KorAP: Find »[drukola/base=cosmogonie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...9 10 11 ...21 >

504 matches

Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521

moderne, Thomas Ryba277 consideră că acestea conțin elemente pe baza cărora are loc construcția simbolică a lumii digitale. Din perspectiva lui Ryba, miturile sunt reluate constant în cadrul jocurilor electronice, a căror poveste implică o lume construită narativ sau chiar o cosmogonie. Explicând construcția ontologică a lumii lui Walt Disney, autorul susține că aceasta a filtrat în povești valorile și speranțele americane. "Marele talent al lui Disney, susține Ryba, a fost capacitatea lui de a înțelege dorințele poporului american. Marea sa creație

by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
Univers 318. Sociologul francez Émile Durkheim afirmă că cele dintâi sisteme de reprezentare pe care omul și le-a făurit despre lume și sine însuși sunt de origine religioasă 319, religiile fiind un set de răspunsuri la teme legate de cosmogonie și divinitate. Arhetipurile sunt întrebări generate de astfel de situații al căror răspuns se găsește în mituri și simboluri. Arhetipul divinității, fertilității și arhetipul liderului sunt întrebări care se obiectivează în funcție de geografia particulară, de specificul societății, de orizontul de așteptare

by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808

un cuvânt, am încercat să pun în lumină contribuțiile majore la istoria ideilor și credințelor religioase. Pentru istoricul religiilor fiecare manifestare a sacrului este importantă; dar nu e mai puțin evident că structura zeului Anu, de exemplu, sau teogonia și cosmogonia transmise în Enuma eliș, sau în legenda lui Ghilgameș, revelă creativitatea și originalitatea religioasă a mesopotamienilor, mai fericit decât, să zicem, riturile apotropaice împotriva lui Isimaștu sau mitologia zeului Nusku. Uneori, importanța unei creații religioase este revelată de valorizările sale

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
morții etc.). Pentru a nu cita decât un exemplu, un mit cosmogonic pune în scenă Apele Primordiale și Creatorul, antropomorf sau sub formă de animal acvatic, plonjând în fundul oceanului pentru a aduce materia necesară creării lumii. Enorma difuziune a acestei cosmogonii și structura sa arhaică incjică o tradiție moștenită din cea mai veche preistorie 42. 37 Vezi M. Eliade, Naissances mystiques, pp. 69 sq. 38 Curt Sachs, World History of the Dance (1931), pp. 124,208. - 19 Vezi bogata documentație la

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
a unui izvor lângă un arbore 25. Arborele cosmic este socotit a fi în Centrul Lumii și unește cele trei regiuni cosmice, căci el își afundă rădăcinile în Infern și vârful său atinge Cerul 26. Întrucât lumea trebuie reînnoită periodic, cosmogonia va fi reiterată prin ritualuri cu ocazia fiecărui An Nou. Acest scenariu mitico-ritual este atestat în Orientul Apropiat și la indo-iranieni. Dar îl găsim, de asemenea, în societățile de cultivatori primitivi, care prelungesc, întrucâtva, concepțiile religioase ale neoliticului. Ideea fundamentală

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
mitice, ca în Mesopotamia (§ 22), sau pur și simplu de confruntarea dintre 27 A se urmări exemplele în M. Eliade, Aspects du mythe, pp. 58 sq. Jtrad. Românească, pp. 40 sq. - Nota trad. |. Australienii nu cunosc, la drept vorbind, o cosmogonie, dar "formarea Lumii" de către Ființe supraumane echivalează cu "creația" sa; cf. Religions australiennes, pp. 55 sq. 28 R. S tei n, "Archilecture et pensee religieuse en Extreme-Orient", p. 168. A se vedea ibid. Descrierea unui alt tip de locuință neolitică

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
pictograma desemnând "Marea primordială") este prezentată ca "mama care a zămislit Cerul și Pământul" și "strămoașa care a născut pe toți zeii". Tema Apelor Primordiale, imaginate ca o totalitate în același timp cosmică și divină, este destul de des întâlnită în cosmogoniile arhaice. Și în acest caz masa acvatică este identificată cu Mama originară care a născut, prin partenogeneză, primul cuplu, Cerul (An) și Pământul (Ki), încarnând principiile masculin și feminin. Acest prim cuplu era împreunat, până la confundare, într-un hieros gamos

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Căci energia divină se revărsa direct asupra cetății - altfel zis, asupra "Pământului" - o sanctifica și îi asigura prosperitatea și fericirea pentru anul care începea. Și mai importantă decât sărbătoarea Anului Nou era construirea templelor. Ea era, totodată, o reiterare a cosmogoniei, căci templul - "palatul" zeului - reprezintă prin excelență o imago mundi. Ideea este arhaică și abundent răspândită. (O vom regăsi în mitul lui Baal, § 50.) Conform tradiției sumeriene, după facerea omului unul din zei a întemeiat cele cinci cetăți; el "le-

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
21. Crearea Lumii Poemul cosmogonic cunoscut sub numele de Enuma eliș (după incipit: "Când sus.") constituie, împreună cu Epopeea lui Ghilgameș, cea mai importantă creație a religiei akkadiene. Nimic comparabil în grandoare, în tensiune dramatică, în efortul de a uni teogonia, cosmogonia și crearea omului, în literatura sumeriană. Enuma eliș povestește originile lumii pentru a-1 slăvi pe Marduk. În pofida reinterpretării lor, temele sunt vechi. Mai întâi, imaginea primordială a unei totalități acvatice nondiferențiate, în care se distinge prima pereche, Apsu și

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
noi, și (în sfârșit) să putem dormi!" (1,37-39). Se poate descifra în aceste versuri nostalgia "Materiei" (adică a modului de existență care corespunde inerției și inconștienței substanței) pentm imobilitatea primordială, rezistența împotriva mișcării de orice natură, condiție prealabilă a cosmogoniei. Tiamat "începu să țipe la bărbatul ei. Ea scoase un strigăt de durere [.]: Ce? Să distrugem ceea ce noi înșine am creat! Supărătoare, desigur, este purtarea lor, dar să-i răbdăm cu blândețe" (I, 41-46). Însă Apsu nu s-a lăsat

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
singur nume: Kingu. Îi tăiară vinele și din sângele său Ea a făcut omenirea (VI, 30)31. Poemul povestește apoi ridicarea unui sanctuar (i. E. a palatului zeului) în onoarea lui Marduk. Deși utilizează teme mitice tradiționale, Enuma eli$ prezintă o cosmogonie mai degrabă întunecată și o antropologie pesimistă. Pentru a scoate în evidență valoarea tânărului luptător Marduk, zeii epocii primordiale, în primul rând Tiamat, sunt încărcați de valori "demonice". Tiamat nu înfățișează doar totalitatea haotică primitivă care precede orice cosmogonie; ea

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
o cosmogonie mai degrabă întunecată și o antropologie pesimistă. Pentru a scoate în evidență valoarea tânărului luptător Marduk, zeii epocii primordiale, în primul rând Tiamat, sunt încărcați de valori "demonice". Tiamat nu înfățișează doar totalitatea haotică primitivă care precede orice cosmogonie; ea sfârșește prin a se revela ca făuritor al unor monștri fără număr; "creativitatea" sa este în întregime negativă. Așa cum îl prezintă Enuma eliș, procesul creației este foarte devreme pus în pericol de dorința lui Apsu de a-i anihila

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
un mod de existență pur formal.) Asasinarea lui Apsu deschide seria "morților creatoare", căci Ea nu numai că îi ia locul, dar schițează o primă organizare în masa acvatică ("în acel loc și-a întemeiat lăcașul [.] a hotărât așezarea sanctuarului"). Cosmogonia este rezultatul unui conflict între două grupuri de zei, dar ceata lui Tiamat cuprinde și creaturi monstruoase și demonice. Altfel spus, "primordialitatea" ca atare este prezentată ca izvor al "creațiilor negative". Din cadavrul lui Tiamat, Marduk făurește cerul și pământul

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
au fost încoronați la Memfis; foarte probabil, ceremonia culminantă o repeta pe aceea inaugurată de Menes. Ea nu era o comemorare a isprăvilor lui Menes, ci reînnoirea sursei creatoare prezente în evenimentul originar 2. Întemeierea statului unificat echivala cu o cosmogonie. Faraonul, zeu întrupat, instaura o lume nouă, o civilizație infinit mai complexă și superioară aceleia a orașelor neolitice. Esențialul era de a asigura permanența acestei opere efectuate după un model divin; altfel spus, de a evita crizele susceptibile de a

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
între relicvele unui trecut definitiv închis, întrucât ea constituie suma modelelor care trebuie imitate, această epocă este reactualizată continuu, în fond, s-ar putea spune că riturile, urmărind deruta forțelor demonice, au drept scop restaurarea perfecțiunii inițiale. 26. Teogonii și cosmogonii Ca în toate religiile tradiționale, cosmogonia și miturile de origine (originea omului, a regalității, a instituțiilor sociale, a ritualurilor etc.) constituiau esențialul științei sacre. Natural, existau mai multe mituri cosmogonice, punând în evidență zei diferiți și localizând începutul Creației într-

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
întrucât ea constituie suma modelelor care trebuie imitate, această epocă este reactualizată continuu, în fond, s-ar putea spune că riturile, urmărind deruta forțelor demonice, au drept scop restaurarea perfecțiunii inițiale. 26. Teogonii și cosmogonii Ca în toate religiile tradiționale, cosmogonia și miturile de origine (originea omului, a regalității, a instituțiilor sociale, a ritualurilor etc.) constituiau esențialul științei sacre. Natural, existau mai multe mituri cosmogonice, punând în evidență zei diferiți și localizând începutul Creației într-o multitudine de centre religioase. Temele

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
lor local principal cu demiurgul. Când era vorba de zeii creatori, asimilarea era ușurată de asemănarea lor structurală. Dar teologii au elaborat, pe deasupra, sinteze îndrăznețe, asimilând sisteme religioase eterogene și asociind figuri divine net antagonice 4. Asemeni atâtor altor tradiții, cosmogonia egipteană începe cu apariția unei coline din Apele Primordiale. Apariția acestui "Loc dintâi" deasupra imensității acvatice semnifică ivirea pământului, dar totodată a luminii, a vieții și a conștiinței 5. La Heliopolis, locul numit "Colina de Nisip", care făcea parte din

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Cartea Morților arată că atunci când lumea se va reîntoarce la starea de Haos Atum va deveni din nou Șarpe. Putem recunoaște în Atum pe Zeul suprem și ascuns, în timp ce Ra, Soarele, este, prin excelență, Zeul manifest; cf. § 32.) Etapele creației - cosmogonie, teogonie, creația ființelor vii etc. - Sunt diferit prezentate. După teologia solară de la Heliopolis, oraș situat în vârful Deltei, zeul Ra-Atum-Khepri8 a creat un prim cuplu divin, Șu (Atmosfera) și Tefnut, părinții zeului Geb (Pământul) și ai zeiței Nut (Cerul). Demiurgul

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
faraonilor Primei Dinastii. Textul capital a ceea ce s-a numit Teologia memfită" a fost gravat pe piatră în timpurile faraonului Sabaka (cea 700), dar originalul fusese redactat cu vreo două mii de ani mai devreme. Este surprinzător că cea mai veche cosmogonie egipteană cunoscută până în prezent este și cea mai filosofică: Ptah creează prin spirit ("inima" sa) și verb ("limba" sa). "Cel care s-a manifestat ca inimă (= spirit), cel care s-a manifestat ca limbă (= verb), sub aparența lui Atum, este

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
pătruns în corpurile lor vizibile, intrând "în fiecare fel de plantă, în fiecare piatră, în toată argila, în orice lucru care crește din stratul său (i. E. pe Pământ), și în care ei se pot manifesta"11. În fapt, teogonia și cosmogonia sunt efectuate de către puterea creatoare a gândirii și a cuvântului unui singur zeu. E vorba, desigur, de expresia cea mai elevată a speculației metafizice egiptene. După cum remarcă John Wilson (ANET, p. 4), la începutul istoriei egiptene găsim o doctrină care

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
11 Trad. Sauneron-Yoyote, pp. 63-64. A se vedea comentariul lui S. Morenz, Rel. egiptienne, pp. 216 sq. Șt, mai ales, Frankfort, La royaute et Ies dieux, pp. 51-64. Idei religioase "y/crize politice în Egiptul antic Comparate cu teogonia și cosmogonia, miturile asupra originii omului se dovedesc destul de șterse. Oamenii (erme) s-au născut din lacrimile (erme) zeului solar, Ra. Într-un text compus mai târziu (cea 2000), în perioada de criză, se scrie: "Oamenii, turma zeului, au fost dăruiți cu

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Horus, Sekhmet) îi protejează nu numai pe egipteni, ci și pe palestinieni, nubieni și Jibieni 16. Totuși istoria mitică a primilor oameni nu joacă un rol important, în epoca miraculoasă a lui "Prima Oară", cele două momente hotărâtoare au fost cosmogonia și suirea pe tron a faraonului. 27. Răspunderile unui zeu întrupat După cum remarcă Henri Frankfort 17, cosmogonia este evenimentul cel mai important pentru că ea reprezintă singura schimbare reală: apariția Lumii. De atunci încoace, numai schimbările implicate în ritmurile vieții cosmice

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
istoria mitică a primilor oameni nu joacă un rol important, în epoca miraculoasă a lui "Prima Oară", cele două momente hotărâtoare au fost cosmogonia și suirea pe tron a faraonului. 27. Răspunderile unui zeu întrupat După cum remarcă Henri Frankfort 17, cosmogonia este evenimentul cel mai important pentru că ea reprezintă singura schimbare reală: apariția Lumii. De atunci încoace, numai schimbările implicate în ritmurile vieții cosmice sunt învestite cu semnificație. Dar în acest caz este vorba de momente succesive articulate în cicluri diferite

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
constituie modelul exemplar pentru toți supușii săi. Cum se exprimă vizirul Rekhmire: El este un zeu care ne face să respirăm prin acțiunile sale"21. Opera faraonului asigură stabilitatea Cosmosului și a statului și prin urmare continuitatea vieții, într-adevăr, cosmogonia este reluată în fiecare dimineață, când zeul solar îl "alungă" pe șarpele Apophis, fără a reuși totuși să-1 nimicească; deoarece Haosul (= Tenebrele) reprezintă virtualitatea; el este deci indestructibil. Activitatea politică a faraonului repetă fapta lui Ra; el însuși îl "alungă

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
religioase și crize politice m Egiptul antic în principiu, cultul trebuia să fie celebrat de către faraon, dar acesta își delega funcțiile preoților diferitelor temple. Direct sau indirect, ritualurile aveau drept scop apărarea, deci stabilitatea, "creației originare". De fiecare An Nou cosmogonia era reiterată 25 într-o manieră și mai exemplară decât victoria zilnică a lui Ra, căci era vorba de un ciclu temporal mai mare. Întronarea faraonului reproducea episoadele vechii gesta a lui Menes: unificarea celor două țari. Pe scurt, se

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]