de mult din cauză că nu aveam o păpușă, dar când își dădu seama cât de mult mă schimbasem - nu mai vorbeam, nu mai râdeam - se îngrijoră. Încercă să mă consoleze, dar eu plângeam și o imploram să împrumute bani de la bunica Dosia și să-mi cumpere una, promițându-i că voi fi ascultătoare și voi sta numai în casă. Nevoie mare pe capul mamei, sărmana! Seara, o auzisem povestindu-i
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ispășit?... Așteptarea aceasta mă macină, mă simt istovită. Am ajuns la limita puterilor. Știi, dragul meu, am început să-mi fie frică de mine. Mi-e teamă să nu-mi pierd mințile... și izbucnea în lacrimi. Alex căuta s-o consoleze, deși și el trăia aceeași dramă, cu o intensitate pe care o masca cu greu pentru a nu-i spori durerea Inei și așa ajunsă în punctul cel mai înalt al disperării. Așa își lăsa Alex soția, în pragul fiecărei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
motive, avocatul Jan Mocanu și-a epuizat toate dovezile, noi suntem pe cai mari, găsi acesta să spună, și se îndreptă spre barou, rromii rămânând mai nedumeriți decât atunci când intraseră în sala procesului. * Avocatul Jan Mocanu, la rândul său, îi consolă pe Alex și pe Ina, spunându-le că procesul abia a început și că el are încă rezervate multe surprize pentru domnul avocat Diaconescu. - Jane, nu vrei să mergi la noi să ne deslușești sinuozitățile drumului spre capătul acestui proces
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lumea reală, cea plină de bani și bilete. El rămânea întins, cu o incizie cât toate zilele, și aștepta să-și revină, doar pentru o altă operație. — Luis e un nume frumos, îi șopti o asistentă la ureche ca să-l consoleze puțin, însă el se simți rușinat de lipsa organului. Închise ochii ca să nu continue discuția. A doua zi medicul îl anunță că mâine va avea loc operația la ochi și îl întrebă dacă are nevoie de un psiholog. Luis se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
preferat să fie cât mai lapidară. Spre stupefacția Olgăi, Alex ținu să o mai vadă câteva secunde pe Ina. - Ei, ți-ai văzut feciorul? îl întrebă Ina. - Da, e frumos, seamănă cu bunicul meu, e brunețel... Încercă el să se consoleze. - Ce nume vrei să-i punem? - Nu spuneai tu că dacă e băiețel, o să l cheme Mihai? - Bine, așa o să-l trecem în acte: Mihai Georgescu. E un nume de poet, de domnitor, glumi el... - Sună frumos! Am să-l
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
trăia un mizerabil desenator, un desenator blestemat, probabil cel mai sărac decorator de truse de scris, seamănul meu. Acum știam; știam că arsese și el, că se mistuise pentru doi ochi negri mari, exact ca mine. De-ajuns ca să mă consoleze. În sfârșit, am pus desenul alături de vas, apoi m-am dus să-mi pregătesc reșoul, pe care, după ce jarul s-a înroșit bine, l-am așezat în fața celor două imagini. Am tras câteva fumuri de opiu. În plin extaz, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cu noutățile, de exemplu, cu câteva zile în urmă mi-a spus cu ipocrizie: „Am văzut-o pe fiică-mea (adică târfa) cosând, pentru ora fastă, cămașa resurecției, pentru copil, copilul ei.“ Apoi, ca și cum ar fi știut, și ea, mă consolă. De multe ori se ducea să-mi caute leacuri la vecini. Îl vizita pe vrăjitor, pe prezicător și pe ghicitorul în cafea, pentru a le cere auguri și a-i consulta în legătură cu mine. În ultima miercuri de anul trecut, ceru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în ele lucruri de care fusesem frustrat, binele care mi se furase. Mă frustraseră oare de tot, pentru totdeauna? Ideea asta îmi inspira un sentiment mai teribil și mă făcea să încerc o voluptate de un alt gen, care mă consola în această pasiune fără speranță. Asta suna a obsesie. Nu știu din ce motiv mă gândeam încontinuu la măcelarul din față, îl vedeam suflecându-și mânecile, spunând: „În numele Domnului“ și tranșând ciozvârtele de carne... Imaginea lui nu-mi mai părăsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mărturiseau chestii tragii comice, aferente acestei prime Întîlniri. Directorul de scenă rus simplifica, sarcastic, „secretul” acestor reprezentații, astfel :” La stînga stau tenorii, la dreapta - baritonii”. Șerban nu face excepție, repet :”...frustrat de faptul că nu se putea face nimic, mă consolam să stau confortabil În sală, ascultînd muzica frumoasă sau, ca să justific că fac regie, să lucrez puțin cu 41 figurația din planul doi, pentru că măcar ei vor să joace teatru”(p.206). Dar, contradictoriu ca de obicei, artistul zice, trei
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
caută un adăpost peste noapte, de parcă s-ar sustrage fastului nocturn al străzilor, pentru a se integra În tablourile dickensiene...” ; sau, În altă parte, digresiunea e finală : „...Fiind profesor, Christian Palustran n-a putut participa la premiera piesei sale. Ne consolează gîndul că Învață româ nește”... Pentru un spectacol de și cu Florin Piersic, Țion folosește termeni gastronomici : „ Piersicile bine coapte, fierte În suc propriu, din grădina inepuizabilului Florin, date prin făina textului și Înviorate de superbe arome feminine, formează o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și eu..." "Și ăia ce-au răspuns?" "Ce, dracului, să răspundă? Că toți ne ridicăm cu pretenții și ei trebuie să stea să le facă pe plac la toți, după cum i se scoală fiecăruia." Îmi închipuiam că Săvuleasca o să-l consoleze, spunându-i că el nu era în pericol de a fi inclus în categoria respectivă. Dar nu, tipa se indignă și mai tare: "Așa ți-au spus ție, ditamai cadru' universitar, la anii tăi!?" Da, așa mi-a zis, personal
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]