1,040 matches
-
reviste: „Păcală” (1860), „Actualitatea” (1865), „Cugetarea” (1865), „Stindardul” (1876), redactat împreună cu Al. Macedonski Bonifaciu, Florescu și G. Fălcoianu, „Nuvelistul” (1877), oferind colaborări și altor publicații, cum ar fi „Naționalul”, „Românul”, „La Voix de la Roumanie”, „Pressa”, „Dezbaterile”, „Terra”, „Alegătorul liber”, „Revista contimporană”, „Literatorul”. În 1859, cu D. Bolintineanu și Al. Zanne, editează un „Calendar istoric și literar”. Cu vederi proprii în teoria și critica literară, G. se manifestă, cu suplețe, ca un adept al școlii realiste (Critica și școala realistă). Dacă respinge
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
Adevărul”, „Românul”. În 1893, intră în comitetul de redacție al periodicului „Românul literar”. Remarcat de B. P. Hasdeu, se apropie de „Revista nouă”. Schițele și nuvelele lui au, de pe acum, căutare în multe alte publicații: „Universul ilustrat”, „Revista theatrelor”, „Revista contimporană”, „Adevărul ilustrat”, „Revista orientală”, „Revista copiilor”, „Revista literară”. Colaborarea (din 1896 până în 1935) la „Convorbiri literare”, unde, din 1900, e membru în comitetul de redacție, instituie, începând cu nuvela Emma, etapa de maturitate a scrisului lui B. A fost tradus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
fiul Ghizelei și al lui Simion Rottman. A urmat Școala Superioară Comercială. A debutat în „Cugetul românesc” în 1922. A colaborat la numeroase ziare și reviste din perioada interbelică: „Adevărul”, „Adevărul literar și artistic”, „Bilete de papagal”, „Cetatea literară”, „Clipa”, „Contimporanul”, „Dimineața”, „Dreptatea” (unde semnează cronica teatrală), „Herald”, „Lumea literară și artistică”, „Omul liber”, „Rampa”, „Reporter”, „Săptămâna muncii intelectuale și artistice”, „Tempo!” (unde publică reportaje), „Țara noastră”, „Viața literară”, „Viața românească” etc. A semnat și cu pseudonimul Ion Rozmarin. Romancier cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286675_a_288004]
-
comentată, receptare critică, Editura Aula, Brașov, 2002. Vatamaniuc Dimitrie, Ioan Slavici și lumea prin care a trecut, Editura Academiei, București, 1968. Vatamaniuc Dimitrie, Ioan Slavici. Opera literară, Editura Academiei, București, 1970. Vianu Tudor, "Ioan Slavici", în Arta prozatorilor români, Editura Contimporană, 1941; Opere, vol. 5, Studii de stilistică, antologie, note și postfață de Sorin Alexandrescu, text stabilit de Cornelia Botez, Editura Minerva, București, 1975. Vighi Daniel, Onoarea și onorariul: eseu monografic, Editura Cartea Românească, București, 2007. Vintilescu Virgil, Idila slaviciană, Editura
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
un volum de versuri lipsite de originalitate, Cântările răsăritului (1925), ulterior renegat, în pofida unei prefețe încurajatoare, semnată de Demostene Botez. Între 1926 și 1929 participă la mișcarea de avangardă, contribuind la editarea revistelor de orientare suprarealistă „Prospect” și „XX. Literatură contimporană”. În paralel cu activitatea literară își continuă studiile muzicale la Viena (1928-1930) și la Schola Cantorum din Paris (1930-1932). Revine în țară, unde frecventează un timp cenaclul Sburătorul, condus de E. Lovinescu. Colaborează la diverse reviste și ziare, precum „unu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
popularizator al muzicii culte. Îi vor apărea, în continuare, studiul monografic despre creația enesciană Un muzician genial: George Enescu (1944), manualul Inițiere muzicală (1946), precum și numeroase cronici muzicale în publicațiile „Credința”, „Lumea românească”, „România”, „Azi”, „Cuvântul liber”, „Muzică și poezie”, „Contimporanul”. O altă lucrare de muzicologie, referitoare la perioada romantică, Trei romantici: Chopin, Schumann, Liszt, a rămas în manuscris, ca și romanul Taraful de noapte. În anii de după război, activitatea de scriitor a lui G. se estompează, autorul limitându-se la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
substanțiale, În aria tuturor mișcărilor românești de avangardă afirmate În deceniul al treilea Îi asigură Într-o și mai mare măsură reprezentativitatea: itinerarul său creator se identifică, În esență, cu cel al avangardei Înseși, de la primele deschideri (realizate prin gruparea Contimporanul) spre un program care, sub dominantă constructivistă, admitea elemente expresioniste, futuriste sau dadaiste, pînă la tot mai evidentele apropieri de suprarealism. Pe acest drum, „sinteza modernă” promovată Între anii 1925-1928 În revista Integral va Însemna nu numai un moment din
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
extremismul unor atitudini avangardiste, „cumințirea”, „clasicizarea” lui: este fenomenul care, cu puține excepții caracterizează evoluția tuturor avangardiștilor. Dacă drumul poetului Începuse ceva mai devreme (primele versuri le tipărise În Sburătorul literar, În noiembrie 1922, apoi În reviste ca Flacăra, Năzuința, Contimporanul, pentru a le aduna În 1923 În volumul Restriști), publicistul Voronca se formează și Începe să se afirme abia după lansarea Manifestului activist către tinerime al lui Ion Vinea, ce marca, În revista Contimporanul (nr. 46, mai 1924), deplina Închegare
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
apoi În reviste ca Flacăra, Năzuința, Contimporanul, pentru a le aduna În 1923 În volumul Restriști), publicistul Voronca se formează și Începe să se afirme abia după lansarea Manifestului activist către tinerime al lui Ion Vinea, ce marca, În revista Contimporanul (nr. 46, mai 1924), deplina Închegare a unei grupări românești de avangardă, sub auspicii constructiviste; el este, ca să spunem așa, creația exclusivă a mediului avangardist. Lucru important, căci timpul treptatei descoperiri de sine, al formării personalității, coincide la poetul nostru
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
expresie, el se simte chemat să se pronunțe. Atras În dezbaterile și disputele momentului, În multe privințe decisive pentru destinul modern al literaturii, Întreabă și se Întreabă, respinge ori aplaudă, sugerează soluții. Contactele cu cercul lovinescian și Îndeosebi colaborarea la Contimporanul, În paginile căruia Începuseră să apară nu numai referințe sumare la tendințele avangardei europene, ci și traduceri de texte reprezentative și avizate comentarii, vor fi lărgit la tînărul poet gustul pentru noutățile de ultimă oră, excitîndu-i capacitatea de entuziasm și
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
experienței lirice din Restriști. În orice caz, publicarea, Împreună cu Stephan Roll și Victor Brauner, a revistei 75 H.P. - rămasă la unicul număr din octombrie 1924 - arată deja o opțiune decisă În favoarea programului avangardist, Între coordonate trasate, În mare, de gruparea Contimporanul. De la primii pași În spațiul jurnalisticii, poetul se mișcă dezinvolt, dovedindu-se familiarizat cu fondul principal de idei al momentului (alimentat, În esență, de constructivism, Încît 75 H.P. apare ca o mică filială a Contimporanului - Însă și de futurism și
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
trasate, În mare, de gruparea Contimporanul. De la primii pași În spațiul jurnalisticii, poetul se mișcă dezinvolt, dovedindu-se familiarizat cu fondul principal de idei al momentului (alimentat, În esență, de constructivism, Încît 75 H.P. apare ca o mică filială a Contimporanului - Însă și de futurism și de dadaism, acesta din urmă reînviat pentru o clipă În forme mai degrabă ludice). El scrie, de pe acum, manifeste incendiare atacînd marile probleme ale artei și literaturii, supunînd unei aspre judecăți realizările trecutului, exaltînd spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nu va Înceta s-o proclame, alături de toți confrații de grupare, În diverse variante și cu o pasiune ajungînd pînă la exaltare. Ea capătă, desigur, În această etapă, coloratura specifică viziunii constructiviste asupra a ceea ce Manifestul activist către tinerime de la Contimporanul numise nu de mult „marea fază activistă industrială”, Încît, dacă „vibrează diapazon secolul” (cum notează Voronca În Aviograma din 75 H.P.), o atare „vibrație”, e Întîi de toate a unui timp al civilizației citadine, cu peisajele-i caleidoscopice și dinamica
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
anunță ceva din universul imaginar al noii arte, particularizat sub semnul ludicului spectacular. Oricum, capacitatea de entuziasmare a lui Voronca este, de la Început, deplin solicitată și ea face ca „expresia plastică, strictă și rapidă a aparatelor Morse” cerută de Manifestul „Contimporanului” să capete la el o tonalitate specifică, dată tocmai de această pasionalitate a adeziunii, de ardența participării la idealul colectiv. Ea va rămîne o constantă atitudinală a poetului, marcîndu-i luările de poziție nu numai din faza constructivist-integralistă ci și de
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
după el, la mai multe nivele ale creației culturale dintr-o epocă dată (v. Filosofia stilului, Fețele unui veac). Dar Voronca prelungește, desigur, În primul rînd ecouri ale manifestelor avangardiste europene, Înregistrate și dezvoltate la acea dată de gruparea de la Contimporanul, deosebit de sensibilă, și ea, la sincronizarea creației cu ceea ce apărea mai caracteristic pentru actualitate. Nota avangardistă a propozițiilor poetului referitoare la acest raport e dată, ca și acolo, de patosul adeziunii, de o retorică a stărilor de spirit extreme, de
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mai mult decît el În definirea (și asumarea) acestei „stări de spirit”, marcată În egală măsură de ceea ce am putea numi teroarea convenției, a formelor moștenite și stereotipizate, și patosul Înnoirii. În citatul articol Suprarealism și integralism, el evidențiază „efortul contimporan de neîncetată căutare de forme noi și lepădare a celor găsite” (s.n.) adăugînd că: „Vizionarii de azi ne conduc fiecare cu un pas mai aproape de India Sufletească actuală. Dintre premergătorii aceștia se va Înălța mîine Columbul unei lumi cu existența
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
poeziei descoperă cîteva momente relativ individualizate, prin raportarea la istoria Însăși a mișcării românești de avangardă. La 75 H.P., foarte tînărul poet aflat În faza primelor, entuziasmante revelații ale ideilor Înnoitoare, se aliniază, Încă impersonal, la programul constructivist schițat de Contimporanul, nu fără a reține Însă elemente ale energetismului futurist și ale radicalismului, În negație, dadaist. Participarea la revistele Punct și Integral aduce, inevitabil, amprenta mai puternică și mai limpede conturată a doctrinei constructiviste, scoțînd În relief ceea ce s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
universului verbal de către spiritul creator. Or, o atare „răsfrîngere” a „sistemului constructivist” În poezie fusese urmărită, cu puțin timp Înainte de intervenția lui Voronca, de „neoplasticianul” olandez Theo Van Doesburg - nume de rezonanță În cercurile constructiviste, prezent cu articole și În Contimporanul și Punct, publicații foarte atente, Între altele, și la mișcarea patronată de gruparea De Stijl: Van Doesburg publicase În 1923 În revista Mécano textul programatic Vers une poésie constructive, În care se remarcă, Între altele, respingerea „utilitarismului” (manifestat chiar În cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cel oferit de Pierre Reverdy Încă din 1917, pe care Îl va prelua În mod mărturisit și Manifestul suprarealist al lui André Breton, trecerea dinspre „expresia plastică, strictă și rapidă a aparatelor Morse”, cerută de Manifestul activist către tinerime al Contimporanului, către definiția suprarealistă a poetului ca „aparat Înregistrator” (al „funcționării reale a gîndirii”) se va putea face fără mari dificultăți, deși cu oarecari contradicții. Fondul „romantic” al sensibilității lui Voronca, ce subminează proiectul acelei „ordini sinteză obiectivă, clasică, integrală”, pregătește
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
fiecare număr al revistei, pînă la Încheierea primei sale serii (cu numărul 52, din decembrie 1922), iar În cea de a doua, cu un singur poem, În 1927. Alte publicații, precum Flacăra, Năzuința (condusă, la Craiova, de Elena Farago) sau Contimporanul Îi vor tipări poemele acestei dintîi vîrste lirice, reluate În volumul Restriști din 1923. O simplă cercetare a sumarului cărții e de natură să indice registrul tematic și atitudinea lirică dominantă: Tristeți, Neliniști, Sfîrșiri, Preumblări bolnave, Primăvară tristă, Elegie, Amurguri
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
fost - cum am văzut - Lovinescu Însuși, observînd trecerea bruscă de la „sentimentalitatea răvășită și descompusă” a versurilor de la Început, la programul „ordinii sinteză, clasică, integrală” al constructivismului. Fapt e că lansarea, În mai 1924, a Manifestului activist către tinerime al revistei Contimporanul, precedată de numeroase semne ale deschiderii modernismului românesc spre experiențele radical novatoare ale artei europene (expresionism, futurism, dadaism, constructivism) are asupra evoluției sale un impact decisiv. Situația nu e singulară: poeți ca Mihail Cosma, Stephan Roll, prozatorul Ion Călugăru - cărora
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
accelerînd procesul de coagulare a personalității. În octombrie 1924, cînd inițiază, alături de pictorul Victor Brauner, revista 75 H.P. (al cărei „redactor” e și Stephan Roll), Voronca pare a-și fi Însușit principalele repere ale programului constructivist, În direcția propusă de Contimporanul, cu anumite reminiscențe, cum am remarcat deja, futuriste sau dadaiste, Încît e În stare să propună el Însuși, În cîteva articole-manifest (Aviograma, 1924) scrise cu destul aplomb, soluții de Înnoire a limbajului poetic. În ce privește practica poeziei, momentul 75 H.P. Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
a dreptul revoluționară pentru momentul istorico-literar respectiv. În ce măsură asemenea deziderate teoretice Își găsesc corespondentul În practica creatoare, ne-o spune, Într-o primă instanță, liliputana plachetă Invitație la bal, publicată În 1931, dar conținînd poeme tipărite inițial În revistele Punct, Contimporanul și Integral, În 1924-1925. O comparație oricît de sumară cu Restriști-le debutului indică Întreaga distanță - enormă - parcursă Într-un foarte scurt interval de tînărul poet. Ceea ce frapează, la nivelul universului imaginar, este Întîi de toate o importantă amplificare și
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
posomorît și opresant al orașului provincial, modelat conform convențiilor simboliste cu urme, chiar, de idilism tradiționalist În configurarea orizontului „evaziunii”, i se substituie acum viziunea caleidoscopică a metropolei moderne, spectacolul Înnoit și mereu surprinzător al „fazei activiste industriale” promovate de Contimporanul, peisajul natural profund marcat de Însemnele civilizației tehnice. „Geometria orașului” constructivist, „pe fire electrice soneria Europei țipînd fals”, „huruitul roților În beznă”, cinematograful și afișele luminoase, rotativele imense ale tipografiilor, sondele de petrol, zgomotul trenurilor și „serenada mașinilor de scris
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nu toate poemele Invitației la bal suportă o asemenea analiză. Unele dintre ele vizează aproape exclusiv insolitul asociațiilor conturînd mai degrabă un spectacol exterior, la nivelul unui „reportaj” În care contează - după propoziția programatică din Manifestul activist către tinerime al Contimporanului - „expresie plastică, strictă și rapidă a aparatelor Morse”; stratul reprezentativ primează, neglijînd ca și total autoreferențialitatea, subtila „chimie a cuvintelor”. Compensat adesea de performanțele asociative, acest deficit de prelucrare a discursului e nu de mai puține ori agravat de utilizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]