454 matches
-
în: Până Dindelegan (coord.), p. 137−150. Godard, D., 1988, La syntaxe des relatives en français, Paris, Éditions du C.N.R.S. Goes, J., 1999, L'adjectif. Entre nom et verbe, Paris, Duculot. Golopenția Eretescu. S., 1974, "Towards a contrastive analysis of conversațional strategy", în: D. Chițoran (ed.), The Romanian English Contrastive Analysis Project, Bucharest, Bucharest University Press, p. 79-133. Gorăscu, A., 1975, "Negazioni implicite", în RRL, XX, 6 [=CLTA,XII,1-2], p. 657-671. Gorăscu, A., 1983, "Metadiscorso esplicito, metadiscorso implicito e connettivi
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
stea/stele", în SG III, p. 5−9. Grice, H. P., 1975, ,,Logic and Conversation", în: P. Cole & J. L. Morgan (eds.), Speech Acts [=Syntax and Semantics, vol. III], New York, Academic Press, p. 41-58. Grice, H. P., 1981, "Presupposition and Conversațional Implicature", în: P. Cole (ed.), Radical Pragmatics, New York, Academic Press, p. 183-97. Graur, Al., 1968, Tendințele actuale ale limbii române, București, Editura Științifică. Gruiță, G., 2006, Modă lingvistică 2007: normă, uzul și abuzul, Pitești, Paralelă 45. Guilbert, L., 1975, La
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
contemporană standard, București, Editura Academiei Române. Manoliu-Manea, M., 1977, "Ambiguitate și redundanta în istoria propoziției relative romanice: despre schimbarea sintactica", în PLG VII, București, Editura Academiei Române, p. 57-68. Manoliu-Manea, M., 1993, Gramatică, pragmasemantică și discurs, București, Litera. Manoliu-Manea, M., 1993a, " Maximele conversaționale ale lui Grice și discursul politic românesc", în: Manoliu-Manea (1993), p. 241-247; prima apariție: "Grice's Conversațional Maxims and the Romanian Political Discourse", în A. R. A. Journal, 11 (1988), p. 198-210. Manoliu-Manea, M., 1993b, " Conjuncțiile adversative romanice și universul așteptărilor
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
schimbarea sintactica", în PLG VII, București, Editura Academiei Române, p. 57-68. Manoliu-Manea, M., 1993, Gramatică, pragmasemantică și discurs, București, Litera. Manoliu-Manea, M., 1993a, " Maximele conversaționale ale lui Grice și discursul politic românesc", în: Manoliu-Manea (1993), p. 241-247; prima apariție: "Grice's Conversațional Maxims and the Romanian Political Discourse", în A. R. A. Journal, 11 (1988), p. 198-210. Manoliu-Manea, M., 1993b, " Conjuncțiile adversative romanice și universul așteptărilor infirmate", în: Manoliu-Manea (1993), p. 148-157. Manoliu-Manea, M., 2001, "Intraductibilul și - o paradigmă pragmatică" în Linguistique et
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
cu o structură care poate fi izolată de întregul mesaj. În Lerecit, după ce pune în paranteză problema mediului reprezențional, Jean-Michel Adam dezvoltă această observație și identifică stratul de semnificație narativă ca pe o categorie textuală paralelă celei descriptive, explicative sau conversaționale. Adam notează faptul că textele pot fi rezultate ale combinării mai multor tipuri textuale, adică descriptiv, explicativ sau conversațional și că într un text, unul dintre aceste tipuri poate uneori să fie, alteori poate să nu fie dominant. În mod
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
Jean-Michel Adam dezvoltă această observație și identifică stratul de semnificație narativă ca pe o categorie textuală paralelă celei descriptive, explicative sau conversaționale. Adam notează faptul că textele pot fi rezultate ale combinării mai multor tipuri textuale, adică descriptiv, explicativ sau conversațional și că într un text, unul dintre aceste tipuri poate uneori să fie, alteori poate să nu fie dominant. În mod similar, Seymour Chatman pledează pentru înțelegerea textului în termenii unei tipologii textuale care fundamentează structurile actualizabile în diferite manifestări
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
V. Examenul limbajului Aparatul fono-articulator este integru, fără malformații. Respirația fonatorie insuficient dezvoltată și coordonată. Limbajul impresiv este relativ bine dezvoltat, cu un ușor decalaj în minus față de vârsta cronologică. Înțelege vorbirea celor din jur, la viteza de exprimare normală, conversațională. Distinge cuvintele și sensul acestora într-o propoziție ascultată. Auzul fonematic este slab dezvoltat, stabilește cu dificultate numărul sunetelor dintr-un cuvânt sau prezența unui anumit fonem în structura cuvântului. Limbajul expresiv este puternic afectat. Vocea emisă este lipsită de
LOGOPEDIE. In: CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
cu foarte mare greutate componentele mobile ale aparatului fonator. Respirația fonatorie este insuficient dezvoltată și coordonată. Limbajul impresiv este mai bine dezvoltat, totuși decalat în minus față de vârsta cronologică. Înțelege vorbirea celor din jur, la o viteză de exprimare normală, conversațională, dacă sunt și alte elemente contextuale de sprijin. Distinge cuvintele uzuale și sensul acestora într-o propoziție ascultată. Auzul fonematic este foarte slab dezvoltat. Limbajul expresiv este puternic afectat. Vocea emisă este lipsită de armonie, monotonă, cu stridențe. De obicei
LOGOPEDIE. In: CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
etc.; Linda Hagood, profesor de educație specială la TSBVI Outreach Texas, în lucrarea cu titlul “Conversația fără limbaj: Cum să construim interacțiuni de calitate la copiii cu surdo-cecitate“ este de părere că pentru copiii cu abilități limitate de limbaj, interacțiunile conversaționale trebuie să includă: un format scurt de schimbare a ideilor în care un adult și copilul cu dificultăți de limbaj să se angajeze alternativ în acțiune cu sau fără a implica obiecte; - atragerea copilului către conversație prin folosirea unor termeni
Modalit??i de stimulare a abilit??ilor conversative la copiii deficien?i de auz by L?cr?mioara Ursache [Corola-publishinghouse/Science/83958_a_85283]
-
de vârste diferite. Anaforicitatea/deicticitatea difuză a pronumelor este o particularitate culturală în conversația spontană, determinată de gradul ridicat de dependență contextuală a semnificației 6. Astfel, pronumele personale de persoana a III-a evocă adesea entități prezente implicit în istoria conversațională a interlocutorilor, dar nenumite în discurs; trimit anaforic la unități plasate la distanță mare în enunț; prezintă referință ambiguă, în sensul că aceeași formă pronominală este folosită inconsecvent pentru a evoca entități discursive distincte; referința se propagă pe secvențe textuale
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
referentul într-o manieră mai complexă, prin raportare la două axe semantice: proximitate - distanță, respectiv identitate - diferențiere spațio-temporală și cognitivă. De aceea, accesibilitatea discursivă a demonstrativelor este condiționată de o cantitate mai mare de informație partajată situațional sau prin istoria conversațională comună a interlocutorilor. În ciuda acestor constrângeri discursive, analiza cantitativă de corpus a pus în evidență frecvența ridicată a demonstrativelor în conversație (pentru o statistică a ocurențelor demonstrativului vezi Nicula, în acest volum, p.), iar analiza calitativă pe care am realizat
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
R o luați pe lîngă teatru bulandra pe străduța aceea-ngustă↑ ș-ajungeți în cogălniceanu și luați orice troleu> (IVLRA: 92). (ii) trimite la situații de comunicare, altele decât cea curentă, pe care le consideră partajate sau la detalii ale unei istorii conversaționale comune cu interlocutorul, aduse în actualitatea cognitivă a acestuia într-o manieră mai mult sau mai puțin aluzivă: deci am plecat într-o dimineață la serviciu↓ și stau la potcoavă la vitan și în SPAțiu ăla verde dintre sensurile de
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
u.; 431 ș.u.). Corelat cu topica nominalului față de verb, gradul de gramaticalizare este direct proporțional cu gradul de focalizare. Prin intermediul dublării clitice sunt focalizați constituenți deja introduși în discurs, prezenți implicit în universul comun de discurs sau în istoria conversațională a interlocutorilor, deci accesibili din punct de vedere referențial. Când sistemul gramatical permite dublarea opțională a complementului, între structurile cu dublare și cele fără dublare se stabilește o opoziție de focalizare. Prin dublare se focalizează constituentul nominal din structura enunțului
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
de ordine, nu există un inamic de care forțele de ordine ar trebui să îi protejeze pe demonstranți"; pronumele de întărire funcționează ca declanșator al acestor presupoziții, pe de o parte, pe de altă parte, ca suport al unei implicaturi conversaționale (ironia). În secvența următoare, focalizarea emfatică susține comparația (ca și cum aș vorbi cu o altă persoană) și subliniază caracterul autocentrat, reflexiv al discursului (reușesc să mă analizez etc.) (vezi și Hoinărescu 2008:7): știți cum↑ eu reușe-┴ mă cunosc ATÎT de
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
să asume un univers comun de discurs larg, sprijinindu-se în comunicare pe cunoștințe pe care le consideră în mod tacit partajate. În mare măsură, semnificația nu este elaborată prin cuvinte referențiale, ci este recuperată contextual prin aluzie la istoria conversațională comună a interactanților și prin evocarea deictică și anaforică a entităților din domeniul de discurs. Folosirea frecventă 14 a pronumelor personale, demonstrative și relative semnalizează, pe de o parte, relația strânsă de comunicare dintre interlocutori, pe de altă parte, complicitatea
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
de întărire, pronume relative, pronume interogative); participarea pronumelor la structuri de gradare a asertivității. Preferințele discursive ale vorbitorilor indică următoarele trăsături culturale ale discursului românesc actual: codificarea și decodificarea semnificației pe baza cunoștințelor comune ale membrilor colectivității și a istoriei conversaționale a interactanților; codificarea semnificației mai degrabă prin acte de vorbire indirecte decât directe, în special pe baza unor mecanisme ale implicitului decât prin codificarea literală a informației; structurarea laxă a temelor și subtemelor; gradul scăzut de elaborare a semnificației; grad
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
lirică, el riscă să pară multora monoton sau plicticos. Suprafața poemelor e insuficient luminată și trebuie să o privești cu mare atenție: altfel, pierzi nuanțele, surprizele, schimbările, varietatea retrasă în colțuri obscure. Încordarea însăși a ideii e marcată de stilul conversațional, „abstract” și reflexiv până la proză. Misterioasele viziuni despre oraș ar putea fi, dacă roua harului ar arde pe blocuri, și mai impresionante, și mai convingătoare. NICOLAE MANOLESCU În mod paradoxal, teatrul lui Vișniec, deși ține de literatură prin materialul de
VISNIEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
nu de explicare, așa cum se crede adesea. De aceea, În loc să vorbim de cunoștințe despre cultură, ar trebui să vorbim despre investigare, despre formularea de ipoteze având ca subiect manifestările culturale, oricare ar fi acestea: paraverbalul și nonverbalul, convențiile sociale, normele conversaționale sau luarea În considerare a contextului etc. Abdallah-Pretceille și Porcher formulează astfel ipoteza conform căreia cultura, care nu poate ține de o cunoaștere anume, trebuie privită de-acum Înainte dintr-o perspectivă pragmatică. „Individul selectează, În funcție de un obiectiv, de o
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
asemenea, strânsa Înrudire care există În acest sens Între această abordare și lingvistica interacționistă (Salins, 1992). Pentru o abordare interacționistă. Mulți cercetători au subliniat disfuncțiile la nivelul comunicării ce apar Între indivizi care dispun de modalități comunicaționale sau de norme conversaționale proprii, În special Într-un context de interacțiune. În plan didactic, Vincent Louis se inspiră În mare măsură din lucrările lui Catherine Kerbrat-Orecchioni și din cognitivism. Pentru Catherine Kerbrat-Orecchioni, variațiile observate se pot localiza la toate nivelurile de funcționare a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
integrându-le Însă progresiv Într-o atitudine globală de prevenire a neînțelegerilor care iau naștere din Înțelegerea greșită a implicitelor discursive. Am făcut din buna Înțelegere a acestora un instrument activ al demersului intercultural. Pornind mai Întâi de la teoria maximelor conversaționale a lui Grice, am remarcat că anumite implicite decurg din respectarea maximei cantitative conform căreia locutorul nu trebuie să exprime ceea ce interlocutorul știe deja. Aceste cunoștințe pot fi enciclopedice (astfel, toată lumea știe că o mașină funcționează pe bază de benzină
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
situația de comunicare (este vorba despre deicticele care privesc interlocutorii, momentul și spațiul enunțării). Am definit ansamblul acestor cunoștințe drept „cunoașterea Împărtășită”, expresie pe care am preluat-o de la Galisson. Alte implicite, ca tropii, dimpotrivă, provin din transgresarea anumitor norme conversaționale. Această transgresare poate avea rațiuni lingvistice sau psihologice. Principalele rațiuni sunt totuși de natură pragmatică: fie minimizăm pentru a nu-l brusca pe celălalt, fie căutăm să-l manipulăm, fie, În sfârșit, să producem un efect umoristic. În ceea ce privește, credem că
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
evenimentele traumatice care-și au originea În familie, În scopul explicării unor comportamente compulsive sau a unei nevroze specifice. De aceea, datele cantitative obținute În urma aplicării diferitelor scale, precum cea axată pe autoritarism, au fost combinate cu abordări calitative (interviuri conversaționale și psihanalitice, teste proiective) În cazul celor care aveau un punctaj foarte ridicat sau foarte scăzut la chestionarele cu privire la prejudecăți. S-a descoperit existența unei utilizări sistematice a stereotipurilor la subiecții „autoritariști” și, prin urmare, a unui stil aparte de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
în folosirea interviurilor de majoritatea abordărilor este faptul că toate surprind cel puțin fragmente din povestea vieții persoanei care vorbește. Metodele utilizate pentru a colecta date variază de la structurarea maximă și listele de întrebări standardizate la întrebări deschise și abordări conversaționale de tipul doar-pornește-reportofonul-și-cere-i-persoanei-să-vorbească, cum le numea Studs Terkel (1972). Fiecare are scopul său și este rezultatul discuției a două persoane. Deși ar putea părea că există o anumită doză de structurare în cele aproximativ două sute de întrebări oferite în continuare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
cantitativă și comparativă. Analiza conținutului interesează și ca tehnică sociologică sau psihologică, alături de cea lingvistică. V. conținut, analiză a discursului. DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; PAYNE-BARBERA 2004; ROVENȚA- FRUMUȘANI 2004; VARO - LINARES 2004. DH ANALIZĂ A CONVERSAȚIEI. Numită și analiză conversațională, noțiunea a fost definită și descrisă în cadrul etnometodologiei, curent de gîndire promovat în cercetarea americană a științelor sociale, după 1970, prin contribuția lui H. Sacks, E. Schlegloff, G. Jefferson ș. a. Deși nu este întotdeauna admisă ca fiind o componentă a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
din perspectivă discursivă, căci altfel ar rămîne la nivelul analizei sintactice clasice. Ceea ce este specific în raport cu a n a l i z a d i s c u r s u l u i este, în cazul analizei conversației (sau conversaționale), atenția care trebuie acordată faptului că enunțurile conexate ale discursului reprezintă rezultate ale unor acte de vorbire realizate de mai mulți participanți (cel puțin doi). În acest mod, discursul este creat prin interacțiune, prin alternare de enunțuri ale unor locutori
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]