1,742 matches
-
faites, d'un type fécond qui peut rafraîchir la terre autochtone. L'histoire des élites dans l'entre-deux-guerres représente un moment décisif dans l'histoire des repères identitaires, surtout maintenant lorsque le processus de dissolution est un plein déroulement, celles-ci constituent notre oasis de naturalité, la source indéniable d'un revirement authentique dans l'espace roumain. Mots-clés: élite, intellectuel, Église, tradition, entre-deux-guerres În aceeași serie au apărut (selectiv): Aventura gîndirii europene, Jacqueline Russ Catolicii în spațiul public. Presa catolică din România
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
cazuri temperatura corporală începe să scadă și pielea se acoperă cu un produs de transpirație lipicios. 3. Moartea clinică - vită minimă - este fază morții generale în care se produce încetarea treptată a activității organelor vitale, nu însă și moartea celulelor constituente ale acestora, ceea ce face posibilă intervenția arsenalului terapeutic favorabil reanimării, readucerii la viață a organismului respectiv. Durată ei este în funcție de organul vital afectat primar. Sistemul nervos central, respectiv creierul, este cel mai sensibil, după 5-6 minute activitatea lui fiind considerată
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
caracterizată prin moartea creierului și menținerea în funcție a cordului și a pulmonilor. Supraviețuirea artificială se caracterizează printr-o comă depășită prin menținerea funcțiilor vitale cu ajutorul apărăturii medicale. 4. Moartea biologică este moartea generală a organelor și a celulelor lor constituente. Este moartea fără de întoarcere, moartea propriu-zisă. Vom avea în vedere faptul că și instalarea ei este treptată, ca în general țesuturile mai vechi din punct de vedere filogenetic sunt mai IOAN PAUL30 rezistente la moarte. Țesutul conjunctiv, musculatură, epiteliile de
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
am propus o interpretare parțial diferită a structurilor cu semnificație reciprocă: am făcut distincție între pronumele reflexiv (se, își), pe de o parte, a cărui ocurență obligatorie în construcție se justifică fie ca reflexiv inerent, fie prin reflexivizarea obligatorie a constituenților subiect - complement identici referențial, și pronumele reciproc (unul pe altul, unul altuia), pe de altă parte, uneori cu ocurență obligatorie, alteori cu ocurență facultativă. În absența pronumelui reciproc, semnificația reciprocă este recuperată contextual, pe baza implicațiilor generate de particularitățile sintactice
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
de pretratament a eșantionului (prelevări biologice), aceasta trebuie consemnată și să se asigure că nu are nici o influență asupra conservării și stabilității substanței. METODE DE ETALONARE - LINEARIZARE Funcția analitică și funcția de etalonare Evaluarea datelor se bazează pe mărimea proprietăților constituenților. Aceste proprietăți măsurabile sunt exprimate ca mărimi. Rezultatul, cel mai adesea, o concentrație c este funcție de măsura x a acestei proprietăți. Această relație, numită "funcție analitică" se notează c=f(x) și este inflențată de tehnica analitică, modul de operare
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
-
realizat un blanc pentru detectarea interferențelor posibile ale unor constituenți prezenți în eșantioane. Se disting trei tipuri de blancuri: - blancul “reactiv"- permite detectarea și eliminarea unor interferențe a reactivilor; - blancul “ser sau matriță” - permite detectarea și eliminarea unei interferențe a constituenților matricei biologice; - blancul “reconstituit” - permite detectarea și eliminarea unei interferențe a substanțelor sau excipienților asociați principiilor active în produsul finit. Datele calibrării sau etalonării sunt raportate grafic (pe hârtie milimetrică). Acest demers permite minimalizarea subiectivității linearității calculate prin metoda regresiei
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
-
constituentul de măsurat. O metodă este selectivă, dacă într-un sistem cu numeroși constituenți, metoda furnizează un semnal pentru unii constituenți, excluzându-i pe alții. Specificitatea și selectivitatea sunt studiate prin: - stabilitatea funcției de etalonare a constituentului de măsurat; - studiul constituenților care produc aceiași reacție; - studiul separat al substanțelor interferente. Influența diverșilor constituenți prezenți în eșantioanele analizate În cazul determinărilor de medicamente din medii biologice se pot considera componenții într-o matrice biologică (plasmă, ser, urină ...) În cazul dozărilor realizate pe
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
-
biologică (plasmă, ser, urină ...) În cazul dozărilor realizate pe un produs farmaceutic pot interveni excipienții din formulare. Pentru a măsura specificitatea și selectivitatea trebuie să se compare funcția de etalonare a constituentului de măsurat și a diverselor soluții primare ale constituenților eșantionului. Funcția de etalonare este egală cu raportul intensității semnalului și concentrației. Metoda este numită specifică atunci când funcția este semnificativă (mare) pentru un singur constituent de măsurat. Ea este selectivă atunci când coeficientul este ridicat pentru toți constituenții selecționați, excluzând pe
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
-
pusă în evidență prin metoda supraîncărcărilor aducând substanțe interferente de concentrații diverse în eșantionul conținând constituentul. Influența altor substanțe Prezența medicamentelor asociate, metaboliților, compușilor de concentrații ridicate (bilirubină, hemoglobină, lipide ..) sau chiar a reactivilor sau impurităților reactivilor necesită măsurarea influenței constituenților asupra reacției. Supraîncărcarea unui eșantion, permite stabilirea în plus sau în minus a influenței acestor substanțe asupra reacției sau mărimii. Observații Specificitatea poate fi controlată prin: - o etapă de extracție specifică; - o tehnică analitică (utilizarea unei separări cromatografice și utilizarea
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
-
de la această diferență se poate calcula inexactitudinea relativă, raportul între această diferență și valoarea convențional adevărată. Este necesar de ținut cont în descrierea exactității, de zona de valori în care a fost măsurată și de prezența în unele eșantioane a constituenților capabili să interfereze calitatea exactității. Expresii ale preciziei Lipsa preciziei sau "imprecizia" unei metode se poate exprima atunci când distribuția este normală prin: - intervalul tip de distribuție al măsurilor realizate; - intervalul tip relativ al mediei; - coeficientul de variație. Intervalul tip este
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
-
și se vor studia diverse probe atât din punct de vedere al microstructurii cât și a compoziției chimice. 2. Considerații teoretice Metodele microscopice de analiză structurală sunt utilizate la determinarea proprietăților materialelor pe baza studiului structurii acestora, adică pe baza constituenților prezenți (natura, forma, dimensiunile și modul de repartiție) și a eventualelor defecte structurale (pori, fisuri, neomogenități structurale, ș.a.). Aceste metode utilizează radiațiile luminoase (microscopia optică), fasciculele de electroni (microscopia electronică) sau fasciculele de ioni (microscoape ionice). După cum se cunoaște, cu
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93480]
-
cazul general de analiză chimică prezentat anterior, cu preluarea spectrului, cuantificarea acestuia și salvarea rezultatelor, diferența fiind mărimea ariei (în modulul POINT aceasta are diametrul de 90 nm. Rezultatul acestei analize este sub forma unui grafic a energiilor elementelor chimice constituente, similar cu cel prezentat în figura 30 și a unui tabel (tabelul 3) al elementelor chimice cu concentrațiile lor atomice și masice cât și cu marja de eroare a acestora funcție de proprietățile elementului chimic și de precizia determinării. Selectarea modului
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93480]
-
prisma experienței mele profesionale în domeniul proiectării de echipamente de radiocomunicații. Scrierea cărții mi-a luat circa 18 luni, consumând o bună parte din puținul timp liber pe care-l am la dispoziție. O mică parte (sub 20%) din materialul constituent a fost publicat de mine anterior în câteva articole separate, fie în revista Federației Române de Radioamatorism, fie pe website-ul www.radioamator.ro. Este vorba de articole pe care le-am considerat de utilitate și pe care le-am revizuit
Radiotehnică Teoretică şi Practică by Florin Creţu () [Corola-publishinghouse/Science/91639_a_92971]
-
care se poate transfera între animale și de la animale la obiecte) numită "magnetism animal" sau "mesmerism". 175 Jöns Jacob Berzelius (1779-1848), medic și chimist suedez. A dezvoltat "principiul stoichiometriei" sau proporția combinațiilor chimice. Descrie forța electrochimică cu risc în descompunerea constituenților chimici. Determină multe ingrediente care sunt opuse electrochimic. Descoperă elementele ceriu și thoriu; elaborează tehnicile analitice de izomerism și catalizare. 176 Julius Lothar von Meyer (1830-1895), chimist german, contemporan cu Dmitri Mendeleev. Publică primul tabel periodic al elementelor chimice, bazat
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
întâmpinăm în descrierea structurii lor semantice. Pe baza unor teorii consacrate, am sugerat că o descriere cât mai exactă a structurii semantice trebuie să aibă în vedere configurațiile sintactice specifice unui anumit sens, dar și informații privind natura semantico-referențială a constituenților care determină sensul întregii predicații. În a doua parte a capitolului am discutat relația dintre sensul primar al unităților din clasa verbelor de percepție și sensurile derivate, arătând că lărgirile de sens se produc în două direcții: în interiorul câmpului lexico-semantic
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
redusă), în aceeași direcție cu Huddleston, Pullum (2002, I: 168-169). În interpretarea construcției, accentul cade pe vizualizarea procesului în desfășurare, nu pe vizualizarea participanților la proces. Astfel, structura ar avea citirea "Wayne saw the event of Mona stealing oranges". Gruparea constituenților ar fi cea din configurația de mai jos: (132a) Wayne [a văzut-o [pe Mona furând portocale]clausal argument 122]. (b) Cei doi constituenți ocupă poziții diferite în arbore: constituentul Mona este obiect direct al verbului de percepție, iar grupul
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
predicației principale. Structura primește citirea "Wayne saw Mona as she (Mona) was stealing oranges" ('Wayne a văzut-o pe Mona în timp ce fura portocalele'). În această intepretare, accentul cade pe vizualizarea participanților la procesul subordonat, nu pe proces în sine. Gruparea constituenților este reprezentată mai jos: (132b) Wayne [[a văzut-o pe Mona]V' [furând portocale]P-R(ADJ SC)]VP. (132a) [AspPMona stealing oranges]ClausalArgument VP # V' 3 V0 AspP # 5 see Mona stealing oranges (132b) [GDetMona]OD[GAspPstealing oranges]]P-
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
teoretic și să evidențiem factorii externi ce contribuie la definirea operei de artă. Dacă în cadrul operei literare vorbim de o stratificare ontologică, în cadrul operei vizuale vom aplica o arhitectonică ontologică. Facem acest lucru pentru a diferenția modul relațional al elementelor constituente operei, fără a elimina din cadrul arhitectonicii artei vizuale prezența și modul distinctiv de funcționare a straturilor ontologice. Ce dorim să evidențiem este următorul lucru: în cadrul artelor vizuale elementele compoziționale au o libertate de manifestare mai mare decât în cadrul operei scrise
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
poate prezenta un obiect real, specific nivelului pre-ontologic, și un obiect ce determină reprezentarea artistică. Acest lucru este posibil astfel: în cazul fotografiei putem vorbi de un obiect real (hârtia sau suportul digital), și de un obiect reprezentațional ce este constituent narativității fotografiei. Pe de altă parte, ideile sunt înțelese sub forma unui ideal, adică ele se prezintă ca entități non-temporale (ideea fotografiei). Însă orice idee are un conținut (Gehalt) prin care putem determina tipul de obiecte sau tropi constituenți. Prin intermediul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
este constituent narativității fotografiei. Pe de altă parte, ideile sunt înțelese sub forma unui ideal, adică ele se prezintă ca entități non-temporale (ideea fotografiei). Însă orice idee are un conținut (Gehalt) prin care putem determina tipul de obiecte sau tropi constituenți. Prin intermediul ideilor se determină posibilitatea existențială a unui obiect individual. Iar prin calitățile ideale trebuie să înțelegem universalii transcendentali, ce pot fi înțeleși ca entități non-temporale a căror exemplificare constă în proprietățile individuale. 4. "Creația" sau jocul liber al imaginației
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
estetic. Structura operei de artă este necesară pentru descoperirea lucrurilor așa cum sunt, independent de cum ne referim noi la ele. Deci investigația ontologică vizează obiectul însuși și existența operei de artă în cadrul istoricității sale. O astfel de ontologie presupune aprioritatea termenilor constituenți existenței operei de artă, termeni ce duc la o structură ontologică a realității artei. În acest sens, Ingarden își definește ontologia ca știința care cercetează "posibilități și necesități pure", în timp ce metoda ontologiei este "analiză a priori a conținutului ideilor" (Streit
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
cuvântului vorbit pe un suport tehnic pentru procesul de citire. Acest lucru se poate datora diferitor cauze, printre care complexitatea și lungimea operei literare sau limitele memoriei. Scriitura duce la compoziție și la fixarea tehnicilor creației formând, astfel, tropii ontologici constituenți operei literare. Pentru ca arta literară să ajungă la audiență, se pot folosi mai multe căi vizuale, auditive sau scrisul. Desăvârșirea operei literare consistă, însă, în scriitură. Nu putem vorbi de Ulise decât prin intermediul explorării calităților expresive ale limbajului. Anumite opere
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
operei literare. Acest lucru nu elimină oralitatea poeziei sau a pamfletelor care aparțin acestei modalități de exprimare. Atât cuvântul scris, cât și cel vorbit au ca efect transpunerea narativității operei literare în sunete. În cadrul poeziei ritmice, sunetul devine un trop constituent ce-i oferă concretizarea finală numai prin intermediul muzicalității sale compoziționale. La fel, în cazul lecturii, onomatopeele sau sunetele imaginative au ca scop întărirea unei imagini cu scopul de a oferi sau de a accentua o idee sau un personaj. Sunetul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
formă scrisă sau orală, ea nu poate exista în afara limbajului. Ceea ce putem spune în mod general despre opere literare este că timpul ființării lor este determinat. Romanul Ulise există de la începutul creării sale12, cu toate că existența romanului depinde de părțile sale constituente. De aceea putem determina istoricitatea sa, influența și schimbările survenite existenței sale, dar și dovedirea perisabilității sale. Faptul că opera literară poate fi supusă extincției și schimbărilor înseamnă că ea are la bază un obiect real, fără a nega posibilitatea
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
literare elimină, după Ingarden, orice posibilitate de a o interpreta ca obiect ideal. Dar, opera literară nu poate fi limitată la limbaj, propoziții și suportul material, care oferă realitatea obiectului său. Simbolul, imaginea, prezența sau narativitatea sunt numai o parte constituentă a literaturii ce-i definesc idealitatea. Altfel spus, dacă orginea temporală este dată de publicarea romanului Ulise, narativitatea sa simbolistică este atemporală și nu constituie, după cum spune Ingarden, doar o parte a sa, ci oferă existența reală autonomă a romanului
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]