560 matches
-
nasc antinomiile (ca și anomaliile): avuția de dragul avuției. Raționalitatea economică nu are temei doar în ordinea materială. Ca atare, Economia trebuie să se asigure că nu se prinde în capcanele materialității din care pot să iasă științe precum fizica sau cosmologia. Economia, pe scurt, nu este o știință a materialului, a concretului fizic pentru că pur și simplu n-ar mai fi o știință socială. Ea este o știință eminamente antropică. Organizarea teritoriului Într-un fel explicit, conceptualizarea în Economie este diferită
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
este „dorință Încremenită”88. Dumnezeu are două manifestări: una Înfricoșătoare, divinitatea din Vechiul Testament, care nu este decît justițiară; și adevăratul Dumnezeu, care este un Dumnezeu al iubirii și nu al justiției 89. Dumnezeul Vechiului Testament este, de fapt, Diavolul 90. Cosmologia lui Böhme are trei principii: Întunericul, Lumina și amestecul dintre ele91. Geneza lumii are loc În două etape, prin doi demiurgi: primul, numit de Böhme Verbum fiat, este o entitate saturniană, celălalt, creatorul lumii vizibile și Suflet al Lumii, este
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și amestecul dintre ele91. Geneza lumii are loc În două etape, prin doi demiurgi: primul, numit de Böhme Verbum fiat, este o entitate saturniană, celălalt, creatorul lumii vizibile și Suflet al Lumii, este divinitatea mînioasă a Vechiului Testament 92. O cosmologie În două faze presupune o antropologie În două faze: „Adam a fost creat cu două trupuri. Unul este trup de lumină, imagine desăvîrșită a formei omenești figurate din veșnicie de către Înțelepciune și pe care l-a avut cîndva și Lucifer
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Rezultatul cel mai elaborat al acestei polemici Îl reprezintă tratatul Pistis Sophia, datînd dintr-o perioadă tîrzie și ale cărui raporturi cu maniheismul așteaptă Încă să fie studiate. În Pistis Sophia, teoria spiritului contrafăcut apare limpede drept legătura principală dintre cosmologie, antropologie și soteriologie. Antimimon pneuma Își face mai Întîi apariția În capitolele 111-115 din Cartea a II-a a scrierii Pistis Sophia. Spiritul contrafăcut provine aici din viciile Arhonților cosmici și Împinge sufletul către satisfacerea acelorași impulsuri vicioase, care sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sau Kashkar) din Mesopotamia. Se păstrează numai Într-o traducere latină făcută Înainte de anul 400, Acta Archelai, ed. Charles Henry Beeson (GCS 16), Hinrichs, Leipzig, 1906. Epifaniu (Pan. 66.6-7 și 25-31) a făcut să ne parvină fragmente privitoare la cosmologia maniheistă În limba greacă, editate de Beeson Împreună cu versiunea latină (op.cit., pp. 5-22). E oarecum ironic faptul că Archelaus nu este mai puțin eretic decît Mani, dovedindu-se atras de o formă rudimentară de adopționism (vezi Introducerea). Din fericire pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
233, p. 9.2.-11.32 Alberry (adaptat În engl. de mine). 95. De haer.38. 96. În legătură cu refacerea de după Frashegird, vezi Asmussen, Manichaean Literature, pp. 125-127. 97. Puech, Sur le Manichéisme, pp. 43-44. Această operațiune are loc pe fundalul cosmologiei știute, cu cele opt pămînturi, zece ceruri, două Nave cosmice și cu Roata zodiacului; cf. M7984 II = T III 260eII Pahl. În Asmussen, Manichaean Literature, pp. 122-124. 98. Kephalaion 69, p. 167 Böhlig. 99. Kephalaion 69. 100. Kephalaion 69, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
canonul scripturistic ține, într-o oarecare măsură, și de un anumit context „educațional”3. Tora, „învățătura prin excelență”, nu prevede doar ce trebuie să facă (sau să nu facă) un evreu; la Facerea 1-10, Tora prezintă o veritabilă lecție de cosmologie, antropologie, zoologie și geografie. Nu numai regii și preoții, dar și profeții și înțelepții se dedicau studium-ului, susținând „doctrine” care erau, în același timp, adevărate „norme”. Toate acestea aveau loc în școlile preoțești de la Templu și în școlile palatului 4
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
putea fi sesizată se pot ivi numai ulterior, prin reflexie", fără a-i afecta "caracterul de trăire"66. Disocieri de acest tip aveau să-l facă ulterior pe Max Scheler să observe că metafizica modernă încetează să mai fie "o cosmologie și o metafizică a obiectului", devenind "o metaantropologie și o metafizică a actului" (s.n.)67. Tot în Der Aufbau..., Dilthey revine și nuanțează termenii discuției, într-o manieră care-i este caracteristică. De astă dată face distincția între conceptul de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
privire aruncată în trecut și anume, cu cât mai departe ne uităm în spațiu, cu atât pătrundem mai la început spre începutul timpului. La rigoare, limita de vizibilitate a cerului ar trebui să fie originea universului. Această afirmație, corectă în cosmologia modernă, ne readuce imediat în minte descrierea făcută de Dante lumii văzute în propria în ascensiune. Căci Dante se îndreaptă constant spre Dumnezeu, spre izvorul și originea lumii, spre lumina neasfințită a creștinisumului tuturor începuturilor. Universul pe care Dante îl
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
mult decât sigur, Dante nu a anticipat nici geometria neeuclidiană a lui Riemann, apărută în 1854, și nici relativitatea generală a lui Einstein, descoperire datând din 1916. Lumea cvadridimensională a lui Dante este rodul instinctiv al tentativei de a concilia cosmologia aristotelică cu viziunea creștină: văzutul și nevăzutul, materia și spiritul, curgerea timpului și veșnicia. H.-R. P. ia în consideație, în ciuda prăpăstiosului lor imaginar, desenele care de-a lungul veacurilor, au încercat să vizualizeze universul dantesc. Dacă e să ne
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
P. ia în consideație, în ciuda prăpăstiosului lor imaginar, desenele care de-a lungul veacurilor, au încercat să vizualizeze universul dantesc. Dacă e să ne referim doar la imaginea oferită de Michelangelo Cactani (1885), în afara cerului cu stele fixe, conform cu armonioasa cosmologie elină, apare un soi de "excrescență" inestetică reprezentând Empireul și ierarhiile îngerești din jurul lui Dumnezeu. H.-R. P. nu și-l poate închipui pe Dante concepând o asemenea deformare; în schimb, același Dante nu putea rata clipa imortalizării orbitoarei viziuni
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
-n tărie din priviri / tot mai spre-naltul supremei mântuiri (...)" (Paradiso, XXXIII, 1-27). Prin contribuția sa la nesfârșita, planetara bibliotecă dantescă, Horia-Roman Patapievici anuleză absurdul unui univers fixat pe Lucifer, așa cum se poate deduce din reprezentarea lui Cactani, sugerând o cosmologie elegantă și coerentă, după chipul și asemănarea întregii cărți, în care se simte spiritul scientist anticipator al unui Leonardo și totodată pathosul creștin al savantului, filosofului și teologului Teilhard de Chardin. S. Damian Complexele scriitorului român Confesiuni și analize "Dicționarul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
poate fi cunoscută printr-o taină și mai mare; 10. Relația cu realul este una extatică; 11. Misterul Întregul univers poetic blagian se află sub puterea magică a misterului, sub vraja morții, a stihiilor, a demonicului; 12. "Marele Tot", în cosmologia lui Blaga, presupune ca fiecare lucru să tindă către partea sa de increat; 13. Creatorul de mituri poetul este creatorul de mituri, de imagini trans-semnificative; 14. Dorința de pierdere în anonimat, regresiunea spre originar, transcendentul, apocalipticul, gustul stihialului, vizionarismul poetic
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
acțiune: "Luceafărul e tipicul geniu al romanticilor... Geniile sunt solitare, neliniștite" ( G. Călinescu); care e mai presus de spațiu și timp (în spirit kantian). Luceafărul e un mit liric romantic prin valorificarea motivului Zburătorului, prin ceremonialul erotic, descrierea haosului, antiteză, cosmologie, incompatibilitatea dintre cele două lumi, prin meditația filosofică asupra condiției omului de geniu, căruia îi este caracteristică setea de cunoaștere și aspirația spre absolut, prin valorificarea motivului zborului cosmic, preluat din opera lui Byron, Hugo și Milton, încât se poate
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lingvistică prezintă și mai mult interes atunci cînd se studiază ciclurile economice și financiare, deoarece cuvîntul telos însemna la origini și plată, sau datorie originară. Ionienii secolul al VII-lea î.e.n., în special Anaximene și Anaximandru, utilizează simbolul roții în cosmologia lor, în care admit nașterea și distrugerea periodică a universului, făcînd legătura între mit și raționalism filosofic. Este de reținut aici faptul că noûs în limba greacă însemna nu numai rațiune, ci și spirit. Filosofii ionieni se fac ecoul descrierilor
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
desăvîrșirea, o epocă nouă plasată sub auspiciile libertății, inteligenței și iubirii universale, un timp al Domnului în care nu va mai exista timp. Proiectul lui Boehme va fecunda visul de fericire al Luminilor și optimismul ideal al romantismului german. Cu ajutorul cosmologiei, el reintroduce simbolul cercului în istorie. Concepțiile lui Boehme, maestru al ideii-spirală, se vor răspândi în Europa și vor marca gîndirea unor mari filosofi, precum Leibnitz, Hegel, sau Nietzche. În același timp, T. Campanella, dominican calabrez, și-a urmat toată
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Totul e conștiință, pulberea stelară-zăpadă de conștiință și nebuloasele găuri negre, spațiul astronomic gravitațional fiind considerat un senzorium al Du.mnezeirii, un spațiu sensibil al unui subiect conștient, creierul uman fiind doar un aspect material al acestuia. Potrivit unei asemenea cosmologii monadologice, lumea spațio-temporală, "aici-acum-ul", este făcut dinlăuntrul, de toate Eu-rile ce o alcătuiesc, dar e guvernată de eoni, de conștiințe supraumane, unite în pacea eternă a Conștiinței divine, din-colo de Spațiu-Timp, în Sinele absolut. Emigrăm spre un nou continent al
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
o dimensiune unitară blocul temporal. Sintagma fizicii recente se dovedește relevantă atât pentru conceptul din teoria textului, cât și pentru comprehensiunea viziunii eminesciene asupra timpului. De fapt, pe ultima o sintetizează. Ioana Em. Petrescu preia teoria celor trei etape ale cosmologiei 61, care postulează sistemul cu trei modele cosmologice, numite platonician, kantian și einsteinian, pentru a le confrunta cu etapele devenirii viziunii poetice eminesciene. Primul este modelul cosmologic pitagoreic, cristalizat de Platon, îmbogățit cu elemente gnostice sau creștine, care a rezistat
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
sau rotirea ritmică a aștrilor după cum explică cercetătoarea de la Cluj. Ipotezele heliocentrice ale lui Copernic, precum și studiile lui Giordano Bruno, experiențele lui Galilei și modificarea revoluționară a bazelor fizicii realizată de Newton au favorizat trecerea la a doua etapă a cosmologiei europene, care propune drept model cosmologic mecanismul (Ioana Em. Petrescu: 2005, 19 et all.). Luneta lui Galilei zdruncină convingerea în spațiul privilegiat central, adevăr al gândirii mitice convertit, în timp, în metaforă, cum ar fi imaginea axis mundi pentru că omul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
masa de lucru aceeași carte, este vorba de un spirit al epocii: secolul romantic, față de care poetul nostru avea un defasaj care-l apropia de modernitate mai mult decât pe contemporani (Ioana Bot). Universul lui Einstein este primul model al cosmologiei moderne care împacă teorii subiacente, imposibil de cristalizat fără teoria relativității. Materia și energia sunt aici repartizate uniform într-un spațiu închis, hipersferic, în care niciun punct nu se deosebește intrinsec de altul, decât cel mult prin neregularități locale, lipsite
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
întinderea fenomenelor fizice, de la cele mai infime la cele imense. Cel puțin această formă de uniformitate, de a participa la o aceeași devenire, se impune tututror existențelor fizice, de la un capăt la celălalt al scării cosmice (Merleau-Ponty: 1978, 31). Teoriile cosmologiei deductive elaborate între 1930 și 1952 încercau tocmai să depășească problema scării temporale, încât maeștrii fizicii cuantice se întrebau dacă nu cumva "dificultățile de principiu întâmpinate simultan și independent de știința elementarului și de cea a întregului, de microfizică și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
elaborate între 1930 și 1952 încercau tocmai să depășească problema scării temporale, încât maeștrii fizicii cuantice se întrebau dacă nu cumva "dificultățile de principiu întâmpinate simultan și independent de știința elementarului și de cea a întregului, de microfizică și de cosmologie, nu aveau aceeași origine și nu puteau fi rezolvate împreună" (Merleau-Ponty: 1978, 113). Dacă Universul nu mai este static, un alt semn de întrebare se insinuează în cosmologia de factură einsteiniană și vizează omogenitatea din acest nou spațiu în expansiune
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de știința elementarului și de cea a întregului, de microfizică și de cosmologie, nu aveau aceeași origine și nu puteau fi rezolvate împreună" (Merleau-Ponty: 1978, 113). Dacă Universul nu mai este static, un alt semn de întrebare se insinuează în cosmologia de factură einsteiniană și vizează omogenitatea din acest nou spațiu în expansiune. Cu lucrarea sa despre relativitate, gravitație și structura lumii (1935), E. A. Milne pune puțină ordine în concepte destabilizate de revoluția einsteiniană: omogenitatea există, dar trebuie considerată la modul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
modul ideal, accentul se mută de pe conținutul Universului pe înfățișările sale fiecare observator trebuie să descrie Universul în propriul său sistem de măsură (lumea nu-i cumu-i, ci cum o vede lectorul). În ceea ce privește raportul parte/întreg, E.A. Milne deduce în cosmologia sa o dinamică și niște legi de determinare a forței, ceea ce înseamnă că acțiunea întregului asupra părților sale domină interacțiunea părților 68 "dealtfel, lumea a fost creată, iar prin creație, Dumnezeu i-a comunicat acesteia ceva nu numai din gândirea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Introduction à la psychocritique, Paris: Éditions José Corti). * mitul personal al autorului; * psihocritica. Mc HALE Brian [1987] (2009) Ficțiunea postmodernistă, traducere de Dan Horațiu POPESCU, Iași: Polirom, Colecția "Collegium" (Postmodernist Fiction, New York, Routledge). * intertextualitatea (transferul personajelor). MERLEAU-PONTY Jacques [1965] (1978) Cosmologia secolului XX. Studiu epistemologic și istoric al teoriilor cosmologice contemporane, (traducător neprecizat), București: Editura Științifică și Enciclopedică (Cosmologie du XX-e siècle, Paris: Éditions Gallimard). * modelele cosmologice; * modelul einsteinian; * timpul cosmologic. MIHĂILĂ Ecaterina (1995) Textul poetic Perspectivă teoretică și modele generative
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]