298 matches
-
discipline erau de natur] teologic], în sensul în care utilizarea rațiunii trebuia s] clarifice și s] justifice cuvântul lui Dumnezeu. Discuțiile i-au determinat pe musulmani s] elaboreze și s] defineasc] anumite preocup]ri etice, si anume: 1) Semnificația atributelor coranice etice, cum ar fi „drept”, „obligatoriu”, „bine”, „r]u” etc.; 2) Problemă relației dintre liberul arbitru uman și voință divin]; 3) Capacitatea ființelor umane de a extrage, prin utilizarea rațiunii, cunoașterea adev]rurilor și a normelor etice obiective. F]r
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
principala surs] de definire. Având în vedere faptul c] principiul responsabilit]ții individului constituia o bâz] pentru gândirea juridic] - obligațiile presupuneau capacitatea de a le duce la îndeplinire - binele și r]ul trebuiau determinate pe baza dovezilor textuale, a tradiției coranice și, prin extensie, a celei profetice. În concluzie, acțiunile și obligațiile erau bune și rele deoarece porunca divin] le definea ca atare. În leg]tur] cu libertatea omului de a întreprinde acțiuni, poziția Mu’tazila a fost comb]țuț], pe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a imamului. Imamul, despre care se credea c] este condus de divinitate, era, la începutul istoriei Shi’a, atât gardianul Coranului și a înv]ț]turii Profetului, cât și interpret și ghid în vederea elabor]rii și a sistematiz]rii viziunii coranice pentru individ și societate. Șiismul, asemenea primelor școli teologice și filosofice, a afirmat utilizarea discursului rațional și intelectual și s-a dedicat sintetiz]rii și dezvolt]rii elementelor potrivite, prezente în alte religii și tradiții intelectuale din afara Islamului. Un exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
problemelor lexicale, gramaticale și de context semantic. 1. Studiul numelor divine ce apar în Biblietc " 1. Studiul numelor divine ce apar în Biblie" 1.1. Numele divine ce apar în Biblie nu au fost fixate în vreo lista, ca cele coranice. Cand se vorbește despre ele în lucrări de specialitate, numele aflate în atenție sunt de obicei următoarele:tc "1.1. Numele divine ce apar în Biblie nu au fost fixate în vreo lista, ca cele coranice. Cand se vorbește despre
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
vreo lista, ca cele coranice. Cand se vorbește despre ele în lucrări de specialitate, numele aflate în atenție sunt de obicei următoarele:tc "1.1. Numele divine ce apar în Biblie nu au fost fixate în vreo lista, ca cele coranice. Cand se vorbește despre ele în lucrări de specialitate, numele aflate în atenție sunt de obicei următoarele \:" a. pentru Biblia ebraică, ’El, cu compușii ’El-Šaddai, ’ El-BeÖel, ’El-‘ElyÄn, ’ El-RÄ’i, ’El-‘Ol"m, ’El-GibbÄr, ’El hakk">Ä:, ’El ’ElohQy Yiœer
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
le-au îmbinat adesea, ajungând să trateze până la 130 de nume. Nu toate numele din aceste patru liste sunt atestate în Coran. Există însă și o a cincea lista de 99 de nume divine cărora li se indică explicit originea coranica. Ea nu se prezintă că un ≤adÖ profetic; gramaticul al-Zamm"m (m. 337/949) o atribuie cunoscutului tradiționist Sufy"n b. ‘Uyayna (m. 196/811), contemporan cu Wald b. Muslim. Această listă are un caracter coerent și sistematic
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
față de toate acestea o aduce cartea lui Daud Rahbar, 1960: God of Justice - A Study în the Ethical Doctrine of the Qur’"n, Leiden, E.J. Brill. Ea combate, de pe pozițiile unui partizan al liberului arbitru, unele concepții bazate pe pasaje coranice scoase din context: că Dumnezeu ar predestina acțiunile omului, ca indurarea și iubirea Lui ar fi dictate de capriciu, ca atotputernicia Lui înseamnă acțiuni după bunul plac. Autorul face acest lucru invocând o multitudine de contexte și aprofundând, cu această
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
w"≤id, ’a≤ad, Huwa); 3) Dumnezeu atotputernic și milostiv (wakl - „răspunzător”, ra≤m"n, ra≤m - „îndurător”, ghafór, ghaff"r - „iertător”). Apoi, sub titlul „Semnele și Numele lui All"h”, enumeră 31 de nume cu referințe la textul coranic sau doar cu mențiunea „frecvent” sau „foarte frecvent”. Această enumerare este urmată de o concluzie, formulată în termeni teologici: dumnezeirea în esență sa rămâne învăluita în mister, este una și incomunicabila, iar numele ei propriu este All"h; atributele de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ðam)”, pp. 381-432, parafrazează capitolul respectiv din Law"mi‘ al-bayyin"t f al-’asm"’ wa œ-œif"t de R"z. Cuprinde întreaga dezbatere despre Numele suprem, căruia și Daniel Gimaret îi dedică un capitol 10. Dezbaterea a pornit de la versetul coranic fa-sabbi≤ bi-smi rabbika al-‘aðm, „Deci laudă Numele Domnului tău cel Măreț” (56,74), în urma căruia s-a raspandit, mai ales în mediile ši‘ițe, credința că ar exista un nume cu care, dacă e invocat, Dumnezeu da negreșit
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
verbe la mod personal, sau propoziții 17. De aceea, am căutat și în Biblie acele cuvinte și expresii care, din punct de vedere referențial, pot fi considerate nume divine. S-a constituit astfel un corpus asemănător listelor de nume divine coranice. Corpusul, o dată stabilit, este supus analizei lingvistice - semantice și gramaticale. Complexitatea materialului, precum și intenția de a trata și problematică traducerii lui în limba română ne-au condus la alegerea abordării din perspectiva semanticii și gramaticii funcționale. Într-adevăr, demersul holistic
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cea de a cincea lista, atribuită de gramaticul Zamm"m tradiționistului Sufy"n b. ‘Uyayna (+ 196/811), care cuprinde doar numele ce apar ca atare în Coran și care indică și capitolele în care se găsesc diferitele nume. Parcurgând textul coranic, am avut surpriza să descoperim că, probabil datorită constrângerii impuse de cifră 99, câteva nume atestate nu se află totuși în lista lui Sufy"n, cum sunt, de exemplu, Šakór62, Ghaff"r63; pe de altă parte, există cazuri în care
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
lumină (2 nume), atotputernicie (17 nume), creație: origine și destinație finală (9 nume), providența (9 nume), milostivire (13 nume), știința (9 nume), dreptate în răsplătire (8 nume). Sugerează, de asemenea, studierea grupării numelor divine ce apar în perechi în textul coranic. Astfel de grupări tematice sunt prezente îndeosebi în lucrările cu orientare spirituală. Că un exemplu între multe, o dăm mai jos pe a unui autor contemporan, șeikhul irakian Š"kir Abd-el-Jabbar68, care însă e continuatorul unei tradiții milenare: 1. unicitate
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
171/169; 5, 73/77; 6, 19; 14, 52; 16, 22/23.52/54; 18, 110; 21, 108; 22, 34/35; 41, 6/5). Afirmarea unicității lui Dumnezeu constituie elementul central al credinței islamice. Este prezent mai ales in textele coranice care polemizează cu creștinismul și cu dualismul. Aš‘ar, ca și lubb"’ , distingea trei sensuri ale lui w"≤id aplicat lui Dumnezeu: indivizibil că esența, incomparabil în însușiri, fără nici un asociat în cârmuirea lumii. Orice analogie cu ceva creat este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în el un intensiv al lui ‘al. Că și acesta, este asociat cu al-Kabr. Semnificații de bază: cu superioritate absolută, inaccesibil. Acestea îl arată sinonim al lui ‘al. Ambele nume au putut fi traduse la fel, întrucât în textul coranic nu se afla niciodată alături. 2.1.5.5. (al-)‘Adm: SOI „Mărețul”; ASM „Cel puternic”; GG „Mărețul/Marele”; Marr „Magnus”; RB „l’Immense”; DM „l’Inaccesible”/„le Très-Grand”; YA „the Supreme (în glory)”; Arb „the All-Glorious”. În vreme ce că
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
palmier care a crescut prea înalt pentru a i se ajunge la ramuri că este mabb"ra: deci, aplicat lui Dumnezeu ar trebui înțeles în sensul de „inaccesibil”. D. Gimaret consideră însă că interpretarea ce pare cea mai conformă contextului coranic este cea care vede în labb"r un sinonim al lui mutakabbir 106. Într-adevăr, în lista de la 59, 23-24, majoritatea numelor sunt grupate sinonimic. Semnificații de bază: plin de forță, care își impune supremația. 2.1.6.9. al-Q
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Păzitor”, nici „Veghetor” nu induc în eroare asupra semnificației numelui, dar într-o listă de nume, da. Listele de nume divine nici nu au cum să nu-i inducă în eroare pe cei care nu au în memorie toate contextele coranice. Semnificații de bază: cunoscător al faptelor (spre a judeca). 2.1.8.12. (al-)′akm: SOI, ASM, GG „Înțeleptul”; Marr „Sapiens”; RB și DM „le Sage”, YA și Arb „the All-wise”. Acest nume se întâlnește de pește nouăzeci de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
alm bi-:"ț al-œudór.ț 4’A l" ya‘lamu mân ƒalaqa wa-huwa al-La”f al-‚abr (67, 14): „șEl cunoaște lăuntrul inimilor.ț Nu cunoaște El ceea ce a creat, El, Pătrunzătorul, Cunoscătorul?” (GG) Din cele șapte versete coranice în care apare, numai în acestea patru i se poate atribui o semnificație din sfera lui ‘Alm125. Exegeza tradițională este șovăielnica în privința lui. Primul sens al lui la”f - „fin, subțire” se referă la lucruri materiale. Că nume divin
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
142. R. Blachère143 e de părere că Ra≤m"n ar trebui tradus cu „Bienfaiteur” și nu cu „Clément”, si asa apare în traducerea realizată de el, insă traduce Ra≤m cu „miséricordieux”. D. Gimaret sugerează că traducere a formulei coranice „le Bienveillant, le Bienfaisant”144. Yusuf Ali își motivează în notă opțiunea de traducere „Most Gracious, Most Merciful” astfel: „...both are intensive forms referring to different aspects of Allah’s attribute of Mercy. s...ț Mercy may imply pity, long-suffering
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Ra≤m is a general term.” Într-adevăr, o diferență importantă între cele două nume ar mai fi că primul este referit numai la divinitate, în vreme ce al doilea este aplicat în Coran și profetului (în 9, 128). De asemenea, exegeza coranica este aproape unanimă în a-i atribui lui ra≤m"n o „extindere” mai largă: All"h este ra≤m"n pentru toți oamenii (îi creează, se face cunoscut tuturor, le dă hrană cea de toate zilele etc.) și ra
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de George Grigore (2000) este rodul practic al preocupărilor îndelungate ale traducătorului, care a mai publicat în 1997 o carte despre problematică traducerii Coranului în limba română 163, carte foarte utilă celui care incearca traducerea sau evaluarea traducerii unui pasaj coranic. Autorul evocă în ea problemele complexe ale oricărei traduceri literare și mai ales ale traducerii unui text sacru într-o limbă ce nu este impregnata de Weltanschauung-ul islamic. Începând cu dificultățile de transpunere ale informației gramaticale și semantice, continuând
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
acest fapt împiedica în mare măsură perceperea semnificației participiului activ Š"kir și a formei intensive Šakór. Pentru claritate, le-am putea echivala cu „Recunoscător”, însă am riscă să adăugăm o conotație ce ar constitui chiar o erezie în context coranic: recunoscător este cineva care a primit o binefacere de care avea nevoie; or, All"h nu are nevoie de nimic, este ghan. La fel, echivalarea lui al-′aqq cu „Adevărul” - și am văzut, în exemplele noastre, ca toți traducătorii, cu excepția
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
3.) și mibbal‘a:ay ’Qyn ’elohm („în afară de mine nu este dumnezeu” - 3.1.5.2.). Singură deosebire dintre aceste două expresii, care sunt propoziții nominale și exprima unicitatea lui Dumnezeu printr-o formulă negativă, este faptul că cea coranica vorbește despre Dumnezeu la persoana a treia, iar cea biblică, la persoana întâi. 4.1.6. al-Quddós (2.1.5.1.) și Q":Äš (3.1.6.1.), respectiv ho hágios (3.2.1.5.2. și 3.2.2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
transcendență și desăvârșirea lui Dumnezeu și se traduce invariabil cu „Sfanțul”. 4.1.7. al-Sal"m (2.1.5.2. și 2.1.11.8.) și Š"lÄm (3.1.16.7.). Numele biblic poate fi considerat sinonim cu cel coranic doar dacă acesta din urmă este interpretat că „Izbăvitor, Făcător/Dătător de pace”. 4.1.8. al-‘Al (2.1.5.3.)/ al-Muta‘"l (2.1.5.4.) și ‘ElyÄn (3.1.6.2.)/ r"m we niss"’ (3.1
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
q (3.1.7.3.) conțin toate o trăsătură antropomorfizantă, ele putând fi aplicate și omului pentru a spune despre el că este plin de vigoare, de forță. Sunt traduse cel mai adesea cu „șCelț tare”. Însă cele două nume coranice se întâlnesc și împreună, și atunci e nevoie de două sinonime (de obicei: „tare, puternic”). 4.1.12. al-Malik (2.1.7.1.) și Mélek (3.1.8.2.), respectiv basileús (3.2.1.6.1 și 3.2.2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Pl dQ‘ÄÖ (3.1.9.1.) au același conținut semantic: bine cunoscător, sau chiar atotcunoscător, cum au tradus unii numele biblic. Valoarea intensivă este însă redata diferit din punct de vedere gramatical: formă intensivă de participiu activ la numele coranice și expresie formată din numele generic ’Pl în anexiune cu pluralul lui dQ‘"h, „cunoaștere”, un plurale intensitatis, la numele biblic. Celelalte două nume coranice înrudite, cu forma de participiu activ ‘"lim (2.1.8.1.) și ‘All"m (2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]