977 matches
-
russe. În aceeași pagină a numărului 52 — o nouă menționare prietenească a revistei poloneze: „Block No. 8-9 bogat număr de artă constructivistă poloneză reproduceri frumoase după Szczuka, Stazewski, Lypschitz, Malevitsch etc.”. Referințe despre arhitectura nouă din Polonia găsim în articolul „Constructivism și arhitectură“ de Marcel Iancu (adevăratul „promotor” autohton), din numărul 53-54 al Contimporanului, consacrat arhitecturii moderne. De reținut apropierea pe care autorul o face între constructivismul polonez și suprematismul rus: „Constructivismul ale cărui origini se găsesc în începuturile artei abstracte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Szczuka, Stazewski, Lypschitz, Malevitsch etc.”. Referințe despre arhitectura nouă din Polonia găsim în articolul „Constructivism și arhitectură“ de Marcel Iancu (adevăratul „promotor” autohton), din numărul 53-54 al Contimporanului, consacrat arhitecturii moderne. De reținut apropierea pe care autorul o face între constructivismul polonez și suprematismul rus: „Constructivismul ale cărui origini se găsesc în începuturile artei abstracte (...) s’a dezvoltat mai ales în Rusia și Polonia (Malevitch, Lisizky, Tatlin, Punin) unde cîmpul de experimentare al încercărilor de artă aplicată oferea cele mai multe posibilități. Dorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Referințe despre arhitectura nouă din Polonia găsim în articolul „Constructivism și arhitectură“ de Marcel Iancu (adevăratul „promotor” autohton), din numărul 53-54 al Contimporanului, consacrat arhitecturii moderne. De reținut apropierea pe care autorul o face între constructivismul polonez și suprematismul rus: „Constructivismul ale cărui origini se găsesc în începuturile artei abstracte (...) s’a dezvoltat mai ales în Rusia și Polonia (Malevitch, Lisizky, Tatlin, Punin) unde cîmpul de experimentare al încercărilor de artă aplicată oferea cele mai multe posibilități. Dorul acestor artiști de a colabora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cunoscut nici odată o vreme mai precară ca a noastră) s-a esprimat cel mai elocvent în formula lor suprematistă, care se pierde într-un complet neant formal pentru a pune numai problema materialului”. Numărul 59 semnalează un grupaj „consacrat constructivismului polonez” al revistei belgiene Anthologie din Liège, iar în nr. 65 este menționată elogios o importantă manifestare expozițional-arhitectonică internațională desfășurată la Varșovia: „Block 11 este un număr festiv consacrat expoziției de arhitectură modernă ce are loc actualmente în Varșovia. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Walter Gropius scrie de standardizarea caselor, Emile Malespine se ocupă de arhitectul Tony Garnier, Il pense la maison non pas par l’exterieur mais par l’interieur. Pure de lignes comme un péplum. Față de această semnalare, unde accentul cade asupra constructivismului arhitectural, semnalarea din numărul 55-56 despre Pasmo no. 9 se oprește asupra „artistului ceh Sima cu articole de Ribemont d’Essique (sic!), Cernik”, iar cea din nr. 57-58 se referă și la futurism: „Pasmo 10 director Cernik Brno-Julianov colaborează R.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
teatral (și, în mod particular, prin intermediul publicației moscovito-newyorkeze Les 7 jours, condusă de A. Tairoff). Anunțata colaborare cu „grupul artiștilor ruși refugiați la Berlin” nu s-a concretizat, din păcate, prin nici o (altă) semnalare a revistei Objet, dar informațiile privind constructivismul vin adeseori — prin Marcel Iancu — pe această „filieră germană”. În 1923, Contimporanul va fi cea dintîi publicație de la noi care publică versuri din Maiakovski (în numărul 30, un poem apocaliptic, intitulat „Foamete pe Volga“, „se datorează poetului boleșvic Mayakowsky, tradus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de G. Anenkoff (machetă p. Gaz de G. Kaiser — în nr. 55-56, martie 1925) sau Rodschenko (Construcție — în nr. 59, mai 1925). Numărul 53-54 al Contimporanului (consacrat arhitecturii moderne) cuprinde două articole semnate de Marcel Iancu, făcînd referiri entuziaste la adresa constructivismului rus: „Constructivism și arhitectură“ („acele serii de expoziții din Rusia și mai ales Germania, pe cari noi le considerăm ca un vulcan de adevăruri ce nu se poate să nu schimbe suprafața pămîntului”) și „Arhitectura nouă“ („Constructivismul ale cărui origini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Anenkoff (machetă p. Gaz de G. Kaiser — în nr. 55-56, martie 1925) sau Rodschenko (Construcție — în nr. 59, mai 1925). Numărul 53-54 al Contimporanului (consacrat arhitecturii moderne) cuprinde două articole semnate de Marcel Iancu, făcînd referiri entuziaste la adresa constructivismului rus: „Constructivism și arhitectură“ („acele serii de expoziții din Rusia și mai ales Germania, pe cari noi le considerăm ca un vulcan de adevăruri ce nu se poate să nu schimbe suprafața pămîntului”) și „Arhitectura nouă“ („Constructivismul ale cărui origini se găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
referiri entuziaste la adresa constructivismului rus: „Constructivism și arhitectură“ („acele serii de expoziții din Rusia și mai ales Germania, pe cari noi le considerăm ca un vulcan de adevăruri ce nu se poate să nu schimbe suprafața pămîntului”) și „Arhitectura nouă“ („Constructivismul ale cărui origini se găsesc în începuturile artei abstracte (...) s’a dezvoltat mai ales în Rusia și Polonia”). În privința teatrului, un moment semnificativ îl reprezintă apariția numărului 55-56 din Contimporanul („Teatru/Cinema“), unde Sandu Eliad semnează un articol amplu („Teatrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tipărit într’o țară neîncercuită. Cu astfel de mijloace, cunoașterea crezului unuia, a muncii altuia devine muncă de deducție”. Citînd un articol din revista de teatru modern rusesc Prozenia („Doi Regisori“ de Gregor Kostonjev), artistul român îl recuperează în contul constructivismului pe Tairoff, opunîndu-l lui Meyerhold: „Rămîne deci Tairoff, creatorul teatrului dinamic și constructiv. Meyerhold, creatorul teatrului stilizat și al corsetului de mătase impus ca principiu actorului”. Motivul acestei „lămuriri pentru neinițiați” — „O greșită caracterizare a două școli și o inversare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
patriotismul său constructiv”. În fond, România era percepută ca o „Belgie a Orientului”: stat aculturat deopotrivă francez și german, în plus - avînd în sora sa occidentală un corespondent și, totodată, un model mai „avansat” pe calea artei noi și a constructivismului arhitectural. Înainte de Primul Război Mondial tînărul Vinea scrisese elogios despre poezia postsimbolistului Émile Verhaeren, un „precursor” el însuși. „Deschidem această anchetă asupra poeziei mondiale cu Belgia - scrie el, într-un P.S. al amintitului grupaj belgian - pentru că poeții ei au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și „efortul vizibil de a jongla cu formulele” făcînd din el mai curînd o „divagație umoristică”. Const I. Emilian observă că „producția Contimporanului e mult mai interesantă decît doctrina și chiar mai valoroasă decît ea” și că ideologia ei este constructivismul; altminteri, „rețeta” duce la standardizarea și anonimizarea semnatarilor: „Numele autorilor aproape nu mai interesează. Variațiile sînt pe aceeași temă, un șir de cuvinte asociate ilogic și bizar, redate în versuri tipografice de diferite lungimi. Idei, simțiri — nu există. În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
importantă bibliografie a studiilor despre avangarda istorică europeană, care abordează fenomenul din unghiul ecloziunii sale „periferice”. Istoricul de artă american S.A. Mansbach, spre exemplu, consideră că o mare parte a modernismului a luat naștere la periferiile Europei industriale: Imperiul Țarist (constructivismul), Boemia (unele forme ale expresionismului), România (dadaismul) ș.a.m.d., dadaismul exprimîndu-se mai radical și mai imaginativ la București, Iași, Belgrad sau Zagreb decît la Berlin, Hanovra, Rotterdam sau New York (Modern Art in Eastern Europe. From the Baltic to the
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în state est-europene intrate mai tîrziu pe orbita modernizării (și aproape deloc în Franța, Anglia sau Germania), iar Expresionismul „prinde” mai ales în țările Europei Centrale, marcate de o criză a autorității monarhic-imperiale și de nevoia căutării unei specificități etno-spirituale. Constructivismul rus se propagă prin intermediul celui german (și al exilaților berlinezi, refugiați din Uniunea Sovietică), Dadaismul exprimă o revoltă pacifist-internaționalistă a „identităților periferice”/„excluse” împotriva „identităților centrale” pe care le subminează din interior, iar Suprarealismul - deși, la origine, un fenomen „tipic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
maselor”, explozia Dada de la Cabaretul Voltaire din Zürich marchează un punct extrem al libertății anarhice în artă, al răsturnării și sabotării tuturor valorilor „stabile”, „autoritare”, Dadaismul a opus culturii tehno-militariste, celebrată de Futurism, dar și mesianismului proletar, preluat ulterior de constructivism și de Suprarealism, o „cultură a Carnavalului”, cu mijloacele esteticii dandy a provocării și scandalizării burghezului. „Geniul avangardei” care a fost Dada reprezintă punerea în scenă - teatrală, spectaculară, cabotină - a unei sinucideri a Estetismului, dar și o revanșă a spiritului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
va asalta apoi Parisul și Berlinul (unde mișcarea se politizează, însă, în sens revoluționar) pentru ca „exhibiția” să se stingă, din nou, la periferia Europei Estice (Boemia), după ce energiile îi vor fi fost preluate și disciplinate de Suprarealismul francez și de constructivismele central-europene. Aproape toți membrii „primului val avangardist” (Vinea, Maxy, Adrian Maniu, Jacques Costin, Marcel Iancu, B. Fundoianu) au frecventat, înainte de 1920, cercul lui Alexandru Bogdan-Pitești și au cultivat, pînă la un punct, estetica Decadenței. Datele lor sociale corespund, întru cîtva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
agresivă), trecînd - după absorbirea acesteia de către revista lui Vinea și Iancu - la Integral, alături de „disidentul” M.H. Maxy, și la unu, odată cu deplasarea lor „revoluționară” dinspre futurism către suprarealism, pe fondul ascensiunii fascismului european, cu toate avatarurile sale. Sinteză particulară de constructivism și futurism, considerat de unii exegeți postbelici ai fenomenului drept singura contribuție originală, pe teren românesc, la „ism”-ele avangardei europene, „integralismul” nu e, de fapt, decît o radicalizare - în direcția unei coerențe programatice mai accentuate - a eclectismului de la Contimporanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de incidențele nonavangardiste. Putem vedea în el un „al doilea val” al avangardei autohtone, cu o identitate distinctă, dar îl putem la fel de bine considera o dezvoltare al celui dintîi. „Al doilea val” - a cărui bornă o reprezintă ruptura față de futurism, constructivism și gruparea de la Contimporanul (deplasată pe o poziție tot mai puțin „revoluționară”) - este ilustrat în special prin suprarealismul incipient din revista unu și din publicațiile-satelit (Alge, Muci etc.). Este faza epidermică, impură, incipientă a suprarealismului autohton, amestec ludic de frondă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în 1939, afirma că " După cum judecătorul, în aplicarea legilor în afară de cunoștințele juridice, trebuie să poseadă și "arta de a judeca", tot astfel și legiuitorul, pe lângă cunoștința materiei în care voiește a legifera trebuie să poseadă și "tehnica legislativă" sau arta constructivismului legislativ"3. Aportul Consiliului legislativ, în perioada interbelică, la fundamentarea științifică a elaborării legislației este atestat de o serie de valoroase lucrări ale colaboratorilor săi, ca, de exemplu: Cezar Vârgolici, Ion Constantin Filitti, Ștefan Chicoș, Alexandru N. Gane4. Reflecții foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
într-o lume aplatizată, a renunțat la orice camuflare, sublimul cultivă disproporția arhitecturală, monstruosul geometric și ludicul destructiv. Această suveranitate nedisputată nu mai cere tematizarea răului, care ajunge să fie tratat drept iluzie optică. Frumosul devine astfel un fenomen caduc. Constructivismul imaginației livrează - întocmai unor idola fori - pachete de abstracții într-un ambalaj de o perfecțiune aparent edenică. În locul asumării virile a suferinței, apofaza sublimității propune cultul evadării din real. Chinestezia contrastelor promite - vizual, tactil ori sonor - transgresiunea către ținutul nonreprezentării
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
abrevieri / 15 Introducere / 17 Grilă de analiză de epistemologie constructivistă a problemelor de securitate și apărare comună ale Uniunii Europene / 23 Capitolul I. Epistemologia constructivistă și problematica securității și apărării comune europene / 29 1.1. Necesitatea unității între epistemologie și constructivism în analiza securității și apărării comune europene / 29 1.1.1. Despre epistemologie / 32 1.1.2. Despre constructivism / 37 1.2. Rolul epistemologiei constructiviste în analiza problemelor de securitate și apărare comună europeană / 49 1.2.1. Statutul epistemologiei
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
Europene / 23 Capitolul I. Epistemologia constructivistă și problematica securității și apărării comune europene / 29 1.1. Necesitatea unității între epistemologie și constructivism în analiza securității și apărării comune europene / 29 1.1.1. Despre epistemologie / 32 1.1.2. Despre constructivism / 37 1.2. Rolul epistemologiei constructiviste în analiza problemelor de securitate și apărare comună europeană / 49 1.2.1. Statutul epistemologiei constructiviste / 50 1.2.2. Paradigme de construcție epistemologică / 53 1.2.3. Ipoteze de tip epistemologic constructivist / 56
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
I Epistemologia constructivistă și problematica securității și apărării comune europene Studierea problemelor de securitate și apărare comună ale Uniunii Europene, cu implicațiile acestora la nivel național și internațional, se dorește a fi realizată din unghiurile a două perspective: epistemologia și constructivismul. Prin conținutul epistemologiei se are în vedere realizarea unei fundamentări de ordin teoretic, dar și cognitiv (cunoaștere științifică) a problemelor de securitate și apărare la nivel național și european. Prin constructivism se urmărește latura inovatoare a acestei problematici prin evidențierea
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
fi realizată din unghiurile a două perspective: epistemologia și constructivismul. Prin conținutul epistemologiei se are în vedere realizarea unei fundamentări de ordin teoretic, dar și cognitiv (cunoaștere științifică) a problemelor de securitate și apărare la nivel național și european. Prin constructivism se urmărește latura inovatoare a acestei problematici prin evidențierea traiectului prospectiv și proiectiv, deseori întrerupt sau blocat în diferite etape istorice, datorită apariției unor condiții obiective și subiective intenționate sau spontane. Toate aceste conexiuni converg spre analiza securității și apărării
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
datorită apariției unor condiții obiective și subiective intenționate sau spontane. Toate aceste conexiuni converg spre analiza securității și apărării la nivel național și european, argumentată de pe pozițiile a ceea ce se numește: epistemologia constructivistă. 1.1. Necesitatea unității între epistemologie și constructivism în analiza securității și apărării comune europene Problematica securității și apărării comune a Uniunii Europene reprezintă unul din subiectele cele mai discutate în cadrul instituțiilor europene, mai ales cu prilejul întâlnirilor oficiale ale specialiștilor în domeniu, precum și în mediile științifice și
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]