1,465 matches
-
și încearcă, din surplusul ei infinit de bunăvoință, să mă ajute, să dea timp mușchilor mei tumefiați să se refacă. Sensei inițiază așadar o conversație cu Rezvan. În curând, captivată, îmi uit nimicnicia, durerea, amorțeala, chinul, și mă reîntorc la contemplația pură. Rezvan povestește cum se relaxează iranienii, savurând mese îndelungate, bogate, cu prietenii. Cum mâncați? vrea să știe sensei. La masă, pe scaun? Nu, nu Rezvan face semne bizare prin aer pentru că nu găsește cuvântul englezesc. Aaa se luminează sensei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
clipa în care dă cu piciorul la găleată (cum desemnează, plastic, englezii marea trecere), este bine, cred eu, ca omul să se bucure, să râdă, să spere din răsputeri. Cultura japoneză, cu sutele de ani de rafinament estetic și de contemplație ascetică, îmi pare că a pierdut din vedere tocmai faptul că singurele ființe cu adevărat fericite au fost Gargantua și Pantagruel, nesățioșii giganți descriși de un prelat francez plin de păcate, dar liber de prejudecăți. Deruta celor lipsiți de nume
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
se minuneze. Dar tocmai aceste progrese în cunoașterea naturii sunt cele care ne-au evidențiat propriile limite, în microcosmos, cât și în macrocosmos. Aceste limite nu trebuie să ne tulbure bucuria de a trăi, ci dimpotrivă, să ne determine la contemplație. Cu același profund respect al lui Immanuel Kant, filozof și om de știință care observa cerul înstelat deasupra lui, la fel și eu, înainte să adorm, privesc deseori infinitatea cerului nocturn, înstelat sau acoperit de diversitatea norilor. Ce calm și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Iluminismului, m-a convins imediat: rațiunea "pură" sau teoretică are limitele sale. Ceea ce semnifică: probe științifice ale existenței lui Dumnezeu nu sunt posibile. De ce? Deoarece Dumnezeu nu există ca un obiect în spațiu și timp. Nu este un obiect al contemplației și cunoașterii ce aparține demonstrației științelor naturale. În zadar rațiunea își întinde aripile sale pentru a se înălța cu forța gândirii dincolo de spațiu și timp, dincolo de orizontul experienței noastre, până la Dumnezeul cel real. Omul nu poate construi turnuri ce se
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
recite în schimb silaba sacră Om, mantra (în sanscrită "instrument pentru a gândi"), cea mai importantă pentru indieni, pentru calmarea spiritului și eliberarea sufletului. O formă mai elevată de rugăciune? Meditația există și în creștinism, se numește de cele mai multe ori contemplație. Am practicat-o la Pontificium Collegium Germanicum, o jumătate de oră în fiecare dimineață timp de șapte ani, înainte de micul dejun și de celebrarea liturghiei, pregătind-o în fiecare seară cu anumite "puncte de reflecție". La acestea se adăugau, o dată
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
reflecție psihologică asupra rugăciunii, absența oricărui gen de analiză, tehnică respiratorie sau eforturi intelectuale de asceză pentru atingerea anumitor stări de suflet până la extazul uitării de sine. În locul acestora, descoperisem în Biblie o "conversație cu Dumnezeu" ingenuă și lipsită de contemplație, în care să-mi pot exprima cu simplitate credința, speranțele, dragostea, să pot aduce cuvinte de mulțumire, laudă, dar și de cerere. Și chiar dacă în câteva locuri se spune că fiul tâmplarului din Nazaret se retrage pentru a se ruga
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
drept temă sacrul, în orice caz, sporirea puterilor vieții până la descoperirea exaltată a esenței sale. Mijlocul însuși era arta, adică trezirea acestor puteri prin mijlocirea sensibilității care le purta pe toate celelalte. Imaginea estetică, vizuală, sonoră, ideală era obiectul unei contemplații. Ea era ceea ce rămâne, la care revenim fără contenire pentru a ne face, în repetarea proceselor transcendentale care au dus la crearea sa, contemporanul său mai exact: a reproduce în sine aceste prestații, aceste puteri sporite ale vieții, a ajunge
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care îl acceptăm cu o strîngere de inimă, căci, după părerea noastră, specia literară precizată este aproape inexistentă: este vorba de orice, dar nu de pastel, căci nimic nu ne-amintește de? veselul Alecsandri sau de Coșbuc, maeștri incontestabili ai contemplației și descrierii unor scene și fenomene din natură, cu pete de culoare bucolice, pitorești, idilice, oleografice, anacreontice ș.a.m.d. Nicolaie Stoie (născut prin părțile Sibiului) este un poet postmodern care a asimilat lecțiile unor Goga, Blaga, Arghezi, Vinea, Gellu
Cartea figurilor de sare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7848_a_9173]
-
pasiv al priveliștilor (selectate), moleșit de senzualitatea intrată astfel în joc. Ideile explicite, impulsurile analitice, cu atît mai puțin cele insurgente, par a nu-și găsi loc într-o atare producție vegetativă a cărei finalitate se divulgă a fi nesațiul contemplației. E o introvertire ce se bucură de propria-i umoare, a cărei manifestare predilectă e caligrafia și a cărei limită de expansiune e ironia, jocul umoresc. În felul acesta ni se recomandă Emil Brumaru, căruia i-au priit din adolescență
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]
-
ironic, sculptura era un refugiu sezonier în Olanda, pe care era cît pe ce să o colonizeze, apoi, tot sezonier, prin poienile Muzeului Florean, pe care le-a și colonizat, bijuteriile erau forme perverse de refugiu din utilitarismul mărunt în contemplații calofile și baroce, iar celelalte funcțiuni, enumerate vag, confirmau și ele aceeași nevoie irepresibilă de a se păstra întreg în fața nenumăratelor adversități. Unui context limitativ, dezordonat și ostil, el a încercat să-i contrapună o interioritate generoasă, coerentă și demnă
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
pleacă în Africa, în Burkina Faso. Aici îl descoperă pe Dumnezeu, având ca model pe celebrul călugăr francez Charles de Foucault, care a pustinicit în Sahara. Acesta i-a fost model și ajutor în descoperirea valorilor vieții pustnicești și a minunii contemplației. După un timp, revine în Franța, dar îndată se hotărăște să plece în Haiti, unde se întărește în hotărârea de a deveni monah. Întors în Franța, intră în ordinul călugăresc al benedictinilor, din care se retrage pentru a trăi autentica
Părintele Jean Baptiste Robin, o figură a Bisericii Greco-Catolice a murit. Vezi povestea francezului venit în România by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78996_a_80321]
-
atît de tranșante față de sensul creației artistice, față de nevoia imperativă de schimbare a perspectivei, dar și aspirația către stabilitatea formei, chiar și cu prețul sacrificării farmecului particular al lumii, se sprijină exclusiv pe dinamica gîndirii, pe proiecții mentale și pe contemplația exclusivă a cerului interior. În această viziune angelică, născută, adică, în afara oricărei fiziologii, fie și aceea a sensibilității acceptate, forma artistică se dematerializează, părăsește principiile gravitației și devine parte dintr-un nesfîrșit discurs al esențelor. O viziune austeră, de sorginte
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
se mai sătura să se uite cu ochii duhului, cu sutele, cu miile de ochi aciuiați în trupul său spiritual, la fata care dansa, se unduia, își frământa carnea nu departe de el, stârnind curenți de aer" (p. 105). După contemplația cu ochii duhului, Matei se va apropia tot mai mult, bărbătește, de arătania dansantă, cunoscând-o și în sens biblic. Prima lui femeie îl învață să-și privească altfel, în singurătate, corpul. Adolescentul cu capul plin de lecturi merge acum
Arătania by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7681_a_9006]
-
unic: restaurarea gratuitafii imaginii plastice și reinstalarealn convenfia obiectualității. Cu o exemplara consecventă, expunlndu-se deopotrivă suspiciunii de evaziune morală și de retardare estetică, ei încerca, aproape neobservafi, să impună un alt comportament artistic și să reci§tige privitorul pentru exercițiul contemplației pure. În această perspective cumulînd toate datele majore ale fenomenului, poate fi citit și traseul artistic al lui Andrei Mănescu. Deși încă tlnar, dar, din păcate mai puțin vizibil în ultima vreme din pricina tot mai imperativelor solicitări diurne, graficianul dezvăluie
Restaurarea imaginii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7605_a_8930]
-
altul. Nu acum, nu curînd, plini de cenușa izvoarelor venind din toate / părțile, mieii împotriva noastră vor / mărturisi. Gînd speriat, teroare, căință, / miniatura unui plîns în ochii / îngerilor" (ibidem). Nici aer, nici plămîn", sufletul e compatibil, în indeterminarea sa, cu contemplația ce impalidează talpa, călcîiul, glezna, podul palmei, cu "capătul vag al unei clipe calme", cu absența și uimirea amestecîndu-se "cu norii, albii, duhul nears al verilor de fum" (ibidem). Ascensiunea spre Dumnezeu constituie, evident, bolta unei atari dialectici spirit/materie
“Memoria inimii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7520_a_8845]
-
din/ îmbrățișarea pământului/ din înlănțuirea cerului/, din fuga magică a ochilor tăi/ rătăciți sub pașii pe care/ luna străină și i-a uitat pe țărm.". Străvechile și neștirbitele legături dintre lună, mare, cer și ființa umană, dintre sideral, marin și contemplația înfiorată cu ochii sufletului a uneia dintre marile enigme ale Creației, își dau mâna cu motivul durerii universale inaugurat de Leopardi și continuat de Eminescu, Ion Vinea, Marino Piazzolla, Ungaretti ș.a. Textele poetice au adesea intensitatea unor silogisme-șarade iluminate de
Înger strâmtorat by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7127_a_8452]
-
rătăcitor printre file, o seară nemțească, sau poate altceva: "Din cînd în cînd întîlneam două personaje mereu aceleași care aveau în jurul feței un fel de coleretă albă Dacă priveam în sus nu vedeam decît cerul". Povestea începută cu acea mirabilă contemplație gînditoare continuă neașteptat, peste șiruri de alte povești, peste pagini și pagini, priviri pe fereastră în case (poetice) în care nu ai locuit: "Ochiul cu care vedea nu era cel uman" (p. 35). Dacă am avea răbdarea, și ingenua brutalitate
Greul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7327_a_8652]
-
cu pete de poezie, nicicum cu poezii, așa cum le înțeleg unii și alții, ființe cu cap și coadă, suprarealismul e mai onest, în fond, decît realismul. Să ducem, însă, dibuită, legenda tatălui obosit: "La drept vorbind, nu știa nimic despre contemplație dar lega fapte depărtate și le dădea o puternică precizie" (p. 37). S-ar zice că pohemul e continuarea acestei arte a vagului exact. "Trezește-te îi spuneam și îți voi fi recunoscător" (p. 38). Un psalm, în felul ei
Greul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7327_a_8652]
-
atît de tranșante față de sensul creației artistice, față de nevoia imperativă de schimbare a perspectivei, dar și aspirația către stabilitatea formei, chiar și cu prețul sacrificării farmecului particular al lumii, se sprijină exclusiv pe dinamica gîndirii, pe proiecții mentale și pe contemplația exclusivă a cerului interior. În această viziune angelică, născută, adică, în afara oricărei fiziologii, fie și aceea a sensibilității acceptate, forma artistică se dematerializează, părăsește principiile gravitației și devine parte dintr-un nesfîrșit discurs al esențelor. O viziune austeră, de sorginte
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]
-
mutației elementelor iese din cadrul bidimensionalității hai-ku-ului, culcă barajul în fața șuvoiului liric. Altfel, finețea amănuntului, conjugând cele mai depărtate între ele entități, caracteristică pe toată activitatea de decenii a poetului s-a încă mai acutizat în timp, până la a deveni dureroasă, contemplația dobândind o particulară dinamică: "Contempli și nu te mai saturi/ aceste cristaluri pline de pești/ aceste ziduri pline de privighetori/ aceste cărți pline de cârtițe/ ce se străduiesc laolaltă/ pești, privighetori și cârtițe/ să ajungă până la tine" (Contempli și nu
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
unei incontinente stări de grație. Această creație solară, atentă la cea mai mică vibrație a materiei și a luminii, transmite un mesaj plenitudinar și o încredere blîndă în valorile eterne și mereu proaspete ale unui univers special amenajat pentru o contemplație fără hiatusuri și pentru bucurii pure și spontane. Pe celălat versant, al scrutării lăuntrice și al construcției anevoioase, pline la tot pasul de materii sumbre și de sonorități grele, se așază Ion Andreescu. Evaluînd în timp, adică de-a lungul
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7254_a_8579]
-
o mișcare care, treptat, golește realitatea de conținut. Într-o asemenea vîrtelniță, profunzimea este înlocuită cu superficialitatea, expresia cu informația, dialogul cu comunicarea, iar adîncimea de reflexie cu viteza de reacție. Tot ce are legătură cu starea, cu zăbovirea, cu contemplația și concentrarea dispar spre a face loc repeziciunii, alunecării, acțiunii și atenției distributive. Să stai e totuna cu a muri. Să te miști echivalează cu a trăi, chiar dacă viața, în noua sa ipostază, aduce cu o alunecare bezmetică la suprafața
În pragul mutației by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7261_a_8586]
-
Constantin Trandafir O poezie care se bizuie atât de mult pe contemplația melancolică și ceremonioasă, chiar și când clamează stări de neliniște, se află oarecum la distanță de reflexiile artificiale, problematizării și structurii livrești. Adevărat că în lirica Anei Blandiana "meditațiile", atâtea câte sunt, pun uneori stăpânire, cu sensibilități desuete ori trâmbe
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
destul, o să se "întindă" "printre grămezi / Fără dorințe, fără gând" (...), " În dulcele coșciuge de boabe / Voi sta zâmbind cu ochii-nchiși". Nu-i vorba de ceea ce se va numi "pastișă", intertextualitate, fiindcă lipsește orice semnal de asemenea strategie. Prin excepție, contemplația ar trebui să se reducă la gradul extatic, ca o scufundare în mitologie, fără a mai încerca transcenderea ajunsă în impas metafizic. Mișcările sunt domoale, vocea în surdină, "ochiul de greier" întrezărește natura senzorial: Greierii cântă numai în somn, / Greierii
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
prin Tronuri etc., valorile expresionismului inițial, sălbatic și animat de impulsuri sangvine, se reformulează înlăuntrul unei subtile alchimii spirituale. Strigătul exterior se reprimă, se gîtuie, implozează și, finalmente, se sublimează în vectorii unei năzuințe interioare. Urletul inițial se resemnifică, devine contemplație și oferă rezoluția maximă a unei lumi abordate brutal, dar înțelese profund. Cu alte cuvinte, opera lui Marin Gherasim descrie un itinerariu vast care conciliază fervorile pecabile ale cărnii cu parfumul ireal și casant al moaștelor mîntuitoare.
Expresionismul și codurile spirituale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7140_a_8465]