284 matches
-
ale luminozității, datorate activității magnetice. Câmpul magnetic al acestei stele este creat de către convecția de pe cuprinsul corpului stelar, iar activitatea rezultantă generează un total de Raze X similar cu cel al Soarelui. Amestecul constant de combustibili din centrul stelei, prin intermediul convecției, și producția relativ scăzută de energie a stelei sugerează că Proxima Centauri va mai fi o stea de secvență-principală pentru următorii patru trilioane de ani, adică de vreo 300 de ori vârsta actuală a Universului. Căutările pentru eventuale alte corpuri
Proxima Centauri () [Corola-website/Science/307559_a_308888]
-
g/cm), în timp ce Soarele are 1.409 kg/m (1,409 g/cm). Din cauza masei foarte mici, interiorul stelei este complet convectiv, determinând transmiterea energiei spre exterior prin mișcarea fizică a plasmei, mai degrabă decât prin procedeul radiativ. Din cauza acestei convecții, cenușa de heliu rămasă prin fuziunea termonucleară a hidrogenului nu se acumulează în miezul stelei, ci este recirculată. Spre deosebire de Soare, care are să ardă doar aproximativ 10% din totalul de hidrogen înainte să treacă de faza principală, Proxima Centauri își va
Proxima Centauri () [Corola-website/Science/307559_a_308888]
-
în miezul stelei, ci este recirculată. Spre deosebire de Soare, care are să ardă doar aproximativ 10% din totalul de hidrogen înainte să treacă de faza principală, Proxima Centauri își va consuma aproape tot combustibilul înainte ca fuziunea hidrogenului să ajungă la sfârșit. Convecția este asociată cu generarea și persistența câmpului magnetic stelar. Energia magnetică din acest câmp este eliberată la suprafață prin intermediul erupțiilor stelare care cresc brusc toată luminozitatea stelei. Aceste erupții pot crește la dimensiuni de mărimea stelei însăși iar temperaturile pot
Proxima Centauri () [Corola-website/Science/307559_a_308888]
-
de 500 km/s sau chiar mai mare. Se crede că aceasta s-ar datora unei asimetrii a expliziei, dar mecanismul prin care acest impuls este transferat obiectului compact rămâne un mister. Printre explicațiile posibile aduse acestui fenomen se numără convecția din steaua în colaps și producerea de jeturi în timpul formării stelei neutronice. Una dintre explicațiile asimetriei exploziei este convecția pe scară largă deasupra centrului. Convecția poate crea variații în distribuția locală a elementelor, ceea ce are ca rezultat o fuziune nucleară
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
dar mecanismul prin care acest impuls este transferat obiectului compact rămâne un mister. Printre explicațiile posibile aduse acestui fenomen se numără convecția din steaua în colaps și producerea de jeturi în timpul formării stelei neutronice. Una dintre explicațiile asimetriei exploziei este convecția pe scară largă deasupra centrului. Convecția poate crea variații în distribuția locală a elementelor, ceea ce are ca rezultat o fuziune nucleară neregulată în timpul colapsului și a exploziei ce-i urmează. O altă explicație posibilă o constituie acreția de gaz înspre
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
este transferat obiectului compact rămâne un mister. Printre explicațiile posibile aduse acestui fenomen se numără convecția din steaua în colaps și producerea de jeturi în timpul formării stelei neutronice. Una dintre explicațiile asimetriei exploziei este convecția pe scară largă deasupra centrului. Convecția poate crea variații în distribuția locală a elementelor, ceea ce are ca rezultat o fuziune nucleară neregulată în timpul colapsului și a exploziei ce-i urmează. O altă explicație posibilă o constituie acreția de gaz înspre steaua neutronică centrală ce poate crea
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
în care stratul de nori se extinde rapid acoperind cca. 8% din discul Titanului. O ipoteză afirmă că norii din regiunea polară de sud se formează atunci când nivelurile sporite ale luminii soarelui din timpul verii îi ridică în atmosferă, rezultând convecție. Această explicație este complicată de faptul că formarea norilor a fost observată nu numai după solstițiul de vară, dar, de asemenea, și în mijlocul primăverii. Umiditatea de metan a crescut la Polul Sud, contribuind eventual la creșterea rapidă a mărimii norului
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
se produce o încălzire pe straturi de temperatură. În cazul că bate vântul, nu se mai produce încălzirea pe straturi, ci o încălzire omogenă. Spre seară, prin reducerea radiației solare, și noaptea, datorită răcirii atmosferei, în epilimnion apar curenți de convecție, care omogenizează întregul epilimnion, uneori antrenând și straturile superioare ale metalimnionului. Primăvara, puterea razelor soarelui de a forma straturi crește, astfel că la miezul zilei depășește puterea de omogenizare a straturilor de către vânt. În aceată fază, epilimnionul scade ca grosime
Epilimnion () [Corola-website/Science/304242_a_305571]
-
două), eventual fiind prevăzute cu un mic ventilator pentru disiparea mai rapidă a căldurii. Alte soluții de răcire sunt mai complexe și mai scumpe, printre acestea numărându-se: răcirea cu apă sau alte lichide, dispozitive termoelectrice (care utilizează efectul Peltier), convecție forțată, prin schimbare de fază sau utilizarea de azot lichid (care fierbe la -196 ° C), heliu lichid (-269 °C) sau „gheață uscată” (dioxid de carbon în formă solidă). Aceste ultime soluții sunt foarte costisitoare și pot fi folosite numai pe
Overclocking () [Corola-website/Science/298005_a_299334]
-
1866 publică manualul fundamental "Die Festigkeitslehre mit besonderer Berücksichtigung auf die Bedürfnisse des Maschinenbaus" (Rezistența materialelor cu accent special pe nevoile construcției de mașini). A elaborat o serie de formule privind curgerea aburului, dar n-a avut contribuții semnificative privind convecția liberă. Criteriul Grashof, un important parametru adimensional în analiza convecției libere a fost numit astfel în cinstea lui. După moartea sa, survenită în 1893, VDI îi onorează memoria instituind "Grashof-Denkmünze" (Medalia comemorativă Grashof), ca cea mai înaltă distincție pentru merit
Franz Grashof () [Corola-website/Science/310895_a_312224]
-
die Bedürfnisse des Maschinenbaus" (Rezistența materialelor cu accent special pe nevoile construcției de mașini). A elaborat o serie de formule privind curgerea aburului, dar n-a avut contribuții semnificative privind convecția liberă. Criteriul Grashof, un important parametru adimensional în analiza convecției libere a fost numit astfel în cinstea lui. După moartea sa, survenită în 1893, VDI îi onorează memoria instituind "Grashof-Denkmünze" (Medalia comemorativă Grashof), ca cea mai înaltă distincție pentru merit în domeniul ingineriei. Medalia a fost conferită pentru prima oară
Franz Grashof () [Corola-website/Science/310895_a_312224]
-
întâlnită și în natură, spre exemplu, în timpul furtunii, în jurul paratrăsnetelor (focul Sfântului Elmo). Este caracterizat prin densități mari de curent (10 A/cm ). Forma arcuită a coloanei de plasmă este datorată încălzirii gazului din coloană și apariției unei mișcări de convecție a acestuia. Continuitatea curentului electric la suprafața catodului este asigurată prin emisia termoelectronică. Arcul electric este folosit ca sursă de lumină, atunci când este produs într-o incintă (tub de cuarț) sau în instalațiile de sudură a metalelor. Plasma are numeroase
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
agentul termic și care este în interiorul unui alt tub, de astă dată de sticlă de borosilicat rezistent la acțiuni mecanice și chimice fiind acoperit de un strat antireflectorizant. Între cele două tuburi este creat vid pentru a reduce pierderile prin convecție. Energia radiației solare este transformată în energie calorică și cedată agentului termic. Oglinzile parabolice sunt așezate de regulă în rânduri una după alta pe direcția N-S. Având un singur grad de libertate, rotația în jurul axei focale. Încă din anul
Centrală solară () [Corola-website/Science/308979_a_310308]
-
acesta se încălzește până la o temperatură de 85-90°C. Între stratul de la suprafață și cel din adânc există un strat de gradient cu concentrație variabilă ce nu permite ridicarea apei încălzite cu concentrație salină mai mare, rezultă că nu există convecție, ca urmare căldura rămâne înmagazinată în stratul de jos. Căldura înmagazinată poate fi utilizată printre altele pentru acționarea unei turbine cuplate cu un generator de energie electrică. Deoarece temperaturile atinse sunt totuși destul de mici, este nevoie de utilizarea unui agent
Centrală solară () [Corola-website/Science/308979_a_310308]
-
nu este diferit de emisia de lumină vizibilă de obiectele incandescente și ultraviolete de obiecte mai fierbinți. Căldură este energia în tranzit care se scurge datorită diferențelor de temperatură. Diferit de căldură transmisă de conducția termică sau transmiterea căldurii prin convecție, radiația termică se poate propagă în vid. Radiația termică este caracterizată printr-un spectru particular cu multe lungimi de unda care sunt asociate emisiei dintr-un obiect, ca urmare a vibrațiilor sale moleculelare la o temperatură dată. Radiația termică poate
Infraroșu () [Corola-website/Science/310798_a_312127]
-
care se află montate celelalte elemente. Printr-un geam de sticlă, razele solare cad pe o suprafață care absoarbe aproape întregul domeniu spectral al acestora. Energia calorică rezultată nu se pierde, colectorul fiind izolat termic în toate părțile. Căldura de convecție spre exterior este limitată de unul sau mai multe geamuri. La colectoarele cu vacuum, aceasta este aproape în întregime eliminată. Căldura de radiație, datorată temperaturii proprii, este de asemenea împiedicată de geamul de sticlă care este opac pentru lungimile de
Colector solar () [Corola-website/Science/308793_a_310122]
-
de sticlă concentrice intre care este vid. Tubul din interior este înconjurat de o suprafață absorbantă de care este atașat un tub de cupru prin care circulă un agent termic. Vidul dintre tuburi reduce la minimum pierderile de căldură prin convecție și conducție, permițând obținerea de performanțe superioare (randament și temperaturi mai mari). Datorită temperaturilor mai mari instalația de încălzire poate necesita elemente speciale pentru eliminarea pericolului supraîncălzirii. Astfel de colectoare sunt mai eficiente în zonele cu temperatură moderată, utilizarea lor
Colector solar () [Corola-website/Science/308793_a_310122]
-
aproape continuă, putând avea un termen de amortizare mai redus, se construiesc rezervoare de stocare a căldurii industriale dimensionate corespunzător consumului. În rezervoarele obișnuite, circuitul primar al colectorului încălzește doar jumătatea de jos a acestuia, apa caldă ridicându-se datorită convecției și temperatura ajungând până la valoarea admisă de 95 °C. Cele de mai sus au o greutate considerabilă în analiza economicității utilizării colectoarelor solare unde întrebarea de bază se referă la recuperarea investiției. Tendința este de a utiliza capacitatea colectoarelor la
Colector solar () [Corola-website/Science/308793_a_310122]
-
în perioada 2001-2006. Regimul precipitațiilor se caracterizează printr-o repartiție neuniformă atât temporar cât și spațial fiind dependente de frecvența diferitelor mase de aer și de specificul local al circulației acestora (descendențe brusce însoțite de disiparea norilor sau ascendenței favorabile convecției). Cantitatea medie anuală a precipitațiilor în dealurile subcarpatice are valori cuprinse între 600-800 mm, astfel media multianuală înregistrată la stația Râmnicu Vâlcea a fost de 611,4 mm, la stația Olănești de 744,7 mm, iar la Călimănești 775 mm
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
negru (flacăra este de tip cinetic), ci provine din liniile spectrale de emisie ale sodiului (în special liniile "D"). Experiențele NASA începând cu anul 2000 au demonstrat rolul gravitației asupra flăcărilor. Forma flăcării în condiții de gravitație normală depinde de convecție, care transportă funinginea spre vârful flăcării, care devine astfel galben. În microgravitație convecția nu îndepărtează gazele de ardere, rezultând un front de flacără sferic. Culoarea tinde spre albastru, ceea ce demonstrează că arderea este mai bună. Una din posibilele explicații este
Flacără () [Corola-website/Science/314651_a_315980]
-
ale sodiului (în special liniile "D"). Experiențele NASA începând cu anul 2000 au demonstrat rolul gravitației asupra flăcărilor. Forma flăcării în condiții de gravitație normală depinde de convecție, care transportă funinginea spre vârful flăcării, care devine astfel galben. În microgravitație convecția nu îndepărtează gazele de ardere, rezultând un front de flacără sferic. Culoarea tinde spre albastru, ceea ce demonstrează că arderea este mai bună. Una din posibilele explicații este că temperatura flăcării este mai uniformă, nu se formează funingine, iar arderea este
Flacără () [Corola-website/Science/314651_a_315980]
-
și alte cantitați de interes, precum presiunea sau forța de rezistența. Dificultăți pot apărea atunci când problema devine puțin mai complicată. O răsucire aparent modestă a fluxului paralel de mai sus creează un "flux radial" între plăci paralele. Acest lucru implică convecție și neliniaritate. Câmpul de viteze poate fi reprezentat de o funcție f(z), care trebuie să îndeplinească condițiile: R fiind numărul lui Reynolds. Termenul neliniar al ecuației face ca problema să fie foarte greu de rezolvat analitic, soluția implicând integrale
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
sistemele analogice sau/și digitale calibrate cu instrumentele absolute sunt elaborate prin metode convenite de protocoale internaționale. Se urmărește prin aceasta punerea în evidență și separarea fenomenelor complexe care caracterizează câmpul geomagnetic cu cauze în interiorul adânc al Pământului (curenții de convecție din nucleul extern) precum și câmpul cu cauze externe, extins la mare distanță în spațiul extraterestru (curenți ionosferici, centurile de radiație, structura magnetosferei). Câmpul extern se manifestă printr-un spectru de variații larg și se datorează fluxului radiațiilor solare electromagnetice și
Observatorul Geomagnetic Național Surlari „Liviu Constantinescu” () [Corola-website/Science/318324_a_319653]
-
și chiar ciocniri între continente. Producerea energiei de către Soare se bazează pe fuziunea termonucleară a hidrogenului și transformarea lui în heliu. Acest lucru are loc în nucleul stelei utilizând reacția în lanț proton-proton. Deoarece în nucleul solar nu există nici o convecție, rezultatele procesului de fuziune sunt acumulările de heliu. Temperatura în centrul Soarelui este prea mică pentru fuziunea nucleară a atomilor de heliu prin procesul triplu-alfa, astfel încât acești atomi nu contribuie la producerea de energie netă de care este nevoie pentru
Viitorul Pământului () [Corola-website/Science/319718_a_321047]
-
vânt de 117,7 km/h este clasificată ca fiind un uragan, iar valurile pot ajunge la 16 m înălțime. Clasificarea furtunilor se face în următoarele trei categorii: În aceste definiții, termenul "celulă" se referă la un sistem simplu de convecție (transportul vertical a maselor de aer calde și umede), care este alcătuit din curenți de aer ascendenți și curenți compensatori descendenți. În natură, formele tipice ale celulei sunt norii cumulus și norul cumulonimbus. O formă specială de furtună este ciclonul
Furtună () [Corola-website/Science/319014_a_320343]