1,915 matches
-
al spiritelor, în trepte mereu schimbate, acestui carusel fără sfârșit și fără sens, niciodată scăpat de speranță, dar niciodată cu speranța deplin satisfăcută, în care nu există adevărate identități personale, Sfântul Maxim îi opune eterna odihnă mobilă în dragostea și contemplarea lui Dumnezeu etc.”213 De o parte, un Dumnezeu limitat și impersonal; de cealaltă, un Dumnezeu infinit și personal. De o parte, o lume statică, împietrită în ritmul ei glacial și deznădăjduit; de cealaltă, o lume dinamică, pentru care libertatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
deschide spre lumea cunoștinței tuturor acelora care au parcurs calea spre virtute”220. 3. Prima etapă în acest urcuș este curățirea de patimi; urmează cunoașterea logoi-lor dumnezeiești în lume (ce amintește de „întâia cunoaștere” a lui Evagrie); și, în sfârșit, contemplarea directă a Logos-ului. 4. Contemplarea directă a lui Dumnezeu se înfăptuiește în afara capacităților naturale ale omului susținute prin har; ea se împlinește exclusiv prin energia dumnezeiască. Îndumnezeirea omului presupune așadar „moartea mistică a puterilor sale naturale”; simbolic, sufletul intră
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care au parcurs calea spre virtute”220. 3. Prima etapă în acest urcuș este curățirea de patimi; urmează cunoașterea logoi-lor dumnezeiești în lume (ce amintește de „întâia cunoaștere” a lui Evagrie); și, în sfârșit, contemplarea directă a Logos-ului. 4. Contemplarea directă a lui Dumnezeu se înfăptuiește în afara capacităților naturale ale omului susținute prin har; ea se împlinește exclusiv prin energia dumnezeiască. Îndumnezeirea omului presupune așadar „moartea mistică a puterilor sale naturale”; simbolic, sufletul intră în „Duminica” vieții, care vine după
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Dar cert e că vom muri (And we will die). Și timpul există. Totul moare. Unde se termină evoluția și când a început viața, i-a dorit Rațiunea (omul) ? Nevoia de oglindă, vederea-ceva minunat, un miracol, făcută pentru admirație și contemplare. Poate că și natura se cere admirată, nici ea nu exista, nu se cunoaște, deoarece nu o vedem în întregime. Autosuficiente nu sunt decât plantele, poate animalele chiar dacă fac parte dintr-un plan al naturii, din viata ei. Atunci noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și dictat de legi estetice, prelungite fin în ontologic și, de aici, în etic și chiar în soteriologic. Să nu uităm, așadar, că ritualul elaborat al ceremoniei ceaiului provine din doctrina complexă a budismului zen, al cărei comandament central vizează contemplarea naturii interioare și armonizarea acesteia din urmă cu esența universală: integrarea perfectă a antropicului în cosmos. Epura insolitei simbioze chanoyu-zen este surprinsă în întreaga ei splendoare de unul dintre cei mai cunoscuți filosofi japonezi moderni, D. T. Suzuki, în eseul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la fel cum trupul drapat de kimono devine mai irezistibil decât nudul vulgar. Mă surprind plonjat în transă de meditație, în perfectă comuniune cu obiectul contemplației și cu mediul care ne susține, fără autoritate, prezența fizică. Numai în Japonia, probabil, contemplarea unui cadou frumos ambalat este chiar mai importantă decât deschiderea lui (care nu se face niciodată în prezența donatorului). După cum tot numai în Japonia esteticul major izvorăște din perisabil și chiar din insignifiant. Privesc încă o dată mâinile vânzătoarei, care și-
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Bodhidharma și Huineng, reifică, în chip aproape magic, metafora complexă a gesturilor esențiale, care nu pot fi executate decât sub pretextul inocent al ludicului. Prin urmare, jocul devine o modalitate de asceză, o disciplină de concentrare a atenției și de contemplare privilegiată a frumosului absolut (de altfel, mulți dintre maeștrii de go intrau în ierarhia călugărilor budiști, asumându-și nume de clerici). Oglindă transfiguratoare a realității, jocul însuși trebuie să rămână fidel calității umane ultime, care normează comportamentul perfect în societate
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
altă regină încoronată a primăverii este floarea de prun, cu delicate arome, în cinstea căreia s-au ținut primele banchete în aer liber. Aceasta se întâmpla în aceeași perioadă Heian, primul care a organizat o astfel de "petrecere" în scopul contemplării copacilor înfloriți (hanami, care tradus literal ar însemna "uitatul mi la flori hana") fiind legendarul împărat Saga (sfârșitul secolului al VIII-lea). Treptat însă, în prim-plan s-a impus floarea de cireș, datorită efemerității ei. Japonia nu iubește frumusețea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
trezesc în tine sentimentul inimitabil, indescriptibil, că ea a venit, că îți dă forță, energie și intensitate. Intră, aici, festivalurile văratice, care se țin din mai până în august în toată țara, țipătul ascuțit al greierilor (sumi), care brăzdează liniștea nopții, contemplarea licuricilor, plutind fantomatic deasupra râurilor curate, din ce în ce mai greu de găsit în Japonia modernă, focurile fastuoase de artificii, lansate de cele mai multe ori peste apă, în golfuri luminând insulițele până în depărtare, lanternele aprinse, trimise pe valurile mării noaptea, călăuze pentru sufletele străbunilor
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
maniei metaforizante nipone, că oul simbolizează luna plină, despre care se spune că atinge o frumusețe ireală în a doua jumătate a lui septembrie (15 septembrie, după calendarul vechi). Tot din aceleași secole Heian de mult timp apuse datează obiceiul contemplării lunii pline (tsukimi), însoțit în mod tradițional de celebrele tsukimi-dango, gogoși de orez umplute cu pastă roșie de fasole azuki, și care sunt, bineînțeles cum altfel? în forma și culoarea astrului noptatec. În realitate, ca și în cazul hanami-ului, nenumărați
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
exact în septembrie etc. Mai mult decât oricare alt popor, japonezii trăiesc prinși în mirajul unei imagini de sine care sudează din nenumărate mituri proiecția a "ceea ce înseamnă să fii japonez", iar, printre acestea, se găsește principiul tomnatic, după care contemplarea lunii este un element sine qua non al esenței japoneze. Element care modulează, în chip de imperativ categoric, comportamentul întregii comunități. Iar lucrurile nu se opresc aici. Așa cum este o imposibilitate să fii japonez fără să participi la hanami sau
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a respirației, observată și practicată cu o disciplină severă a poziției de stat (în japoneză za semnifică "a se așeza"), meditația (în japoneză zen, adică a fi absorbiți, concentrați) ar trebui să conducă la concentrarea intențională și de aici la contemplarea eliberată de legături, răpită și pasivă, la uitarea de sine și, în fine, la veghea perfectă lipsită de conținut și la experiența iluminării. Dar și un occidental poate, stând așezat în tăcere, respirând ușor cu ritm regulat și fără să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cu anumite "puncte de reflecție". La acestea se adăugau, o dată pe an, trei sau opt zile de exercitia spiritualia în liniște totală. Totuși în această meditație cotidiană nu se urmărea respectarea cu atenție a propriei respirații sau întreruperea gândului, ci contemplarea unei scene biblice (îndeosebi cu referire la viața lui Isus), a unui pasaj din Biblie sau a unei sărbători religioase or eveniment special. Astfel eram introduși în "formele cele mai elevate" de rugăciune. Misticii creștini unul dintre ei fiind chiar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
aparține lumii reale în aceeași măsură ca și elementele care o reprezintă, constituind împreună cu ele o singură și nouă dimensiune de a fi în interiorul căreia ele sunt unite de raporturi de asemănare și care este dimensiunea ontologică a artei. În contemplarea estetică a gravurii lui Dürer Cavalerul, Moartea și Diavolul, pentru a relua celebrul exemplu al lui Husserl, atenția nu ni s-a îndreptat către placa gravată sau către figurinele cu contururi întunecate de pe aceasta, ci către "realitățile figurate", "portretizate" sau
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
această muncă interioară, să se atașeze de imagine, ca aceasta, în loc să fie prinsă în vârtejul care o înghite, să scape acestuia și, asemenea imaginii estetice, să se imobilizeze deasupra timpului, în această omni-temporalitate care aparține obiectului cultural și îl menește contemplării. Însă atunci viața n-ar mai căuta să fugă de sine într-o asemenea imagine, ci mai curând s-ar înfăptui în aceasta, adică în ea însăși. Este ceea ce interzice, tocmai, "estetica" televiziunii, adică negarea oricărei estetici: "directul" faptul că
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mese și cerându-le tuturor să fie mai calmi, Înainte de a se Îndepărta cu o mișcare din șolduri care atrase toate privirile, În afară de cea a lui Dómine Pérez, cu nasul În tămâiosul lui, și a lui don Francisco, pierdut În contemplarea unor stafii tăcute: Intrai În casă, dar aicea sfada petelor pe pereți menea pieirea; Încovoiată-i cârja bătrânească. Învinsă-n vârstnicie-mi simții spada, și n-aflai colț să-mi odihnesc privirea, care de moarte să nu-mi amintească. Niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cf. Romani 1, 2), a fost apărată și formulată ca dogmă de către Părinții Bisericii în fața ereziilor, a fost preamărită în rugăciuni și lăudată în cântări de‐a lungul veacurilor de către toți creștinii binecredincioși și iubitori de Dumnezeu. Pentru Sfinții Apostoli contemplarea tainei Întrupării sau Înomenirii Fiului lui Dumnezeu este izvorul întregii teologii, al întregii vieți spirituale și al misiunii Bisericii în lume. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel, uimit în fața iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru lume, exclamă: „Cu adevărat mare
Patriarhul Daniel: Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/80492_a_81817]
-
favorabilă: "Eram foarte dispus s-o citesc, dar după ce am făcut efortul să citesc 100 și ceva de pagini, am ajuns acolo unde spune că speculația teoretică asupra artei este așa de satisfăcătoare intelectual, încît te poți scuti chiar de contemplarea operei de artă. Am închis cartea definitiv". Se întîmplă chiar ca Al. Paleologu să cocheteze cu ignoranța: "Mărturisesc nu numai totala mea ignoranță față de această temă, dar și neputința mea de a-mi reprezenta ceva în zona asta. Nici nu
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
întoarse, ale personajelor minuscule care populează partea din stânga, jos, a capodoperei. Era ca și cum cerul - parcă împrumutat dintr-o altă lume, din opera unor vechi maeștri italieni - ar fi fost transplantat acolo, pentru ei, cei ezitând între începerea unei călătorii și contemplarea mută, nemișcată, plină de promisiuni, a peisajului... Dar nu acesta e tabloul în care aș vrea "să intru". Așezată într-un ungher dinadins întunecat, lucrarea a cărei frumusețe nepământească m-a izbit e "Femeie cu balanță". O văzusem și înainte
"În ce tablou v-ar plăcea să intrați?" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7966_a_9291]
-
secunde Nu, nu, asta nu se va întâmpla. Cu toate acestea ș-ar putea să plecăm din acestă lume în orice secundă dată. Și eu, dar sper că nu. Am planuri. Cu toate acestea, boala ma condus cu hotărâre spre contemplarea morții. Asta ma condus la subiectul evoluției și am devenit înghițit pe blog-ul meu în discuțiile despre Dumnezeu, viața de apoi, religie, teoria evoluției, design inteligent, reîncarnare, natura realității, ceea ce a venit înainte de Big Bang, natura inteligenței, realitatea sine, moarte
Ultima postare a unui bolnav de cancer: Știu că se apropie, nu mă tem by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/79745_a_81070]
-
pierdute așteptând să meargă în iad" - iar universul descentrat le alterează chiar și funcțiile elementare. Nici unul din ei nu-și duce la îndeplinire misiunea: reverendul Mahon și-a abandonat funcția de îndrumător spiritual, refugiindu-se în "cultivarea grădinii", adică în contemplarea artificială a naturii; Cecily refuză cu încăpățânare să-și respecte angajamentul față de iubitul mutilat; Joe Gilligan însuși pierde întreaga forță retorică pe care-o demonstrase în tren, ca și cum ariditatea fundamentală a așezării sudice ar fi paralizat organul producător de sunete
Primul Faulkner (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6818_a_8143]
-
și soția acestuia (părinții soldatului muribund), Cecily Saunders, logodnica lui Mahon, George Farr, bărbatul îndrăgostit de Cecily, Emmy, iubita de-o noapte a lui Donald Mahon, precum și mulțimea de figuranți-ciocli gata să se înfrupte din amănuntele tragediei, perpetuân-du-și viața din contemplarea plină de lăcomie a degradării și morții eroului întors de la război. Charlestown nu e, firește, Yoknapatawpha. Orașul e prea schematic descris - ba chiar s-ar putea spune că în afara fragmentului deja citat referințele geografice sunt nesemnificative -, relațiile dintre personaje nu
Primul Faulkner (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6836_a_8161]
-
spun ceva; nu noi le comandăm. Singura atitudine corectă față de atemporalitatea artelor este aceea de a fi deschiși, receptivi și altruiști. Numai astfel, atunci când ascultăm, privim, trăim până la capăt, creația spiritului omului - așa cum ne spune Leopold - "ne va vorbi despre contemplare și misterul etern". O persoană cultivată este așadar opusul direct al tuturor utilitarienilor, materialiștilor, ideologilor care reduc totul la întrebarea: "La ce îmi folosește? Ce pot face eu cu ea?" Nimeni nu poate ști adevărul sau valorile reale fără libertatea
Rob Riemen „Educația este noblețea spiritului“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7582_a_8907]
-
strânge toți păstorii din văile din jur spre a-i veni în ajutor și a face să triumfe iubirea adevărată. Galateea este, așadar, un delicat cânt de slavă închinat iubirii, iubirii pure, de factură platonică, sentiment inefabil care ființează prin contemplarea ființei adorate. Natura încântătoare - s-ar putea spune o eternă primăvară - îi însoțește constant pe protagoniști, alcătuind un cadru feeric și participând nemijlocit la trăirile lor. Peisajele pot părea stereotipe - păduri, crânguri, livezi, ape curgătoare -, dar sunt înzestrate, prin suflul
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
o hiperbolă) ""? Mediatorul matematic peste frângerea în două a planetei? Și care de la o limită anevoioasă, ne transmite alert "les figures les plus profonds", chipurile cele mai necunoscute, - o viziune fantastică a sentimentelor?... - Pentru mine poezia este un prilej de contemplare a omului privit din centrul maximului său echilibru, confundat cu universul. De pildă, din punctul de vedere al cuvântului (ciudată ființă, logosul!) care absoarbe materia ca s-o restituie sporită de puterea comunicării, - ceea ce este numit ceva apt de sentimente
Pasărea timpurie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7318_a_8643]