4,062 matches
-
între el și complicii săi. Iuda realizează că a fost tras pe sfoară, că arhiereii n-au respectat înțelegerea. El nu se pocăiește, așa cum afirmă unii exegeți și cum interpretează câteva tradiții vechi, ci e „cuprins de îngrijorare”. Metanoia, „pocăința”, „convertirea” presupune ideea întoarcerii la Dumnezeu, părăsit prin apostaziere. Metameleia înseamnă cu totul altceva, înseamnă disperare în fața unui act socotit ireparabil. Efectul „convertirii” este salvarea; efectul disperării este moartea. Dacă Iuda ar fi trecut printr-o convertire, el s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pocăiește, așa cum afirmă unii exegeți și cum interpretează câteva tradiții vechi, ci e „cuprins de îngrijorare”. Metanoia, „pocăința”, „convertirea” presupune ideea întoarcerii la Dumnezeu, părăsit prin apostaziere. Metameleia înseamnă cu totul altceva, înseamnă disperare în fața unui act socotit ireparabil. Efectul „convertirii” este salvarea; efectul disperării este moartea. Dacă Iuda ar fi trecut printr-o convertire, el s-ar fi întors la ucenici și ar fi primit iertarea lui Isus, ar fi asistat la înviere și la înălțare. Ar fi înțeles importanța
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de îngrijorare”. Metanoia, „pocăința”, „convertirea” presupune ideea întoarcerii la Dumnezeu, părăsit prin apostaziere. Metameleia înseamnă cu totul altceva, înseamnă disperare în fața unui act socotit ireparabil. Efectul „convertirii” este salvarea; efectul disperării este moartea. Dacă Iuda ar fi trecut printr-o convertire, el s-ar fi întors la ucenici și ar fi primit iertarea lui Isus, ar fi asistat la înviere și la înălțare. Ar fi înțeles importanța actului său. Disperarea însă l-a făcut să se rupă abia acum definitiv de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în starea de păcat; altfel spus, viața lui, atât în veacul acesta, cât și în cel următor, va sta exclusiv sub semnul morții. Cine hulește împotriva Duhului Sfânt se instalează, moral și spiritual, în moarte veșnică. Pentru el nu există convertire (metanoia), întoarcere la viață prin înviere. Nici chiar judecata nu-i va fi de folos, întrucât judecata lui va fi veșnică, precum păcatul. Fiecare clipă a vieții este o judecată, viața îi devine nu doar moarte, ci judecată și condamnare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
derapaje se puteau „rezolva” prin pocăință. Atunci însă când aceștia își îngăduie să echivaleze minunile lui Dumnezeu cu lucrările lui Beelzebul, ei ating apogeul răului, transgresează limita limitei limitei peste care, odată trecut, nu te mai poți întoarce. Dispare posibilitatea convertirii. b) Interpretarea proprie lui Atanasie Axiomele de pornire susțin paradoxul extraordinar al „insului” Isus, om și Dumnezeu: „Dumnezeu s-a făcut/a devenit carne (sarx) și a locuit/și-a pus cortul între noi” (Ioan 1,14). „Eu sunt în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
iar prin botez, primind Duhul Sfânt, devin curați ca lacrima. Cazul iudeilor: și aceștia, cum spune protomartirul ștefan, se încăpățânează împotriva Duhului. Dar există și cazuri excepționale, când harul îi transformă pe torționari sau increduli în apostoli ai lui Isus: convertirea lui Pavel pe drumul Damascului oferă cel mai formidabil contraargument. La fel stau lucrurile și cu ereticii. Indiferent de învățăturile false pe care le proclamă împotriva Duhului, dacă la un moment dat ei revin pe făgașul ortodoxiei, păcatul le este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mincinos? Toate sunt păcate conștiente, răspândite pretutindeni. Dacă toți acești păcătoși ar fi pedepsiți conform versetelor noastre, atunci n-ar mai intra picior de muritor în Împărăția cerurilor. Anulăm din nou, cu nejustificată iuțeală, rațiunea însăși a pocăinței și a convertirii. Să fie atunci vorba despre păcatul săvârșit în pofida cunoașterii voinței lui Dumnezeu? Dar cum putem stabili când cineva cunoaște voința lui Dumnezeu? Botezul nu constituie o cotitură decisivă în această privință, așa cum ne-o dovedește cazul centurionului Cornelius, care știe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
natura lor malefică, împotriva Duhului. I-au întins curse lui Isus, au tocmit martori mincinoși, i-au negat învierea etc. Dar, zice Augustin, să presupunem că până și asemenea indivizi ajung la o pocăință sinceră. Cine le-ar putea refuza convertirea? Concluzia vine de la sine, după eliminarea ipotezelor care s-au dovedit referitoare la păcate remisibile: quid aliud restat, nisi ut peccatum in Spiritum Sanctum, quod neque in hoc saeculo neque in futuro dimitti Dominus dicit, nullum intellegatur nisi perseverantia in
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
discipolul său, Augustin, revalorizează pocăința, dând lacrimilor prețul ce li se cuvine. Un suflet, spune extraordinar Augustin, trimițând și la preceptele filozofiei stoice, nu poate fi judecat și osândit până în ultima clipă a vieții. Pentru că oricând există o șansă de convertire, așadar o șansă de mântuire. Păcatul împotriva Duhului echivalează, în această optică tolerant-realistă, cu încremenirea în refuz, cu încăpățânarea de a nega harul și bunătatea lui Dumnezeu. Last but not least, logion-ul nostru merită citit în paralel cu alte pasaje
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pământului și toate păsările cerului căzură și se închinară înaintea oilor, invocându-le și ascultând de cuvântul lor” (XC, 30). Dar judecata nu culminează cu izbânda lui Israel, ci cu nașterea noului Adam („un taur alb, cu coarne mari”) și convertirea tuturor națiilor (păsările și animalele se transformă în tauri albi). „Apocalipsa cu bestiar” stă la originea unui întreg gen literar, ilustrat și în cultura română, printre altele, de Istoria ieroglifică a lui Cantemir. 4Ezdra Tradiția rabinică îl consideră pe Ezdra
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
altfel spus, cu despărțirea sufletului de trup. Apocalipsa lui Abraham, un alt text apocaliptic, despre care vom spune câteva cuvinte mai încolo, exploatează sensul literal, propriu al pasajului respectiv. De aceea prima parte a acestei scrieri intertestamentare va fi consacrată convertirii patriarhului, altfel spus, ruperii de credința idolatră a neamului său. Acestea fiind zise, să pătrundem în ambianța povestirii și, acolo unde va fi cazul, să facem comentariul cuvenit. Abraham, în vârstă de nouă sute nouăzeci și nouă de ani, a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
modelul și sursa principală a unei scrieri faimoase în Evul Mediu, Apocalipsa lui Pavel. Apocalipsa lui Abraham Ciclul abrahamic cuprinde și o Apocalipsă 118, alcătuită din două mari secțiuni: prima nu ne interesează (e un tratat narativ împotriva idolatriei, povestind convertirea lui Abraham); a doua, în schimb, e o adevărată bijuterie a literaturii mistice cunoscute sub numele de „mistica tronului” (merkaba sau merkavah). De aceea, mă voi opri o clipă asupra ei. Autorul fructifică o informație aparent neutră din Geneza (15
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Senzația sublimă care se trăiește în timpul unei frumoase celebrări religioase, emoția în fața unei minuni naturale sau culturale, sentimentul de protecție al unui loc sacru, experiența apartenenței la o comunitate care se simte într-o manifestare religioasă de masă, într-o convertire, în intimitatea infantilă cu Dumnezeu... Celebra frază a lui Karl Rahner, adesea citată necorespunzător, "creștinul viitorului va fi mistic sau nu va mai fi deloc 19", este foarte potrivită dacă înțelegem mistica în sens larg, ca experiență religioasă. Însă nedreptățește
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
îndepărtat de hinduism alegând budismul, tocmai din cauza sistemului rigid de caste, ce pare de neînvins. Aș fi urmat exemplul lui Bhimrao Ramji Ambedkar, primul ministru de justiție al Indiei independent, personalitate până în prezent foarte stimată, care în anul 1956 condusese convertirea în masă la budism a aproximativ jumătate de milion de "intangibili". Modelul lui Buda Dacă m-aș fi născut în Sri Lanka, Thailanda, Myanmar sau în Japonia, țări pe care le cunosc și le admir, aș fi probabil unul din sutele
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
e veșnic, tot ce e adevăr nu este, e însăși negația în Dumnezeu; de aceasta sunt legate durerea supremă, sentimentul lipsei totale de scăpare, abandonarea a tot ce e superior. Procesul nu se oprește însă aici, ci se produce acum convertirea; anume, Dumnezeu se păstrează pe sine în acest proces, iar acesta este numai moartea morții. Dumnezeu reînvie la viață: prin urmare, procesul se convertește în contrariul său"22. Cum pot să mă plâng eu, care sufăr și sunt muritor, dacă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
valori drepturi și datorii fundamentale. Consensul de fond trebuie împărtășit de toate grupurile sociale, credincioși și necredincioși, sau de cei ce aparțin diverselor religii, filozofii sau ideologii. Nu se cere numai o politică nouă și o diplomație nouă, dar și convertirea inimilor, acceptarea reciprocă autentică și o nouă etică. Politica, economia și sistemul financiar mondial contribuie în mod substanțial la determinarea destinului nostru regional și național. Puțin câte puțin, începem să conștientizăm că nu mai sunt deloc insule de stabilitate regionale
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
preferat pe Lăzurică și nu pe Șerboianu în acțiunile lor printre țiganii vremii. Conform lui Petre Matei 62 a fost preferat Lăzurică, deoarece Șerboianu era suspectat de simpatii catolice și, astfel, ar fi fost posibil ca el să lucreze pentru convertirea țiganilor înspre aceasta confesiune. De remarcat este faptul că pe coperta lucrării sale dedicate țiganilor, publicată în 1930 la Paris, Șerboianu apărea menționat ca profesor la Seminarul din Blaj și, mai mult, el îi mulțumea monseniorul greco-catolic Vladimir Ghica, pentru
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
altceva decât legile vieții, însăși temporalitatea sa nu se epuizează în cea a lumii înțelegem prin aceasta exteriorizarea originară a exteriorității în care survine de fiecare dată o lume -, ci consistă în ultimă instanță în temporalitatea imanentă a vieții, în convertirea, în ea și făcută posibilă de către ea, a dorinței în satisfacerea sa, a suferinței în bucurie. Istoria ca știință, fie că aceasta o știe sau nu, susține o relație esențială cu acest Fond ontologic al historicității originare, Fond pe care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
un ecou venit de acasă: îngînat de glas de ape Cînt-un corn cu-nduioșare Tot mai tare și mai tare, Blîndu-i sunet se împarte Peste văi împrăștiet, Mai încet, tot mai încet, Mai departe... mai departe... (M. Eminescu, Povestea teiului) Legenda convertirii Sfîntului Hubert se încadrează unui scenariu mitico-ritual studiat în detaliu de Mircea Eliade. O similitudine izbitoare atestă legenda Sfîntului Eustațiu, respectiv a generalului roman Placidus, care descoperea o cruce între coarnele cerbului urmărit la vînătoare, iar acesta prindea a-i
Epistolă către Odobescu (III) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8073_a_9398]
-
și cineva din familie moare, va muri... Cazul meu: O proiectez pe Sofica... gândin-du-mă la K. care a sesizat imediat legătura "făcută" în subconștient - că eu doream dispariția lui K - subconștientul, a zis ea cu toată siguranța, zâmbind anevoie... Teoria convertirii sentimentale, din ură în iubire - iubirea fiind o formă mascată a urii. (Se poate întâmpla).
Fortuna, Anankè by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6997_a_8322]
-
77 de puncte. În stabilirea punctajului final au contat, în proporții egale, punctajul acordat de juriu și punctajul acordat de voturile telespectatorilor din fiecare dintre cele 43 de țări participante. Dacă stabilirea rezultatelor juriului a fost relative rapidă, numărarea și convertirea voturilor a fost un proces ceva mai complex și de durată, în urma numărului mare de telefoane și SMS-uri trimise de telespectatori. De-a lungul celor 56 de ediții Eurovision au fost cântate peste 1200 de cântece, dar numai 56
Azerbaijan a câştigat finala Eurovision 2011. România, pe un cinstit loc 17 () [Corola-journal/Journalistic/70027_a_71352]
-
Steinhardt de Virgil Ciomoș, N. Steinhardt - drumul spre adevăr de Iulian Boldea, Sensul suferinței la N. Steinhardt și la Simone Weil de George Ardeleanu, N. Steinhardt: Jurnalul fericirii ca paradigmă transscripturală de Ion Popescu-Brădiceni, O Însoțire luminoasă de Ioan Pintea, Convertire și mărturisire creștină în gândirea părintelui Nicolae Delarohia de Ștefan Iloaie, Virtutea curajului la N. Steinhardt de Macarie Motogna, Amintiri despre părintele Steinhardt de Vasile Manea, Nae Ionescu și Nicolae Steinhardt - problema descendenței spirituale și Nicolae Steinhardt - un model de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7007_a_8332]
-
și variante acceptabile pentru autobiografiile biografilor. Autobiografiile spionilor sunt scrise prin falsificarea informațiilor din biografiile subiecților lor." (pag. 183) Găsesc esențială această observație. Datorită ei The Lives of Others se transformă, dintr-o melodramă istoric recentă, într-o meditație despre convertirea existenței factuale în text contrafactual. Diferă aici, în primul rând, paradigma. Dar, cu mult mai important, diferă - mă folosesc, pentru precizie, de un cuvânt la modă - mentalitățile. Din punctul de vedere al lui Codrescu, colecționarea evenimentelor interpretabile e, prin comparație
Cadavrul din debara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7678_a_9003]
-
prefața la a doua ediție o spune categoric: "Cel care a scris Despre dandysm și despre George Brummell n-a fost un dandy". Și totuși. După o existență tumultuoasă, care n-a ocolit extremele, de la tentațiile lumești ale Parisului până la convertirea la catolicism și apoi la statutul de catolic practicant, Barbey d'Aurevilly pare să fi fost destul de marcat de tipologia dandy. Psihismul androgin, care-l va preocupa mai târziu pe Jung, îl va conduce pe Barbey d'Aurevilly la analogii
Bicentenar - Barbey d‘Aurevilly, un dandy? by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/7693_a_9018]
-
o urgentă problemă locativă. Tocmai a rămas pe drumuri și, măcar pentru o noapte, ar vrea să nu doarmă pe teancurile de ziare din redacție. Așa, fără ocolișuri, ajunge în casa prezbiterului Set. Și tot așa începe romanul discretei sale convertiri. Celălalt, căci sunt două povești distincte în Cum să uiți o femeie, se reconstituie din amintiri. Unele îi aparțin de drept lui Andi, altele reiau, prin deturnare de forme, crizele intime ale Margăi. Astfel rezultă, din descoperirea metaforic puberală a
Rrromanul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7516_a_8841]