638 matches
-
unească relativismul cu cuantica Într-o „teorie cuantică a gravitației” au aceeași certitudine că aceasta „va da noi răspunsuri la Întrebările despre spațiu și timp ș...ț, va fi o teorie a materiei” și „va fi, de asemenea, o teorie cosmologică”2. O cosmologie cuantică Își dovedește utilitatea și În limitarea divergențelor existente În discursul științific preocupat de cosmologie. Consensul asupra necesității unei fundamentări cosmologice a cunoașterii științifice se dovedește corespondent cu orientarea, În teoria și practica lecturii/literaturii, spre modul
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
timp ș...ț, va fi o teorie a materiei” și „va fi, de asemenea, o teorie cosmologică”2. O cosmologie cuantică Își dovedește utilitatea și În limitarea divergențelor existente În discursul științific preocupat de cosmologie. Consensul asupra necesității unei fundamentări cosmologice a cunoașterii științifice se dovedește corespondent cu orientarea, În teoria și practica lecturii/literaturii, spre modul În care literatura a redevenit posibil de apropriat prin intermediul unor „modele” care nu mai sunt arhetipurile jungiene, nici cele metafizice (delegitimate), ci mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de sistemul În care pătrunde pentru a afla despre sine Însuși. În acest context, studiul meu este interesat de un aspect particular - deși definitoriu - al ficționalizării: atașarea unui chip imaginal autorului abstract despre care vorbește textul critic. Desigur, teoria modelelor cosmologice trebuie Înțeleasă aici În legătură cu teoriile ficționalității, și mai ales cu cea a „lumilor posibile”. Este evident cum o astfel de viziune reușește să Încapă atât Într-un modul al cunoașterii considerat, cu zece ani În urmă, neștiințific (precum modelul cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
logice”, „artificii” sau „concepte auxiliare”, „având un caracter magic, aproape «misterios»”1. Perspectiva lui Vaihinger mi se pare vitală pentru modul În care o nouă cosmologie, ficțională, Își spune tot mai apăsat cuvântul În epistema actuală: am văzut În modelul cosmologic configurarea metaforică a unui univers cu observator inclus, pe care nu Îl articulează nici mitologia, nici meditația teoretică sau canonul științific modern. Faptul că Vaihinger imaginează biologia ca sursă a activității ficționale, dar și a gândirii logice, după cum Ioana Em
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
geometria trupului” și de „ritmurile sângelui”, pledează pentru postularea, comună teoriei ficționalității vaihingeriene și cosmologiilor, a unei surse comune a conștiinței teoretice și a conștiinței ficționale, metaforice, sursă imaginală ce ar constitui punctul de adâncime la care se articulează modelele cosmologice. „Un nou gnosticism” anunță Culianu În analiza sa fantasmologică neterminată din Iocari serio, care face din imaginarul modern o reducție imaginală, o castrare a posibilităților de figurare renascentiste. Preocupat de modul „cum ar trebui să arate subiectul cunoscător pentru ca magia
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
respectiv a unei serii de omologii istorice. Practica omologiei presupune crearea textului istoric ca text ficțional În care metaforele au rolul de a limita și coagula invenția narativă, pentru a o face capabilă să afirme subiectivitatea observatoare, cu sentimentul ei cosmologic. Textul istoric astfel rezultat ipostaziază „ficțiuni utile” (În formula lui Nietzsche, care vedea „trecutul În pericol de deformare, de reinterpretare În conformitate cu criterii estetice, fiind astfel adus În apropierea ficțiunii”) sau În „ficțiuni necesare” (la noii istoriști). În Etica interpretării, Gianni
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
retorică a subiectului istoric, dar imaginează această retoricitate substanțială ca o apărare a „credințelor umaniste În rațiune și afirmare de sine”3. Există o legătură evidentă Între conceperea retorică a subiectului istoric, cum apare ea la Blumenberg, și conceperea lui cosmologică (În accepția unei cosmologii ficționale, având ca rezultat un subiect ficțional). Apropierea este și mai evidentă În momentul În care, privind un alt text al lui Blumenberg, unde autorul definește problema legitimării ca una fundamental modernă, descoperim faptul că natura
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Inventarea unui autor ficțional este răspunsul criticului la deficitul de prezență auctorială cu care ne confruntă orice text, iar ficționalizarea - ca mecanism constructiv - Își dovedește funcționalitatea atât În discursul științific, cât și În discursul critico-teoretic sau filosofic. Apelul la modelul cosmologic devine așadar un fel de punct zero al referinței ficționale. Ficțiune și virtualitate Corin Braga: Dragi prieteni, ne Întâlnim din nou. Mihaela Ursa ne supune atenției un text care reprezintă, din câte am Înțeles, ultimul capitol al lucrării sale de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În omologie. Meditația mea pornește Întotdeauna dinspre discursul științific, al fizicii și al cosmologiei, iar partizanatul meu e că Încă aștept răspunsuri din această direcție. Ceea ce mi s-a părut fantastic este că În discursul cosmologiei Înseși intervine ficționalizarea. Modelul cosmologic de azi nu mai există ca atare. Există de fapt o pluralitate de modele cosmologice la fel de posibile, care nu spun decât că lumea este ca și cum subiectul ar fi În interiorul lumii, ar vedea-o și ar modifica-o În funcție de ceea ce subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
partizanatul meu e că Încă aștept răspunsuri din această direcție. Ceea ce mi s-a părut fantastic este că În discursul cosmologiei Înseși intervine ficționalizarea. Modelul cosmologic de azi nu mai există ca atare. Există de fapt o pluralitate de modele cosmologice la fel de posibile, care nu spun decât că lumea este ca și cum subiectul ar fi În interiorul lumii, ar vedea-o și ar modifica-o În funcție de ceea ce subiectul este În punctul respectiv și În momentul respectiv din timp. Marius Jucan: Am fost surprins
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
științe tari, din științe ale naturii care au produs o breșă mult mai importantă decât ceea ce trăim noi În literatură și În estetică. Acolo a avut loc o mare răsturnare epistemologică, o mare revoluție cognitivă, odată cu fizica cuantică, cu modelele cosmologice relativiste, care pe urmă au impulsionat și au hrănit demersurilor nu doar ale fizicienilor, ci ale tuturor teoreticienilor. Tot apropo de aceasta, nu aș fi de acord cu Horea că Mihaela demonstrează ceva ce a fost deja spus de vreo
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de Corin. Și Mihaela duce o bătălie conceptuală, care Încă nu este foarte limpede, dar are destule șanse să se limpezească. M-a interesat mai cu seamă premisa textului propus, anume ideea legată de absența articulării științifice a unui model cosmologic unanim. De asemenea, mi s-a părut foarte interesantă propunerea legată de o posibilă paralelă Între teoriile ficțiunii și teoriile cosmologice. Ceea ce aș fi așteptat și Încă aștept este măsura În care poate fi formulată, pornind de la argumentele Mihaelei, o
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
M-a interesat mai cu seamă premisa textului propus, anume ideea legată de absența articulării științifice a unui model cosmologic unanim. De asemenea, mi s-a părut foarte interesantă propunerea legată de o posibilă paralelă Între teoriile ficțiunii și teoriile cosmologice. Ceea ce aș fi așteptat și Încă aștept este măsura În care poate fi formulată, pornind de la argumentele Mihaelei, o cosmologie a cititorului, respectiv a analistului literar. Este posibil așa ceva? Se pot ghida, oare, analistul literar și cititorul, În general, după
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fi așteptat și Încă aștept este măsura În care poate fi formulată, pornind de la argumentele Mihaelei, o cosmologie a cititorului, respectiv a analistului literar. Este posibil așa ceva? Se pot ghida, oare, analistul literar și cititorul, În general, după un model cosmologic care să le inducă o lectură avizată și performantă Într-un fel anume? Și care ar fi acest model cosmologic? În ceea ce privește termenul vibrotext - aruncat, poate, Într-o doară de Mihaela sau, dimpotrivă, plasat strategic În discuție de către ea -, cred că
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
respectiv a analistului literar. Este posibil așa ceva? Se pot ghida, oare, analistul literar și cititorul, În general, după un model cosmologic care să le inducă o lectură avizată și performantă Într-un fel anume? Și care ar fi acest model cosmologic? În ceea ce privește termenul vibrotext - aruncat, poate, Într-o doară de Mihaela sau, dimpotrivă, plasat strategic În discuție de către ea -, cred că de aici poate porni o adevărată construcție conceptuală, pe care, În ceea ce mă privește, o aștept cu desfătare. Metodele calitative
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a dreptul magică - el era folosit de practicienii imaginarului (alchimiști, magi, cabaliști) pentru a-și impune voința asupra spiritelor elementare, asupra duhurilor naturii, asupra spiridușilor care controlează elementele. Imaginarul avea așadar o dimensiune metafizică și era văzut ca o forță cosmologică. Cultura europeană moștenește până În secolul XX acest transcendentalism. E adevărat, el a fost interiorizat de către romantici, care au sesizat autonomia imaginarului punând accentul pe eul nocturn, pe sufletul inconștient. Pe urmă a venit psihanaliza, au venit Jung și toți ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mai cunoscută fiind Kama sutra, tradusă în engleză în 1883) izvorâte în sânul civilizațiilor tradiționale, precum India, China, Japonia... nu țin de scriitura pornografică, dacă nu le sunt aplicate transformări importante. Caracterul clasificator al acestor texte, prezența constantă a trimiterilor cosmologice, religioase, medicale, economice... sunt greu compatibile cu o miză pornografică: Dacă vom consulta erotologia Indiei, a Chinei, a Greciei sau a Romei, care diferă totuși puternic între ele, ceea ce ni se va părea că ne trimite la sex va fi
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
pleacă în cercetarea sa e că filosofia greacă, începând cu Heraclit, stă sub semnul polemicii. Studiul său diacronic este centrat pe avatarurile "discordiei", așa cum a fost ea gândită din Antichitatea greco-romană spre timpurile moderne. Fie că este conceptualizată ca "instanță cosmologică" (Polemos la Heraclit, Neikos la Empedocle), fie că este intim asociată viziunii socratice prin care "dialogul nu e niciodată o diatribă, nici victoria unui protagonist, ci a adevărului"17, fie că e privită deopotrivă ca metodă și artă, fiindu-i
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
1960) și O viziune a sentimentelor (1964), remarcabile, cantonau aparent în senzorial, izbitoare fiind elanurile erotogene, miracolul de a exista, tendința de a se mișca în concretul alunecos. Era o poezie-cadru, aliaj de biografie psihologică, de inițiere într-un câmp cosmologic; spectacol, totodată, în care "câmpul întins pe spate" visează, iar plopii își ating "umerii, tâmplele, / cu umbrele melodioase". O călărire în zori în prelungire eminesciană, și Leoaică tânără, iubirea, cântare a erosului juvenil, sunt eșantioane tipice. De la o fenomenologie a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
le țin companie figuri istorice, reale, Arhimede, Seneca, amintiri din Quattrocento. Volume în ritm, grăbit, Orpheus și Zamolxis (ambele din 1988), Morena și Dilatarea timpului (din 1991), urmate de Urania (1992) și Noul Adam (1994) se înscriu într-un context cosmologic larg. Intră în atenția poetului: Marele Timp, mutațiile psihice în evoluția Ființei, solitudinea metafizică, misterul universal, închiderea cercului teme de antropologie filozofică. Privind spre Dante, spre Bach și Kant, iscoditorul privește, în subtext, spre Umanitate, neuitându-și nici o clipă Eul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
divertismentului, pasiunea jocurilor și spectacolelor, cultul histrionilor și al gladiatorilor; fuziunea universurilor masculin și feminin, promovarea intersexului; dezvoltarea unei erudiții compilatoare în buclă, promovarea intertextului; personalizarea animalului domestic; adorarea până la prostie a copiilor; frenezia noului, a mișcării; erotismul omniprezent; efuziunile cosmologice. Aceste lucruri apar când "forța și onoarea de a fi om" (Malraux) încetează să vină de la sine. Epuizarea justificărilor oficiale sau ereditare ale existenței, deschiderea vechilor panteonuri spre cele patru zări ale unei spiritualități eclectice, sterila vanitate a vieții publice
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
finită, pentru că îi lipsesc limitele între care ar fi închisă"172. Când la acestea s-a mai adăugat și teoria heliocentrică a lui Copernic, vechea imagine asupra universului a fost în totalitate subminată, iar noua concepție revoluționa în totalitate concepțiile cosmologice și metafizice. În acest context, Giordano Bruno ca simbol al celor două concepții nu a putut fi acceptat și a fost condamnat și ars pe rug în baza concepției sale cosmologice. Dincolo de magia naturală s-a dezvoltat și cea demonologică
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
totalitate subminată, iar noua concepție revoluționa în totalitate concepțiile cosmologice și metafizice. În acest context, Giordano Bruno ca simbol al celor două concepții nu a putut fi acceptat și a fost condamnat și ars pe rug în baza concepției sale cosmologice. Dincolo de magia naturală s-a dezvoltat și cea demonologică care a fost mult mai greu acceptată de către mediul oficial al bisericii sau a universităților. Ea a avut o mult mai amplă extindere la nivelul populației simple, atât datorită existenței unor
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
cea heliocentrică. Infinitatea universului repoziționează Pământul față de celelalte corpuri cerești, oferindu-i acestuia același statut cu cel al oricărui corp ceresc. La aceasta se mai adaugă și ideea că Pământul se află în mișcare, completează imaginea de ansamblu a teoriei cosmologice a lui Bruno. Concepția sa era de asemenea animistă și astfel ajungem la a doua concepție principală a Renașterii. Universul este viu, iar omul o parte integrantă a sa este un microcosmos ce trăiește în mod activ în interiorul său. O
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
religioasă manifestată prin intermediul Reformei, în al doilea rând o cenzură imagistică completă realizată de Bacon prin intermediul idolilor. Putem urmări și o cenzură metodologică a căror reprezentanți sunt Bacon, Descartes, Galilei sau Newton, o cenzură metafizică conturată de către Descartes și una cosmologică dezvoltată pe direcția Copernic, Bruno, Galilei, Newton. În această epocă este interesantă și întâlnire dintre cele două tipuri de raționalitate: cea nouă reprezentată de către Galilei sau Descartes și vechea formă reprezentată de către Inchiziție. De remarcat este dialogul dintre Galilei și
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]