1,165 matches
-
studii, întreaga învățătură nu contează și este într-adevăr dăunătoare.” Swedenborg a ales să întreprindă un studiu al anatomiei umane. Rezultatul acestor studii au fost două volume substanțiale care includeau descoperiri semnificative cum ar fi localizarea anumitor funcții motorii în cortexul cerebral. Studiile sale asupra sistemului nervos și al creierului, l-au creditat pentru prima înțelegere precisă a importantei cortexului cerebral și a mișcării respiratorii a țesuturilor cerebrale. Oamenii de știință moderni au conchis că descoperirile lui Swedenborg au deschis drumul
Emanuel Swedenborg () [Corola-website/Science/302857_a_304186]
-
umane. Rezultatul acestor studii au fost două volume substanțiale care includeau descoperiri semnificative cum ar fi localizarea anumitor funcții motorii în cortexul cerebral. Studiile sale asupra sistemului nervos și al creierului, l-au creditat pentru prima înțelegere precisă a importantei cortexului cerebral și a mișcării respiratorii a țesuturilor cerebrale. Oamenii de știință moderni au conchis că descoperirile lui Swedenborg au deschis drumul majorității conceptelor fundamentale din fiziologia nervilor și organelor de simț. El este de asemenea prețuit pentru explicațiile cu privire la funcțiile
Emanuel Swedenborg () [Corola-website/Science/302857_a_304186]
-
necunoscută, deși unele persoane pot da semne de epilepsie în urma unui traumatism cranian, accident vascular cerebral, neoplasm cerebral și consum de alcool și de droguri, printre altele. Crizele epileptice sunt rezultatul unei activități excesive sau anormale a celulelor nervoase din cortex la nivelul creierului. În general, diagnosticarea presupune eliminarea altor stări care ar putea cauza simptome similare (cum ar fi sincopa), precum și identificarea altor cauze imediate. Epilepsia poate fi adesea confirmată cu ajutorul unei electroencefalograme. Epilepsia nu poate fi vindecată, dar crizele
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
pe suprafața exterioară , dar celulele se sting apoi să fie înlocuite cu elemente neuroglia . [ 6 ] Deși pia mater este în primul rând structural similar pe intreg , aceasta se întinde atât țesut neuralmăduva spinării și se execută în jos fisurile din cortexul cerebral la nivelul creierului . Acesta este adesea defalcate în două categorii , mater craniana pia ( pia mater encephali ) și pia mater spinala ( pia mater spinalis ) . Pia mater craniana Secțiunea de pia mater învăluie creierul este cunoscut sub pia mater craniene . Acesta
Pia mater () [Corola-website/Science/310711_a_312040]
-
hipocampi, unul în fiecare jumătate a creierului. ul face parte din sistemul limbic și joacă un rol important în trecerea informației din memoria de scurtă durată în memoria de lungă durată precum și în navigarea în spațiu. Hipocampul se află sub cortexul cerebral<nowiki>[1]</nowiki><nowiki>[1]</nowiki><nowiki>[1]</nowiki><nowiki>[1]</nowiki>, în partea medială a lobului temporal. El constă din două părți conexe, hipocampul propriu-zis și girusul dentat. În boala Alzheimer, hipocampul este una din primele regiuni afectate
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
neuronale cunoscută sub numele de potențiere de lungă durată ("long-term potentiation") a fost descrisă pentru prima oară în hipocamp. Potențierea de lungă durată este considerată un mecanism major de stocare a memoriilor. În ceea ce privește anatomia sa, hipocampul face parte din marginea cortexului cerebral<nowiki>[2]</nowiki><nowiki>[6]</nowiki>. Structurile acestei margini corticale constituie sistemul limbic (din latină "limbus = graniță"). Sistemul limbic constă din hipocamp, cortexul cingular, cortexul olfactiv și amigdală. În cadrul teoriei sale despre creier, Paul MacLean a propus că sistemul
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
considerată un mecanism major de stocare a memoriilor. În ceea ce privește anatomia sa, hipocampul face parte din marginea cortexului cerebral<nowiki>[2]</nowiki><nowiki>[6]</nowiki>. Structurile acestei margini corticale constituie sistemul limbic (din latină "limbus = graniță"). Sistemul limbic constă din hipocamp, cortexul cingular, cortexul olfactiv și amigdală. În cadrul teoriei sale despre creier, Paul MacLean a propus că sistemul limbic constituie baza neurală a emoțiilor. Totuși, alți oameni de știință neagă validitatea conceptului de sistem limbic unificat. În ciuda acestor dezbateri, hipocampul este conectat
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
mecanism major de stocare a memoriilor. În ceea ce privește anatomia sa, hipocampul face parte din marginea cortexului cerebral<nowiki>[2]</nowiki><nowiki>[6]</nowiki>. Structurile acestei margini corticale constituie sistemul limbic (din latină "limbus = graniță"). Sistemul limbic constă din hipocamp, cortexul cingular, cortexul olfactiv și amigdală. În cadrul teoriei sale despre creier, Paul MacLean a propus că sistemul limbic constituie baza neurală a emoțiilor. Totuși, alți oameni de știință neagă validitatea conceptului de sistem limbic unificat. În ciuda acestor dezbateri, hipocampul este conectat anatomic la
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
despre hipocamp postula rolul său în olfacție. Această teorie a fost pusă sub semnul întrebării după descoperirea că nu există proiecții directe de la bulbul olfactiv înspre hipocamp. Ulterior s-a descoperit că bulbul olfactiv are proiecții în partea ventrală a cortexului entorinal lateral, iar câmpul CA1 în hipocampul ventral trimite axoni înspre bulbul olfactiv principal, nuceul olfactiv anterior și cortexul olfactiv primar. Deși rolul său în memoria mirosului prezintă un interes academic, puțini specialiști cred azi că funcția principală a hipocampului
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
există proiecții directe de la bulbul olfactiv înspre hipocamp. Ulterior s-a descoperit că bulbul olfactiv are proiecții în partea ventrală a cortexului entorinal lateral, iar câmpul CA1 în hipocampul ventral trimite axoni înspre bulbul olfactiv principal, nuceul olfactiv anterior și cortexul olfactiv primar. Deși rolul său în memoria mirosului prezintă un interes academic, puțini specialiști cred azi că funcția principală a hipocampului este în miros. Literatura de specialitate a fost dominată de trei idei pricipale legate de funcția hipocampului: inhibiția, memoria
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
hipocampul este una din puținele regiuni ale creierului unde se creează neuroni noi de-alungul vieții. Cauzele exacte ale schizofreniei rămân neelucidate, dar s-au descris numeroase abnormalități ale structurii creierului în această boală. Cele mai studiate schimbări au loc în cortexul cerebral, dar au fost descrise și efecte asupra hipocampului. Numeroase rapoarte au descoperit o micșorare a hipocampului în indivizii schizofrenici. Aceste schimbări sunt mai probabil rezultatul unor abnormalități în dezvoltarea hipocampului, și nu rezultatul unor daune la nivel de țesut
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
proeminente trăsături ale schizofreniei. Anthony Grace et al. au sugerat, pe baza unor experimente cu animale, că disfuncția hipocampală ar putea produce o alterare a secreției de dopamină în ganglionii bazali, ca urmare afectând în mod indirect integrarea informației în cortexul prefrontal<nowiki>[25]</nowiki><nowiki>[85]</nowiki>. Alții au sugerat că disfuncția hipocampală s-ar putea să explice problemele în memoria de lungă durată care se observă frecvent în indivizii schizofrenici. O ipoteză curentă despre cauzele amneziei globale tranzitorii implică
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
orgasmul, atât la bărbat, cât și la femeie. Technicile utilizate au inclus Tomografia cu Emisie de Pozitroni (PET) și RMN. Creierul uman reacționează aproape identic la ambii parteneri în timpul orgasmului. Imaginile au pus în evidență faptul că largi porțiuni din cortexul cerebral își reduc temporar activitatea în timpul orgasmului. Orgasmul este obținut prin stimularea directă a penisului sau clitorisului, de diverse durate de timp. Această stimulare poate fi realizată prin contact sexual penetrant sau nepenetrant, masturbare (stimulare cu ajutorul mâinilor), sex oral, vibrator
Orgasm () [Corola-website/Science/310600_a_311929]
-
electricitatea, și să posede obiecte și persoane, punându-i sub controlul său pentru a-și efectua obiectivelor. Este miraculos reactivat în "Code Lyoko Evoluție", se presupune că profesorul Tyron l-a resuscitat pe sistemul multi-agent rău din greșeală creându-și Cortexul. Până acum, cinci sezoane au fost confirmate. Nu se știe dacă se va produce și al șaselea. Pe 31 mai 2012, "Code Lyoko" a anunțat pe Facebook că va produce 26 de episoade noi pentru o continuare a seriei într-
Code Lyoko () [Corola-website/Science/331780_a_333109]
-
unde ". Datorită memoriei episodice, indivizii sunt capabili să-și amintească anumite evenimente, cum ar fi petreceri aniversare și nunți. Memoria pe termen scurt este sprijinită de modele tranzitorii de comunicare neuronale, dependente de regiuni ale lobului frontal (în special dorsolateral cortexul prefrontal) și lobul parietal. Memoria pe termen lung, pe de altă parte, este menținută prin schimbări mai stabile și permanente, în conexiuni neuronale larg răspândit în întregul creier. [[Hipocamp]]ul este esențial (pentru învățarea de informații noi) la consolidarea informațiilor
Memorie () [Corola-website/Science/298312_a_299641]
-
Pacienții cu leziuni amygdalare e probabil să-și amintească cuvintele încărcate emoțional în egală măsură că și cele nonemotionale. Hipocampul este important pentru memoria explicită și este ,de asemenea, important pentru consolidarea memoriei. Hipocampul primește informații de la diferite părți ale cortexului și trimite producția să la diferite părți ale creierului, de asemenea. Intrarea provine din zonele senzoriale secundare și terțiare care au deja informațiile procesate foarte mult. Daunele Hipocampului pot provoca, de asemenea, pierderi de memorie și probleme cu memoria de
Memorie () [Corola-website/Science/298312_a_299641]
-
în codificarea memoriei episodice (Jensen și Lisman 2005). Memorie de lucru. Studii recente de imagistică funcțională au detectat semnale funcționale de memorie în ambele loburi medial temporale (MTL), o zonă a creierului puternic asociată cu memoria pe termen lung, si cortexul prefrontal (Ranganath et al. 2005), sugerând o relație puternică între memoria de lucru și memoria pe termen lung. Cu toate acestea, s-au observat mai multe semnale de memorie mai funcționale în lobul prefrontal fapt care sugerează că acesta parte
Memorie () [Corola-website/Science/298312_a_299641]
-
peptinei 401 ce intră în compoziția sa și al melitinei care acționează asupra sistemului imunitar corectând atacuri ale anticorpilor asupra articulației și mielinei. După ce ajunge în organism, veninul de albine stimulează hipofiza să secrete ACTH, care la rândul lui stimulează cortexul glandelor suprarenale să secrete cortizol. Prin urmare, veninul de albine stimulează secreția internă de cortizol. De asemenea, veninul este și un important imunostimulant pentru organismul uman. Veninul de albină mai tratează și afecțiunile coloanei vertebrale (spondiloze, discopatii, sindromul spastis paravertebral
Apitoxină () [Corola-website/Science/321414_a_322743]
-
BRA valsartan și cu beta- blocantul atenolol . Aceste combinații au fost eficace și bine tolerate . Hidroclorotiazidă Locul de acțiune al diureticelor tiazidice este în principal tubul contort distal renal . S- a demonstrat că există un receptor cu mare afinitate în cortexul renal ca situs principal de legare pentru acțiunea diuretică a tiazidei și inhibarea transportului de NaCl în tubul contort distal . Aliskiren/ hidroclorotiazidă Peste 3900 de pacienți hipertensivi au fost tratați cu Rasilez HCT o dată pe zi în cadrul studiilor clinice . La
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
BRA valsartan și cu beta- blocantul atenolol . Aceste combinații au fost eficace și bine tolerate . Hidroclorotiazidă Locul de acțiune al diureticelor tiazidice este în principal tubul contort distal renal . S- a demonstrat că există un receptor cu mare afinitate în cortexul renal ca situs principal de legare pentru acțiunea diuretică a tiazidei și inhibarea transportului de NaCl în tubul contort distal . Aliskiren/ hidroclorotiazidă Peste 3900 de pacienți hipertensivi au fost tratați cu Rasilez HCT o dată pe zi în cadrul studiilor clinice . La
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
BRA valsartan și cu beta- blocantul atenolol . Aceste combinații au fost eficace și bine tolerate . Hidroclorotiazidă Locul de acțiune al diureticelor tiazidice este în principal tubul contort distal renal . S- a demonstrat că există un receptor cu mare afinitate în cortexul renal ca situs principal de legare pentru acțiunea diuretică a tiazidei și inhibarea transportului de NaCl în tubul contort distal . Aliskiren/ hidroclorotiazidă Peste 3900 de pacienți hipertensivi au fost tratați cu Rasilez HCT o dată pe zi în cadrul studiilor clinice . La
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
BRA valsartan și cu beta- blocantul atenolol . Aceste combinații au fost eficace și bine tolerate . Hidroclorotiazidă Locul de acțiune al diureticelor tiazidice este în principal tubul contort distal renal . S- a demonstrat că există un receptor cu mare afinitate în cortexul renal ca situs principal de legare pentru acțiunea diuretică a tiazidei și inhibarea transportului de NaCl în tubul contort distal . Aliskiren/ hidroclorotiazidă Peste 3900 de pacienți hipertensivi au fost tratați cu Rasilez HCT o dată pe zi în cadrul studiilor clinice . La
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
ventral posterolateral și nucleul ventral posteromedial) și se termină în girusul postcentral al lobului parietal. Această radiație conține, de asemenea alte fibre talamoparietale ascendente de la alte nuclee talamice (pulvinar). Radiația talamică superioară conține și fibre parietotalamice descendente care provin din cortexul parietal și se termină în nucleele talamice ventrale și alte nuclee a talamusului, inclusiv pulvinar. În radiația talamică superioară se află fibre a fasciculului subtalamic care trec transversal prin brațul posterior al capsulei interne (intersectând fibrele verticale) și conectează nucleul
Radiația talamică superioară () [Corola-website/Science/326762_a_328091]
-
PKA (mesager de ordinul III, vezi sinapsa) spre nucleu unde modulează expresia genelor. Aceasta poate avea implicații serioase în activitatea celulei, de exemplu la nivelul răspunsurilor mediate de hormoni și neurotransmițători. Dopamină(DA), prin acțiunea să în sistemul mezocorticolimbic (vezi: cortex, mezencefal, sistem limbic), este moleculă cel mai direct implicată în formarea dependenței de diferite substanțe, datorită efectului ei de recompensare. Zona ventral tegmentală și nucleus acumbens au fost asociate cu formarea dependentelor, prin input-urile glutamatergice venite de le cortexul
Efectele etanolului asupra organismului () [Corola-website/Science/302156_a_303485]
-
cortex, mezencefal, sistem limbic), este moleculă cel mai direct implicată în formarea dependenței de diferite substanțe, datorită efectului ei de recompensare. Zona ventral tegmentală și nucleus acumbens au fost asociate cu formarea dependentelor, prin input-urile glutamatergice venite de le cortexul prefrontal, hipocamp și amigdala. Consumul de etanol la șobolani se reduce după administrarea antagoniștilor nonselectivi sau selectivi (adică substanțe care blochează fie ambele tipuri de receptor fie câte unul) pentru receptorii µ și δ de opioizi, ceea ce sugerează o interacțiune
Efectele etanolului asupra organismului () [Corola-website/Science/302156_a_303485]