1,290 matches
-
infiripă, o declarație de dragoste pentru Italia și pentru minunile ei, pentru duhul ocrotitor care face jocurile și-n viețile celor mai năpăstuiți dintre muritori. Ce face V*** ca să merite această răsturnare de destin? Pesemne că trecerea de la o viață contemplativă, de indrăgostit fără speranță care plânge la icoana, portretul cu cheie al femeii iubite, Galateea lui, la asumarea iubirii, prin uciderea, pe o străduță a vechii Florențe, a acelui asupritor nenumit, tiranul tinereții Ceciliei, e cea care-l califică pentru
Remember by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6123_a_7448]
-
stînd în superstiție. Și cum superstiția e credința fără dovezi, nu putem scăpa de ea decît căutînd dovezi în spațiul galactic, dar acolo nu găsim decît semne ale unui miracol care cel mult ne insuflă un sentiment cosmic de tip contemplativ, dar fără nici un indiciu al spiritului extraterestru. Și atunci singura atitudine demnă e căutarea. Căutarea ca scop în sine fără atingerea vreunui capăt. La Sagan dăm peste varianta laică a mitului lui Sisif: sîntem nobili fiindcă ne zbatem, chiar dacă deznodămîntul
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
născut cu o exacerbare a atenției care, sub coerciția deprinderilor medicale, s-a exersat în surprinderea detaliilor minuscule. Altfel spus, predilecția de a sesiza tente rare nu-i vine dintr-o deformare profesională, ci dintr-un acerb imbold de ordin contemplativ. Înainte de a fi medic, Zeletin e rapsod, adică artist de acută predispoziție reactivă, virtute care nu atîrnă de voință, ci de clasica predestinare de gene, prin urmare apetența pe care o arată pentru amănunte extravagante ține de o fatalitate lăuntrică
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
de simțire a lui. Rigoarea sfîrșește, de obicei, în saturația obiectului, care e epuizat prin aplicarea unor scheme exhaustive, în timp ce restricția duce la sațietatea subiectului, care obosește de căutarea unui decor menit a-l mîntui. La Zeletin, nervul de strictețe contemplativă surclasează voința de înghețare în chenare fixe, de unde și candoarea melancolică cu care descrie lumea. Contemplarea unui peisaj într-o zi de 24 noiembrie îi insuflă certitudinea că trebuie să devină scriitor, premoniția îndeplinindu-se cu precizie, chiar dacă la început
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
în fiecare dimineață cu capul vîrît printre scîndurile gardului spre a-l întreba invariabil cît e ceasul, pentru a reacționa de fiecare dată la fel: „Numai atît?“ - bătrîna aceea e un focar de mister zugrăvit printr-o strictețe de tip contemplativ: nu clinic, nu psihologic, ci estetic. Mai mult, impulsul de strictețe îi insuflă și pedanteria pentru amănunte sufocante: răbdarea de a tăia lamele milimetrice pentru microscop sau tenacitatea de a face corecturi pe șpalturi editoriale, pentru a preîntîmpina suferința provocată
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
Moromeții, ca roman social subversiv, desfășoară trăirea unui paradox: că fericirea unui țăran poate consta nu în lucrul pământului, care dă servitute, ci în înțelegerea lumii, care dă iluzia libertății. Singularitatea lui Ilie Moromete o definește situația lui de țăran contemplativ, mai preocupat să gândească decât să muncească. • În 1863, cu apariția romanului Ciocoii vechi și noi, Nicolae Filimon vedea românismul reductibil la efectele nefaste ale fanariotismului, fără putință de ieșire din impasul moral, transmis genetic. Autodetestarea, în portretul parvenirii și
Din carnetul unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/6576_a_7901]
-
devine curat urmuziană: „Cum să le despart pe Ruxandra Novac și Domnica Drumea, singurele ce au supraviețuit grupării fracturiste?! Apoi, cum să fragmentez linia puternic neo-expresionistă și vizionară ce trece (de o cruzime elaborată) pe la Dan Coman, dar și (mai «contemplativ», dar nu mai puțin obsesiv) pe la Cosmin Perța, dar și (comprimat, hipersensibil, «catafazic») pe la Teodor Dună, cu toate că el vine de și mai departe, dinspre Ioan Es. Pop și Cristi [sic!] Popescu?!" Mă întrerup o clipă: familiaritatea excesivă cu autorul Artei
Antologia și Stamate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6075_a_7400]
-
de care avem parte și coarda lăuntrică a emoțiilor există o legătură cauzală. Ne provocăm hazardul vieții în virtutea unei afinități care ne împinge spre un anumit tip de incidente. Și așa cum unii sunt înclinați spre conflicte și alții spre rapturi contemplative, tot astfel Alex Ștefănescu are predilecție spre episoadele bizare ivite din senin: cheile uitate în portbagajul mașinii, un porc căzînd din balconul unui bloc peste trecători, țepii unei ramuri de salcîm înfipți în umăr, vizionarea unui film porno comentat cu
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
din germană de Christian Ferencz-Flatz, București, Editura Humanitas, 2011, 582 pag Ocale sigură de a maltrata filosofia e s-o preschimbi în știință, cerîndu-i să respecte regulile unei cunoașteri pozitive: în loc de premise speculative, verificarea draconică a fiecărei afirmații, în loc de reverii contemplative, rigoarea unor demonstrații răspicate, și în loc de expresii vagi, strictețea unui jargon exact. Bizareria e că dorința de a face din filosofie o mathesis universalis (știință universală) pornește dintr-o iubire dezamăgită. Sunt oameni atît de fascinați de disciplina conceptelor, că
Noema și noesis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4730_a_6055]
-
sens contrar, avînd rolul unor fabuloase expieri. Remontat, bardul visează un trecut contrafactual, exprimîndu-și dorința ca „filmul acesta să fie cu scene în reluare”, să se întoarcă în zilele pe care le-a pierdut „din nesăbuință”, aspirînd spre o tihnă contemplativă, în adăstarea unui înger aducător al cîtorva „picături care vindecă”. Inadaptarea se vindecă prin ingenuitatea ce-a generat-o. Urma acesteia rămîne totuși înscrisă în pasta unor metafore înfăptuite cu o grijă orgolioasă și concomitent sfioasă de către artizanul care se
Aventura inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4971_a_6296]
-
locurile de muncă. Facultățile nu vor dispărea, ci se vor întări. Locurile dumneavoastră de muncă vor fi salvate doar prin fuziune. Pericolul nefinanțării facultăților există acum, când pasivitatea riscă să transforme peisajul academic timișorean într-un deșert. Domnilor Rectori, etapa contemplativ utopică, vremea soluțiilor individuale au trecut. A sosit timpul fuzionării urgente și necondiționate. Uniți-vă forțele pentru crearea unei universități metropolitane timișorene, care ar deveni cea mai puternică instituție de învățământ superior din România! Arătați-ne că sunteți la înălțimea
Apel pentru fuzionarea universităților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4982_a_6307]
-
arestare, Pandrea căpătase o docilitate spontană de școlar smerit. Dar acum, în perioada 1954-1956, accentele paroxistice nu-i îngăduie acalmii și reverii, cuvintele lovind, biciuind sau mușcînd, dar rarerori mîngîind sau lăudînd. Pandrea n-are predispoziții duioase și nici înclinații contemplative, dracul care îi curge prin vine preschimbîndu- l într-un gladiator aflat pe picior de război, care se năpustește asupra personajelor pe care le ia în seamă. Cînd evocă se ia la trîntă, și cînd descrie e în atac, clipele
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
fapt că pofta teoretică a epocii nu fusese alterată de acel nerv pragmatic pentru care singurele probleme la care merită să te gîndești sunt cele care te afectează direct. E o epocă cu altă deschidere spirituală, o epocă de euforie contemplativă, adică un timp în care gîndirea era ea însăși o sursă de plăcere, satisfacția pe care o resimțea Schelling căutînd o soluție la misterul răului fiind indubitabilă și cu neputință de redus la alte plăceri estetice. A fost odată o
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
Civică, 2012, 424 pag. Asta aplecat peste un dosar din arhiva CNSAS e un chin. Dispoziția pe care o încerci nu are prea multe în comun cu satisfacția estetică. Sub unghi intelectual sfîrșești prin a căpăta un gust de dezolare contemplativă. De vină nu e doar limba în care e scris - jargon inept mustind de clișee compacte -, dar mai ales atmosfera nefirească ce emană din filele lui: o halenă grea, deprimantă, provocată de drama unor oameni care nu pot face nimic
Mănușa întoarsă pe dos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4566_a_5891]
-
din acest joc de „du-te vino“ se naște logosul grecesc. Iar filozofia nu apare decît atunci cînd elementul divin îl atinge pe om în adîncul ființei sale, provocîndu-i un sentiment de uimire (thaumazein). Uimirea e o dispoziție prin excelență contemplativă, adică starea de spirit cea mai prielnică gîndirii, ea dispărînd de îndată ce cauți s-o preschimbi în dexteritate practică (tehne) sau în cunoaștere teoretică (episteme). De aceea, nu omul gîndește în lume, ci divinul trezește în om gîndirea, grație uimirii pe
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
rîvna lipsită de prejudecăți, înalt echitabilă, de care a fost în stare un notoriu literat italian, Pietro Citati, în pagini cutezînd să trateze despre Biblia vazuta din Islam. Aparțin unei cărți de riguroasă forță analitică, dar și de nobile perspective contemplative, - o apariție princiară în zona eseului contemporan. Citati își așază în franceză explorările sub vocabulul Lumiere de la nuit, dar zăbava lui nul reține doar prin galerii subterane ale admirației. Căci, scriind despre cărțile fundamentale, echivalînd eseul cu o Carte a
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
Și totuși autorul de cărți Stroescu- Stînișoară (cărți predominant memorialistice, la fel ca cele două volume de Întrezăriri, apărute anul trecut la ICR) e un luminos interlocutor de timbru confesiv: o natură vie cu înclinație monologală, un stenic de esență contemplativă arătînd vădite porniri spre lumea duhului creștin. Dar ce surprinde la el, cînd îl ai în față, e jocul frămîntat al privirilor, acea zbatere de cristalin care vine în contrast cu vorba-i molcomă. Cu o fizionomie ascuțindu- i-se răspicat în
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
care putem recunoaște suferințele magnifiate ale acelorași drame ca ale noastre, durerile acelorași „speranțe catastrofice” ca ale noastre și aceeași luptă pentru supraviețuire interioară? Fondane spunea în 1929, după ce părăsise România în 1923, că, odată ajuns la Paris, ucisese poetul contemplativ, „bucolic” din el, poetul neo-tradiționalist de dinainte, și că apoi cunoscuse moartea, adică rămăsese mut timp de patru ani, înainte ca poezia să-l reviziteze, să-l regăsească, de data asta în limba franceză - o poezie a rătăcirii infinite, a
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
lasă să se înțeleagă.” Adică, se cam preface, nu e chiar așa. Nici nu e. Mai vreau și eu una, alta. „Și adesea și obține, dacă nu se agită excesiv.” Nu mă agit excesiv. Mai și obțin. „Pe scurt, viața contemplativă ar putea să-i ajungă, dar, dacă este solicitat, consimte cu bucurie să consacre un moment celorlalți.” Pe asta am ratat-o. Nu sunt bătrânul ideal. Lăsăm gluma la o parte. Sunt, de fapt, un avocat al bătrâneții. Cu o
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/5082_a_6407]
-
plăcere, un cult? Ce vă oferă munca: bucurie, siguranță, putere, liniște? Universul livresc, unul adăugat, creat, poate fi acceptat ca o filozofie existențială, ca un modus vivendi? Mi-ați spus, odată, că v-ați fi dorit să aveți o viață contemplativă. Scrisul literar, evident, atunci cînd... îți reușește, devine o profesie și, concomitent, o formă de viață lăuntrică. Spre deosebire de atîtea alte ocupații omenești, nu dezvoltă reflexe condiționate, nu duce la automatisme. Există - cum să nu? - manifestări de manierism, de autopastișare, dar
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
scrie înseamnă a lupta. Cu ce, cu cine? Cu imaginile și convențiile, cu percepțiile și emoțiile existențiale, implicit cu tine însuți. Îți amintești, stimate Paul Aretzu, că la un moment dat mi-am exprimat dorința de-a avea o viață contemplativă. Asta ar fi o odihnă, o trăire în afara creației. Întrucît creația nu e contemplativă, ci tensionată, încleștată în sforțarea sa de-a se sustrage vieții curente prin expresie. A contempla e a te lăsa absorbit de un aspect al realului
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
și emoțiile existențiale, implicit cu tine însuți. Îți amintești, stimate Paul Aretzu, că la un moment dat mi-am exprimat dorința de-a avea o viață contemplativă. Asta ar fi o odihnă, o trăire în afara creației. Întrucît creația nu e contemplativă, ci tensionată, încleștată în sforțarea sa de-a se sustrage vieții curente prin expresie. A contempla e a te lăsa absorbit de un aspect al realului. A te cufunda în efluviile sale hipnotice. E o postură pasivă. A scrie înseamnă
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
cu virtuți sociale să fie handicapaț i sub unghiul vieții interioare. Cauza stă într-o pliere a atenției pe detalii strict exterioare, cu scăderea imboldului de a gusta stări de spirit. Din acest motiv, firile active își pierd treptat fibra contemplativă, omul faptei nemaiputînd să fie omul ecourilor sufletești. Cu alte cuvinte, cine își trăiește viața sub forma actului n-o poate simți sub forma spiritului, la mijloc fiind un proces bizar de abrutizare: trăiești febril și agitat, dar pe dinăuntru
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
o natură mansuetă a cărei sfială atinge pragul inhibiției verbale, din pensula lui culorile ies stinse, uneori șterse, niciodată stridente, ca o veștejire moale în tente limfatice. E moliciunea de ochi recules a unui credincios care molipsește lucrurile cu blîndețe contemplativă, de aici tenta apoasă, alburie sau pămîntie a desenelor. Predilecția pentru nuanțe șterse merge mînă în mînă cu conținutul tablourilor. Paștina pictează colțuri de lume, dar aproape deloc situații umane. Cele cîteva portrete (mama, soția, Dumitru Stăniloae) sînt prea rare
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
Pictura lui Paștina nu are fabulă însoțitoare. Zadarnic ai căuta un sens logic acelor episoade pe care, în lipsa desenului, le-ai putea descrie prin cuvinte. La Paștina nu există sens logic, ci doar miez estetic care culminează în tresărire mistică. Contemplativ pînă la înlemnirea cu orele într-un scaun, Paștina nu pictează din imaginație și nici sub inspirația unui motiv cultural, și de aceea ar fi inutil să te întrebi ce spune cutare tablou. Pentru Paștina, sensul logic al picturii e
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]