628 matches
-
apariția Dracului din apele haotice primordiale despicate de demiurg. „[Dumnezeu] și-a aruncat băltagul în apa cea mare. Și ce să vezi, din băltag crescu un arbore mare, iar sub arbore ședea Dracul” (13, p. 90). Într-o altă legendă cosmogonică, cu un fond mai arhaic, cel care a ieșit, „la începutul începutului, din hău[l] ăla de ape” este chiar șarpele-balaur, care „a ieșit odată cu copaciu ăla mare din ape, încleștat în rădăcinile lui” (85, p. 245). Gestul lovirii apei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se prezintă într-o ipostază meteorologică). Primul disturbă ordinea cosmică, al doilea o menține sau o reinstaurează. Or, a menține/reinstaura ordinea cosmică, periclitată de o manifestare stihială, haotică, este, în ultimă instanță, un act care se raportează la înfruntarea cosmogonică primordială. Perpetua înfruntare dintre solomonar și balaur întruchipa, pentru mentalitatea arhaică, însăși instabilitatea echilibrului - dintre Ordine și Haos - care domnește în Univers. Echilibru instaurat odată cu actul cosmogenezei și care, de atunci, trebuie să fie menținut, clipă de clipă, de zeul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
deschis ochii la amândoi” (Geneza, III, 3- 7). Încălcarea interdicției („păcatul originar”, motiv central și esențial în mitologia iudeo-creștină) este urmată de alungarea din rai și pedepsirea primilor oameni și a urmașilor lor. Cam același scenariu apare într-o legendă cosmogonică transil- văneană, culeasă la sfârșitul secolului al XIX-lea. Se spune că „de când hăul [= haosul], când lumea nu era plăsmuită”, Dumnezeu și Dracul trăiau împreună în cer. În timpul celor șapte zile în care Dumnezeu a făcut Lumea, Dracul a încălcat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
legile biologicului - populează și simbolizează Haosul precosmogonic. Iată-l descris în Cosmogonia redactată de Berosos (secolul al III-lea î.e.n.). Acest preot caldeean al zeului Bel-Marduk rezumă mitul babilonian al facerii lumii, la rândul său o prelucrare a străvechiului mit cosmogonic sumerian : A fost un timp [...] în care „Totul” era întuneric și apă ; atunci au luat ființă viețuitoare diferite și de o conformație ciudată. Căci atunci ar fi luat naștere oamenii cu două aripi, unii chiar cu patru aripi și cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ghemului) și răpunerea Minotaurului (cu ajutorul securii) sunt acțiuni sinonime din punct de vedere simbolic cu aceea de cosmicizare a Haosului. Labirintul (respectiv monstrul care-l locuiește și-l reprezintă) este un Univers dezordonat (un microhaos) care, prin gestul de natură cosmogonică al eroului demiurg, devine un Univers ordonat (un microcosmos). Astfel, „insula de Haos” este cosmicizată și reintegrată în Cosmos. într-o legendă cosmogonică bucovineană se regăsesc unele dintre conceptele și motivele mitice în discuție : „Cum șarpele [creat de Nefărtat - n. A
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care-l locuiește și-l reprezintă) este un Univers dezordonat (un microhaos) care, prin gestul de natură cosmogonică al eroului demiurg, devine un Univers ordonat (un microcosmos). Astfel, „insula de Haos” este cosmicizată și reintegrată în Cosmos. într-o legendă cosmogonică bucovineană se regăsesc unele dintre conceptele și motivele mitice în discuție : „Cum șarpele [creat de Nefărtat - n. A.O.] iscodea și urzea mereu împotriva Fărtatului, atunci Fărtatu l-a prins de coadă, l-a învârtit de două trei ori cum învârți
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ideea că Universul este „o unitate bine îmbinată și articulată”. „Pânza de păianjen exprimă într-un mod strălucit posibilitatea de a «unifica» spațiul, plecând dintr-un Centru, legând între ele cele patru puncte cardinale” (83, p. 218). în unele legende cosmogonice românești, păianjenul își țese pânza simultan cu „urzirea” lumii de către Dumnezeu (53, p. 396). De regulă, Cosmosul este văzut ca o enormă țesătură sau ca un veșmânt al Cosmocratorului (98). Este simptomatic, de exemplu, testul la care îl supun zeii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cu „urzirea” lumii de către Dumnezeu (53, p. 396). De regulă, Cosmosul este văzut ca o enormă țesătură sau ca un veșmânt al Cosmocratorului (98). Este simptomatic, de exemplu, testul la care îl supun zeii pe Bel-Marduk pentru a verifica virtuțile cosmogonice ale acestuia. El trebuie, prin rostirea Logos-ului, să facă să dispară și apoi să reapară un veșmânt. Marduk - zeul care va lega în plasă pe dragonul Tiamat (Haosul) pentru a clădi Cosmosul din trupul lui - trebuie să-și demonstreze
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Zeus „face o mantie [peplos] mare și frumoasă și brodează pe ea imaginea Gaiei [= Pămân tului] și a lui Ogenos [= Oceanului], și lăcașurile lui Ogenos” (9, p. 82). Așa cum corect a observat H. Diels, această imagine are un vădit caracter cosmogonic (10, pp. 82-83). Ogenos, brodat pe mantia cosmică țesută de Zeus, este Okeanos - apa care se credea că înconjură lumea ca un brâu (cf. akkadianul Uginna = cerc). Pentru veșmântul zeului (peplum), „imitând stelele și bolta cerească”, și pentru reprezentarea mării
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Jur-prejurul poalelor, Joacă stele mărunțele, Mai presus și mai mărele... [în] spate-i luna cu lumina, [în] piept, soarele cu căldura (90, p. 9 ; 14, p. 9). Dar imaginea cea mai apropiată de cea în discuție o găsim în legendele cosmogonice românești. Dumnezeu și ajutorul său, ariciul - el însuși un „ghem țepos” sau „ un ghemotoc” de animal (125) -, „urzesc” lumea cu ajutorul unui ghem de ață. „Dumnezeu urzea [lumea] pe după araci. Ariciul, care ajuta la urzit, ferindu-se de un araci, a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
întemeiere a unui microcosmos (un nou sat, oraș, stat etc. ; vezi, de pildă, legenda întemeierii Moldovei). Voi încerca să prezint în continuare, foarte schematic și evident simplificat, nivelurile de evoluție/involuție ale scenariului mitic, care are ca model scenariul mitului cosmogonic. 0. „Nivelul zero” este probabil mitul cosmogonic. Zeul suprem, androgin, creează Cosmosul prin ordonarea Haosului. De regulă, zeul realizează cosmogeneza printr-un complex de acțiuni sau printr-o acțiune complexă îndreptată împotriva monstrului pri- mordial. Acesta este vrăjit (legat) cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
oraș, stat etc. ; vezi, de pildă, legenda întemeierii Moldovei). Voi încerca să prezint în continuare, foarte schematic și evident simplificat, nivelurile de evoluție/involuție ale scenariului mitic, care are ca model scenariul mitului cosmogonic. 0. „Nivelul zero” este probabil mitul cosmogonic. Zeul suprem, androgin, creează Cosmosul prin ordonarea Haosului. De regulă, zeul realizează cosmogeneza printr-un complex de acțiuni sau printr-o acțiune complexă îndreptată împotriva monstrului pri- mordial. Acesta este vrăjit (legat) cu mijloace magice și ucis cu mijloace războinice
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și esențial. În fond, căsătoria (hierogamia) finală dintre erou și eroină nu trebuie înțeleasă altfel decât ca un act de „androginizare mitică”, ce corespunde actelor de „androginizare rituală”, bogat atestate (83, p. 138 ; 88, p. 425), 2. Pierzându-se semnificația cosmogonică a scenariului și, implicit, justificarea înfruntării cu monstrul, o altă motivație s-a impus. Eroina devine victimă a monstrului (justificând astfel intervenția războinică a eroului), dar ea nu-și pierde total prero- gativele magice. Ea îl ajută pe erou legându
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și penibilă cu multiplele, aproape infinitele componente organice ale acelei bestii, în cuprin- sul unui colcăitor labirint de capete hidoase, de membrane respin- gătoare, de gheare uriașe și de țesături cutanee reptilice, încrețite în mișcări spasmodice (123). Vezi și legenda cosmogonică românească, deja citată, cu șarpele primordial plasat de zeul demiurg în Cosmos sub formă spiralat- -labirintică (5, p. 245) și imaginea Glykon-ului de la Histria - șarpe fantastic cu cap semiovin-semiantropoid, cu trupul încolăcit sinuos, în forma unui „ghem” labirintic. Analogia dintre
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cele mai folosite (separat sau în combinație) erau mătrăguna (Atropa belladonna) (133), cânepa indiană (Cannabis indica), ciumăfaia (Datura stramonium), măse- larița (Hyoscyamus niger), omagul (Aconitum tauricum) ș.a. (51, pp. 328 și urm. ; 135, pp. 289 și urm.). în unele legende cosmogonice românești, astfel de plante au fost create la începutul lumii de către Diavol : „Unde călca Măritul Stăpân [= Dumnezeu] creștea numai iarbă și flori, iar pe unde călca Scaraoțchi, numai [...] cucută, ciumăfaie, măsălariță, mătră- gună” (113, p. 188). Sunt atestate și în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pământului Din perspectiva mentalității arhaice și tradiționale, edificarea unei case sau întemeierea unei localități sunt reiterări simbolice ale creației lumii : „Orice nouă așezare omenească - susținea Mircea Eliade - este, într-un anumit sens, o reconstrucție a lumii” (2). Așa cum în miturile cosmogonice - inclusiv în cele românești - creația cosmosului începe din centrum mundi, tot astfel înte- meierea unei noi case sau localități debutează din același buric al pământului (vatra casei sau a satului), un topos consacrat și prestabilit în mod magico-ritual. În diferite
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în cele românești - creația cosmosului începe din centrum mundi, tot astfel înte- meierea unei noi case sau localități debutează din același buric al pământului (vatra casei sau a satului), un topos consacrat și prestabilit în mod magico-ritual. În diferite legende cosmogonice românești, „centrul” de unde începe și în jurul căruia se întemeiază macrocosmosul este punctul unde se înfige arma/unealta zeului demiurg : „Dumnezeu, umblând pe ape, a înfipt toiagul și s-a făcut pământ” (3) sau : „[Dumnezeu] și-a aruncat baltagul în apa
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o rânduială și rânduiala asta e” (8). Chiar termeni ca osia pământului și a cerului sau crugul cerului (rus. crug = „cerc”) sugerează cum nu se poate mai bine devenirea circulară a micro- și macrocosmosului în jurul punctului său central. În legendele cosmogonice românești, turtița origi- nară de pământ este extinsă circular - prin puterea magică a Demiurgului - în toate cele patru direcții ale spațiului haotic. Similar, conform tradiției, mărimea și forma satului se stabileau prin tragerea cu arcul, de la stâlpul așezării, în toate
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
celui fizic, probabil nemanifestate în prezent, dar caracteristice trecutului Universului. Cât privește amintirea, în acest comentariu, a zeilor, trebuie să delimităm termenul. Anume, rămânem fidel concepției noastre că zeii rezultă prin evoluția firească a carrierilor, deci n’au nici un rol cosmogonic, substratul “material”, adică Universul, fiind preexistent lor. Ca urmare, acceptăm rolul cosmogonic al unor zei, amintiți în acest comentariu, doar în sensul personificării unor procese naturale; acest aspect este prezent și în alte mitologii. Dacă am privi puțin și în
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
amintirea, în acest comentariu, a zeilor, trebuie să delimităm termenul. Anume, rămânem fidel concepției noastre că zeii rezultă prin evoluția firească a carrierilor, deci n’au nici un rol cosmogonic, substratul “material”, adică Universul, fiind preexistent lor. Ca urmare, acceptăm rolul cosmogonic al unor zei, amintiți în acest comentariu, doar în sensul personificării unor procese naturale; acest aspect este prezent și în alte mitologii. Dacă am privi puțin și în mitologia Greciei antice, am putea afla că: “La începuta (s.n.) domnea Haosul
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
în cvasi-sinonimie cu n"’Är, „luminos, strălucitor”. În Isaia 33,21, apare substantivizat, fiind precedat de prepoziția ’im. Traducerea cu „puternic” este determinată de context; puterea este un aspect al măreției inefabile a divinității care se manifestă într-un eveniment cosmogonic sau istoric. Semnificații de bază: măreț, strălucitor. 3.1.7. Puternic 3.1.7.1. ‘Izzóz: „tare” (toate traducerile românești); krataiós (LXX); „fortis” (Vg); „le fort” (BJ); „strong” (RSV). Acest adjectiv îi este aplicat o singură dată lui Dumnezeu în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
duce la coruperea modelului integrat moral (dikaiosyne). Nașterea omului drept pentru cetatea dreaptă se face în mai multe sensuri. Unul ar fi acesta al physis-ului, unde geneza (ce vizează sufletul și trupul) este determinată de un acord numeric cu perioadele cosmogonice; altul ar fi „creșterea” (trophe), care se referă la dezvoltarea înzestrării naturale a trupului, iar altul ar fi „educația” (paideia). Declinul constituției drepte factuale este declanșat în primul rând de o necunoaștere, adică pornind de la nivelul educației și, în mod
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Platon modelul cetății drepte și modelul moral al individului drept se integrează, la rându-le, unei geometrii cosmice. Din punct de vedere cosmic, declinul cetății reprezintă o abatere genetică ce se produce datorită neputinței rațiunii de a mai înțelege codul cosmogonic. Mutația care are loc este înțeleasă de Platon prin termenul de lysis, adică „dezlegare” sau „desfacere”. Modelul cetății drepte reprezenta o unificare realizată sub „imperiul rațiunii”. Dreptatea nu era altceva decât expresia unică a binelui, iar binele cetății se exprima
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
civile, adică a „cetății” concepută și ea global, nu ca simplu agregat de particule atomistice. Aici nu pot să nu remarc că preopinentul meu nu face deosebire între atomism ca ipoteză științifică, datând din secolul al XIX-lea, și atomismul cosmogonic al Antichității. El vorbește de „atomismul postrenascentist” în opunere cu „intuiția cosmosului ieșit din haos” așa cum o concepeau vechii greci. Dar această intuiție cosmogonică a fost la ei, cu Democrit, Epicur, Leucip, una atomistică; la ea se poate adăuga și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
nu face deosebire între atomism ca ipoteză științifică, datând din secolul al XIX-lea, și atomismul cosmogonic al Antichității. El vorbește de „atomismul postrenascentist” în opunere cu „intuiția cosmosului ieșit din haos” așa cum o concepeau vechii greci. Dar această intuiție cosmogonică a fost la ei, cu Democrit, Epicur, Leucip, una atomistică; la ea se poate adăuga și teoria „homeomeriilor” a lui Anaxagora. Atomismul acesta însă nu se referă niciodată la individualitatea umană. Cât despre un atomism postrenascentist se poate vorbi, desigur
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]