10,875 matches
-
în coada șirului. Atingerile, aparent întîmplătoare, le curentează partea de jos a pîntecului, iar respirațiile li se unesc, grăbite. Dacă ceremonia se va prelungi acasă, la familia îndurerată, ai să îi întîlnești și acolo, răspunzînd buimaci întrebărilor sau, dimpotrivă, acaparînd conversația cu logoreea lor excitată. Au și învățat, între timp, să își transmită mesajele printr-o privire, printr- un clipit furișat de gene, pe care le cred neobservabile. Dar ele nu sunt niciodată, mai ales pentru colegii lor din Clădire. Radu
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
Ivănescu" (lui îi place adeseori să vorbească despre el însuși la persoana a treia și să-și reducă numele de botez la o inițială). "Sunt un nenorcit, toată lumea dă cu piciorul în mine" spunea și spune Mircea, în concluzia unei conversații sau, uneori, la despărțire, în loc de "la revedere", atunci cînd folosește cu un bun prieten și ca pe o favoare specială, persoana întîi. Astfel de fraze au, pe lîngă sensul lor propriu și figurat-ironic, statutul aluziv al unor citate, sună ca
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
nemăsurată. N: Cine sunt eu dacă încă nu sunt? stau într-o peșteră fără porți și ferestre amestecat cu mațele inelare eu nu știu nici ce e somnul și nici simetriile vieții eu umblu din ou în ou ca o conversație a morții cu moartea nu-mi pot așterne nici testamentul pe toate cicatricile fricii n-am încă mirosul cenușii și nici cel al cărții dintâi. Cui să te spun pedeapsă amară? T: Sunt un buștean plutind pe fluviul destinului am
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
al armatei egiptene și astfel, poporul etiopian să triumfe. Comandantul sosește, Își mărturisește sentimentele și cei doi decid să fugă În Etiopia, pentru a-și trăi visul de iubire. El divulgă planul bătăliei, moment În care Amonasro, care ascultase Întreaga conversație, Îl face pe Radames să revină asupra hotărârii luate. Egipteanul Își dă seama ca În numele iubirii, și-a trădat neamul și patria. Scena este surprinsă de Amneris și Ramfis, care ies din templu. Aida și Amonasro fug, În timp ce Radames este
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]
-
doar la a treia încercare cu Manon Lescaut (1893)<footnote Dorsi, Fabrizio /Rausa/Giuseppe - Storia dell’opera italiana, ed. Bruno Mandori, Pavia, 2000, p. 508 footnote>. G. Puccini se bazează mult pe cutezanțele marelui său înaintaș, Giuseppe Verdi. Stilul de conversație - un parlando nou, foarte departe de R. Wagner, dar departe mai ales prin sonoritatea și inflexiunile sonore cu totul diferite ale limbii italiene comparată cu limba germană, pe care Verdi îl „lucrează” și îl propune în Falstaff - va fi epicentrul
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
Ce faceți, fetelor? Când ați ajuns? întrebase Dri. - Păi am ajuns acum jumătate de oră. Am despachetat și am analizat puțin acest loc, răspunse Lynn, una dintre cele două fete deja cunoscute de băieți, în timp ce se uita la cum decurge conversația dintre Jacob și Steph. - Nu-mi prea place locul ăsta, interveni Phil. Pare cam trist, ce ziceți? - Ar trebui să plecăm, spuse în șoaptă Mary, cealaltă fată, către Lynn. În jur de juma de oră o să înceapă festivitatea de deschidere
ALECART, nr. 11 by Leonard Ostafi () [Corola-journal/Science/91729_a_92908]
-
Steph. - Nu-mi prea place locul ăsta, interveni Phil. Pare cam trist, ce ziceți? - Ar trebui să plecăm, spuse în șoaptă Mary, cealaltă fată, către Lynn. În jur de juma de oră o să înceapă festivitatea de deschidere. Fetele plecaseră, însă conversația băieților nu se terminase. Am putea spune că de abia începuse. Doar că, de data asta, se schimbase puțin subiectul. Nu se mai vorbea doar despre mate. Băieții începuseră să comenteze momentul anterior: - Hei, Jacob, îți cam place noua fată
ALECART, nr. 11 by Leonard Ostafi () [Corola-journal/Science/91729_a_92908]
-
reflectată și în decizia lui CEDO din 2006 în cazul Konrad v. Germany care a respins drepturile părinților de a-si educa copiii în conformitate cu valorile morale personale. De acum înainte familia, căsătoria, și „ai cui șunt copiii” devin instituții și conversații exclusiv statiste pe care statul le construiește după plac. Această perspectivă e cunoscută sub numele de „perspectiva constructivista” a familiei pentru că statul, nu natură și firea lucrurilor, o definește. Avalanșă împotriva relațiilor biologice de familie se identifică. Numărul intelectualilor, al
COPIII BODNARIU – AI CUI SUNT EI? [Corola-blog/BlogPost/93814_a_95106]
-
Ea a fost în această regiune în tot acest timp, unchiul ei dandu-mi adresa greșită. Darya trăia împreună cu 20 de rude ale soțului ei. Soțul ei împreună cu familia lui creșteau opiu, până ce americanii le-au confiscat fermele. Prima mea conversație cu Daria a fost foarte emoționantă, ca și cum aș fi cunoscut-o în toți acești ani cât a fost dispărută, nemai auzind ceva de ea de aproape 10 ani. Vorbea despre viața ei că mama cu un mix de umor și
AFGANISTAN – TARA UNDE FEMEILE SE VAND [Corola-blog/BlogPost/94008_a_95300]
-
îl susținem și noi, Comisia Europeană și România, pentru că Moldova îndeplinește cerințele de integritate teritorială, cerințe economice și juridice. Urmează să răspund invitației Republicii Moldova de a vizita Moldova anul acesta și doresc să-i mulțumesc președintelui Băsescu, de asemenea, pentru conversația deschisă pe care am purtat-o, pentru discuțiile provocatoare referitoare la provocările Europei de astăzi și să-i mulțumesc pentru cooperarea pe care am avut-o cu România. Președintele României, domnul Traian Băsescu: Domnule președinte, cu permisiunea dumneavoastră, voi folosi
Barroso: România trebuie să adere la Schengen cât mai rapid [Corola-blog/BlogPost/94034_a_95326]
-
furnizat lui Pinter o bună cunoaștere a scenei, o bună strategie dramatică. Poezia, pe de altă parte, l-a ajutat cu strategia verbală, cu concentrarea și ritmarea frazelor. Dramaturgul are un simț impecabil al dialogului, poate reda fără greș o conversație aparent banală, dar cu accente enigmatice de spaimă și amenințare. Disperarea pe care o transmit piesele lui Pinter vine din imposibilitatea de a comunica pe care o resimt violent atât personajele cât mai ales spectatorul/cititorul. Unii critici numesc piesele
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
Odată cu Pinter se naște îpinterescul', care nu e doar o altă manieră ci și o altă literatură. Pinter (în tradiția lui Mark Twain și Ernest Hemingway, de acesta din urmă fiind și foarte atașat literar) e un mare maestru al conversației - concentrate la sânge în cele mai banale idiosincrazii - dar e un și mai mare maestru al tăcerii. Pauzele, punctele de suspensie sunt marea, salvatoarea lui ambiguitate. Important este ceea ce spune chiar autorul încă din 1966: îEu știu absolut tot ceea ce
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
în anii '50 în Londra de nord, era clar că Pinter are un fler impresionant de meșteșugar dramatic. Noutatea din lada lui cu șmecherii teatrale - pe atunci noi și inovatoare, iar acum ades satirizate - era descoperirea că cea mai banală conversație poate deveni intensă și plină de un "sens" aparent dacă introducem pauze arbitrare printre rândurile dialogului. Această cascadorie a deschis un vid pe care criticii au dat năvală să-l umple cu propriile lor speculații despre profunzime nerostită și "amenințare
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
furnizat lui Pinter o bună cunoaștere a scenei, o bună strategie dramatică. Poezia, pe de altă parte, l-a ajutat cu strategia verbală, cu concentrarea și ritmarea frazelor. Dramaturgul are un simț impecabil al dialogului, poate reda fără greș o conversație aparent banală, dar cu accente enigmatice de spaimă și amenințare. Disperarea pe care o transmit piesele lui Pinter vine din imposibilitatea de a comunica pe care o resimt violent atât personajele cât mai ales spectatorul/cititorul. Unii critici numesc piesele
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
Odată cu Pinter se naște îpinterescul', care nu e doar o altă manieră ci și o altă literatură. Pinter (în tradiția lui Mark Twain și Ernest Hemingway, de acesta din urmă fiind și foarte atașat literar) e un mare maestru al conversației - concentrate la sânge în cele mai banale idiosincrazii - dar e un și mai mare maestru al tăcerii. Pauzele, punctele de suspensie sunt marea, salvatoarea lui ambiguitate. Important este ceea ce spune chiar autorul încă din 1966: îEu știu absolut tot ceea ce
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
în anii '50 în Londra de nord, era clar că Pinter are un fler impresionant de meșteșugar dramatic. Noutatea din lada lui cu șmecherii teatrale - pe atunci noi și inovatoare, iar acum ades satirizate - era descoperirea că cea mai banală conversație poate deveni intensă și plină de un "sens" aparent dacă introducem pauze arbitrare printre rândurile dialogului. Această cascadorie a deschis un vid pe care criticii au dat năvală să-l umple cu propriile lor speculații despre profunzime nerostită și "amenințare
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
muzicale, organizate în locuința ei au darul de a metamorfoza asistența: Aceeași oameni nu mai erau aiurea deopotrivă de plăcuți. în cadrul acela simțeau nevoia să-și cânte cea mai bună partitură, nu numai muzicală, ci și omenească. Ca și sextetele, conversațiile mergeau în tactul și tonul cerut. Elena avea negreșit mult merit pentru aceste armonizări, dar pe drumul lui adevărat e lesne ca omul să meargă bine și Elena avea norocul de a trăi după înclinările ei". Intonată în registru grav
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
Alexandru Vona despre "viața și opera" lui, "convorbiri" pe care le-am înregistrat și apoi le-am transcris și care - asta-i era dorința fermă - urmau să devină materie pentru o carte. Dau, astăzi, aproape la întâmplare, câteva crâmpeie din conversația noastră, căci simt că, în acest moment, e cel mai bun mod de a-l evoca pe Alexandru Vona, de a intra în comunicare cu el: I.M.: Franceza este pentru tine ca o a doua limbă maternă. Te simți perfect
Cealaltă voce by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Imaginative/12335_a_13660]
-
La întoarcere, face un scurt popas în localitatea Hendaya, știind că acolo se afla exilat Miguel de Unamuno, care putea fi întâlnit zilnic într-o cafenea. Romulus Cioflec este, astfel, al doilea român, după Iorga, care a avut privilegiul unei conversații relaxate cu scriitorul spaniol. în vara anului următor, "peregrinul nostru transilvan" se îmbarcă pe vasul "Monte Cervantes", aparținând unei companii hamburgheze, și pornește într-o călătorie spre Polul Nord, ce nu va fi lipsită de peripeții. Urmând firul Elbei, ies în
Uimitoarele calatorii ale unui ardelean by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12236_a_13561]
-
unui gând, Se furișa discret afară, Dar se lăsa apoi văzut în galerie, când felin Vâna un loc pe strapontină. Muzica însă totdeauna îl surprindea stând în picioare, Transfigurat, în dreptul ușii în pauză ieșea volubil Și se-arăta-n foaier mimând O conversație cu un smoking, Svelt, revenea ca însoțind O rochie roșie de mătase. Pe când orchestra se-ncălzea, Cu o-nclinare elegantă, Puțin distrat, el salută Pe cineva necunoscut. Părea făcut să fie-n lume Și totuși când rămase singur, După golirea
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
de relația mea cu Tudor Arghezi. Sigur e însă că n-au putut exista decât două alternative: fie că l-a încunoștințat Lovinescu, fie că a asistat într-una din după amiezile când îl vizitam, și a putut deduce din conversația mea cu el că eram un frecventator asiduu al poetului. Așa se face că părăsind într-o duminică seara, la sfârșitul obișnuitei ședințe a cenaclului, domiciliul criticului, m-am trezit în stradă cu cineva care, de la spate, punându-mi călduros
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
atentă a mamei. Tatăl îi dezlegase tainele alfabetului. Iar profesorul Natan Mark, distins cărturar și om de litere, îi dădea, de la cinci ani, lecții de limba ebraică. "- Mergi la grădiniță?", îl iscodeau pe băiat unii adulți, încercînd să închege o conversație. Băiatul nu mergea la grădiniță și nici nu rîvnea să meargă. Cuvîntul suna confuz și suspect: ca o posibilă îngrădire a libertății. Un fost carnet de rețete al tatălui, cu adresa cabinetului medical din Iași, devine caiet de desene al
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
domnule Lucian Raicu, Deschid Reasece-ul și citesc: “Criza cuvintelor nu trebuie în nici un caz să legitimeze inerția spiritului nostru în raport cu ele, incapacitatea au lenea de-a le trezi din somnul banalității s.n.). Și mai departe: ...tensiunea zmulgerii cuvintelor din anonimatul conversației diurne... (s.n.)” Și încă: “vorbim și scriem prea mult...” Și iar, fericit, fericit de exactitatea flăcării subțiri ce dansează ca deasupra comorilor: “Poezia, oricum, ar trebui să exprime starea de urgență (s.n.), starea de necesitate (s.n.) a limbajului.” Apoi, ca
O rugă sfîșietoare a cuvintelor către Cuvînt! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12976_a_14301]
-
dirijau emisiunile primului post de radio al țării noastre, prin agregatele care erau instalate în interior. Aceste amănunte tehnice totuși nu m-au făcut prea curioasă. M-am așezat pe o bancă la umbră, așteptând ca soțul meu să încheie conversația cu comandantul aeroportului Băneasa. N-am înțeles atunci că tânărul meu soț avea o misiune însemnată în legătură cu acel obiectiv, plasat în acel loc neamenajat în vreun fel. În vremea aceea nu aveam o idee clară despre ceea ce reprezenta un absolvent
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13009_a_14334]
-
aer semeț? Calm, cu gesturi măsurate, de gentleman, sosit tot pe la opt, în redacție, unde-s singur deocamdată, redacție aflată pe atunci lângă Teatrul Național. Nu vă amintiți oare rubrica lui despre arhei, începută aici, un eseu dens despre cosmos, conversația simplă, dar pertinența frazei lui, căuta suprainteligențele clujene, Marga, Papahagi, “antrenorul” cum spunea despre sine iscodea prin provincie după cei dotați pentru Păltinișul “catarilor”. Nu s-au potrivit lucrurile, atunci, dar Pleșu, Papahagi și Marga mai târziu, da. Cel puțin
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]