2,127 matches
-
cu care susține peste 300 de concerte în țară și în străinătate. Absolvă Universitatea de Muzică din București la clasa prof. univ. Maria Slătinaru-Nistor în anul 2000. Imediat după absolvire, debutează că solista a Operei Naționale din București, cu rolul Contesei din opera Nunta lui Figaro de W.A.Mozart. Începutul carierei internaționale este marcat de debutul la Wiener Staatsoper, în anul 2003, cu rolul Micaela, din opera Carmen de Georges Bizeț. De atunci, soprana româncă devine invitat permanent al scenei
Roxana Briban () [Corola-website/Science/306064_a_307393]
-
cu rolul Micaela, din opera Carmen de Georges Bizeț. De atunci, soprana româncă devine invitat permanent al scenei vieneze, încheind contracte până în stagiunea 2009-2010, cu rolurile Donna Elvira (Don Giovanni), Mimi (Boema), Cio-Cio Sân (Madama Butterfly), Amelia Grimaldi (Simone Boccanegra), Contesa (Nunta lui Figaro) și Tatiana (Evgheni Oneghin). Rămâne fidelă scenei bucureștene în timp ce este invitată în teatre precum Volksoper Wien, Deutsche Oper Berlin, Theatre Capitole du Toulouse, Teatro Municipal Santiago de Chile și Het Muziektheater din Amsterdam, la Zurich, la Romă
Roxana Briban () [Corola-website/Science/306064_a_307393]
-
Furlanetto, Franz Grundheber, Ildiko Raimondi, Michael Schade, Stephania Toczyska. Timbrul vocal lirico-spinto îi permite sopranei Roxana Briban abordarea unei pălețe variate de roluri, de la Leila (Pescuitorii de perle), Micaela (Carmen), Nedda (Paiațe) la Marguerite, Elenă (Mefistofele) sau roluri mozartiene precum Contesă (Nunta lui Figaro), Donna Elvira, Donna Anna (Don Giovanni), cât și roluri verdiene că Violetta Valery (Traviata), Alice Ford (Falstaff), Amelia Grimaldi (Simon Boccanegra), Aida din opera cu același nume, Leonora (Trubadurul), Elisabetta de Valois (Don Carlo), din repertoriul puccinian
Roxana Briban () [Corola-website/Science/306064_a_307393]
-
Sân (Madama Butterfly). În repertoriul sau se regăsesc lucrări vocal-simfonice, de la Bach, Haendel, Beethoven, Brahms, Felix Mendelssohn Bartholdy, Verdi, Mahler, până la Dmitri Șostakovici și Paul Hindemith. După turneul asiatic, cu opera Nunta lui Figaro de W.A.Mozart, în rolul Contesei, colaborarea cu Wiener Staatsoper a continuat în stagiunea 2007-2008 cu alte două turnee, în Europa (Luxemburg) cu opera Don Giovanni, în rolul Donna Elvira. În octombrie 2009, soprana Roxana Briban cântă pentru ultima oară la Operă de Stat din Viena
Roxana Briban () [Corola-website/Science/306064_a_307393]
-
Wiener Staatsoper a continuat în stagiunea 2007-2008 cu alte două turnee, în Europa (Luxemburg) cu opera Don Giovanni, în rolul Donna Elvira. În octombrie 2009, soprana Roxana Briban cântă pentru ultima oară la Operă de Stat din Viena, interpretând rolul Contesei Almaviva din opera Nunta lui Figaro. Ultima apariție în fața publicului are loc la Varșovia, în Polonia, pe data de 1 decembrie 2009, cu ocazia Zilei Naționale a României. Concertul de arii și duete, alături de tenorul Piotr Rafalko, este susținut în fața
Roxana Briban () [Corola-website/Science/306064_a_307393]
-
"Louise Isabelle" Alexandrine Auguste, Contesă de Sayn-Wittgenstein-Hachenburg, (19 aprilie 1772 - 6 ianuarie 1827) a fost Prințesă consort de Nassau-Weilburg (1788 - 1816) prin căsătoria cu Frederic Wilhelm, Prinț de Nassau-Weilburg. La 31 iulie 1788 la Hachenburg, Louise Isabelle s-a căsătorit cu Frederic Wilhelm, Prinț de
Louise Isabelle de Kirchberg () [Corola-website/Science/336441_a_337770]
-
Spaniei, Juan Carlos este nepotul ei. Victoria Eugenie s-a născut la 24 octombrie 1887 la Castelul Balmoral din Scoția, Marea Britanie. Tatăl ei era Prințul Henry de Battenberg, al doilea fiu al Prințului Alexandru de Hesse din căsătoria morganatică cu Contesa Julia von Hauke. Mama ei era Prințesa Beatrice a Regatului Unit, a cincea fiică a reginei Victoria a Regatului Unit și a Prințului Albert de Saxa-Coburg-Gotha. Deoarece Prințul Henry era produsul unei căsătorii morganatice, el era numit "Prinț de Battenberg
Victoria Eugenie de Battenberg () [Corola-website/Science/315402_a_316731]
-
23 octombrie 1893) a fost primul prinț ("knyaz") al Bulgariei moderne și a domnit din 29 aprilie 1879 până în 7 septembrie 1886. Alexandru a fost al doilea fiu al Prințului Alexandru de Hesse și de Rin din căsătoria morganatică cu contesa Julia von Hauke. Contesa și descendenții ei au obținut titlul de Prințesă de Battenberg în 1858. Mătușa paternă a lui Alexandru, Maria de Hessa, s-a căsătorit cu Țarul Alexandru al II-lea al Rusiei. Mama lui Alexandru a fost
Alexandru, Prinț al Bulgariei () [Corola-website/Science/322753_a_324082]
-
fost primul prinț ("knyaz") al Bulgariei moderne și a domnit din 29 aprilie 1879 până în 7 septembrie 1886. Alexandru a fost al doilea fiu al Prințului Alexandru de Hesse și de Rin din căsătoria morganatică cu contesa Julia von Hauke. Contesa și descendenții ei au obținut titlul de Prințesă de Battenberg în 1858. Mătușa paternă a lui Alexandru, Maria de Hessa, s-a căsătorit cu Țarul Alexandru al II-lea al Rusiei. Mama lui Alexandru a fost fiica Contelui Moritz von
Alexandru, Prinț al Bulgariei () [Corola-website/Science/322753_a_324082]
-
Sophia Albertine, Contesă de Erbach-Erbach (30 iulie 1683 - 4 septembrie 1742) a fost contesă de Erbach-Erbach prin naștere și Ducesă de Saxa-Hildburghausen prin căsătorie. Din 1724 până în 1728 a fost regentă în timpul minoratului fiului ei, Ernest Frederic. Sophia Albertine a fost fiica cea
Sofia Albertine de Erbach-Erbach () [Corola-website/Science/336483_a_337812]
-
Sophia Albertine, Contesă de Erbach-Erbach (30 iulie 1683 - 4 septembrie 1742) a fost contesă de Erbach-Erbach prin naștere și Ducesă de Saxa-Hildburghausen prin căsătorie. Din 1724 până în 1728 a fost regentă în timpul minoratului fiului ei, Ernest Frederic. Sophia Albertine a fost fiica cea mică a contelui Georg Ludwig I de Erbach-Erbach (1643-1693) și a
Sofia Albertine de Erbach-Erbach () [Corola-website/Science/336483_a_337812]
-
prin naștere și Ducesă de Saxa-Hildburghausen prin căsătorie. Din 1724 până în 1728 a fost regentă în timpul minoratului fiului ei, Ernest Frederic. Sophia Albertine a fost fiica cea mică a contelui Georg Ludwig I de Erbach-Erbach (1643-1693) și a soției acestuia, contesa Amalia Katharina de Waldeck-Eisenberg (1640-1697). La Erbach, la 4 februarie 1704, Sophia Albertine s-a căsătorit cu Prințul Ernest Frederick, fiul cel mare al Ducelui Ernest de Saxa-Hildburghausen. Cuplul a avut 14 copii: Sophia Albertine a fost responsabilă pentru educația
Sofia Albertine de Erbach-Erbach () [Corola-website/Science/336483_a_337812]
-
Caterina Vasa (; 6 iunie 1539 - 21 decembrie 1610) a fost prințesă suedeză și contesă consort a Frisiei de Est ca soția a Contelui Edzard al II-lea. A fost fiica cea mare a lui Gustav Vasa și Margaret Leijonhufvud. A fost regentă a Ostfriesland (Frisia de Est) din 1599 până în 1610. Ca prima prințesă
Catarina Vasa () [Corola-website/Science/326044_a_327373]
-
în 1783. Mariajul ei a fost distant și amândoi au avut aventuri extraconjugale. Carol a acordat mai multă atenție iubitelor sale decât ei: la momentul căsătoriei lor, el era în toiul unei relații cu Augusta von Fersen. Prietenia ei cu contesa Sofia von Fersen a inspirat zvonul legat de bisexualitatea ei care, adevărat sau nu, s-a repetat de-a lungul timpului când a fost ducesă regală. Începând cu anul 1783 ea a avut o relație îndelungată cu contele Carl Piper
Hedwig Elizabeth Charlotte de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/320104_a_321433]
-
(cca. 1031 - 15 martie 1086) a fost contesă de Flandra. Nu se cunosc părinții Richildei. Ea a fost căsătorită mai întâi cu Herman de Mons, conte de Hainaut, fiul lui Reginar al V-lea de Mons, conte de Mons, cu Mathilda de Verdun, din jurul anului 1043. La puțină
Richilde de Hainaut () [Corola-website/Science/324535_a_325864]
-
Vincenzo Bellini", și mai târziu de Wagner. Mozart folosește la sfârșitul actului al 2-lea din Nunta lui Figaro, un ostinato pentru a transmite un sentiment de suspans - Contele Almaviva, gelos, încearcă în zadar să o incrimineze pe soția sa, contesa. Popularitatea elementului ostinato, poate fi, de asemenea, justificată prin ușurința lui, precum și printr-o gamă, deși... ostinato trebuie să fie utilizat judicios, deoarece suprasolicitarea acestuia poate duce rapid la monotonie. Basul solo sau Basso ostinato (bas încăpățânat) este un tip
Ostinato () [Corola-website/Science/329975_a_331304]
-
Munkácsy, Joyce denunță societatea ipocrită care, mimând religiozitatea și pudoarea, l-a ostracizat pe Parnell într-o manieră similară cu respingerea lui Isus de propriul popor. Tot el îl susține pe Yeats, când lumea îl acuză de erezie pentru piesa "Contesa Cathleen". Printre prietenii lui Joyce din perioada studenției (mulți dintre ei viitori intelectuali de seamă ai Irandei) se numără John Francis Byrne, Thomas Kettle, Constantine Curran, Francis Sheehy-Skeffington și Oliver St. John Gogarty. Ei vor deveni modele pentru personajele joyciene
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
(cunoscută și ca Sofia de Salm, contesă de Bentheim) (n. cca. 1120 - d. 26 septembrie, 1176, Ierusalim) a fost o nobilă germană, devenită contesă de Olanda în urma căsătoriei cu Dirk al VI-lea. Tatăl Sofiei a fost contele Otto I de Rheineck, fiul anti-regelui Herman de Salm
Sofia de Rheineck () [Corola-website/Science/328683_a_330012]
-
(cunoscută și ca Sofia de Salm, contesă de Bentheim) (n. cca. 1120 - d. 26 septembrie, 1176, Ierusalim) a fost o nobilă germană, devenită contesă de Olanda în urma căsătoriei cu Dirk al VI-lea. Tatăl Sofiei a fost contele Otto I de Rheineck, fiul anti-regelui Herman de Salm, iar mama sa Gertruda de Northeim. După căsătoria cu contele Dirk al VI-lea de Olanda, Sofia
Sofia de Rheineck () [Corola-website/Science/328683_a_330012]
-
din contele palatin Wigeric de Lotharingia. Ei și-au stabilit reședința la Bar, care ulterior va fi numit Bar-le-Duc. Această dinastie de Ardennes-Bar s-a stins odată cu ducele Frederic al III-lea de Lorena (d. 1033) și cu sora sa, contesa Sofia de Bar (d. 1093). În secolul al XI-lea, seniorii de Bar au fost doar conți de Bar (fără a mai stăpâni sau a emite pretenții asupra ducatului loren). Ei aparțineau casei de Mousson-Montbéliard-Ferrette. Theobald I de Bar a
Ducatul de Bar () [Corola-website/Science/328603_a_329932]
-
în anul 1204, fiul mai mare al lui Berthold, Otto I i-a succedat tatălui său ca "duce de Merania". Otto a abandonat stăpânirea asupra mărcilor Istriei și Carniolei în favoarea fratelui său Henric și s-a concentrat asupra căsătoriei cu contesa din dinastia Hohenstaufen, Beatrice a II-a, contesă de Burgundia, o nepoată a lui Frederic "Barbarossa", drept pentru care a achiziționat Comitatul de Burgundia în 1208. Cu toate acestea, sub markgraful Henric a început declinul casei de Andechs: Henric și
Ducatul de Merania () [Corola-website/Science/324951_a_326280]
-
Berthold, Otto I i-a succedat tatălui său ca "duce de Merania". Otto a abandonat stăpânirea asupra mărcilor Istriei și Carniolei în favoarea fratelui său Henric și s-a concentrat asupra căsătoriei cu contesa din dinastia Hohenstaufen, Beatrice a II-a, contesă de Burgundia, o nepoată a lui Frederic "Barbarossa", drept pentru care a achiziționat Comitatul de Burgundia în 1208. Cu toate acestea, sub markgraful Henric a început declinul casei de Andechs: Henric și fratele său, episcopul Ekbert de Bamberg au fost
Ducatul de Merania () [Corola-website/Science/324951_a_326280]
-
detestată pentru relația ei evidentă cu Franța. Nu era urâtă doar pentru activitatea sa în favoarea țării sale natale, dar i se reproșa și lăcomia sa care golea visteriile statului. În 19 august 1673, a primit titlurile de baroană de Petesfield, contesă de Fareham și ducesă de Portsmouth. Veniturile sale erau enorme: doar în 1677 a primit de la suveran circa 27300 de lire sterline. Sub presiunea lui Carol al II-lea la curtea Franței, i s-au acordat titlul de ducesă de
Louise de Kérouaille, Ducesă de Portsmouth () [Corola-website/Science/323846_a_325175]
-
Maria Walpole (10 iulie 1736 - 22 august 1807), Contesă Waldegrave și Ducesă de Gloucester și Edinburgh, a fost membră a familiei regale britanice, soția Prințului William Henry, Duce de Gloucester și Edinburgh. Căsătoria ei cu Ducele, fără ca regele George al III-lea să știe, a dus la adoptarea Actului
Maria, Ducesă de Gloucester și Edinburgh () [Corola-website/Science/324098_a_325427]
-
erau căsătoriți și statutul ei nelegitim a împiedicat statutul ei social în ciuda conexiunilor familiei ei. La 15 mai 1759, s-a căsătorit cu James Waldegrave, Conte Waldegrave, fiul lui James Waldegrave și al Mary Webbe. După căsătorie, Maria a devenit "Contesă Waldegrave". Contele Waldegrave a murit la 28 aprilie 1763, lăsând-o pe Maria văduvă cu trei copii: Anna și Hugh au fost străbunicii lui Charles Spencer, al 6-lea Conte Spencer, care a fost străbunicul Prințesei Diana de Wales. La
Maria, Ducesă de Gloucester și Edinburgh () [Corola-website/Science/324098_a_325427]