640 matches
-
personalul și toți clienții erau în mormintele lor de mumii și în coșciugele lor de vampiri, în așteptarea nopții... M-am strecurat într-un bar aflat vizavi și mi-am întors scaunul în așa fel încât să pot vedea uitata copertină. — Dă-mi... cum le zice? am cerut eu. Vin alb și sifon. — Ești sigur? mă întrebă barmanul. Era un irlandez mare, osos, cu un halat alb și curat, ca un măcelar la începutul săptămânii, gata să-și înceapă săptămâna însângerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-și amintească decît partea bună, să uite singurătatea care, de atîtea ori, Îl urmărise pe străzile acelea. Gara Francia era pustie; Încovoiate asemenea unor nisipuri lucitoare, peroanele ardeau dinaintea zorilor, adîncindu-se În ceață. Julián se așeză pe o bancă, sub copertină, și Își scoase cartea. Lăsă ceasurile să se scurgă, pierdut În magia cuvintelor, schimbîndu-și pielea și numele, simțindu-se altcineva. Se lăsă tîrÎt de visele unor personaje În umbră, convins că nu-i rămăsese alt sanctuar și alt refugiu decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
strada asta. Nu, mersi, mă descurc. Cum vrei tu. Minutele Începuseră să pară ore, iar stropii reci se transformaseră rapid Într-o ploaie Înghețată, persistentă. Ce anume voiam eu să dovedesc? Paznicul se sprijinea de ușă, ca să se protejeze de copertină și citea În continuare liniștit, ca și cum n-ar fi realizat ce uragan vuia acum În jurul nostru. Am continuat să-l privesc fix până când și-a ridicat privirea, a rânjit și a spus: — Mda, se pare că te descurci foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
prinde viață, Bobby aleargă în urma camionului, dar indiferent de câte ori o strigă sau îi face semne, n-o poate face pe Ambaji să se uite la el. În cele din urmă, unul din polițai urcă în spate și lasă să cadă copertina. Mașina se urnește, iar șoferul apasă pe claxon, ridicând bara de protecție ca să țină la distanță masa de oameni care se înghiontește să vadă. Mulțimea se desprinde cu părere de rău și camionul pornește prin întuneric. Îl găsește pe pastorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de rezervă urmărește dâra luminoasă care se întinde până departe în întuneric, Amanda stă la masă cu domnul și doamna Devereaux, însoțitorii ei, care cred că ea a stat culcată în cabină, nicidecum că a făcut dragoste cu Jonathan, sub copertina de pânză a unei bărci de salvare de pe puntea de jos. Doamna Devereaux observă că Amanda arată foarte bine, iar ea speră că nu se va vedea pata umedă de pe rochia ei, sau mirosul pregnant masculin pe care-l degajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dar maiorul să zicem că era în elementul său. — Într-adevăr. La început râul este aglomerat, duzini de ambarcațiuni îl răscolesc în sus și-n jos, transportând mărfuri sau persoane, una din ele chiar cu un tun Maxim montat pe copertină, transportând soldați posaci, îmbrăcați în uniforme kaki. Opresc la pontoanele unde se face comerț cu băștinașii, unde ciorchini de colibe s-a ridicat în jurul depozitelor și magazinelor companiei, cândva un oraș, unde străzile înguste, cu case, s-au răsucit în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Madani... Și sper să nu fiu niciodată nevoit să-l cunosc. — Știi unde-l pot găsi? — La minister, presupun. — Unde e ministerul? — Coborând pe bulevardul ăsta, tot înainte. Când ajungi la promenada maritimă, la dreapta. E o clădire cenușie cu copertine albe - zâmbi amuzat. Dar te sfătuiesc să nu te apropii de ea. Se zice că noaptea se aud țipetele deținuților torturați în beciuri. Deși unii spun că sunt vaietele sufletelor tuturor celor uciși acolo jos. în zori, scot cadavrele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
când ridica mâna și doar când le dădea el voie îndrăzneau să-și continue drumul. Și chiar în spatele lui, înaltă, masivă și încărcată, apărată de un grilaj gros și o mică grădină cu copaci păliți, se înălța clădirea cenușie cu copertine albe de care-i vorbise feroviarul. Acolo locuia sau, cel puțin, acolo lucra ministrul de Interne, Ali Madani, omul care îi răpise nevasta și copiii. Luă o hotărâre, își adună lucrurile, traversă strada cu pas sigur și se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vezi În afară de cele două bărci și, mult În spate, domul Capitolului, Înălțîndu-se alb deasupra orizontului. Niște alge pluteau purtate de curent și mai erau cîteva păsĂri, nu multe, care-și căutau de mîncare. Am stat o vreme acolo sus, pe copertină, și m-am uitat În jur, da’ n-am văzut pești, În afară de Ăia mici și maronii care apar În jurul algelor. Frățioare, să nu-l crezi pe Ăla care ți-o spune că nu-i mare golful dintre Havana și Key
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Îmi venea greu să-i mai vorbesc. Apoi am coborît sub punte, de unde mi-am luat arma cu aer condiționat și Winchester-ul de treizeci pe care le țineam mereu În cabină și le-am agățat cu cutii cu tot sub copertină, unde puneam de obicei undițele, chiar deasupra timonei, ca să le am la ÎndemînĂ. Le țineam În niște cutii căptușite cu lînĂ Înmuiată-n ulei. Doar așa poți ține arme pe un vas, dacă nu vrei să ruginească. Am slăbit pompa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
iar. Negrul Îl urmări cu privirea cum se ridică În genunchi, cu brațul drept legănÎndu-i-se, cum Își ia mîna dreaptă și și-o bagă Între genunchi și apoi cum se ridică trăgÎndu-se de o scîndură bătută-n cuie deasupra copertinei, pînĂ ce reuși să stea-n picioare, uitîndu-se de sus la negru, cu mîna dreaptă prinsă În continuare Între coapse. Se gîndea că pînĂ acum nu știuse cu adevărat ce e durerea. Dacă-mi țin brațul drept, dacă trag de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
stuf. Rușine mare. Obișnuiam să mă duc de multe ori, seara, la un restaurant-grădină de vară a unui evreu, grădină intrată în obișnuința lumii "La Abrumcic". Alături de cei câțiva copaci vii mai erau și câțiva de natură statică pictați pe copertine. Abrumcic bătrânul avea un fecior, Ițic, care învârtea toată afacerea și două fete care serveau la masă. Fripturi de tot felul, mici, cârnați cu usturoi, fudulii, în fine, tot ce-ți dorea suflețelul dacă te ținea portofelul. Aici veneam de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și mica grădină a vilei se urâțesc, brusc, atunci. Trupurile bronzate dispar sub haine. Pe faleză, apar "pietoni". Locatarii "Casei scriitorilor" se plimbă, să treacă timpul, sau se trântesc pe fotoliile de plastic de pe terasă, de-a lungul zidului, sub copertină și stau la taclale. Ideile mele despre antici și despre clasicitate suferă, probabil, de toate metehnele romantice. Pe Acropole, am plătit din plin tributul, specific romantic, de a da mai multă importanță ruinelor decât construcției din care provin. La Delfi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
zice „Hei-rup!“, spune unul. — Și zice „Gata, băiete, am pornit-o!“ răspunde celălalt. — Ha, ha, ha, ha! și se Înăbușă de-atîta rîs și se plesnesc peste coapse tot povestindu-și isprăvile elefantului. Între timp s-a ridicat și cortul-cantină - o copertină uriașă, fără pereți laterali -, iar acum Îi vedem pe artiști șezînd la masa lungă, instalată sub copertină, luîndu-și micul dejun. Iar mirosul mîncărurilor lor - contopit cu emoția noastră puternică, cu mirosurile tari, dar sănătoase, ale animalelor, cu bucuria, frumusețea, farmecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și se Înăbușă de-atîta rîs și se plesnesc peste coapse tot povestindu-și isprăvile elefantului. Între timp s-a ridicat și cortul-cantină - o copertină uriașă, fără pereți laterali -, iar acum Îi vedem pe artiști șezînd la masa lungă, instalată sub copertină, luîndu-și micul dejun. Iar mirosul mîncărurilor lor - contopit cu emoția noastră puternică, cu mirosurile tari, dar sănătoase, ale animalelor, cu bucuria, frumusețea, farmecul și măreția Înălțătoare a dimineții și a circului care se instala - ni se părea mai Îmbătător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dormitor. Fără să se uite la fată, se repezi la fereastră. Două minute mai târziu, un camion transportând o ladă plată apăru pe un drum, la vreo 300 de metri. Se îndreptă în viteză spre Mașină și dispăru de sub o copertină metalică. Mai trecură două minute și reapăru descărcat. Fără să spună ceva, Gosseyn o dezlegă pe fată și-i scoase călușul. Încerca o vagă nemulțumire, un inexplicabil sentiment de frustare. 22 "QUISNAM IGITUR SANUS?" (Deci cine-i cu mintea sănătoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și avioane, strălucirea orbitoare a proiectoarelor care-și revărsau lumina din înaltul fiecărui zid metalic suficient de solid pentru a suporta un aparat atomic de iluminat. ― Să ocolim, ca să ajungem în spate! ― strigă Gosseyn. Și arătând drumul care ducea la copertina de metal pe sub care intrase camionul ce transportase distorsorul. În timp ce înaintau aproape alergând, zgomotul se mai diminuă puțin ca și numărul de camioane și avioane. Doar forfota, fără îndoială, continua să rămână destul de activă. Șuieratul aparatelor de tăiere, zăngănitul sonor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
erau numai douăzeci dar care trudeau din greu cu aceeași intensitate, cu aceeași frenezie, vizibil convinși că nu peste multă vreme, mulțimea irezistibilă le va disputa aceste facile achiziții. Zgomotul continua să scadă în intensitate. Gosseyn și Lyttle ajunseseră la copertina de sub care dispăruse distorsorul și abia dacă văzură o duzină de camioane oprite în dreptul unei rampe de încărcare. În peretele unui depozit, imens ca un hangar fuseseră practicate niște deschizături, prin care ieșeau din clar-obscurul nelămurit șiruri de indivizi cărând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
dormitor. Fără să se uite la fată, se repezi la fereastră. Două minute mai târziu, un camion transportând o ladă plată apăru pe un drum, la vreo 300 de metri. Se îndreptă în viteză spre Mașină și dispăru de sub o copertină metalică. Mai trecură două minute și reapăru descărcat. Fără să spună ceva, Gosseyn o dezlegă pe fată și-i scoase călușul. Încerca o vagă nemulțumire, un inexplicabil sentiment de frustare. 22 "QUISNAM IGITUR SANUS?" (Deci cine-i cu mintea sănătoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și avioane, strălucirea orbitoare a proiectoarelor care-și revărsau lumina din înaltul fiecărui zid metalic suficient de solid pentru a suporta un aparat atomic de iluminat. ― Să ocolim, ca să ajungem în spate! ― strigă Gosseyn. Și arătând drumul care ducea la copertina de metal pe sub care intrase camionul ce transportase distorsorul. În timp ce înaintau aproape alergând, zgomotul se mai diminuă puțin ca și numărul de camioane și avioane. Doar forfota, fără îndoială, continua să rămână destul de activă. Șuieratul aparatelor de tăiere, zăngănitul sonor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
erau numai douăzeci dar care trudeau din greu cu aceeași intensitate, cu aceeași frenezie, vizibil convinși că nu peste multă vreme, mulțimea irezistibilă le va disputa aceste facile achiziții. Zgomotul continua să scadă în intensitate. Gosseyn și Lyttle ajunseseră la copertina de sub care dispăruse distorsorul și abia dacă văzură o duzină de camioane oprite în dreptul unei rampe de încărcare. În peretele unui depozit, imens ca un hangar fuseseră practicate niște deschizături, prin care ieșeau din clar-obscurul nelămurit șiruri de indivizi cărând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
lângă ferme, așteptând să treacă vâltoarea. Nu avea o poveste de spus. Toată primăvara lucrase să ridice garajul și rampa. Mai aveau de primit instalațiile pentru spălătorie și pompele de benzină, plus ceea ce el își dorise de când se topise zăpada: copertinele galbene, scaunele cu nichel, tejgheaua și rafturile din micul bistrou. Ei aveau să refacă lumea chiar din groapa de gunoi a orașului, pe unde, mai nou, Guvernul proiectase șoseaua. — Godun o să reușească, a fost mereu orientat, trâmbița un tâmplar care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
el, raiul era un pământ udat și lăsat în bătaia soarelui. El și prietenul lui, Godun, vor face mult mai mult de atât: grâul va fi verde cât vezi cu ochii și benzinăria lor cu bistrou va fi galbenă, cu copertinele în vânt, chiar lângă șosea. Apoi grâul se va coace în spic, iar garajul cu spălătorie și rampă, cu benzinăria în care bistroul se va vedea precum piatra unui inel va fi ca o navă de croazieră care-și duce
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ofițeri de judiciar și 84 criminalistică de la ,,tânărul’’ Inspectorat județțean de Miliție Vrancea. Așadar, în după amiaza unei zile de sâmbătă, din vara anului 1975, ofițerul de serviciu pe Inspectorat este informat, de către o recepționeră, că un bărbat doarme pe copertina scărilor de la intrarea în hotel, fără a se știe cine este și cum Așajuns acolo, cel care îl observase pe ,, intrus’’ fiind un tânăr din echipa care lucra la înălțarea monumentului Unirii, în piața din fața hotelului. Cum echipa operativă abia
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Și ca să le fie munca mai ușoară, s-a stabilit că decedatul nu fusese cazat în hotel și nici nu s-ar justificat cazarea, deoarece locuia la vreo 2 km de Focșani. Cu certitudine, însă, acesta nu ajunsese pe respectiva copertină decât prin fereastra uneia din camerele ce se aflau la verticala locului unde fusese gășit. În plus, trebuia luat în calcul și acoperșiul hotelului. Așadar...la drum, sau, mai militărește spus, cu stângul, înainte marș.. Căci cam cu stângul porneau
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]