711 matches
-
mizează pe o cunoștere empatică a poetului. Totuși, pe lângă pasajele memorialistice sau pur ficționale, sunt de notat tentativa autoarei de a disloca vechile poncife suprarealiste (dicteul automat, hazardul obiectiv, umorul negru etc.) prin reabilitarea unor noi teme (plictisul, solitudinea, senzorialul, corporalitatea, copilăria), precum și prin aflarea unor punți stabile de contact între suprarealism și postmodernism. În primul său articol cu caracter programatic (Sensul poeziei, astăzi, 1987), P. își definește propria formulă poetică. Măcar în teorie, aceasta este consonantă cu postmodernismul optzecist (dialogism
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
cu migală artizanală. Poemele, purtând conotații ludice, ironice, livrești, „reprezintă aluzii la o inhibiție a ființei” (Gheorghe Grigurcu), disimulând tensiunea existențială echivalată în tensiunea expresiei. Obsedat de rostul poeziei și al cuvântului, poetul imaginează o lume în care acesta dobândește corporalitate: „trup alb de cuvinte ne ducem / pe-o rână când ne întoarcem plângând pe canale / între versuri sclipesc cranii dacă-i lumină” (Cimitir de cuvinte). Există în lirica lui o fascinație a literei, a cuvântului, un întreg ciclu din primul
MURESAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288307_a_289636]
-
eseuri interdisciplinare, într-un spirit iconoclast, despre literatură și filosofie, pictură și teologie, gândire politică și gândire științifică. Între fenomenele literaturii occidentale din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, care suscită interesul autorului, se numără magia, mistica, kitschul, corporalitatea, timpul, spațiul, dar și personalități precum Thomas Morus, Th. Marlowe, Angelus Silesius, Pascal, Sfântul Ioan al Crucii, Sfânta Teresa d’Avila ș.a. sau personaje ca Hamlet, Don Quijote, Faust. Țară europsită (2002), volum prefațat de Horia Roman Patapievici, care apreciază în
MIHAILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288130_a_289459]
-
de aroganța iluministă. Legătura organică dintre ce și cum a fost treptat compromisă. Formarea a devenit informare, iar cunoașterea, tot mai metodică, și-a luat ca standard performanța cognitivă (IQ). Anemierea componentei liturgice din cunoașterea teologică a coincis cu dislocarea corporalității din odiseea cunoașterii științifice. Acest postulat n-a fost decât tot opera uneia dintre meditațiile carteziene, care a declarat că omul se naște atunci când visele îi mor. În Occident, academiile au început să echivaleze nașterea subiectului cu apogeul transparenței autocritice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a limbii. Semnele intră sub regimul cantității. În loc ca lectura să fie un ritual sacru al frângerii Cuvântului, după modelul sinaxei euharistice, plăcerile intense ale textului provin acum din rapiditatea și bogăția asocierilor imaginare. Când Roland Barthes a vorbit despre corporalitatea erotică a scriiturii moderne și senzualitatea sublimată a lecturii, eseul era referința de bază a analizei sale. Această plăcere nu este lipsită de reflexe narcisiste; mai ales genul eseistic promite sinteza „între confesiunea personală și studiul analitic” (Matei Călinescu). Alături de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
perspectivă teandrică. Lucrarea curățitoare a harului divin completează activitatea umană și, prin urmare, exclude orice derivă pelagiană. Asceza nu este un manifest al voinței de putere, ci o necesitate practică, ce corelează dorințele cele mai adânci ale inimii cu incertitudinile corporalității. Ținta finală a omului - unirea cu Dumnezeu - presupune stabilirea unor reguli de apropiere față de Cel „în jurul” Căruia, doar, se poate sta. Dacă unirea presupune comuniunea, aceasta din urmă se realizează printr-o discretă recunoaștere, în tăcerea sinelui regăsit cu sine
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de sistem a fost discreditată de către Kierkegaard așa încât filozofia secolului XX a debutat cu o preocupare pentru concret - și mai puțin cu obsesia modernă pentru coerență. Fie prin proiectul fenomenologiei - care a pus în centru intersubiectivitatea (Husserl), moartea (Heidegger) sau corporalitatea (Merelau-Ponty) -, fie prin școala analitică, guvernată de principiile pozitivismului (Schlick, Neurath, Carnap), vechile aspirații ale metafizicii au dispărut de pe firmamentul preocupărilor filozofice. În acest context de profund scepticism față de metafizica occidentală a avut loc descoperirea patristicii, cu discursul său eminamente
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de percepții ale corpului: primul tip se referă la caracteristicile fizice și spațiale ale corpului, fiind denumit imagine spațială; al doilea tip include percepțiile, reprezentările și afectele elaborate pornind de la propriul corp, reprezentând imaginea afectivă. Descoperirea propriului corp sau trăirea corporalității se structurează începând de la vârsta de doi ani; trăirea corporalității se referă la libertatea de mișcare a copilului și la capacitatea de a se simți bine în propria piele. Este important ca în această etapă mișcările segmentelor corporale să fie
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
fizice și spațiale ale corpului, fiind denumit imagine spațială; al doilea tip include percepțiile, reprezentările și afectele elaborate pornind de la propriul corp, reprezentând imaginea afectivă. Descoperirea propriului corp sau trăirea corporalității se structurează începând de la vârsta de doi ani; trăirea corporalității se referă la libertatea de mișcare a copilului și la capacitatea de a se simți bine în propria piele. Este important ca în această etapă mișcările segmentelor corporale să fie libere și de amplitudine. Treptat, copilul trece în etapa de
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
un fel de trezire. Este o chestie strict fizică. În epoca modernă în general și în special în Aum Shinrikyō, lucrurile fizice și cele metafizice sunt legate forțat. Kawai: Așa e. Oamenii din ziua de azi s-au rupt de corporalitate, totul s-a limitat la teoretizare. Cei care vor să se apropie din nou de corporalitate, fac yoga. Apoi trec la nivel senzorial. Nu există nici o legătură între conștiința iluminată și bunul-simț cotidian. Aici se creează o ruptură abruptă. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
special în Aum Shinrikyō, lucrurile fizice și cele metafizice sunt legate forțat. Kawai: Așa e. Oamenii din ziua de azi s-au rupt de corporalitate, totul s-a limitat la teoretizare. Cei care vor să se apropie din nou de corporalitate, fac yoga. Apoi trec la nivel senzorial. Nu există nici o legătură între conștiința iluminată și bunul-simț cotidian. Aici se creează o ruptură abruptă. Doar părțile care nu au bariera cotidiană sunt ușor de iluminat. Când această iluminare și cu sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
metodologic pe care l-am deslușit în analiza cronicarului de la "România literară" mi-a incitat abordarea "în răspăr", atitudine preparată cumva și de observațiile la care am ținut să răspund mai sus. Cartea lui Andrei Oișteanu exprimă mai mult decât corporalitatea ei propriu-zisă, astfel disecată cu precizie de cunoscător de Ioana Pârvulescu. Desigur, mi se va obiecta că judecăm textul, nu ceea ce-l transgresează. Autorul nu-și poate extinde paternitatea asupra proiecțiilor imprevizibile născute în mintea și sufletul cititorului care continuă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
metodologic pe care l-am deslușit în analiza cronicarului de la "România literară" mi-a incitat abordarea "în răspăr", atitudine preparată cumva și de observațiile la care am ținut să răspund mai sus. Cartea lui Andrei Oișteanu exprimă mai mult decât corporalitatea ei propriu-zisă, astfel disecată cu precizie de cunoscător de Ioana Pârvulescu. Desigur, mi se va obiecta că judecăm textul, nu ceea ce-l transgresează. Autorul nu-și poate extinde paternitatea asupra proiecțiilor imprevizibile născute în mintea și sufletul cititorului care continuă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
blânzi” înzestrați cu bun simț și înțelepciune populară, dezvăluie sub aparența ficțiunii și a basmului aspecte zguduitoare ale realității. Detaliile grotești presărate de-a lungul întregii cărți sunt menite - după Bahtin - să disloce sau chiar să desființeze granițele inițiale dintre corporalitate și restul lumii. De obicei se remarcă faptul că, în opera lui Rabelais, principiile materialității corporale, adică imaginea corpului uman în activitatea sa fiziologică - hrănire, băutură, defecație, viață sexuală - joacă un rol predominant. Imaginile corpului redate într-o formă mult
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Hugo să-l numească pe Rabelais “cel mai mare poet al cărnii și stomacului”. Idealitatea eposului tradițional excludea orice manifestare a trupescului ca fiind contrară moralei și deci condamnabilă. Rabelais impune, prin eroii săi Gargantua și Pantagruel, “deplina autocrație a corporalității” (Jauss); imensa sete, foame, absurdul situațiilor și întâmplărilor în care se află eroii - toate acestea declanșează râsul grotesc. “Nu se mai râde aici de vreo comportare ce contrazice normele ideale ale măreției eroice, evocare prin contrast; cauza directă a râsului
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
obligă conștiința la concesii (și ar merita să reconsiderăm anumite evenimente ale istoriei din această perspectivă) și, iarăși sigur, instinctul de proprietate obligă la mai multe concesii, dar concluzia firească, truismul ce rezultă de aici „proprietatea este o extindere a corporalității În dauna conștiinței“ este În contradicție cu primul truism. Limita dintre ele trebuie că arată ca o linie a apelor Între doi versanți foarte abrupți. Ea se deplasează tot timpul, ba spre stânga, ba spre dreapta și istoria n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de participare la viața socială. Eliberarea de corp devine „eliberare a corpului”, și nu pentru ieșirea din societate, ci pentru participarea autentică la viața acesteia. Astfel „eliberat”, corpul - ca ideal al corpului perfect - transcende într-un mod straniu și simptomatic corporalitatea imanentă a orga nismului nostru și, astfel ipostaziat, se bucură de toate prerogativele unei zeități. El este descris în sacralitatea sa de textele revelate ale specialiștilor profeți și noul lor decalog (să nu fumezi, să nu bei, să nu mănînci
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
vieții au posibilitatea să genereze astăzi un discurs originar, capabil să repereze un sens pentru care să merite să trăiești și să lupți? În ce dimensiuni și la ce niveluri se poate iniția și continua un discurs filosofic autentic? Sensul corporalității Corporalitatea umană este o temă veche, prezentă în toată istoria filosofiei, începând cu gândirea clasică. Să ne gândim la problema raporturilor dintre suflet și trup și la dezbaterea platonică cu privire la frumusețea sensibilă ca obstacol sau ca stimul pentru suflet în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
au posibilitatea să genereze astăzi un discurs originar, capabil să repereze un sens pentru care să merite să trăiești și să lupți? În ce dimensiuni și la ce niveluri se poate iniția și continua un discurs filosofic autentic? Sensul corporalității Corporalitatea umană este o temă veche, prezentă în toată istoria filosofiei, începând cu gândirea clasică. Să ne gândim la problema raporturilor dintre suflet și trup și la dezbaterea platonică cu privire la frumusețea sensibilă ca obstacol sau ca stimul pentru suflet în ridicarea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
în ridicarea sa spre ideea de frumos. Mai târziu a apărut problema raportului dintre res extensa și res cogitans, ce a însoțit zorile gândirii moderne. Am putea să continuăm cu citarea unor teme asemănătoare. Nu ar părea, deci, că astăzi corporalitatea ar desemna tocmai un domeniu în care interogația filosofică și-ar putea regăsi credibilitatea. Și totuși, aceasta este o temă în care sensul pare să-și redobândească vivacitatea pozitivă. Asta se datorează noului mod în care se pune astăzi problema
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Și totuși, aceasta este o temă în care sensul pare să-și redobândească vivacitatea pozitivă. Asta se datorează noului mod în care se pune astăzi problema, și care își are premisa esențială în folosirea metodei fenomenologice. În perspectiva fenomenologică, sesizarea corporalității are loc în pragul unei conștiințe eliberate de orice prejudecată și devenită, prin intermediul unor riguroase reducții, scenariu neutru al unor prezențe nemijlocite. Corporalitatea este sesizată în cadrul acestui context pur al conștiinței, fără ca să se opună spiritualității și chiar fără a
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
pune astăzi problema, și care își are premisa esențială în folosirea metodei fenomenologice. În perspectiva fenomenologică, sesizarea corporalității are loc în pragul unei conștiințe eliberate de orice prejudecată și devenită, prin intermediul unor riguroase reducții, scenariu neutru al unor prezențe nemijlocite. Corporalitatea este sesizată în cadrul acestui context pur al conștiinței, fără ca să se opună spiritualității și chiar fără a face referințe explicite la ea. Sesizarea fenomenologică a corporalității este prin urmare, descoperirea datului de a fi constituiți sensibili, asumat, ca să spunem așa
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
orice prejudecată și devenită, prin intermediul unor riguroase reducții, scenariu neutru al unor prezențe nemijlocite. Corporalitatea este sesizată în cadrul acestui context pur al conștiinței, fără ca să se opună spiritualității și chiar fără a face referințe explicite la ea. Sesizarea fenomenologică a corporalității este prin urmare, descoperirea datului de a fi constituiți sensibili, asumat, ca să spunem așa, în stadiul abia apărut. Antonio Rosmini - evident că înainte ca metoda fenomenologică să fie formulată de către Husserl - elaborase cu grijă doctrina «sentimentului fundamental corporal». Conform acestei
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
simțurilor și Leib, care este trupul, adică ceva organic, ca obiect al unei experiențe complexe și unitare; Leib este condiția trupească, mai mult decât corpul ca realitate naturală. Prin urmare, traducerea mai exactă a lui Leib este, în acest caz, corporalitate sau trup. Folosirea substantivului abstract redă, deci, mai bine ideea absenței unei conotații imediate fizice. De fapt, sesizarea trupului într-o conștiință fenomenologică nu este sesizarea unui lucru, ci a unei condiții, a condiției trupești sau corporale. Husserl folosește expresia
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
sau trup. Folosirea substantivului abstract redă, deci, mai bine ideea absenței unei conotații imediate fizice. De fapt, sesizarea trupului într-o conștiință fenomenologică nu este sesizarea unui lucru, ci a unei condiții, a condiției trupești sau corporale. Husserl folosește expresia corporalitate proprie ce specifică și precizează natura acestui dat prim al conștiinței, în sensul că cea dintâi conștientizare a condiției umane apare în noi ca sesizare a acelei corporalități care ne aparține în primă persoană. Conștientizarea lumii exterioare este extensia acestei
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]