477 matches
-
vrei, iar în al doilea, pentru că citește Tărâmul pustiu al lui T.S. Eliot sau pe Dante în original, sau pe Kafka și Kierkegaard, sau studiază provensala. Adoră muzica, și când Filarmonica din New York cântă Hindemith îți poate spune care dintre cei șase contrabași a intrat cu o fracțiune de secundă prea târziu. După câte am auzit, și Toscanini e în stare de așa ceva. Asta înseamnă că sunt cel puțin doi din specia asta. Dincolo de ironia tonului, dincolo de parodia „romanului de gen” și dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pudoarea publică. B. continuă să scrie: două volume de poezie, Brom și Recviem, i se tipăresc în 1939 și 1945. Romanele anunțate în 1945, Șarpele cu ochelari și Parada elefanților, nu au mai apărut; manuscrisul culegerii de poeme Concert la contrabas s-a pierdut. Excentric, teribilist, cu ocupații care îl îndepărtau de literatură (avea un magazin de perdele și umbrele; în 1945, inginerul B., de la Oficiul de studii al Ministerului Economiei Naționale, era numit secretar general al Comisariatului pentru comerț exterior
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
fie oarecum falsificate. Nu-mi dam seama cum toate aces-tea puteau exista în mine deodată, dar împletitura lor era așa de strânsă, că păreau suprapuse. Întocmai ca la o orchestră unde viorile trebuiesc să fie acompaniate de fagoți și de contrabași. Izbutisem. A venit nebună la mine, plângând în hohote, caldă, mîngîindu-mă, îmbărbătîndu-mă, fără nici o jenă față de Vana. De altfel, Vana părăsi discret și tragic camera. - Nu fi supărat, căci stau cu tine! Mă auzi tu? Stau cu tine! Orices-ar întîmpla
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
II.5.1. Coarde sonore. Prin coardă înțelegem un fir perfect flexibil (care nu opune nici o rezistență deformărilor perpendiculare pe lungimea sa) fixat la ambele capete. Corzile vibrante se întâlnesc foarte adesea mai ales la instrumentele muzicale: vioară, violă, violoncel, contrabas, pian ș.a. Ele se confecționează de obicei, din metal sau din intestine de oaie, uscate și răsucite. Corzile vibrante sunt puse în stare de vibrație prin mai multe procedee: frecare cu ajutorul unui arcuș (la vioară, violă, violoncel, contrabas ș.a.), ciupire
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
violă, violoncel, contrabas, pian ș.a. Ele se confecționează de obicei, din metal sau din intestine de oaie, uscate și răsucite. Corzile vibrante sunt puse în stare de vibrație prin mai multe procedee: frecare cu ajutorul unui arcuș (la vioară, violă, violoncel, contrabas ș.a.), ciupire (la mandolină, cobză, harfă, chitară ș.a.), lovire sau percuție (la țambal, pian). În corzile puse în vibrație prin frecare ian naștere unde transversale și numai acestea sunt folosite în muzică. Am făcut această precizare pentru că într-o coardă
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
emis și invers, iar o scădere a tensiunii corzii face să scadă frecvența și deci înălțimea sunetului emis de coarda vibrantă. Dar frecvența, este invers proporțională cu lungimea corzii. Un exemplu în acest sens ni-l oferă pianul, violoncelul sau contrabasul. La violoncel sau contrabas corzile sunt mult mai lungi decât la vioară, iar corzile ale viorii. Pentru a se obține variația înălțimii sunetului emis de instrumentele cu corzi, muzicantul apasă cu degetele corzile pe tastiera acestora (vioară, mandolină, chitară, balalaică
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
o scădere a tensiunii corzii face să scadă frecvența și deci înălțimea sunetului emis de coarda vibrantă. Dar frecvența, este invers proporțională cu lungimea corzii. Un exemplu în acest sens ni-l oferă pianul, violoncelul sau contrabasul. La violoncel sau contrabas corzile sunt mult mai lungi decât la vioară, iar corzile ale viorii. Pentru a se obține variația înălțimii sunetului emis de instrumentele cu corzi, muzicantul apasă cu degetele corzile pe tastiera acestora (vioară, mandolină, chitară, balalaică, violoncel etc.) variind astfel
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
șleampătă apucă bancnota și dispăru dincolo de fișete. Câteva secunde mai târziu Danny o văzu afară, pe trotuar, discutând cu cei care beau, apoi cu cei care serveau cafea și gogoși. Se fixă asupra unui negru înalt, cu o cutie de contrabas, îl luă de mână și îl târî înăuntru. Danny simți mirosul de sudoare stătută, frunze veștede și apă de gură ce venea dinspre individ, de parcă pardesiul care îi ajungea până la genunchi constituia adresa lui permanentă. Femeia zise: — El e Chester
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
continuare ritmul. Ritmul lansat de formație era unul complex: tobele lansau ritmul melodiei, care era preluată de saxofon, iar saxofonul se lansa într-un șir de variațiuni, revenind mereu la acorduri tot mai simple, apoi la tema de bază, în timp ce contrabasul și trompeta se avântau în triluri din ce în ce mai complicate. Trecerile muzicale aveau un efect hipnotic asupra ascultătorilor. Jumătate din sunete erau urâte și stranii, ceea ce-l făcu pe Danny să-și dorească revenirea temelor simple și frumoase. Asculta, uitând de paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe fundul căreia hâltâcăia un rest de băutură; altuia Îi lipsea o jumătate dintr-un corn; unul Își Încurcase năprasnica bărbăție În niște rămășite de strune de țambal; dinții lungi, galbeni și ascuțiți ai altuia rămăseseră Înfipți În lemnul unui contrabas cu burta plină de găuri; dracii erau negri și jegoși, puțeau a pucioasă și a vărsătură. Cel mai urât dintre ei zăcea prăvălit În codirlă, cu picioarele atârnând și bălăbănindu-se În gol. Era prăfuit tot, blana de pe piept și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o preferă În acest moment este cea oferită de o lojă aflată mai sus de nivelul scenei, În fața, deși un pic lateral, instrumentelor de coarde grave, violelor, care reprezintă contraalto pentru familia viorilor, a violoncelelor, care corespund basului, și a contrabașilor, care sunt cei cu voce groasă. Stă așezată acolo, pe un scaun Îngust tapisat cu catifea stacojie, și Îl privește fix pe primul violoncelist, acela pe care l-a văzut dormind și care poartă pijama În dungi, acela care are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
al stărilor lui sufletești. în ce privește originile acelui Oyral în obsesia doctorului Rim, ele erau mai depărtate. Pe timpuri, Rim obișnuia să facă muzică de cameră o dată pe săptămână la familia Schmidt. Era un quartet valoros, unde domnul Schmidt, farmacist, ținea contrabasul, profesorul Rim vioara sau flautul, domnul Tuchte de la Kunstverein din Viena - acum patronul unei lăptarii model - profesa violoncelul, și doamna Schmidt pianul. Adunare virtuoasă și virtuoză! Colț de lume tihnit și nebănuit în zgomotul orașului. într-una din acele zile
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
punea o placă, Angelo, trăgându-și nasul cu un aer puțin zăpăcit, se așeză pe scaunul de bucătărie în fața doamnei Reilly și a domnului Robichaux. — Nu-i așa că-i frumos? strigă veselă doamna Reilly, peste zdrăngăniturile asurzitoare de pian și contrabas. Santa, scumpo, vrei să pui puțin mai încet? Volumul ritmului trepidant coborî ușor. — Foarte bine, țipă Santa spre musafirii ei. Toată lumea să se-mprietenească până mă duc eu s-aduc farfurii pentru salata asta bună de cartofi. Hei, dați-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Cenacliști, la Poeți? Genel ședea impasibil, blestemîndu-se să nu folosise prilejul de-a se afla deja între gargarîcurile și mîncarîcul saloanelor Mărului de Aur. Unde, de la o anumită oră, ospătarii, loviți de băutură, aduceau tuslamamele, defilând în genunchi. Lăutarii, cu contrabasuri și țambaluri, mai crăpate ca sicriele, pârțâiau din buze la cuvintele mai deocheate ale șlagărelor, unele maimuțărite direct în engleză. Zburdau, pe acolo, vrafuri de chelnerițe gâdilicioase și moi ca franzelele, de nechezau și-i mardeau, de oha, cu frunțile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cârciumar, să-i guste vinul, și nu se opreau decât la poarta lui nenea Tache Sachelarie, lumânărarul, în coada Filantropiei, unde-i așteptau niște cozonaci moldovenești, galbeni ca berea, și țuică fiartă, să-i trezească din adormiri. Abia târa Anghel contrabasul, vechi și negru, mare cât un hambar, scrijelit de atâtea drumuri, în pântecele căruia dormeau cântece nemaipomenite. Mitică Ciolan, starostele, nu-l mai slăbea cu gura dacă zăboviseră mai mult în vreun loc: - Mișcă-te, mă, mai repede, că trece
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
știa a lui, care nu-i dădea carnea pe daiboj, trebuia s-o încînte, s-o momească-n daruri. Anghel, vese-lvesel, că băuse mai mult la înghesuială, când să plece, să-i ție pe drum, bătea cu palma în cutia contrabasului, nepăsător la frigul ascuțit. Nenea Mitică Ciolan, apucat de bătrânețe, moțăia cu capul în piept, dărunat de osteneală. Numai Dumitru ridica pleoapa lui vânătă și îl grăbea pe ăl de mâna sania: - Dă-i bice, că ne-apucă viscolul... Către
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se întețise. Ace ascuțite de gheață le răneau ochii. În curând începu o ninsoare deasă și lipicioasă. Zăpada acoperi totul în câteva clipe. Dumitru începu să strige la ceilalți: - Mai repede, mai repede, mă! 336 Anghel rămase în urmă, tîrîndu-și contrabasul. Pierduse pasul și nu mai vedea urmele celor din față, pe care valurile de ninsoare le acopereau numaidecât. Întunericul creștea. - Stați, mai încet, strigă după ei, nu mă lăsați aici! Îi tremura bărbia de frig și pe obrazul neras i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Erau cât niște viței, cu capetele mari și coame înspicate de gheață, dârji în așteptarea lor nedumerită. Câte unul mai flămând se ridica și se repezea spre lăutari, și când ajungea aproape de ei, o lua speriat înapoi. Sunetul gros al contrabasului îl făcea să urle înfuriat și neputincios. Mitică Ciolan îi numărase în gând fără să vrea. Erau nouă. Priveau neclintiți grupul de oameni și din gurile sălbatice li se scurgeau balele. Stătuse și vântul. Un ger năpraznic îngheța totul. Bătrânul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cântă, strigă la el Anghel. - Cântă, Anghele, că n-o să mai văd lumea asta... Anghel se ținea mai bine. In sânge îi mai alerga rachiul băut înainte de plecare. Nici mâinile nu-i înghețaseră și trăgea vârtos pe coardele groase ale contrabasului. - Las' că scăpăm, vă spun eu, uite ziulica, pupa-o-aș! Trebuie să treacă cineva pe aici, nu se poate! Da-n gândul lui înțelesese că, dacă n-or să iasă din locul acela în care se încurcaseră ca într-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Anghel. Dați-vă aproape și cântați mai departe. Nu se poate să nu scăpăm de aici... - Să nu ostenești! îi striga starostele din zăpadă, înghețat. Lupii se întoarseră, încercară de câteva ori să se apropie de cei căzuți, dar cântecul contrabasului îi speria. 341 Anghel albise și el, și în jurul gurii făcuse o spumă care îngheța, învîrtea înverșunat arcușul, aplecat peste instrument, nemaiștiind nimic... Dumitru privea coaja verzuie a zăpezii și umbrele nemișcate din jur. Mitică Ciolan zăcea cu ochii înțepeniți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bătut vreo doi pentru Tinca la un joc. De mine nu s- atingeau... Unul era Dumitru! M-auzi, nene Mitică? Dar nu se uita la el, știind că nu are cine să-i răspundă. Alături, Anghel tot mai cânta la contrabas. Țambalagiul își aduse aminte și de el: - Nu te lăsa, Anghele, cântă, Anghele, zi-i Nuneasca, ia zi-i, mă, Nuneasca saaPerinita, să mai joc ca atunci... Uite așa era, nene Mitică, o vreme ca asta, criglă... Înfloriseră pomii, und
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu săream între ele, se omorau. Stați la un loc, ocările dracului!" strigam la ele, dar ce, mai m-ascultau? Praf mi-au făcut costumul de ginere. Ce vremuri, ce vremuri, nene Mitică, m-asculți? Împrejur nu se auzea decât contrabasul lui Anghel, horcăind ca un muribund, și clinchetul crengilor înghețate, pe care abia le mișca vântul. Ziua aluneca deasupra câmpiei, pe neștiute, scurgmdu-și orele 342 Încete. Aci se încenușa, aci cerul se albăstrea, și totul înflorea în lumina abia ghicită
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
muzicale, purtînd pe umerii lor, În loc de buzdugane și suliți, flaute, viori și piculine, violoncele, cornuri și trîmbițe, și de atunci, din viorile prefăcute În rădăcini, au crescut paltini Înfiorați, din flaute au crescut fagii, din piculine mesteacănii, din violoncele și contrabasuri stejarii și jugaștrii gravi, din cornuri și trîmbițe sonorii cedri, din harpe teii melancolici, din țitere subțiraticii plopi. Prin coroanele lor bogate vei deosebi Încă fiorul de alămuri și de coarde. Imnuri religioase, fanfare sărbătorești, chiote lungi de podgorie. De la
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
că asemenea succese nu se capătă într-o școală în care nu sunt reprezentate nici instrumentele neapărat trebuitoare unui orchestru. Ministeriul actual a înființat deci toate catedrele câte mai lipseau, încît de-acum înainte vor fi clase de violină, violoncel, contrabas, clarinet, hoboe, corn, trombă și trombon, pe lângă cel de armonie, canto, principii de solfegiu și declamație. Acuma cel puțin publicul va fi în drept să aștepte rezultate mai mari, iar opiniile opuse asupra școlii vor avea după câțiva ani probe
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
subacvatic, un izvor termal sau un gheizer supradimensionat, despre care nu știa încă nimic. Pe suprafața lucie a imensului lac, plutind în derivă, sclipea în soare o cutie de lemn. După toate aparențele, era o cutie de rezonanță a unui contrabas sau violoncel. Aceasta, se îndrepta direct spre jetul amenințător care ar fi înghițit-o cu tot ce era în ea într-o fracțiune de secundă. În jur nici țipenie. Era singur, într-un smârc dens, murdar și lipicios care nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]