771 matches
-
după care fiind totul În regulă Întrebă. „În care direcție...?” „Piața Pantelimon...” Șoferul protestă, simțind o plată generoasă și, poate va mai ciupi ceva peste promisiunea făcută. „Exact În partea opusă garajului. Dacă știam...” „Nu-ți face probleme, omule - Îl contră Tony Pavone iritat. Promisiunea făcută e literă de lege. În raport de cât taxează aparatul, plată dublă. Iar pe deasupra, suplimentul pentru benzină...!” „Sunteți om de onoare - aprecie bucuros șoferul. Nu vă uitați cu părere de rău la câțiva bănuți...” Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
hotărât să-ți cer bani dar după cum vezi, m’am răzgândit. Banii Îi scoate mai greu omul din buzunar Însă materiale, ai plus În scripte de nu mai știi ce să faci cu ele, aruncându-le la gunoi...!!” „Imposibil, Îl contră iritatt Tony Pavone.Fiind material solicitat la export, unele neânsemnate cantități aflate În depozitul Coperativei, fiecare bucățică de scândură e dirijată de Însăși președintele Cooperativei În persoană. Totuși să admitem: dacă presupunem să-ți ofer această imensă cantitate cine crezi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vom prinde...?” Buga Nicolae răspundea pentru a suta oară la această Întrebare ce lua În imaginația sa dimensiuni fantagonice nu știind ce să mai răspundă și cum să se mai apere, În timp ce cătușele Îi provoca o stare de halucinație. Îl contră totuși cu Îndrăzneală. „Domnule colonel, nu am furat așa cum am declarat În toate mărturisirile mele...!! la mijloc e o neânțelegere. În mod sigur, voi fi pedepsit pe nedrept... Nu sunt criminal, nu am omorât pe nimeni...!! Atunci dece mă anchetați
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Bază. Îți reamintești...?” „Desigur. Era un client suficient de manierat având un suflet generos. Ori de câte ori venea să ridice marfă, avea pregătit pentru fiecare câte un mic cadou. Dar, dece mă Întrebați...?” „Nu ți-a cerut nimeni să faci aprecieri...!” - Îl contră torționarul morocănos. Acestui individ, ce cantitate de tablă zicată i-ai dat fără acte legale...!!” Buga Niculae făcu ochii mari Îndesându-se În scaun. Această Întrebare Îi tăie respirația În timp ce o sudoare rece o simțea pe coloana vertebrală. Murmură abea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
făcu din nou plinul paharelor, evident nemulțumit. “Individul se află arestat de zece luni Încheiate. În acest interval de timp, ce s’a realizat...? Nimic...! Faimosul, invincibilul Lct.Col.Tudose Ion, bate pasul pe loc...!!” “Nu-i timpul trecut...!” - Îl contră maiorul Huzum aprinzându-și o țigară. Trebue lucrat inteligent, cu precauție...! “Individul are neînchipuit de multe relații...!” Lct.Col.Tudose Ion interveni. “Toate investigațiile mele sau dus pe apa Sâmbetei. O singură foaie de tablă dacă descopeream vândută fără acte
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
abordă cu un zâmbet șugubăț. Îl interogă: „Spune dragul meu Tony, tu mai mă iubești...? Te am Întrebat și vreau să știu neapărat: mie ce cadou Îmi aduci, când te Întorci Înapoi din Germania Federală...?” „Ce vrei să insinuezi...?”, o contră el schimbându-și fizionomia feței și simțind furnicături pe coloana vertebrală. „Am primit un telefon dela Pașapoarte să mergi acolo să-ți ridici pașaprtul: Închipuieșteți, ai primit viza turistică de-a vizita Germania Federală...” „Și tu a-i crezut...?” „Cum
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ar fi fost obligată, alături de agresor, să facă dovada nevinovăției sale și să administreze probe pentru a demonstra existența mobilurilor ilicite ale agresorului. Obligația dovedirii scopurilor ilicite care au stat la baza comiterii unui act de agresiune este, de altfel, contrară prevederilor Cartei Națiunilor Unite. Astfel, exercitarea dreptului de legitimă apărare conform art. 51 din Cartă nu este condiționat (limitat) de existența unor scopuri (mobiluri) ilicite, de care statul victimă a agresiunii ar trebui să țină seama, atunci când se apără împotriva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ai grijă, însă, s-o faci pe femeie să fie mielușel. Și știi cum. Nu? - l-a făcut atent unul dintr-un colț mai întunecos al vagonului. ― Cred că tu deții „piatra filozofală”, prietene, de dai asemenea sfaturi - l-a contrat căciula țurcană. ― Nu prea știu eu ce-i aceea „piatră filozofală”, da’ mă pricep oleacă la nevoile femeilor, ca să nu sară pârleazul... ― Dar nu uita, prietene, că e greu să-ți păzești femeia. ― Uite, domnule, câte învață omul dacă mai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
are un tovarăș de discuție după lungile tăceri din timpul iernii: -Pe la dispensar. Motorul meu bătrân a început să fornăie. E tare de treabă noua asistentă. Și îmi vorbește cu drag despre mignona mea prietenă cu care mă mai contrez pe teme religioase, dar de a cărei prietenie sinceră mă bucur aici, în pustiul ăsta de lume. Îl privesc bucuroasă cum își îndreaptă pașii hotărât spre locul de unde va cumpăra stropi de sănătate. Ajung la școală. Forfotă mare. Doamne, este
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
dar, în mâna lui, nu mai e o activitate amabilă de salon, ci un sport activ în toată legea, o formă diabolică, miniaturizată a tenisului. Servește cu un topspin devastator, imparabil, stă la trei metri distanță de masă și îmi contrează fiecare lovitură ca și cum aș avea tehnica unui copil de patru ani. Mă bate în trei seturi la zero - 21-0, 21-0, 21-0 - și, odată masacrul încheiat, nu pot decât să mă plec umil în fața învingătorului și să-mi târăsc trupul epuizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Muzeul de Artè, o considerè că fècând parte din domeniile mateiene, Dacè îl întrebați, domnule plutonier major, cât impozit plètește la stat pentru tot acest imperiu, nu veți fi surprins sè aflați cè se face vinovat și de evaziune fiscalè contra statului! Așa-i cè nimic nu vè mai mirè în cazul acestui individ extrem de periculos! Telefoanele din secție, îmi rèspunde el, sunt permise numai cètre membrii familiei! Deci nu pot s-o sun pe Corina? Dacè nu e membru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
rebel. E bine să fii rebel. Faci o figură ca a lui Iisus, după care se dau în vânt fetele și chiuie de entuziasm. La noi acasă, nimeni n-avea nevoie să fie rebel, adică răzvrătit contra altora. Cu toții eram contra dușmanului de clasă și asta era suficient. Acum arătam și eu bine și am ieșit în stradă. Signora Maria ne dăduse ceva ca să ne poarte noroc. O poză cu Madonna, în format de buzunar. Tata avea în batistă niște frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fi putut descoperi denumirea franțuzească ori italiană a cine știe cărui fel de mâncare. Și, în fond, nu asta era părerea lui despre tinerețe? Că trebuie să fii mereu deschis, la curent cu orice trăsnaie care mai apărea pe piață? Nu se contrase el cu gruparea aceea ciufută de poeți juni, cei pe care-i numise într-un cenaclu „lupuleții tineri”? Lupi cu colți de lapte și cu burta ștergând pământul, mușcând mereu în gol din cauza osânzei din sânge. Ce însemna să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
geam. Ăia de-abia ce renovaseră, vai de drujba lor! Obiceiu' lui prost: și-a scos tulumba la lume! A ieșit o paranghelie, acolo... S-a și tăiat! pârăște Buletin, vizibil mulțumit. S-a tăiat la tulumbă? Fugi de-aici! contrează Fratele. Iulică, tată, micii tăi au norma depășită la colesterol... și la bicarbonat, remarcă sagace Poetul, după o a patra bucățică. (Rememorând, cu delectare de bon-viveur, atenționarea suplimentară, de pe firma crâșmei lui Fănică: "Interzis câinilor și onaniștilor!"). Sunt indicii că
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pentru partidele lor și dacă vom împărți postere electorale pe stradă. - Stănică, dar nu e prea mult? - Ce, vreți să vă boșorogiți de tot, stând acasă? Nu simțiți că-n chestia aceasta e și ceva aventură? Nimeni nu-l mai contrează. Chiar ne bucurăm, mai ales că începutul este bun și vom aduna ceva bănișori în buzunarele noastre de pensionari. Și uite așa, într-o campanie electorală, am trecut pe la patru partide ce și-au disputat întâietatea în câștigarea „ciolanului” la
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
că-n sat n-a mai rămas o găină care să cadă cloșcă. Ori le clocești tu?... - Pe tine să nu te intereseze cloșca, adu-mi ouăle și-om mai vedea!... Badea Geluțu n-a mai avut cum s-o contreze pe nevastă-sa, știind-o cum e când îi intră ceva în cap și a pornit să bată drumurile satelor pe unde aviara nu fusese prezentă și după câteva zile de umblătură, de întrebări și căutări s-a întors acasă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Și îi vei simți căldura trupului, îi vei auzi bătăile inimii și te va dogori jarul buzelor ei” - m-a luat în primire gândul de veghe. “Da’ de când îți dă ție târcoale romantismul?... Ție, un... un Neica Nimeni” - l-am contrat eu. “Iaca că am călcat și eu într-o urmă de poet. Adevărul e că ai scăpat de tortura dorului nebun de Zâna”. “De fapt, mai tare s-a aprins, nepriceputule”. “Uite că m-a luat gura pe dinainte, fiindcă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
lăsându ne alintați cu divinele înghețate ale doamnei Lisette Daniel (plus Max motanul tronând în centrul mesei), văduva lui Brunea-Fox, ori mângâindu-l pe Red, princiarul motan al Danei Dumitriu, în același bloc de pe Dionisie Lupu în care m-am contrat pe teme eliadești cu Ov. S. Crohmălniceanu. În blocul scriitorilor de pe Apolodor, bine reprezentat aici, am călcat cândva, cu spaimă muzeală, în sufrageria lui Eugen Simion, altă dată, fără să vreau, în holul Mariei Luiza Cristescu, dar și cu niscai
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
două, trei minute atâtea distincții elementar obligatorii!? Ceea ce a înțeles redactorul Știrilor ProTV avea să înțeleagă ceva mai greu ziarista de la Evenimentul zilei. I-am explicat că nu sunt nicidecum în măsură să vorbesc despre Adrian Păunescu după ce ne-am contrat, public și privat, în varii rânduri și după noianul de urâciuni cu care m-am sufocat ani de-a rândul din pricina familiarității conjuncturale pe care am avut-o, la un moment dat, cu revista Flacăra. Cum să uit, între altele
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fiecare an, tot la Nautilus, pe Lucian Hanu (al cărui fiu, cândva licean, a câștigat acum bursă de maste rat în Anglia) și mi s-au oferit (întru penitență?) cărțile lui Artur Silvestri... Față de toate astea, faptul că m-am contrat, potrivit obiceiului, cu înțepăturile revendicative ale lui Radu Aldulescu, că Antoaneta Tănăsescu, după ce mi-a dat, în timp, atâtea dovezi de prietenie, mi-a taxat rece peste umăr indiferența la corespondența lui Lewis Carroll, ori că Nicolae Breban m-a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
însumi, progresul este vădit. Ce mai, e necesară. ― Cred că aici trebuie să ne despărțim ― zise Teresa Clark. Cei din "C" sunt jos, la al doilea subsol și cei din "G" chiar deasupra. Ne vedem deseară pe peluză. Ai ceva contra? ― Absolut nimic. Gosseyn o așteptă să înceapă să coboare pe scara ce ducea la al doilea subsol. Apoi o urmări. O întrevăzu când ajunse la ultima treaptă. Se îndrepta spre o ieșire situată la capătul unui coridor îndepărtat. Parcursese jumătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
în toată povestea asta? și realiză că nu înțelegea rostul prezenței ei acolo. Patricia Hardie îi spusese o grămadă de lucruri, dar n-avusese vreodată impresia că ea ar juca vreun rol important în această dramă a luptei non-A contra Universului. Ea îl privi în momentul în care el decisese să vorbească, suspină și-i spuse: ― N-am ce să-ți spun. Cu cât știi mai multe, cu atât ești mai periculos pentru noi toți. Și nici n-avem timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
însumi, progresul este vădit. Ce mai, e necesară. ― Cred că aici trebuie să ne despărțim ― zise Teresa Clark. Cei din "C" sunt jos, la al doilea subsol și cei din "G" chiar deasupra. Ne vedem deseară pe peluză. Ai ceva contra? ― Absolut nimic. Gosseyn o așteptă să înceapă să coboare pe scara ce ducea la al doilea subsol. Apoi o urmări. O întrevăzu când ajunse la ultima treaptă. Se îndrepta spre o ieșire situată la capătul unui coridor îndepărtat. Parcursese jumătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în toată povestea asta? și realiză că nu înțelegea rostul prezenței ei acolo. Patricia Hardie îi spusese o grămadă de lucruri, dar n-avusese vreodată impresia că ea ar juca vreun rol important în această dramă a luptei non-A contra Universului. Ea îl privi în momentul în care el decisese să vorbească, suspină și-i spuse: ― N-am ce să-ți spun. Cu cât știi mai multe, cu atât ești mai periculos pentru noi toți. Și nici n-avem timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
spre public și rosti cu glas tare: - Domnilor, vă rog să vă pronunțați asupra planului domnului Grosvenor. Cei care sunt în favoarea lui, să ridice mâna! Spre marea dezamăgire a nexialistului, doar vreo cincizeci de mâini, se ridicară. - Cei care sunt contra, să ridice mâna, zise Morton. De data aceasta se ridicară doar vreo douăsprezece mâini. Morton arătă cu degetul spre un om din primul rând de scaune: - Dumneata n-ai ridicat mâna nici într-un caz, nici în celălalt. De ce? - Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]