497 matches
-
stăteau patru ciute cu urechile și capetele neclintite. Dincolo de ele, cerbul - cu razele coarnelor proiectate pe păretele alb al malului. Se aflau cam la o mie cinci sute de pași. S-au mișcat în pripă și s-au dus în copce la deal, drept sub streșina neagră a pădurii. Deci ursul venea asupra lor. Culi a stăruit cu binoclul, a mai cercetat în jurul locului ciutelor. Ursul nu s-a mai văzut. Totuși părea că se află acolo, undeva, un ochi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
al căruței se amesteca în zvonul apei. Nu s-au tulburat nici când au văzut calul. Mai târziu au deslușit că este și o altfel de ființă între acele lemnișoare uscate și ciudat alcătuite. După ce s-au dus ele în copce, la deal, fără nici un fel de spaimă, paznicul de la Prelunci a înțeles ce așteptau ele acolo, în pripor. Le sosise pe boare de vânt, din susul apei, înștiințare de mirosuri aspre: cobora de la stânile Șurianului o turmă, cu toții asinii, tărhatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
imit pe Kirk Douglas.) Dar fără scărpinat, domnișoară! Desigur, rănile de pe față sunt vindecate atât de bine în zilele noastre, a spus pe un ton de expert, repetând ca papagalul ce ne spusese doctorul. Cusăturile sunt mult mai bune decât copcile. Doar asta mai e, de fapt, a spus, întinzând cu blândețe gel antiseptic peste tăietura adâncă, încrețită, de pe tot obrazul meu drept, oprindu-se apoi pentru a mă lăsa să icnesc de durere. Rana de pe obraz nu era cusută; de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de fapt, a spus, întinzând cu blândețe gel antiseptic peste tăietura adâncă, încrețită, de pe tot obrazul meu drept, oprindu-se apoi pentru a mă lăsa să icnesc de durere. Rana de pe obraz nu era cusută; de fapt, era prinsă în copci sinistre, în stil Frankenstein, care arătau de parcă ar fi fost făcute cu acul. Dintre toate semnele de pe fața mea, acesta era singurul care n-avea să dispară în timp. Dar pentru asta există chirurgi plasticieni, am spus, repetând la rându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cum credeam, se vindeca repede și bine; eșarfa care o susținea putea fi scoasă pe loc, iar ghipsul în vreo două săptămâni. De-aici am mers la dermatolog, care a spus că evoluasem foarte bine și puteau să-mi scoată copcile de pe obraz. Nici măcar eu nu mă așteptasem la asta. A durut mai mult decât am crezut că va durea și o linie roșie, violentă, încrețită mi se întindea de la colțul ochiului la colțul gurii, dar, pentru că fața mea nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
stilul filmelor muzicale de la Hollywood și am venit de-a dura pe scări până ce am dat cu capul de radiatorul cu convecție. —Radiatorul cu convecție? —Trebuie să fie ceva specific irlandez. O chestie de metal. Am avut nevoie de trei copci. Tu cum te-ai ales cu ea? —La naștere. Un accident cu o foarfecă. Și mie tot trei copci mi-au pus. Acum spune-mi cu ce te ocupi când nu ești asistenta unui magician. — Vrei să-ți spun adevărata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
radiatorul cu convecție. —Radiatorul cu convecție? —Trebuie să fie ceva specific irlandez. O chestie de metal. Am avut nevoie de trei copci. Tu cum te-ai ales cu ea? —La naștere. Un accident cu o foarfecă. Și mie tot trei copci mi-au pus. Acum spune-mi cu ce te ocupi când nu ești asistenta unui magician. — Vrei să-ți spun adevărata mea poveste? — Dacă nu te superi. Și ți-aș fi recunoscător dacă ai vorbi repede. Asta în caz că te hotărăști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
împărțim la trei? —Mulțumesc, am zis. Nu trebuia. Da, mulțumim, a zis Jacqui, și eu mi-am ținut răsuflarea. Dacă zicea ceva de genul c-a fost o plăcere să își petreacă seara cu două doamne minunate, eram duși pe copcă. Dar el a zis doar „Cu plăcere“ și, de bună seamă, asta avea să fie o bilă albă în proba finală de eliminare a Mângâietorului Delicat, nu? — Hai să mergem la toaletă, a zis Jacqui. Înainte de a migra spre casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
l-am sunat pe Colin. I-am relatat pe scurt. Am zis: Nu e nimic care să mă lege de Harry Fear, dar alde O’Grady o să bănuiască. Pe deasupra, câinii m-au mușcat de fund. Cred că am nevoie de copci. Unde e cel mai apropiat departament de Urgențe? El: La St. Vincent în Booterstown. Vin să-ți țin companie. Până să ajungă el, doctorul mă examinase. Eu: Trebuie să-mi pună copci și să fac o injecție antitetanos. Văzând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mușcat de fund. Cred că am nevoie de copci. Unde e cel mai apropiat departament de Urgențe? El: La St. Vincent în Booterstown. Vin să-ți țin companie. Până să ajungă el, doctorul mă examinase. Eu: Trebuie să-mi pună copci și să fac o injecție antitetanos. Văzând că nu puteam să mă așez, a stat și el în picioare. Din solidaritate. Eu: Dacă fac tetanos, Harry Fear va trebui să plătească. El: N-o să faci niciodată tetanos. A zâmbit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în picioare. Din solidaritate. Eu: Dacă fac tetanos, Harry Fear va trebui să plătească. El: N-o să faci niciodată tetanos. A zâmbit și deodată mi-am zis, Oau! Chiar îmi place de el. Ding-dong! După ce mi-au peticit fundul (opt copci; după câte se pare, dacă javra e mistuită în flăcări, ai putea să folosești urmele de pe fundul meu ca amprente dentare pentru a-l identifica) ne-am întors la apartamentul lui Colin. Ole! Am rămas cu privirea pierdută în monitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu privirea pierdută în monitor: nu era nostim deloc. Faptul că Helen își făcea de cap cu arme și era mușcată de câini de pază nu era de glumă - presupunând că era adevărat; și dacă trebuise să i se pună copci, bănuiam că nu inventa. Îngrijorată, m-am întrebat ce să fac; problema era că Helen e așa de încăpățânată încât, dacă o rog să aibă grijă, s-ar putea să facă exact pe dos. Poate că ar trebui să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
timp): Atunci, dacă Racey nu e nici iubitul, nici colaboratorul tău, ce e? Cu un dispreț suveran, Detta a zis: Racey O’Grady nu înseamnă nimic pentru mine. Acum, vrei să te așezi? Eu: Nu. Ea: De ce? Eu: Pentru că am copci în fund. Și pentru că ai putea să mă împuști. Ea: Așa e, acum... A rămas cu gura căscată. Se uita înspre capul scărilor. M-am uitat și eu. Tocmai apăruse Tessie O’Grady, cu un zâmbet larg, în puloverul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
indigestie și dureri puternice de cap. 16 Într-una dintre camerele casei din bazar a familiei sale, băiatul de la Hungry Hop stătea și-și îngrijea urechea. Nu mai era inflamată și nici nu-l mai durea, dar era împodobită cu copci mici, care să-i amintească de acea zi ciudată din viața lui, când fusese mușcat de Pinky Chawla, aparent fără nici un motiv. De atunci, inima îi bătea mereu cu putere și nu avusese încă suficient curaj că să se încumete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
printre vânzătorii de ziare și mă uit la gagicuțele din reviste. Mă duc acasă și mă culc, după care totul o ia de la cap. Ce ar putea să mă ajute să înțeleg sensul lucrurilor? Am ajuns să atârn prins în copcile timpului. Cândva eram foarte energic. Astăzi simpla rostire a cuvântului mă face să leșin de extenuare. Nu pot să fac nici o clachetă până când nu apare Doris Arthur cu scenariul. În ceea ce privește bugetul, primul meu secund, Micky Obbs, e plătit cu jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spânzurând de un lănțug chiar deasupra hăului, strălucind în tunsoarea cârlionților, lângă un abțibild sau tatuaj cu ceva rozaliu în formă de Cupidon cu săgeata gata să plece din arcul încordat, apoi și le trase iar una peste alta, pipăind copca aceea nevăzută. — Pornim de la o mie de dolari leafa ta, surâse popa, în timp ce Ketty reveni iar pe scaunul ei. Dar mai negociem, dacă vrei, luni, când vii cu proiectul. — Și chiar crezi că vin? l-am întrebat încercând să zâmbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cei doi îl priveau neîncrezători, adăugă: Iată, ca să vă încredințați, mă descalț, să-mi vedeți degetele... și să le numărați! Și popa, la iuțeală, poate că dorea și el să mai răsufle și nu găsea prilejul, își desfăcu șiretul din copci și-și scoase gheata, și ciorapul de la dreptul. ― Iacă, fiilor, e așa după cum v-am spun: am numai cinci degete! ― Așa e! făcu cel cu cinci degete... Văzuși, mă, că taica părintele are numai cinci? ― Apoi, o întoarse celălalt, eu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
prăfuită. Jos, în curte, două babe se sfădeau. Tîmplele îmi bubuiau. Arătînd că-mi citește nerăbdarea, fata mi-a promis: - Schimb fusta și numaidecît plecăm. Luînd de pe divan obiectul numit, și-l trase peste cap obiectul numit și-i încheie copcile la spate. Cu o unduire din șolduri, făcu să-i pice la picioare fusta veche. Mă copleși iluzia unor intimități. Dînd iar dovadă de perspicacitate, Patricia se înveselea. Cu capul plin de flăcări, am încercat s-o îmbrățișez, dar, cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
vreo șase ani, dusese la desăvârșire arta invizibilelor. Puteai cumpăra de la el - că făcea negoț cu fel și fel de drăcii - crăcane simple, cu un singur fir de elastic, Începând de la cinci lei. Dacă dădeai Încă cinci, primeai douăzeci de copci din cele mai proaste, făcute din sârmă de aluminiu. Dar astea erau ciurucuri, pentru copiii de grădiniță. Cunoscătorii Își puteau comanda arma cum doreau ei. Titel se pricepea să facă Împletituri de toată mirarea din lițe În toate culorile - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că ăl de o purta era bărbat adevărat, socotit și cu picioarele pe pământ. Crăcanele meșteșugite de Titel erau opere de artă, iar muniția fabricată de el tindea către perfecțiune balistică. Când Îl Întâlneai, avea buzunarele și buzunărașele pline de copci la diferite prețuri, după calitatea materialului. Îi numărai bănuții și căpătai marfa pe care o chiverniseai cât se putea de bine. Pe bucățele de lemn avea Înfășurate zgârciuri de felurite grosimi, din care vindea măsurând lungimea cu palma. Cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Mă făceam că nu-l văd pe Onel și treceam țantoș prin fața lui. „Ce vrei?” mă lua cam repede prietenul meu și mă fâstâceam din nou. Abia reușeam să Îngaim: „Dă și mie două palme de zgârci gros, douăzeci de copci din sârmă de baloți și douăzeci de-alea roșii, bătute cu ciocanul”. Marele meșter mă privea cu liniște și de sus. Poruncea: „Ia să văd ce sculă ai!”. Pierdut, cotrobăiam În buzunarul de la piept și-i Întindeam crăcanul de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și de sus. Poruncea: „Ia să văd ce sculă ai!”. Pierdut, cotrobăiam În buzunarul de la piept și-i Întindeam crăcanul de care atârnau resturi de zgârci. „Ha!” făcea el către frate-său, „ia uite cu ce vrea ăsta să tragă copci de baloți și de cupru!” - și-mi Îndoia amarnic arma, ca să arate că era o jucărea, iar nu un lucru serios. „N-ai ce face cu asta!” și-mi azvârlea crăcanul pocit ca vai de el. Mi-era rușine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
e soră medicală la un doctor de femei. Să vezi drăcia dracului: mai toate elevele care vizitaseră odaia cu chirie a lui Zidaru se duceau la nepoată-mea, cu o zi Înainte de cununie, și o puneau să le coasă două-trei copci acolo ca să poată juca fericite Cămașa În noaptea nunții și ca să-l umple de fudulie pe dobitocul care-și Închipuia că avusese mireasă fecioară și se Îmbăta cu voioșie ca să vadă lumea că se arătase bărbat adevărat. Familiile fetelor nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
am repetat operația și în gând mi-am zis: „Cred că-ți va fi de mult folos și sper să-mi dai și anul acesta cireșe tot atât de mari și frumoase ca în anii trecuți”, după care am astupat cu țărână copca de la rădăcină, pentru a împiedica evaporarea apei din sol. Către ora 9, aud soneria și mă pomenesc față în față cu o persoană aproape corpolentă și cu părul cărunt care îmi zâmbește bucuros că m-a găsit acasă. Momentan sunt
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
iată, sfinții se pierd printre oamenii de rând și noi visăm cu glas tare. Da, visele strigă uneori prin gura vântului și în iarna asta, mai albastră decât celelalte, a nins cu aripi culese de păsări fără de zbor. La marginea copcii ies peștii să își atingă înotătoarele, amestecându-se cu fulgii aripilor frânte. Spre seară își ridică ochii bulbucați spre cer, parcă șoptind făra de glas: -N-are rost să gândim prea departe, chiar dacă lacul ăsta înghețat seamănă a cavou, noi suntem
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]