302 matches
-
de ultim moment, păși înainte și se opri la câțiva pași de Gosseyn. În felul ei, ținând cont de cele întâmplate, era o acțiune curajoasă. Și ochii lui exprimau tot curajul atunci când îl fixă pe prizonier. Brusc, fața i se contorsionă. - Ce ai făcut? Ce mi-ai făcut? Era un atac. Vocea era pițigăiată, furioasă, îndrăzneață. Totuși, după un moment, Gosseyn simți că această îndrăzneală era de altă factură; și pe loc. situația păru mai puțin amenințătoare decât... mai devreme... În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
pe de-a-ntregul. Ea e când a unuia, când a celuilalt...” Afară, trupul lui Oliver fu cuprins de un vârtej. Brațele sale acoperite de frunziș galben-ruginiu se legănau În văzduhul limpede, luminat de razele unei luni imense, sinilii. Trupul său, contorsionat de bătaia vântului, când se lungea, când se apleca la pământ. Oliver gemea, urla, Încercând să-și țină frunzele lipite de corp... Femeia-șarpe, care se evaporase din salon, urmărindu-l din umbră pas cu pas, se Încolăcea acum de gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mai mică. Pe tocuri, cu un picior adus doar puțin în fața celuilalt, ușor încrucișate astfel încât șoldurile să-i pară mai înguste. Ușor întoarsă într-o parte, își răsucește umerii să stea cu fața drept spre public. Ținându-și respirația, se contorsionează astfel încât să pară subțire în talie. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film: Fața ei învăluită în fragmente de pe casete cu exerciții de gimnastică. Trăsăturile ei, ochii și buzele, machiate cu rozul intens al costumelor mulate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
din urmă îi reveni puțină înțelepciune și scotocind prin cutii și lăzi, găsi un vas. Îl umplu cu apă și începu s-o picure în jurul gurii lui Gil Neelan. De mai multe ori trupul stors de moarte începu să se contorsioneze, apucat de o tuse îngrozitoare. Dar și asta era foarte bine ― mușchii morți reveneau încet-încet la viață. Cu ochii aruncînd văpăi, Hedrock perseveră. Simțea pulsațiile lente ale inimii lui Gil, vedea toate imaginile mintale ce se înghesuiau șovăielnic în creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
e frivol, vrea să fugă la Alex, ar vrea să facă dragoste cu el până la agonie, apasă tare pe arcuș, închide ochii, privește notele materiale plutind prin aer, printre ele plutesc corpuri descărnate, altele ard în ruguri înalte, lumea e contorsionată de suferință, va fugi de aici, creierul i-a luat foc, va scăpa din acest coșmar, printre cadavre o zărește pe Sandei cântând la pian, în creierul acesteia dansează Maria despletită prin pădure, în căutarea Dumnezeului ei, cu brațele deschise
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Mircea, un hoinar ca oricare altul, căutând să răzbească din perimetrul dificil al ruinelor. Trecu de băieții de la Școala de reeducare care îl baleiară cu priviri îndărătul cărora nu se deslușea nimic, nici un fel de apreciere înaintând cu mersul acela contorsionat de șopârlă, la care îl obliga terenul, ocolind mormane primejdioase de cărămizi sparte și sărind peste decavări sterpe, nemaiținând seamă că praful roșiatic îi patinase în nuanțe de sepia costumul lui de un gri-metalic, pe care îl îmbrăca numai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe acolo, ceva mai devreme. O străbătu, fără măcar să-și aducă aminte că, deasupra ei, de la inscripția ruginită în fier forjat, cu dispoziție în arc de cerc, se mai înșirau niscaiva litere ale unor cuvinte precum Cimitirul israelit. Printre înscrisurile contorsionate de curgerea timpului, cutreiera arcușul aspru al viscolului lui făurar, executând, în scâncete și scârțâituri, subțiri arpegii eoliene. Vladimir nu încetă să dezavueze abandonul lui Nae Calaican, care o dată mai mult își etalase lipsa de caracter. Pribegi rebegit pe meandre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
intenționa să facă ceva atât de interesant ca demult uitatul conținut al cutiei sale de tinichea. „Alcool“, „Maimuța de la Cinema“, „arme“, „interzicerea“, „să sperie“, „să nu se mai întoarcă niciodată“, „siguranța onorabilei dumneavoastră persoane“... Picături de salivă zburau din guri contorsionate în expresii urâte. Cu cât făceau mai multă zarvă, cu atât deveneau mai isterici. Sampath vedea în ochii lor o căutătură de nerecunoscut. Venea dintr-un sentiment pe care nu-l întâlnise la el însuși, și alergase deseori la oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
acționeze de unul singur. — Și atunci, de ce nu a zis ceva la proces? — I-au pompat ceva ca să-l facă să-și țină gura, i-au amenințat familia. Știi cum e. Nebe păși pe lângă uriașul candelabru din bronz care zăcea contorsionat pe pardoseala murdară de marmură. — Aici. Vreau să-ți arăt ceva. Deschise drumul, conducându-mă în marea Sală a Dietei, unde Germania văzuse ultima dată ceva ce semăna cu democrația. Deasupra noastră se înălța cochilia a ceea ce fusese odată domul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să reia din acel punct precis și să meargă până la capăt. Între timp, cu o mână îl susținea pe mort și cu cealaltă mă descheia, înghesuiți toți trei în mașina atât de mică, într-un parcaj public din Faubourg Saint-Antoine. Contorsionându-și picioarele - trebuie să spun - în chip armonios, se instalează călare peste genunchii mei și aproape mă sufocă apăsându-mă la pieptul ei, ca într-o avalanșă. Între timp, Jojo cădea peste noi, dar ea era atentă să-l îndepărteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
încântată. Mmm. Dacă tot ești aici, hai să vorbim un pic ! Să vedem cum stăm. — Ăă... bine. Cămașa de noapte i se cască și-i văd începutul sfârcului. Îmi feresc repede privirea și mă trezesc uitându-mă în ochii bărbosului contorsionat din Bucuria sexului. Fără să vreau, mi-i închipui automat pe Trish și pe Eddie în exact aceeași poziție. Nu. Încetează. Îmi simt fața arzând de jenă. Ce poate fi mai suprarealist decât să mă aflu în dormitorul a două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
n‑o s‑o fac. Am să le plătesc pe toate. — Îți permiți să le plătești? — Trebuie. În tăcerea care se lasă nu se aude decât zgomotul câte unei picături de la robinet. Ridic privirea, și‑i văd chipul lui Suze contorsionat de grijă. — Bex, hai să‑ți dau eu niște bani. Sau Tarkie. Pentru el nu e nici o problemă. Nu! zic, mai tăios decât aș fi vrut. Nu, n‑am nevoie de nici un ajutor. O să... Mă frec pe față. O să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
gemu de câteva ori. ― Atunci ce ai? întrebă Lambert îngrijorată. ― Nu știu. Fața i se schimonosi încă o dată, ca a unui boxer care a primit o lovitură în stomac.) Am crampe... din ce în ce mai rău. Dispăruse veselia. Îl priveau acum cum se contorsiona de durere. Deodată, un grohăit strident îi ieși din gâtlej. Se apucă cu amândouă mâinile de marginea mesei: Articulațiile se decolorară datorită efortului, mușchii se crispară. Tot corpul îi tremura de parcă era cuprins de friguri, cu toată căldura care domnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pentru Daisy; s-ar tăvăli pe jos de râs auzind așa ceva. Capitolul XXI N-o găsesc pe Daisy nicăieri. La piscină e așa o învălmășeală, că n-aș putea să recunosc pe nimeni. Văd doar o adunătură compactă de trupuri contorsionate în apa de un albastru deschis, iar câțiva spectatori beți fac un fel de galerie de pe margine și varsă înăuntru șampanie. Îmi pare un fel de La dolce vita, care se desfășoară în decorul unui internat englezesc pentru copiii celor bogați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ca să aruncăm o scurtă privire. E suficient să spunem că Jemimei i se pare ciudat. Mai ciudat este faptul că aici sunt bărbați și femei în număr egal, acoperiți cu toții de ultimul răcnet din lycra: toți respiră adânc și-și contorsionează trupurile în poziții stranii. ― Nu sunt sigură că pot ține ritmul, gâfâie Jemima. Stă întinsă pe podea, cu picioarele date peste cap și se chinuie să facă în așa fel încât degetele de la picioare să atingă podeaua chiar deasupra părului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
a făcut mult rău. Dacă sora ta mai mare ar fi plecat de-acasă la șaisprezece ani și te-ar fi abandonat lui taică-tu, atunci aș fi zis că ți s-a făcut mult rău! Fața lui Misty era contorsionată din cauza emoțiilor copleșitoare, iar trupul i se aplecase atât de mult în față încât ajunsese pe marginea scaunului. Pistruii aproape că-i săreau de pe față. Misty își pierduse controlul: țipase. Dintr-odată, a realizat ce spusese, s-a oprit brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să risc. Am alergat jos, în stradă, după el. —îmi pare rău, am spus gâfâind când l-am prins din urmă. N-a fost decât o singură linie. N-o să mai fac! Luke s-a întors către mine cu fața contorsionată de furie și durere. —îți ceri tot timpul scuze, a urlat el. Din cauza frigului din noaptea aia de februarie respirația i se transforma în norișori. Dar niciodată nu crezi în ceea ce spui. Chiar îmi pare rău, am protestat eu. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
stingherit. Ar fi vrut să o întrebe pe Ileana o mulțime de lucruri, însă moșneagul se afla acolo, în spatele lor, auzind tot ce vorbeau. Urcușul devenise mai dificil. Stânci masive se vedeau împrăș tiate printre copacii ale căror trunchiuri crescuseră contorsionate printre ele. Ca să se poată strecura pe acolo, de multe ori erau nevoiți să meargă în șir câte unul. Ileana era în frunte, deschizând drumul. În urma ei venea Toma și Calistrat care încheia coloana. După socoteala inspectorului nu mai aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
caz, mama n-ar fi vrut să-și expună trupul căzut în neputință. Pe atunci, păstra un simț al cochetăriei destul de neînțeles pentru mine. Deși nu mergea nicăieri, o chema pe tanti Emilia, o coafeză ieșită la pensie, cu degete contorsionate de reumatism, să o vopsească sau să-i facă permanent cam o dată la două luni. Și moftul cu Băile Felix i se trăgea tot din vanitatea cu care își îngrijea aspectul fizic. Ai mei aveau de fapt o obsesie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
acoperiți de pantalonii negri ai lui Alan. Hârtiile dinăuntru fuseseră dispuse astfel încât să incite. Numai că Alan nu le citea, ci se concentra asupra semaforului. Evalua greutatea și viteza potențială a mașinilor din jur. Mintea lui incisivă trecea de la penetrarea contorsionată din noaptea precedentă la calculele privind prezentul. Făcea asta în ritmul muzicii de jazz care răzbătea din cele opt boxe negre și romboidale, amplasate în mașină. Semaforul își schimbă culoarea și Alan apăsă pedala de accelerație cu bucuria nebună pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
prietenește. Încă o dată, camaraderia masculină îi dădea un sentiment al apartenenței, dar se simțea și cumva fals, ca un impostor. Nu putuse ajunge la Londra decât după câteva ore. Călătoria fusese epuizantă. Din cauza băuturii, a meciurilor de rugby, a sexului contorsionat cu Alan din ultimele trei nopți, Bull abia reușise să urce scările, asta după ce se târâse în sus pe deal de la gura de metrou. Își târșâise picioarele prin apartament și pășise pe holul dinspre dormitor, unde se prăvălise la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dat afară, de altceva nu era În stare. Iar viața părea că Închide și deschide aceeași ușă care dă spre nicăieri, urmându-și drumul către Împlinirea mizeriei socialiste. Copiii se nășteau frumoși, Însă pe măsură ce Înaintau În vârstă trăsăturile li se contorsionau, se Împleteau În chipuri boțite, cu expresivitate involuntară, de iobagi resemnați, de proletari uitați În grimasă, În lectura documentelor partidului, din care nu Înțelegeau decât sugestia vicleniei, a delațiunii pentru o bucată de salam savurată pe ascuns. Adolescenții păreau frumoși
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
care, de la formă se extinde asupra materiei.” Ceea ce contează acum este materialitatea, componența fragilă, dematerializarea, accidentalul, defectuosul. În pictură și în sculptură, formele nu mai sunt idealizate, ci sunt scoase din starea lor perfectă prin surprinderea detaliului care amplifică și contorsionează forma și mișcarea. Pe când grotescul manierist inventează plăsmuiri subiective, artificiale prin deformările lor neverosimile, lipsite de credibilitate în plan obiectiv, grotescul baroc valorifică deformările deja existente în natură sau pe cele potențial reale. Artiștii ale căror lucrări se înscriu în
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
al pietrei umede. Miturile alese erau însă sinistre. În fund, într-o nișă, imensul trup al lui Polyphemos zăcea beat, adormit, iar Ulixes se apropia ca să-l orbească cu țepușa înroșită. În colțul opus, preotul Laocoon și fiii lui se contorsionau în strânsoarea șerpilor-de-mare. În mijloc, apa care țâșnea din stâncă alimenta un bazin circular, dar din apă se ivea, într-un enorm grup de marmură, monstrul Scylla. Sculptura, aleasă cu siguranță de Tiberius, era probabil o reprezentare a repulsiei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ale trupului lui Mnester reprezentau vraja dorinței, de care dansatorul nu reușea să se elibereze, și aveau un efect hipnotic asupra publicului. Ritmul muzicii devenea tot mai alert, zbaterile erau din ce în ce mai dese și mai explicite, iar trupul lui Mnester se contorsiona cu o plăcere solitară, chinuitoare. În cele din urmă, pe când frumoasele lui mâini se agățau nervoase de perizom, mimul căzu cu fața în jos, tresărind. Cortina subțire de mătase, pe care erau pictate figuri de nimfe, se ridică în fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]