484 matches
-
toamna trecută, doar că acum au haine de frunze verzi. - Bată-vă norocul! râde amuzat bunicul. Chiar ați crezut ? Cum să crească în căteva luni, niște copăcei cât niște uriași? Voi cât ați crescut în timpul acesta? - Noi suntem copii, nu copăcei, spune Vlăduț. - Și copăceii sunt copii, copii de copaci. Trebuie să avem grijă de ei și răbdare În câțiva ani vor crește mari și frumoși, așa cum veți crește și voi.Ia priviți ce viguroși sunt! Ce frunze mari și sănătoase
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
acum au haine de frunze verzi. - Bată-vă norocul! râde amuzat bunicul. Chiar ați crezut ? Cum să crească în căteva luni, niște copăcei cât niște uriași? Voi cât ați crescut în timpul acesta? - Noi suntem copii, nu copăcei, spune Vlăduț. - Și copăceii sunt copii, copii de copaci. Trebuie să avem grijă de ei și răbdare În câțiva ani vor crește mari și frumoși, așa cum veți crește și voi.Ia priviți ce viguroși sunt! Ce frunze mari și sănătoase au!E semn bun
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
așa ca mine, le înfășoară tulpinile tinere, pe timpul iernii, în hăinuțe călduroase de paie, ca să-i ferească de frig și de dinții ascuțiți ai iepurașilor.Cât despre oameni, toți ar trbui să știe că e mare păcat să rupi un copăcel, pentru că el înseamnă pentru omenire: aer curat, frumusețe , sănătate și viață. Oamenii trebuie să planteze cât mai mulți copaci, nu să-i distrugă pe cei plantați de alții. - Te rugăm să ai grijă de copăceii noștri, bunicule! Să-i ajuți
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
mare păcat să rupi un copăcel, pentru că el înseamnă pentru omenire: aer curat, frumusețe , sănătate și viață. Oamenii trebuie să planteze cât mai mulți copaci, nu să-i distrugă pe cei plantați de alții. - Te rugăm să ai grijă de copăceii noștri, bunicule! Să-i ajuți să crească mari, ca niște uriași. Noi vom scrie un afiș și-i vom atenționa pe cei care trec prin aceste locuri să nu facă nici un rău, nici copăceilor noștri, nici altor copaci din pădure
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
Te rugăm să ai grijă de copăceii noștri, bunicule! Să-i ajuți să crească mari, ca niște uriași. Noi vom scrie un afiș și-i vom atenționa pe cei care trec prin aceste locuri să nu facă nici un rău, nici copăceilor noștri, nici altor copaci din pădure. EXERCIȚII APLICATIVE: 1) Întrebări: * De ce sunt bucuroși Vlăduț și Teodora? * De ce sunt mândri copiii că bunicul lor e pădurar? * Ce motiv de supărare au avut ei când au ajuns în poiană? * Ce au aflat
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
altor copaci din pădure. EXERCIȚII APLICATIVE: 1) Întrebări: * De ce sunt bucuroși Vlăduț și Teodora? * De ce sunt mândri copiii că bunicul lor e pădurar? * Ce motiv de supărare au avut ei când au ajuns în poiană? * Ce au aflat despre creșterea copăceilor? Cine pot distruge copăceii din pădure? * De ce trebuie să protejeze oamenii pădurile? 2) Schimbă litera inițială a cuvintelor următoare și obține cuvinte noi. Exemplu: var - far pară tuș sac dar lac vaci pod maci tata bot tare cânt 3) Adaugă
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
EXERCIȚII APLICATIVE: 1) Întrebări: * De ce sunt bucuroși Vlăduț și Teodora? * De ce sunt mândri copiii că bunicul lor e pădurar? * Ce motiv de supărare au avut ei când au ajuns în poiană? * Ce au aflat despre creșterea copăceilor? Cine pot distruge copăceii din pădure? * De ce trebuie să protejeze oamenii pădurile? 2) Schimbă litera inițială a cuvintelor următoare și obține cuvinte noi. Exemplu: var - far pară tuș sac dar lac vaci pod maci tata bot tare cânt 3) Adaugă la sfârșitul fiecărui cuvânt
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
consemnează tocmai această opțiune atitudinală, căci, aici, din aglomerarea unor elemente comune, a unor fapte diverse, se construiește o poezie de mare delicatețe. SCRIERI: Orizonturi, București, 1963; Cercurile dragostei, București, 1966; Jurnal literar, București, 1967; Povestea cu mielul, clopoțelul și copăcelul, București, 1968; Mica autobiografie, București, 1975; În timp ce pământul se-nvârte, Cluj-Napoca, 1976; Marea autobiografie, București, 1979; Primăvară scandinavă, Cluj-Napoca, 1980; Ochii de pretutindeni, Cluj-Napoca, 1981; Ierbarul cu amintiri, Cluj-Napoca, 1984; Asfințiturile zilnice, Cluj-Napoca, 1985; Cicatricile penumbrei, București, 1987; Reîntoarcerea menestrelului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286082_a_287411]
-
1974), Năzdrăvanii (1977), Năsturel (1979), Alerguș (1981) ș.a. SCRIERI: Ilie își croiește viață nouă, București, 1949; Pionierii de la Măgura-Nouă, Chișinău, 1953; Se-ntâlnesc pământurile, Chișinău, 1956; Fofo este vigilent, Chișinău, 1957; Oameni și destine, Chișinău, 1961; Neastâmpăr, Chișinău, 1961; Povestea copăcelului, Chișinău, 1962; De-ale lumii, Chișinău, 1964; Ploaie cu covrigi, Chișinău, 1965; Echipa noastră, Chișinău, 1966; Măsoară-mă, bunelule: eu am un kilometru, Chișinău, 1968; Valul lui Traian, Chișinău, 1968; De-a mijatca cu soarele, Chișinău, 1971; Printre oameni, Chișinău
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289443_a_290772]
-
fost nevoită să trăiască în mijlocul codrilor, având drept prieteni cerbi, căprioare și urși, care o ocroteau, pentru că avea inimă mai bună decât unii oameni. * Autorul mulțumește și pe această cale, pentru informațiile primite, domnilor: Iorica Ștefan, fost pădurar (Ghimeș) și Copăcel Neculai, fierar (Dofteana). Domnița plânse cât plânse, dar încetîncet s-a obișnuit cu acești noi prieteni, cu care o ducea bine în lumea de poveste a codrilor. Noaptea, vietățile pădurii vegheau rând pe rând la capul domniței, ca să nu-i
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
BĂNUȚ, Aurel P. (23.X.1881, Cohalm, azi Rupea, j. Brașov - 28.VII.1970, Brașov), gazetar și prozator. Părinții, Maria (n. Comșa) și Paul Bănuțiu, judecător, se sting prematur, așa încât B. crește sub oblăduirea rudelor dinspre mamă. Învață la Cohalm, Copăcel și Făgăraș, terminând liceul la Blaj, în 1899. Urmează studii de drept la Cluj și, din 1902, la Budapesta; târziu, în 1925, își ia diploma de doctor în științe politice, iar în 1928 pe aceea de doctor în drept, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
o scîrboșenie rară, făcut din sfeclă de zahăr. Musolin însă n-avea pretenții și turna în el orice și, mai ales, oricît. Evident că apoi se urca la volan și se răsturna prin vreo văgăună. Veneau însă tractoarele și îndreptau copăcel cioarsa lui de camion și apoi bîr, bîr, pornea mai departe. Dacă a pățit ceva vreodată? Nu, Musolin nu avea nici o zgîrietură și nici camionul lui nu mai avea părți neîndoite ca să se cunoască vreo răsturnare mai recentă. Camionul ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
receptat recunoștința mea. Tramvaiul ne-a adus în port, unde un vapor din cretă ne așteaptă să ne ducă pe una dintre sutele de insule. Toate sînt din rocă dură, sterpe și veșnice. Ne înfioară veșnicia lor și admirăm cîțiva copăcei efemeri care îndrăznesc să-și unduiască existența în bătaia veșnicelor vînturi. Și rezistă, în ciuda rădăcinilor precare intrate în simbioză cu piatra. Alte insule, mai mari, au fost cucerite de o vegetație luxuriantă, care ocrotește vile paradisiace, cu bărcuțe la pontoane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o șosea, cu sensuri de mers bine precizate. Cum e recolta anul ăsta, fetelor? Cucii americani vin de două ori pe minut, cu gîzuțe în cioc și-și alimentează odrasla. Mamă, ce bîrdihan are! O egretă se așază pe un copăcel vecin cu cuibușorul. Cercetează atent împrejurimile. Femela de cuci sare la bătaie și agasează egreta. Ce joc periculos au angajat! În final, egreta își ia tălpășița. Este condusă, mai bine-zis escortată, pînă în zona îndepărtată. Obosiți, își reiau datoria de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
acolo, după ușile larg deschise. Mă duc din nou la Iași, prin grădina mea. Mai am multe de făcut. Uite ce gazon superb au vecinii! Cînd l-or fi pus oare? Văd că la vecinul Cheșcu s-au prins toți copăceii, o să fie o frumusețe de grădină. Bravo lui! Vitan și-a făcut un chioșc. O să bem o bere acolo, la vară, cînd ne-om aduna pe acasă... Victorie, pe imensa ușă deschisă apare chelnerul. Vine agale spre mine și ridică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
încă vreme frumoasă va trebui să mai mergeți pe câmp și să adunați resturi vegetale ca și până acum, deoarece fără foc nu vom supraviețui. În ceea ce privește plantația de salcâmi de pe lângă sediul gostatului, nu aveți voie să tăiați de acolo nici un copăcel. Liziera este supravegheată permanent. V-ar putea aresta Doamne ferește! și v-ar putea trimite la școala de corecție. Eu n-aș avea cum să vă ajut și aș muri de dorul vostru... Fiți cuminți, și să ne rugăm fierbinte lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a dat peste un salcâmaș uscat. Nu aveam nici lopată, nici hârleț. Cu palmele și cu degetele am râcâit zăpada de la rădăcina lui, iar Mircea cu ajutorul toporiștii a reușit să-i îndepărteze puținele ancore ce-l mențineau în poziție verticală. Copăcelul era lunguț, dar nu depășea în diametru mai mult de 12-15 centimetri. L-am luat pe umeri, distribuind, pe cât posibil, în mod echitabil greutatea lui pe fiecare membru component al echipei, și am pornit spre casă în formație completă. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
scârțâitoare au plecat pe sectoare într-o stare de echilibru îndoielnică, fiind convinși că fără ei țara asta s-ar duce naibii de râpă... În timp ce înotam cu mare greutate prin zăpada din pădurice, scoțând anevoios un picior după altul, având copăcelul pe umeri, preocupați doar de efortul și de dorința de a scăpa de această porțiune periculoasă, frecventată zilnic și de către deportați, și de milițieni întrucât făcea legătura dintre sat și gostat -, doi dintre participanții la onomastica șefului de post se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
într-o pâclă aburindă care-i împiedica să judece limpede, folosindu-și puținele resurse cerebrale de care mai dispuneau, cei doi milițieni înaintau, așa, ca-ntr-o stare hipnotică, aflându-se încă sub controlul divin al "agheasmei de Zăvoaia". Având copăcelul pe umeri, raza noastră de vizibilitate era oarecum redusă: priveam mai mult în jos și înainte și mai puțin în lateral, stânga sau dreapta. Lipsa acestei măsuri de precauție ne-a fost fatală. Din lizieră ne îndreptam perpendicular pe drum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
care le detectase imaginar organul meu olfactiv sub căpăcelul sufertașului, am dat peste o ridicătură de teren alunecoasă, care mi-a răsucit dureros piciorul, trântindu-mă la pământ. În virtutea inerției, Sandu care mergea în spatele meu a venit grămadă peste mine. Copăcelul a căzut de pe umerii noștri, iar în această busculadă, zelosului apărător al ordinii publice i se ridicase tensiunea la cote nepermise, așa că sistemul intern de protecție al sănătății și integrității sale corporale a acționat ca o supapă de refulare, obligându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vor înălța din loc în loc, în vederea creșterii stimulării producției de boabe la hectar..." La atingerea cu pământul, glezna mă făcea să scot gemete de durere. Sandu în spatele meu a văzut cât de greu mă deplasam și a ridicat mai sus copăcelul de pe umărul său, astfel că nu se mai sprijinea pe el. Mircea și Lică au procedat la fel, iar acum, lemnul era ținut suspendat fără să le mai atingă corpul. Am profitat de ajutor și în timpul mersului mă agățam cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
suișuri și coborâșuri. Mergeam într-o formație cel puțin ciudată, inedită. În scurta istorie a comunei Bumbăcari, nu fusese văzut niciodată un asemenea spectacol hilar, o asemenea defilare aiuritoare. Patru copii ordonați în șir indian, purtând pe umărul drept un copăcel uscat, firav, având un diametru de vreo 12-15 centimetri, mergând obosiți și timorați, erau duși la miliție încadrați fiind de doi reprezentanți ai ordinii publice, unul în față, iar celălalt în spate. La urmă, venea și cățelandrul nostru, Leu, complet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
iotă din toată mascarada asta. Era spectacolul trist și dureros al degradării și umilirii ființei omenești. Erau furcile caudine ale umilinței nedrepte, jignitoare și triviale la care erau supuși patru copii ce se făcuseră vinovați de faptul că furaseră un copăcel uscat dintr-o lizieră de salcâmi din cauză că, în plină iarnă, rămăseseră fără căldură într-o casă acoperită de zăpadă până sus cu tot cu horn, în urma unui crivăț care timp de nouă zile fusese stăpânul incontestabil al câmpiei Bărăganului. Ridicolul situației și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
biserică și de societate. Eticheta era degradantă, fără menajamente: HOȚI! De la primărie până la miliție erau cam o sută de metri care au fost străbătuți cu ultimele mele puteri. Am intrat în curte. Aici, ni s-a ordonat să lăsăm jos copăcelul, rezemat de gărduțul care delimita spațiul aparținător instituției respective. În apropierea gărduțului, două stive uriașe din lemne de salcâm erau puse cu generozitate la dispoziția domnilor milițieni pentru a le proteja trupurile fine și deosebit de sensibile în anotimpul când termometrele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Apropo, condu-i pe băieți până la strada cu numărul trei. Am înțeles, tovarășe primar! răspunse tânărul milițian. Dar nu puteam merge. Glezna mi se umflase și mă chinuia din ce în ce mai mult. Inițiativa a venit tot de la Mircea. Radule, ia toporișca și copăcelul. Lică, dă mâinile încoace! Unindu-și mâinile într-un anumit fel, au realizat cunoscutul "scăunel" iar eu, ținându-mă de gâtul lor și stând comod, eram transportat la domiciliu de o "Salvare" constituită copilărește din cele patru brațe puse la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]