1,171 matches
-
undele cerebrale apropiate de starea de veghe, pe care creierul le emite în timpul acestei faze a somnului separat de fazele precedente. Somnul paradoxal constă într-o repriză neașteptată de activitate a SNC (și a diviziunii simpatice a SNA), cu excepția motricității (cortexul prefrontal) și a gândurilor reflexive. În timpul acestor scurte perioade ale somnului (care se eșalonează: de la opt ore la naștere, două ore pe la 20 de ani, până la 45 de minute pe la 70 de ani) survine visul. Odată stadiul respectiv încheiat, reîncep
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și zonele corticale activate în timpul somnului paradoxal. b) Circuitul lui von Papez (profesor la Universitatea din Praga) sau influența emoției în procesele mnezice Este un model care propune un circuit nervos ce explică experiențele emoționale și legătura lor cu memoria. Cortex Cortex cingular asociativ Hipocamp Stimul Talamus Amigdală Răspuns emoțional Schema de mai sus ne prezintă două căi. Prima cale, pe care am putea-o numi «talamo-amigdaliană», echivalează cu o percepere grosieră și rapidă a informației. Este o cale subcorticală ce
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
zonele corticale activate în timpul somnului paradoxal. b) Circuitul lui von Papez (profesor la Universitatea din Praga) sau influența emoției în procesele mnezice Este un model care propune un circuit nervos ce explică experiențele emoționale și legătura lor cu memoria. Cortex Cortex cingular asociativ Hipocamp Stimul Talamus Amigdală Răspuns emoțional Schema de mai sus ne prezintă două căi. Prima cale, pe care am putea-o numi «talamo-amigdaliană», echivalează cu o percepere grosieră și rapidă a informației. Este o cale subcorticală ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
să faceți rapid un pas înapoi. Experiența pe care tocmai ați trăit-o și pe care o considerați de fapt «un reflex» urmează traseul talamo-amigdalian. A doua cale, pe care am putea-o numi «talamo-cortico-amigdaliană», echivalează cu prelucrarea informației prin cortexul asociativ și deci cu o comparare a informației actuale (perceptibile) cu o informație stocată în memorie (non-perceptibilă). Să reluăm exemplul anterior. Cum ați trăit deja experiența, sunetul claxonului trezește în dumneavoastră, datorită cortexului asociativ, conceptul de mașină, iar hipocampul permite
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
numi «talamo-cortico-amigdaliană», echivalează cu prelucrarea informației prin cortexul asociativ și deci cu o comparare a informației actuale (perceptibile) cu o informație stocată în memorie (non-perceptibilă). Să reluăm exemplul anterior. Cum ați trăit deja experiența, sunetul claxonului trezește în dumneavoastră, datorită cortexului asociativ, conceptul de mașină, iar hipocampul permite compararea contextului precedent cu cel actual. Dat fiind că sunteți în aceeași situație, aveți imediat la dispoziție răspunsul emoțional adecvat, adică tresărirea și pasul înapoi. În această a doua situație, tocmai ați experimentat
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
că, mai târziu, sunteți confruntați cu o tristețe similară. Ca urmare, veți avea tendința să rememorați decesul. Lucrările pe care le-am prezentat se completează și certifică faptul că emoția este utilă pentru memorarea unei informații și a unui context. Cortex cingular anterior Amigdală Hipocamp Zone corticale activate în timpul somnului paradoxal în legătură cu circuitul emoțiilor Regăsim două elemente prezente deja în circuitul lui Papez: hipocampul și amigdala. În plus, am văzut că visul are o încărcătură emoțională puternică și că emoțiile sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
în memorare. Prin urmare, trebuie să existe în vis ceva care are legătură cu memoria. Punctul-cheie este hipocampul. Într-adevăr, studiile efectuate de Winson, psihiatru american, ne-au adus dovada că hipocampul reface o experiență recentă în acele zone din cortex în care ea va fi, mai târziu, stocată (cf. Schacter, pp. 111-112) în timpul visului. În plus, hipocampul este util în memorarea unui context încărcat emoțional. După cum concluzionează D. Schacter (profesor de psihologie la Universitatea Harvard, specialist în mecanismul proceselor de
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
înlăturarea contracturii se face prin vindecarea bolii care a determinat afecțiunea. Privitor la contractura de etiologie neurologică, se poate acționa prin diminuarea informației aferențiale, prin scăderea eferentației gamma asupra plăcilor motoare, prin infiltrații cu alcool, prin activarea rolului inhibitor al cortexului, prin neurotrofice, prin activarea aferențelor intramedulare excitante, prin inhibarea neuronilor intercalari sau a mecanismelor sinaptice, prin inhibarea mecanismelor reflexe, prin kinetoterapie. CONTRACȚIE IZOMETRICĂ (fr. contraction isométrique) - Reprezintă o formă de contracție în care lungimea fibrei musculare rămâne constantă, în timp ce tensiunea
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
-se în acest mod coordonarea de acomodare. Coordonarea mișcărilor voluntare este rezultatul unor combinații sinergice între factorii senzitivi și motori. Coordonarea mișcărilor implică totalitatea funcțiilor sistemului nervos. Mișcările voluntare parcurg următoarele etape: luarea deciziei de mișcare, elaborarea actului motor în cortex; implicarea în acțiune a sistemului piramidal și extrapiramidal; activitatea continuă a sistemului monitor (sistemul senzorial-senzitiv), care transmite informația, și a sistemului reglator, care recepționează informația; organizarea și ajustarea etapelor tonice și fazice ale sistemului efector; realizarea mișcărilor voluntare prin intermediul aparatului
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
sistemului monitor (sistemul senzorial-senzitiv), care transmite informația, și a sistemului reglator, care recepționează informația; organizarea și ajustarea etapelor tonice și fazice ale sistemului efector; realizarea mișcărilor voluntare prin intermediul aparatului efector (mușchi-articulații), în strânsă concordanță cu planul elaborat și transmis de cortex. În această acțiune sunt implicate trei mari sisteme de producere a mișcărilor voluntare: sistemul informațioal, sistemul reglator și sistemul efector. Coordonarea mișcărilor este un proces care se dobândește ca urmare a unui mare număr de repetări, fapt ce permite atingerea
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Factorii de progres desemnează condițiile, regulile și normele ce contribuie la optimizarea activităților. Zapan și Popescu-Neveanu (1963) consideră că factorii de care trebuie să se țină seama în organizarea oricărei activități sunt: a) realizarea unei zone de excitabilitate optimă pe cortex în raport cu activitatea respectivă; b) formarea unor noi legături temporare pe baza activității cât mai multor analizatori; c) folosirea acțiunii de transfer și evitarea interferențelor; d) asigurarea unei intensități optime a stimulilor; e) întărirea legăturilor temporare; f) diferențierea excitanților; g) interacțiunea
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
și psihomotrice afectate; d) de prognostic - terapeutul are posibilitatea să elaboreze unele elemente de prognoză prin care să informeze familia asupra posibilităților și limitelor procesului de recuperare. Funcțiile sunt (Popescu-Neveanu, 1978): de înregistrare, de reglare și de elaborare la nivelul cortexului, desfășurate în plan mintal - discriminări și identificări perceptive, ajustări motoare, înțelegere, evocări asociative, creații imaginative, raționamente, rezolvări de probleme. După Larousse (2006), este o operație care face ca fiecărui element dintr-o mulțime să-i corespundă un element dintr-o
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
noastre. Aceste informații referitoare la poziția și mișcarea corpului nostru și ale diferitelor sale membre constituie kinestezia. Mișcarea și răspunsurile posturale determină tensiuni, compresiuni, torsiuni ale mușchilor, tendoanelor și articulațiilor, care sunt stimulii kinestezici. Informațiile acestor receptori sunt transmise la cortexul somestezic pe calea lemniscului medial și pe calea spinotalamică. În afara informațiilor referitoare la poziție și mișcare, sistemul kinestezic se află la originea senzațiilor de greutate și forță. La acest proces participă sensibilitatea profundă. După Larousse (2006), kinestezia este un domeniu
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
ale corpului. Senzațiile kinestezice dau naștere unor receptori diferiți, de origine cutanată, articulară, musculară, tendinoasă (pentru poziția segmentelor membrelor), precum și aparatului vestibular pentru poziția și mișcările extremității cefalice. Aceste senzații sunt transmise apoi circuitelor centrale (fascicul lumniscal), care ajung la cortexul cerebral somestezic, trecând prin talamus. KINETOTERAPEUT (engl. kinetotherapist) - Persoană specializată în activitatea de recuperare și reeducare fizică, a locomoției sau a deficiențelor motrice și tulburărilor psihomotrice; persoană care practică kinetoterapia. Kinetoterapeutul are datoria de a manifesta un comportament care să
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
de modul în care fiecare individ pune în relație spațiul și timpul, în raport cu ritmul său de viață. Sub raport anatomic, termenul temporal poate desemna: osul pereche al neurocraniului; mușchiul în formă de evantai situat pe partea laterală a craniului; porțiunea cortexului cerebral care se proiectează pe craniu în regiunea temporală (Martin, 2005). TENDINITĂ (< fr. tendinite) - Inflamația unui tendon, ca urmare a unor eforturi exagerate. Uneori, poate fi consecința unei infecții bacteriene sau a unei boli reumatice. Tratamentul constă, în primul rând
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
goală, cu un patrulater de praf în mijloc, marcând locul unde stătea de obicei aparatul. Firul duce în camera Antoniei, de-aici și-a comandat taxiul aseară după ce a venit să-și ia din efectele personale... - Salut, talentule, îi zgârie cortexul hipersensibil o voce prea jovială de la celălalt capăt al firului. Hai să vedem dacă-ți mai aduci aminte de mine. - Cred că da... - Suzana sunt. (Suzana, pe caloriferul din sufragerie, vizibilă prin ușile cu geam, se spală prin părțile intime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
după care smulgeau barbar foaia aproape virgină din carul mașinii, o ghemuiau pe dușumeaua biroului și hârtia suporta orice. (Mașina care acum o dormi prin beciul unchiului Tony aduce, de cum mă destind în pat, o amintire de sub nenumărate straturi ale cortexului meu. Trebuie să plonjez în conul vulcanic al timpului până spre clasa III-a primară, când pregăteam la școală o scenetă pentru Sărbătoarea Pomului, evident Anul Nou, doar eu sunt dintre decrețeii care au ratat vreo douăzeci și... de Crăciunuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cooptate pentru împlinirea optimală a sarcinilor de supraviețuire" (Perry, 1999). În slujba supraviețuirii, sistemul limbic se activează, declanșând eliminarea hormonilor de stres. Acest răspuns neurobiologic poate apărea în câteva miimi de secundă, înainte ca informația să fie procesată complet de cortexul frontal. În câteva minute de expunere la amenințarea percepută, sistemul nervos poate fi mobilizat, declanșând răspunsuri psihologice imediate cum ar fi constricția vaselor de sânge, a tractului gastrointestinal, inhibarea metabolismului, creșterea presiunii arteriale și a ritmului cardiac și dilatare pulmonară
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
că fratelui meu îi este frică? Prinse aripi la vorbele liniștitoare ale medicului, încântată. Mark simțea. Frică sau orice altceva, nu conta. Dar cum e cu... creierul uman? Partea de deasupra mamiferului? —Încearcă să se refacă din bucăți. Activitatea din cortexul prefrontal se străduiește să reia contactul cu conștientul. Îi ceru doctorului Hayes toate broșurile de care dispunea spitalul pe tema leziunilor craniene. Sublinie toate ideile optimiste cu un marker verde, subțire. Creierul e ultima noastră frontieră. Cu cât învățăm mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de întoarcere. Unchi de nicăieri și frați care dispăreau. Lângă iazul artificial cu rațe de la Dedham Glen, simți suferința lui Mark. Ea i-o provoca, pentru că nu era cine era. Amigdala lui, își aminti ea. Amigdala nu poate vorbi cu cortexul lui. Îl mai ții minte pe unchiul Luther? întrebă ea. Trăgea astfel de el, poate nedrept. Mark se încovoie în vântul care-i bătea din față, în jacheta lui de baseball și căciula albastră, tricotată, pe care începuse s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și temporal inferior. Weber se aplecă spre lumină și-și drese glasul. Nu prea vedea același lucru. Dacă despre asta e vorba, spuse Hayes, s-ar potrivi cu faptul că per ansamblu înțelegerea nu e afectată. Atât amigdala, cât și cortexul inferotemporal sunt intacte, dar e posibil să se fi întrerupt conexiunea dintre ele. Weber aprobă din cap. Ipoteza dominantă în acest moment. Era nevoie de trei părți ca să se realizeze recunoașterea, iar cea mai veche dintre ele avea cartea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Imaginea facială se potrivește perfect, ceea ce generează amintirile adecvate. Știe că sora lui arată exact ca... sora lui. — Dar nu există ratificare emoțională. Face toate asocierile la o față, fără însă a avea intuiția aceea a familiarității. Dacă e silit, cortexul trebuie să se supună amigdalei. Weber nu se putu abține să nu zâmbească. Deci varianta câștigătoare nu e ceea ce-ți închipui că simți, ci ceea ce simți că-ți închipui. Începu să se joace cu ramele metalice, judecând cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ei nu susțineau că cei dragi au fost înlocuiți cu niște impostori. Chiar și lui i se părea că sună prea expansiv. Hayes era pregătit. — Mă rog, ați auzit de noua teorie a „dublului deficit“? Poate că o afecțiune a cortexului frontal drept dăunează capacității lui de analiză logică... Weber simțea cum devine reacționar. Probabilitatea existenței unor leziuni multiple, fiecare la locul potrivit, trebuie să fie infimă. Dar probabilitatea ca însăși recunoașterea să fie afectată era și mai mică. Știați că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
locul potrivit, trebuie să fie infimă. Dar probabilitatea ca însăși recunoașterea să fie afectată era și mai mică. Știați că-și închipuie că și câinele lui e o dublură? Pare să fie mai mult decât o ruptură între amigdală și cortexul inferotemporal. Nu pun la îndoială contribuția leziunilor. Fără îndoială, în proces sunt implicate leziuni ale emisferei drepte. Numai că mă gândesc că trebuie să căutăm o explicație mai largă. Cei mai fini mușchi faciali ai lui Hayes îi trădau scepticismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în timp ce cursa toca alte câteva zeci de kilometri din șoseaua imaginară. Orice leziune ar fi suferit Mark Schluter, degetele mari și conexiunile lor îi rămăseseră intacte. Cercetările recente făcute de un coleg al lui Weber sugerau că porțiuni uriașe din cortexul motor al copiilor obsedați de jocurile de consolă erau dedicate degetelor mari de la mână și că multe expemplare din nou-ivita specie Homo ludens ajunseseră să prefere degetul mare în defavoarea indexului. Jucătorul desăvârșise în sfârșit unul dintre cele trei mari salturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]