644 matches
-
absurde, dar care își au o rațiune mai presus de înțelegerea lumească a simplului membru de partid. Credința oarbă în Partid și în deciziile conducerii acestuia asigură succesul oricărei operațiuni oricât de dificile sau chiar imposibile ar părea. În ceea ce privește prometeismul cosmogonic al comunistului pur sânge care pregătește facerea lumii de mâine, el este articulat pe apocalipsa lumii de ieri, care trebuie desființată integral, cum spune elocvent un vers al internaționalei comuniste: "Du passé faisons table rase". Activismul este trăsătura fundamentală a
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
se împarte între exploatatori, o elită plutocratică și cei exploatați, cei mulți, "masele". Abia ajunse în stadiul de proletariat acestea dobândesc "conștiința de clasă", sunt pregătite ideologic, termenul din jargonul activiștilor este de "prelucrare", pentru a prelua puterea politică. Efortul cosmogonic pe care-l presupune operațiunea vastă de transformare a societății românești interbelice, elanurile prometeice pe care le vehiculează revoluționarii de profesie, activiștii ca eroi fondatori au ca principal adversar o lume veche, lumea societății burgheze. Nu întâmplător, cel mai luminat
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
lui Ghilgameș se termină acolo unde a început"888. Spre deosebire de această viziune, la evrei există noțiunea de progres. Pe această linie civilizația occidentală de azi moștenește un alt tip, diferit de cel oriental, de raportare la cosmos și la evoluțiile cosmogonice. "Unul dintre lucrurile pe care cei ce au scris Vechiul Testament le-au dat omenirii este ideea și noțiunea de progres. Poveștile din Vechiul Testament își au propria evoluție; ele schimbă istoria poporului evreu și se leagă una de cealaltă. Concepția evreiască
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
perspective cosmice ale spațiului său poetic: oarbe, soarbe, repaus, coboară, luminoasă, soare, soarte, întoarce, cunoaște, aur, aer, noapte, steaua etc., chaos, Doamne (din cunoscutele versuri: „Din chaos, Doamne-am apărut/Și m-aș întoarce-n chaos"). în același timp, „gândirea cosmogonică eminesciană" -cum o definește Mircea Eliade creează „figuri și imagini în care divinitatea, perfecția, puterea, beatitudinea sunt solidare de o durată infinită". Spațiul poetic eminescian (cosmic, terestru, neptunian, subpământean ori făurit în piatră, marmură sau granit) se identifică astfel cu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
către timpul sacru. Pentru omul religios, nici spațiul nu este omogen: „el prezintă rupturi, falii, există porțiuni de spațiu calitativ diferite de celelalte” (/21). Vorbim astfel de spațiu sacru și de spațiu profan. Sacralitatea unui spațiu este dată de mitul cosmogonic. Spațiul prezintă urme ale Întâmplărilor de la origini; astfel de urme sunt hierofanii. El participă la un „centru” al lumii, „centru relativ din punct de vedere logic (de vreme ce orice spațiu sacru are sau este un centru al lumii), dar absolut din
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
accesibil, când inaccesibil, când unic, când repetabil. Această dialectică paradoxală a spațiului sacru se integrează În dialectica asemănătoare a sacrului, noțiune prin excelență ambivalentă. Funcția principală a mitului este „de a fixa modele exemplare ale tuturor acțiunilor umane semnificative” (). Mitul cosmogonic formează arhetipul unui Întreg ansamblu de mituri și de sisteme rituale. Orice idee de reînnoire, de reînceput, de restaurare, oricât de diverse ar fi planurile În care se manifestă e reductibilă la ideea de naștere, iar aceasta, la rândul ei
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
asumarea) imitării unor atare modele sunt apte de a revela semnificații care sunt nesfârșite, deoarece inepuizabilă este Însăși cauza generatoare. Raportarea la modelul mitic, transuman, transistoric devine obligatoriu pentru dobândirea sensului. Multitudinea arhetipurilor se reduce la unul singur, primordial: Mitul cosmogonic: totalitatea situațiilor existențiale, primele intuiții și revelații umane se grupează Întrun singur complex: „arhetipul situației omului În lume” (/167). Pentru Eliade repetiția are un caracter ritual și simbolic și urmărește refacerea actului primordial al creației. În diverse locuri din opera
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
în miniaturile Bibliei de la Pantheon. Și Antim Ivireanul numește sufletul "porumbiță".6 Sunt colinde în care Sfântul Ion, înfățișat ca o porumbiță și nu ca un porumbel, cum ar fi fost de așteptat conform acordului după gen -, ia locul ariciului cosmogonic: "Ale cui sunt ceste case, / Cresc florile mărului, / Așa nalte și frumoase, / De departe luminoase / Și de-aproape stogoroase, / Cu stogor de siminoc / Și streșini de busuioc? Dar sub streșini cine-mi șade? / Șade-un stol de porumbei. În cel
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
duce la coruperea modelului integrat moral (dikaiosyne). Nașterea omului drept pentru cetatea dreaptă se face în mai multe sensuri. Unul ar fi acesta al physis-ului, unde geneza (ce vizează sufletul și trupul) este determinată de un acord numeric cu perioadele cosmogonice; altul ar fi „creșterea” (trophe), care se referă la dezvoltarea înzestrării naturale a trupului, iar altul ar fi „educația” (paideia). Declinul constituției drepte factuale este declanșat în primul rând de o necunoaștere, adică pornind de la nivelul educației și, în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Platon modelul cetății drepte și modelul moral al individului drept se integrează, la rându-le, unei geometrii cosmice. Din punct de vedere cosmic, declinul cetății reprezintă o abatere genetică ce se produce datorită neputinței rațiunii de a mai înțelege codul cosmogonic. Mutația care are loc este înțeleasă de Platon prin termenul de lysis, adică „dezlegare” sau „desfacere”. Modelul cetății drepte reprezenta o unificare realizată sub „imperiul rațiunii”. Dreptatea nu era altceva decât expresia unică a binelui, iar binele cetății se exprima
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Galbenul asfințitului Scara la care este lucrată topografia lumilor și "văilor sure de chaos" este predominant romantică, "titaniană". Romanticul include viziunea lumii între doi poli, geneza și stingerea, distribuind elementele, evolutiv și involutiv, în perspectiva a două mari decoruri: "fundalul cosmogonic și fundalul eschatologic. Materia însăși este examinată în fierberea ei în aceste două direcții, în mișcarea de organizare și de dezorganizare."43 Între acești doi poli, M. Eminescu imaginează o multimilenară prefacere în ruină a omenirii, un dramatism al erelor
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
românească", pe "urâtul aprig al lumii în ceea ce are ea mai adânc, mai biologic"17, ca prezență grea a lumii": "Tu, stingere! Tu, chaos tu lipsă de viață!" Stare ultimă a lumii, praful stă sub leit-motivul Ecclesiastului ubi sunt. Tablourile cosmogonice nu sunt redate contemplativ, ci contrapunctic 18 cu lamentații, nu străine de scribii piramidelor. E, la tot pasul, un "refuz fără sfârșit"19 a uruitului roților timpului care macină tot ce este zidit, întemeiat de fapta umană, o întrepătrundere între
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
staționare de temperatură, în studiul potențialelor electrice și gravitaționale, în hidrodinamica fluidelor ideale, în studiul fenomenelor ce au loc în descărcările electrice prin gaze ș.a. Soluțiile ecuației lui Laplace se numesc funcții armonice. Laplace a devenit celebru, însă prin teoria cosmogonică pe care a dat-o împreună cu Kant, cunoscută sub denumirea de „Teoria Kant-Laplace”. Laplace a scris un tratat de „mecanică cerească”, în 5 volume, între anii 1799-1826, în care dezvoltă cercetările sale asupra Lunii și a planetelor Jupiter, Saturn, asupra
Compendiu de fizică. Nivel preuniversitar by Constantin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/648_a_1386]
-
despărțirea Cerului de Pământ. „actul demiurgic al lui indra care fulgeră și-l rupe în bucăți pe Dragonul primordial slujește drept model unor acțiuni atât de deosebite cum sunt zidirea unei case, ori un duel oratoric.” Plecând de la aceste scenarii cosmogonice vechi hinduse, putem înțelege mult mai bine soteriologia și ritualurile sociale din hinduism. X.3. Asceză și căi soteriologice în hinduism Tapas este termenul folosit de hinduși pentru a desemna „căldura mistică”, „asceza”. Rădăcina tap se traduce prin „a se
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
pur, asemenea cinabrului sau chinovarului. Pe un plan mai subtil, procesul simboliza purificarea lăuntrică. Alchimistul putea ajunge la obținerea unor puteri speciale (siddhi). De aceea Mădhava „consideră alchimia drept o ramură a lui Hatha Yoga”. veritabilul alchimist avea și puteri cosmogonice. Astfel, cu ajutorul Pietrei Filosofale putea obține „din materia minerală o ființă umanoidă dotată cu conștiință”. Este vorba de acei homunculuși, ființe dotate cu rațiune și grai. Paracelsus le-a consacrat o întreagă carte. Această „palingeneză alchimică” este combinată cu ideea
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
de la religie, literatură, artă, până la societate și știință. Prin urmare, încercarea unei expuneri asupra "mitului" se izbește în primul rând de o inevitabilă nedumerire: "mitul în ce sens?", "care mit?". Este pertinentă oare plasarea sub aceeași umbrelă conceptuală a miturilor cosmogonice ori a celor creaționiste și escatologice cu mitul progresului din ultimele două secole ori cu cele politice, sau și mai mult, cu cele "științifice" exploatate în literatura științifico-fantastică ori "miturile publicitare" ale societății de consum, sondate, printre alții de către intransigentul
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
satisfăcută cu niște analogii fără referințe, după cum afirma Mircea Eliade în definiția riguroasă a mitului, la timpul sacru al originilor. În timp ce mitul avea drept funcție să impună o viziune totalizatoare despre lume la care omul trebuia să subscrie necondiționat (miturile cosmogonice), omul de astăzi crede că își cucerește libertatea degajându-se de el."78 Cesare Pavese face o distincție importantă între sistemele mitogenetice antice și cele moderne, scoțând în evidență o mutare a accentelor și a tehnicilor. El arată că în
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a sacrului fundamentează cu adevărat lumea și o face așa cum arată azi. [...] El devine modelul exemplar al tuturor activităților omenești semnificative."105 Pentru Eliade, toată mitologia este o ontofanie, deoarece toate miturile participă într-un anumit fel la timpul mitului cosmogonic, relevând structurile realului și multiplele moduri de a fi în lume. În același timp, ea este și teofanie și hierofanie, căci aceste moduri au fost inițiate de către zei și eroi civilizatori: "mitul se definește prin modul lui de a fi
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
o "aceeași piesă veche pusă în scenă în diferite zone și epoci, cu costume locale"136, iar mitologia este "cântecul imaginației inspirat de energiile trupului."137 Mitul îndeplinește patru nevoi umane în cele patru ordine de mistere: al cosmosului (aspect cosmogonic geneză, escatologie, ordine sau haos, inteligența conducătoare, legi naturale fixe ori absurd dezlănțuite, toate acestea pentru a localiza persoana într-un "context al sensului"), al naturii (aspect metafizic efortul de identificare a naturii realității, a Naturii), al relației cu ceilalți
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mitului miteme scăpând din vedere "logica internă", singura care îl poate ridica la rangul de "cuvânt primordial", de Logos) ibid., p. 36. 204 Ibid., p. 39. 205 Ibid., p. 45. Mitul acoperă un câmp semantic larg și difuz, de la poveștile cosmogonice la fabule și alegorii, la romane și invenții (uneori chiar relatarea unor fapte reale, dispuse într-o schemă logic cauzală se ridică la rangul de mit, însă nu toate) iar formarea unui mit nu este o invenție, o creație, ci
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
legendă”, ales de Bousset, Jenks și McGinn, în lucrările lor. Pentru istoricii religiilor, „mitul” relatează totdeauna o istorie exemplară și adevărată. Mai precis, arată începutul existenței unui anumit lucru. Din acest punct de vedere, cele mai „originare” mituri sunt cele cosmogonice: cum s‑a născut lumea; cum s‑a produs răul; cum a apărut civilizația pe pământ și așa mai departe. Condiția primordială pentru ca o istorie să fie considerată mit este să fie verosimilă, altfel spus, să existe oameni care să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
tradiția respectivă iese din această sferă de mister, luând forma unui mit sau, potrivit termenului folosit de Bousset, a unei „legende” literare. Se pare că la originea acestei tradiții se află, în primul rând, vechile mituri mesopotamiene care descriu luptele cosmogonice dintre principiile luminii și întunericului. Acestei tradiții strict mitologice i se va suprapune, începând cu al cincilea deceniu din primul secol al erei creștine, o a doua tradiție, istorică și politică - cea a lui Nero rediuiuus. Îmbinarea celor două tradiții
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Autorul ține să sublinieze în acest fel, la începutul fiecărei serii de descoperiri, caracterul lor inspirat. Formula respectivă apare de patru ori: la 1,9‑10; 4,1‑2; 17,1‑3; 21,9‑10. Secțiunea 12-16, care cuprinde conflictul cosmogonic, singura care nu este introdusă prin ♣< Β<γβ:∀ϑ4, se bucură însă de o formulă inedită: 5∀ℜ Φ0:γ ℘≅< :Ξ(∀ ⎢ν20 ƒ< ϑ⎝ ≅⇔Δ∀<⎝. Aplicând scrierii criteriul formal, de altfel destul de arbitrar, dar eficace, obținem următoarea structură a Apocalipsei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la Liceul Comercial Pitești, 1931 1952. Pensionar - 1952, retras la Slătioara, decedat 1954, febr. 10 (în ziua lui onomastică). Lucrări publicate: 1 Acumulatorul viitorului, 1920, cu „largă aplicație în diferite sectoare ale tehnicei” (vezi „Istoria Municipiului Pitești”, 1988). 2 Ipoteza cosmogonică, 1933. 3 Études électriques cosmogoniques, 1934, Pitești. 4 O forță nouă: acumulatorul cu gaz, 1932. 367 Alte surse, între care Monografia Liceului „Bălcescu” din Pitești, editată în 1966, la Centenarul vestitei școli, ne arată că Haralambie V. Ciocan a urmat
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
ne-o prezenta Hesiod (Opere și Zile, v. 60 sq.) în Pandora, femeia "cu toate darurile", dar care avea să poarte, în mod fatal, oamenilor, toate relele în lume. Să fi fost, oare, aceste adevăruri "mitice" frînturi dintr-o concepție cosmogonică, potrivit căreia femeia este, în oarecare măsură, "principiul răului" în univers? Fapt e că indianul, uneori, nu se poate stăpîni în a se dezlănțui cu înverșunare împotriva femeii, ca una care stîrnește în om toate patimile și, îndeosebi, dorința, elementul
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]