624 matches
-
foarte târziu. Moarte și inițiere Simbolismul și ritualul inițiatic care cuprind înghițirea de către un monstru au ocupat un loc important atât în inițieri, cât și în miturile eroice și în mitologiile Morții. Simbolismul întoarcerii în pântece are întotdeauna o valoare cosmologică. În chip simbolic, lumea întreagă se întoarce, o dată cu neofitul, în Noaptea cosmică, pentru a putea fi apoi creată din nou, adică pentru a putea fi regenerată. După cum am văzut (capitolul II), mitul cosmologic este rostit în scopuri terapeutice. Pentru a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
întoarcerii în pântece are întotdeauna o valoare cosmologică. În chip simbolic, lumea întreagă se întoarce, o dată cu neofitul, în Noaptea cosmică, pentru a putea fi apoi creată din nou, adică pentru a putea fi regenerată. După cum am văzut (capitolul II), mitul cosmologic este rostit în scopuri terapeutice. Pentru a putea fi vindecat, un bolnav trebuie ajutat să se nască din nou, iar modelul arhetipal al nașterii este cosmogonia. Lucrarea Timpului trebuie abolită, spre a se putea ajunge din nou la clipa aurorală
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și mii de asteroizi, toți În șir, albi sau verzi, și-i creezi tu. Fiat Lux, Big Bang, șapte zile, șapte minute, șapte secunde, și ți se naște pe dinaintea ochilor un univers În perenă lichefiere, unde nu există nici măcar linii cosmologice precise și Înlănțuiri temporale, darmite numerus Clausius, aici se merge Înapoi chiar și În timp, caracterele apar și reapar cu un aer indolent, se ițesc din nimic și, docile, se reîntorc acolo, iar când reiei, legi, ștergi, ele se dizolvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
philosophorum. Însă cunoașterea adeptului Îmbrățișează alte domenii, precum fiziognozia, care privește fizica ocultă, statica, dinamica și cinematica, astrologia sau biologia ezoterică și studiul spiritelor din natură, zoologia hermetică și astrologia biologică. Adăugați cosmognozia, care studiază astrologia, Însă sub aspect astronomic, cosmologic, fiziologic, ontologic, sau antropognozia, care studiază anatomia omologică, științele divinatorii, fiziologia fluidică, psichurgia, astrologia socială și hermetismul istoriei. Pe urmă sunt matematicile calitative, adică, știți mai bine ca mine, aritmologia... Însă cunoștințele preliminarii ar postula cosmografia invizibilului, magnetism, aure, somnuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lucra cu o tehnică poantilistă, prin gradări infinitezimale de culoare, parcurgând punct cu punct tot spectrul, În așa fel Încât Începea Întotdeauna de la un nucleu foarte luminos și Înflăcărat și sfârșea În negrul absolut - sau invers, după conceptul mistic sau cosmologic pe care voia să-l exprime. Erau acolo munți care emanau raze de lumină, descompuși Într-o pulbere de sfere În culori subțiate, se Întrevedeau ceruri concentrice cu schițe de Îngeri cu aripile transparente, ceva asemănător Paradisului lui Doré. Titlurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
derivă neapărat că el a creat universul din „nimic”, un alt concept abstract absent în Biblia ebraică; creația ex nihilo va apărea pentru prima dată într-o carte din canonul creștin al Vechiului Testament, în 2Mac 7,28. Din aluziile cosmologice conținute în unii psalmi și în alte texte considerate anterioare Gen 1-2, reiese mai degrabă că vechiul crez în Yhwh, Dumnezeul creator, împărtășește idei și trăsături tipice cosmologiilor cananeene și, în parte, egiptene, nu celor din cultura greacă. În cosmogoniile
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ci își manifestă persoana și voința sa prin natură: pe de o parte, stăpânind forțele haotice care duc la descompunere și moarte, pe de alta, fixând principii ordonatoare care conduc întreg universul spre viața și stabilitatea eternă. Conform vechii concepții cosmologice ebraice, de altfel asemănătoare celorlalte popoare orientale antice, cosmosul era împărțit în trei. În înalt, cerul (sau cerurile) aflat deasupra unei bolți cerești solide ce susținea apele (dulci) superioare; în centru, pământul văzut ca o colină înconjurată de apele (sărate
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
război este transpoziția cerească a unei imagini tipice ideologiei regale în care acesta - domnitor pământesc - își ajută și apără poporul, în special „pe orfani și pe văduve”. Ps 104,3 interpretează aceeași imagine a cavalerului divin în termeni mai adaptați cosmologic, amintind de unele texte mitologice antice din Orientul Apropiat precum ciclul lui Baal din Ugarit (secolele al XIV-lea - al XIII-lea î.C.) în care zeul furtunii Baal își arată calitățile sale de războinic puternic și purtător al ploii
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
pământul [...]. Munții au tresărit” (KTU 1.4.VII, 25-34). Și în acest caz, îmbinarea teologiei zeului suprem care locuiește în ceruri (cf. Cap. 3, pp. 35-36) cu teologia regală ne permite să presupunem cu o anumită certitudine că aceste reflecții cosmologice datează din epoca monarhiei în Israel și Iuda. Asocierea spațiului ceresc și a fenomenelor atmosferice cu prezența lui Dumnezeu și apariția sa (teofania) aducătoare de rodnicie și binecuvântare pentru popor, fără îndoială, trebuie corelată cu așezarea geografică a lui Israel
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și Iuda pe coasta levantină a Mediteranei. Spre deosebire de Egipt și de popoarele din Mesopotamia, rodnicia câmpului depindea mai curând de ploaie decât de irigația obținută de la marile fluvii și de la canale. În acest context, cerul primește în Biblie o semnificație cosmologică ulterioară: asemenea bărbatului care-și duce sămânța sa în sânul matern al femeii (Is 45,8), la fel cerul distribuie rodnicie sânului pământului. Deși asemănarea pe care Biblia o face între ploaia căzută din cer și sperma umană e cunoscută
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
sunt temeliile pământului și peste ele a așezat lumea (tēbēl)”. Cuvântul ebraic uzual pentru a desemna „pământul” este ’ereș; el indică solul, pământul ferm, teritoriul (și de aici „țara”) și în unele cazuri lumea morților (cf. paragraful următor). În sens cosmologic, văzut ca spațiu în care omul poate trăi, pământul se află în antiteză cu cerul, dar și cu marea. În textele propriu-zis cosmologice, apele mării și ale fluviilor sunt considerate realități pozitive, dar adesea întruchipează și imaginea puterilor haotice și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ferm, teritoriul (și de aici „țara”) și în unele cazuri lumea morților (cf. paragraful următor). În sens cosmologic, văzut ca spațiu în care omul poate trăi, pământul se află în antiteză cu cerul, dar și cu marea. În textele propriu-zis cosmologice, apele mării și ale fluviilor sunt considerate realități pozitive, dar adesea întruchipează și imaginea puterilor haotice și rele; prin urmare, prin poruncă divină și ele rămân separate de pământ. Opoziția dintre apele haotice ale mării și Dumnezeul creator prezentă în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
fel au fost închise de Dumnezeu o dată pentru totdeauna într-un spațiu izolat, în afara lumii locuite de oameni (Ps 33,7), nisipul fiind hotarul lor ce nu poate fi trecut (Ier 5,22). Marea nu are însă mereu această valență cosmologică negativă; uneori - mai ales în textele recente - e văzută ca locuința firească a peștilor (Gen 1,20-22; Ps 104,25-26) și, în acest sens, era considerată ca o extensiune a spațiului terestru, locuința naturală a oamenilor și animalelor. Din punctul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
concepută în sens aproape „geografic”, ca o regiune a cosmosului, deoarece aspectele religioase cu privire la moarte și defuncți, văzuți ca locuitori ai lumii de dincolo, au fost deja tratate (cf. Cap. 6, pp. 111-117). În consecință, luând în vizor aspectul propriu-zis cosmologic, va trebui să mă bazez aproape exclusiv pe izvoare literare - adică pe acelea în care conținutul ideilor este mai clar - decât pe izvoarele arheologice în care este mai dificil de extras un conținut speculativ. Această stare de fapt va comporta
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
mai dificil de extras un conținut speculativ. Această stare de fapt va comporta în mod necesar o bună doză de aproximare din punct de vedere strict istoric. Contrar altor popoare din Orientul Apropiat antic, Biblia ebraică nu are o concepție cosmologică explicită despre lumea morților, datorită caracterului său specific yahwist care a dus la diminuarea tuturor referințelor mitologice și teologice care descriau lumea morților ca o regiune locuită de divinități sau ca un loc cu reguli proprii independente de suveranitatea universală
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
o regiune localizată în partea de jos a pământului, în dimensiunea inferioară a cosmosului. Spre această concluzie ne îndreaptă și eufemismul „cei care au coborât” (Ez 26,20) pentru a-i desemna pe cei morți. La fel ca în concepțiile cosmologice din Orientul Apropiat antic, și în Biblie, lumea de dincolo este văzută ca un loc subteran întunecat, trist, prăfuit și tăcut (Iob 10,21; 17,16; Ps 94,17). Deși unele expresii din literatura sapiențială lasă să transpară ideea că
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
vorba de cei numiți refă’îm „eroi, vindecători” care își păstrau o putere de ocrotire deosebită și o înțelepciune asemănătoare cu cea pe care aceste personaje o avuseră în timpul vieții pământești (cf. Cap. 6, pp. 116-117). Din punct de vedere cosmologic, este interesantă asocierea dintre lumea de dincolo și apele primordiale, considerate forțe haotice cosmice care, imediat după creare, au fost separate de pământ și închise de puterea lui Dumnezeu într-un loc sigur, sub pământ (Gen 1,7-10; Prov 30
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
speculației muzicale aparținând tradițiilor antice, nu numai celei greco-romane, dar și celor orientale, cum ar fi cea asiro-babiloniană. Armonia cosmică, în noul context, a pierdut numinozitatea specifică sistemului politeist, așa cum cosmosul s-a golit de eternitatea care era atribuită sistemului cosmologic antic, el nemaifiind teatrul transmigrațiilor sufletului, ci reflexul unei armonii hipercosmice, în care sufletul își va găsi locuința stabilă în veșnicie, anticipată deja acum, în timpul istoric, prin experiența armoniei angelice recreată de cântul liturgic. 2.2 Renașterea pitagorismului neoplatonic În
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
fi audibilă urechilor; suavă, pentru a îmblânzi sufletul ascultătorilor. Dacă lipsește unul dintre aceste elemente, vocea nu ar fi perfectă”. Reflecția muzicală a lui Isidor din Sevilla poate fi considerată mărturia unei concepții despre muzică mai puțin dependentă de parametrul cosmologic și mai atentă la aspectul interior și la experiența cântecului. Acest șir de teoreticieni ai muzicii, de la Augustin la Isidor din Sevilla, constituie puntea de trecere de la lumea antică la cea medievală; ei sunt încă înrădăcinați în cultura antichității clasice
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
corpurile subtile. Ca o rotire, sau ca un vârtej În apă, ca jumătatea silabei OM“. „Dar la ce secret face aluzie șarpele?“ „La curenții telurici. Dar la cei adevărați.“ „Dar ce anume sunt curenții telurici veritabili?“ „Sunt o mare metaforă cosmologică și trimit la șarpe“. Pe dracu’, Agliè, mi-am zis. Eu știu mai multe. Le-am recitit Însemnările mele lui Belbo și lui Diotallevi, și nu mai avurăm nici o Îndoială. Eram, În sfârșit, În măsură să le procurăm templierilor un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
milenii și se bazează pe observația umană asupra realității și modificărilor pe care le suferă. Analiza stărilor ambientului și a efectelor acțiunilor umane asupra acestuia a dus la constatarea că orice se întâmplă în natură se poate motiva cumva. Argumentul cosmologic încearcă să găsească o ultimă justificare universului, să îi fundamenteze cumva prezența și manifestarea. La baza acțiunii justificate de existență a realității stă conceptul de cauză, de sursă creativă a ceva. Schematismul categorial, aproape clasic al personajelor, dispare, naratorul omniscient
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
universului. Fiecare individ consideră că lumea lui se află mereu în centrul universului. Acest lucru dovedește nevoia noastră de a trăi într-o lume totală și organizată, într-un Cosmos. Locuințele noastre sunt niște imago mundi, iar Biserica ilustrează structura cosmologică a edificiului. Interiorul bisericii simbolizează Universul, altarul - Paradisul, mijocul bisericii este Pământul, iar apusul - Judecata de Apoi, lumea întunericului. A doua manifestare a sacrului este timpul. Ca și spațiul, timpul nu este nici omogen, nici continuu pentru omul religios. Există
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
următorul aspect: sacralitatea cu care este investit orice gest, orice loc, orice obiect marchează o ruptură de nivel; gestul, obiectul, locul propun un Altceva absolut radical diferit de orice regiune a lumii profane, care de cele mai multe ori indică o funcție cosmologică. Sacralitatea unui loc implică un mod „anume de a consacra un spațiu, o dezvăluire a realului în sensul că lumea începe să existe”. Lumea începe să existe pentru ca i se da o explicatie? Cum se poate concepe sacralitatea unui loc
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
și de efecte avînd un sens chiar dacă ni se pare că ne atrage pe drumurile întortocheate ale unei gîndiri învecinate cu mitul. Luat ca atare, acest fapt este un mare atu al psihologiei mulțimilor. Dacă îi credem pe savanți, miturile cosmologice au fost și mai sînt condiția descoperirii unor teorii privind universul stelelor și al galaxiilor. Miturile psihologice, cîtă vreme este vorba doar de mituri, pot da naștere unor teorii proprii universului maselor. Să nu ne lăsăm prea tare impresionați de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
possin horatai). Expresia ek peraton gas (respectiv ek peraton ges), ab ultimis seu extremis terrae finibus et limitibus 5, apare și la Alceu 6, respectiv la Thucydide 7, dar spre deosebire de cazurile anterioare, în care "limita" este prezentă în cadrul unei gândiri cosmologice pozitive, preocupată deci de limitele reale ale corpurilor planetare, aici ea devine un indice poetic al depărtării. Pentru Thucydide, perșii, întrucît sânt o apariție insolită față de raza geografică pe care se mișcau grecii în mod obișnuit, par să vină de la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]