256 matches
-
însăși natura noțiunii rezultă o împărțire în trei momente. Momentul întîi coprinde măsura generală cu care are să se declameze opera dramatică peste tot. Acest moment se desparte naturalminte în cele două speții a tragediei și a comediei. Momentul al doilea coprinde în sine tempoul special, adică: înăuntrul marginilor dramei întregi, înăuntrul generalului tempo fundamental al întregului, mai [e] acel special, cari trebuie să i se dea fiecăruia caracter în parte, și asta conform cu individualitatea sa. Al treilea moment ni arată tempoul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
declamațiune poetică: în declamațiunea epică, lirică și dramatică. Și precum drama e o monas mai înaltă a eposului și a liricei, tot astfel și declamațiunea dramatică e o pătrundere reciprocă a declamațiunei epice și a celei lirice. Deaceea declamațiunea dramatică coprinde în sine cea mai mare varietate și cere o cultura naltă a vorbirei. Alături cu el [ea] declamațiunea epică și cea lirică apar numai ca niște stadii și studii preliminare. Pentru reprezentatorul dramatic declamațiunea cea dramatică e ținta cea necesară
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a coloritului. S-ar putea aplica la psihologia popoarălor! Tonul fundamental dă în genere personalității întregi coloarea cea determinată a sufletului ei și de-aceea se prezintă ca o minunată și adâncă revelare a tuturor factorilor vieței, cari toți se coprind în simplitatea tonului. Cu cât tonul fundamental al unui caracter ni prezintă o coloare mai precisă cu-atîta el va influința asupra-ne cu mai multă intuitivitate. Tonul fundamental ne apropie de patosul caracterului, ni descopere chiar întreaga dispozițiune a vieții
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
copilăresc al scenei întîie, care nici nu tradă puterea și pasiunea adormită, acest ton naiv [cedează] înaintea unui altuia din care ni vorbește o simțire ce umflă sufletul întreg. Din tonurile acestea auditorul presupune acea putere a inimei care-a coprins pentru toată viața sufletul ei plin. Deși natura cea copilăroasă din actul [întîi] nu s-a pierdut cu desăvârșire, totuși prin ea pătrunde un foc întunecos care roșește cerul ei senin. Epoca aceasta a vieții trebuie să pătrundă în reprezentare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tăria și încrederea de mai nainte. Actorul care nu le reproduce toate acestea nu a rezolvat problema cea mai mare a poetului. Un Makbeth care n-ar trăda în înfățișarea lui, în scenele după omorul regelui, nebunia febrilă ce-l coprinde crescând și după profețiile cele înșelătoare în actul al patrulea eturdismentul de sine al sufletului său sfărâmat, scărit până la smintire, un așa Makbeth n-ar corespunde icoanei poetului. Aceste esemple vor fi dat o idee clară despre însemnătatea acelei speții
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prezinte, ca un rezultat incorporat în tipul ce reapare pe scenă, toată schimbarea sufletească prin care a trecut el în intervalul lipsei sale. ELEMENTELE ESECUTĂRII CARACTERULUI JOCUL MUT După ce-am determinat noțiunile celor două forme ale mijlocirii (Vermittelung) cari coprind în sine toată mișcarea vieții individuale, ne rămâne încă de-a cerceta mijloacele prin care se realizează tema artistului reprezentator întru esecutarea caracterului. Fiindcă mijlocirea trebuie să facă ca viața internă a personalității să se nască dinainte-ne ca un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ce vine grozavă,/ nici morții nenfrânte n-aduce zăbavă . Ironic, Macedonski, luat drept model al personajului Zoil - după cum atestă, de pildă, scrisoarea lui Alecsandri către Ion Ghica din 9 ianuarie 1883 - constată identificarea bătrânului dramaturg cu protagonistul său, poetul latin : Coprins de-al gloriei nesațiu,/ Albit de ani, dar tot copil,/ E lesne să mă faci Zoil,/ Când singur tu te faci Horațiu . Oricâtă vanitate inerentă ar ascunde asumarea acestui alter ego vestit, ea are la bază o identitate reală de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ipostază a lui Draco marinus : [Ioana] acasă se întoarce, Se pune și toarce, O mreajă să facă La lume să placă, Mreajă de mătase, împletită-n șase. [Ioana], ochi negri, Merge la grădină, Mreaja își anină, Mreaja își întinde, Grădina coprinde. Peștele de mare, Din mare că sare, în grădină intră Prin mreajă se-ntinde Și-ntr-însa se prinde. Astfel legat, peștele urmează să fie sacrificat. Carnea lui va servi la ospățul nupțial, iar capul va fi păstrat ca trofeu (Colind de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
redactat următoarea adresă către studenții români din Cluj: „Fraților noștri, Studenți români din Cluj. Știrea lașului atentat îndreptat împotriva voastră de către sugrumătorii neamului românesc a umplut de amărăciune și de indignare inima tinerimii universitare din București. Dar să nu vă coprindă deznădejdea, căci loviturile dușmanilor voștri nu vor avea alt rezultat decât să grăbească ziua când vom trece munții spre a lupta alături de voi spre a sfărâma jugul ce vă apasă, după cum voi ne-ați trimis pe Gheorghe Lazăr spre a
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
de Litere este format. El redactează un apel „la români“, cerându-le să se asocieze la sărbătorirea zilei de 21 octombrie (2 noiembrie). Sărbătorirea se va face prin publicarea unui album intitulat Centenarul Revoluției lui Horia de la 1784. Albumul a coprins: 1) Reproducția portretelor lui Horia, Cloșca și Crișan; 2) organizarea unui banchet la 21 octombrie; 3) crearea unui fond numit „fondul lui Horia“, destinat a ajuta pe românii subjugați căzuți victimă îndeplinirii datoriei lor de români.* Dintre toți membrii acestui
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
de idei între plenipotențiari asupra adoptării formei de discuțiune în privirea celor două texte și a competinței Congresului, înalta Adunare decide, după propunerea președintelui, sprijinită de d-nii Waddington și comitele de Saint-Vallier că mai întâi se va da citire documentului coprinzând principiele propunerii austro-ungare, și că, în scopul de a stabili un acord între cele două texte, un plenipotențiar austro ungar și un plenipotențiar rus se vor întruni împreună cu unul din colegii lor, în timpul unei suspendări de ședință. Baronul de Haymerle
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
egalitatea drepturilor și libertatea cultelor, s-au ivit dificultăți de redacțiune; acest articol într adevăr este comun pentru Bulgaria, Muntenegrul, Serbia, România și comisiunea trebuia să găsească o singură formulă pentru atâtea situațiuni diferite: era greu, mai ales de a coprinde într însa israeliții din România, a cărora situațiune este nedeterminată în ceea ce privește naționalitatea. Comitele de Launay, în scopul de a preveni o neînțelegere, a propus în cursul discuțiunii inserarea următoarei fraze: „israiliții din România, pe cât nu sunt de o naționalitate streină
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
salută apoi musafirii și trecu repede lângă Lenora. li luă mâinile, dar ea le trase, se zmuci, plânse și, în fine, în sughițuri 17 2 - , Concert din muzică de Boch. Drumul ascuns mari, îl luă de gât, dar, îndată ce o coprinse în brațe, îl respinse și leșină iar, provocând o mică panică. Mini se apropie și, din vârful buzelor, din vârful degetelor, aduse un mic ajutor ce se impunea. Profită pentru a spune Linei, în chiar momentul cel mai nepotrivit: - Nu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
veche și oarecum nesuficientă un sinonim care să suplinească nesuficiințele, vorba veche pierde din cercul însămnătății sale ceva sau nu pierde nimica? Asta e întrebarea. Eu susțin că pierde. Vorba primitivă pierde din terenul său tocmai pe-atâta pe cât a coprins sinonimul său. Presupunem că a a coprins întinderea x, dar b coprinde în același spațiu întinderea y, - atunci, faptul întinderei lui b împlinit, nu-i rămâne lui a decât întinderea x - y. Sau e posibil și alt caz. Vorba primitivă
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
să suplinească nesuficiințele, vorba veche pierde din cercul însămnătății sale ceva sau nu pierde nimica? Asta e întrebarea. Eu susțin că pierde. Vorba primitivă pierde din terenul său tocmai pe-atâta pe cât a coprins sinonimul său. Presupunem că a a coprins întinderea x, dar b coprinde în același spațiu întinderea y, - atunci, faptul întinderei lui b împlinit, nu-i rămâne lui a decât întinderea x - y. Sau e posibil și alt caz. Vorba primitivă câștigă două punte de vedere, unul larg
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
pierde din cercul însămnătății sale ceva sau nu pierde nimica? Asta e întrebarea. Eu susțin că pierde. Vorba primitivă pierde din terenul său tocmai pe-atâta pe cât a coprins sinonimul său. Presupunem că a a coprins întinderea x, dar b coprinde în același spațiu întinderea y, - atunci, faptul întinderei lui b împlinit, nu-i rămâne lui a decât întinderea x - y. Sau e posibil și alt caz. Vorba primitivă câștigă două punte de vedere, unul larg și altul strict. Din puntul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
clar se văd strălucitoare, Cu boschetele de roze și cu crinii de argint. Acolo sunt lacuri limpezi, rumene în a lor fire, De-a grădinilor de roze tăinuită oglindire, Și din curtea argintie zorile rîzînde ies; Haine verzi și transparente coprind membrele rozalbe Și în lac ele aruncă roze cu mânuțe albe, Netezind a lor sprâncene, dând din frunte părul des. Într-o dulce și umbroasă, viorie atmosferă, Se ridică dintre lunce, cu-a ei cupole de ceară Închegate ca din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
se retrage raza cea de cristal, Ea prinde chip și formă, o formă diafanină, Înger cu aripi albe, ca marmura de pal. "Și se coboară palid pe drumul razei sale Și se coboară-alene, cu cîntecu-mi l-invoc Și haine argintie coprind membrele sale, Prin păru-i flori albastre, pe frunte-o stea de foc. "Eu stau uimit și palid... mîna-mi involuntară Se mișcă tremurândă pe coardele de fier, Ce caută-al meu suflet în acea sfântă oară De la turburii creeri în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
În fruntea-mi veștezită, în creeri rătăciți Și-n jurul ochilor mei gravă ca la stafie Afunde și teribili, lungi cearcăne de plumb? Fie așa - eu nu zic... Și totuși nebunia Cum e, cu chipul dulce, cu care m-a coprins Îmi place - cum îmi place visul de raze nins, Îmi place cum îmi place o umbră argintie. Tu cugeți. Cugetarea cu raze reci pătrunde, Lovește chipul dulce creat de fantasie Și acest chip devine palid ca o stafie Și-ndată
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu zăbrele, cu muri parte risipiți, cu acoperământul de șindrile negre și mucede. Un aspect trist și de risipă. Asupra întregului plan se revarsă o galbenă lumină de lună. În avanscenă de a lung un trunchi răsturnat și putred, care coprinde avanscena. Pe el șade Mureșanu visătoriu. Când sună din turn clopotul cu glas dogit 12 ore - miazănoaptea - Mureșanu se scoală: ) MUREȘANU Se sbate miazănoaptea în inima de-aramă Din turnul în ruină. Și prin a lumei vamă Nici suflete nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și averea; amorul și entuziasmul au fugit din sufletul lor; ei caută distracția și interesul În iubire; sunt reci și indiferinți pentru tot; nimic nu-i atinge și nu deșteaptă devotamentul și generozitatea lor; ideile mari și ambițiunea nobilă nu coprind și nu exaltează sufletul lor; studiul și dorința de a fi folositori țărei lor nu-i răpește din vârtejul unei vieți triste și neînsemnate; ei nu speră nimic, căci nu cred În nimic și nu trăiesc decât În prezent”1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
în nevoie. Oare credem că s-ar schimba împreună cu persoanele și relațiunile necesare ce derivă din natura lucrurilor? Nu face pe om liberal sau conservator nașterea sa, sau caracterul său, afară de foarte rari excepțiuni, ci interesele în care el este coprins”. Abordând faptele din acest unghi de vedere, nu mai poate surprinde pe nimeni că A. D. Xenopol ajunge (ce-i drept, uneori) la adevăruri definite de marxism. „Propășirea în toate țările lumei - spunea Xenopol - este datorită acelei clase a societății care
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
răstimp, D., care face din venirea lui Caragiale un adevărat eveniment. Depozitarii din provincie, se spune într-un comunicat redacțional din 16 noiembrie, sunt rugați „să comunice numărul de foi ce va trebui să le expediem din numerele care vor coprinde articolele d-lui I.L. Caragiale”. Câteva zile mai târziu, la 18 noiembrie, se inserează un alt anunț: „Mâine vom publica, la rubrica «Cronica literară», primul articol al d-lui Caragiale. Articolul poartă titlul Pâinea noastră cea de toate zilele.” Textul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286865_a_288194]
-
din modul de a simți al celor mai mulți dintre romantici. Acțiunea lor e surprinsă atît în reacțiile individuale, cît și în cele de grup, cum se întîmplă în aceste versuri de Grigore H. Grandea: „Dar un fior d-odată mulțimea o coprinse./ Cum valurile mărei, de vînturi iuți împinse,/ Merg de se sparg de țărmuri, ea se-ndesă gemînd/ Spre porțile grădinei [în care se ivise o femeie „frumoasă ca păcatul”- n. m], în cale tot spărgînd”4). Pentru Eminescu erotica e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
la o parte uitîndu-se cinevaș, vede întru acea cuprindere de copaci, o bucată de grădină mare, limpede și slobodă la vedere, în feliurimi înfrumusețări de loze, cari pricinuiesc veselie; și întorcîndu-se la ceialantă parte, întristarea și posomorârea trebuie să-l coprinză, căci se află întru o întunecoasă pădure întocmai ca noaptea, cu feliurimi de figuri și șăderi ascunse, și alte lucruri, care toate aduc întristăciuni și gânduri amestecate." Descrierea căderii Rinului prilejuiește și ea un mic poem bine gradat, solemn și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]