521 matches
-
a unor lucrări plastice 1. Cunoașterea și utilizarea unor elemente de limbaj plastic; 2. Realizarea unor lucrări plastice în diferite tehnici de lucru ; 3. Realizarea unor elemente de decor utilizând diverse lucrări cu specific tradițional; 4. Conceperea și realizarea de costumații adecvate unor serbări; 5. Vizitarea și realizarea unor expoziții cu lucrări personale. Elemente de cultură muzicală și de dans 1. Învățare de cântece cu tematică diversă (anotimpuri, copilărie, școala etcă; 2. Interpretarea unor cântece, cu și fără acompaniament ritmic sau
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
prin relațiile cu celelalte personaje, prin acțiu nile sale: Duc viața pe care o duce orice tânăr patrician./ Cred că principalul lucru este să nu faci nimănui rău etc. 7. Rolul indicațiilor scenice este de a preciza elemente ale spectacolului (costumația personajelor, de exemplu: Intră înzorzonat) și de a dirija jocul scenic al actorilor, prin precizarea elementelor paraverbale și nonverbale ale discursului (zâmbind obosit, îi vor bește ușor, fără ură)/detalierea limbajelor scenice și a comportamentului scenic al actorilor. 8. Genul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
mormintele etrusce. Se crede că numele ar aparține unui zeu subteran, Înrudit, dacă nu chiar identic, cu Persephona sau Persus. Teatrul roman a preluat masca teatrală de la etrusci. Astfel, primul sens al cuvântului persoană a fost acela de mască, de „costumație”, prin care actorii teatrului antic Întruchipau sau simbolizau pe cineva de pe scenă. Al doilea sens, obținut prin extensiune, se referă la rolul social Îndeplinit de cineva În teatru sau În viață, la funcțiile și obligațiile sociale pe care cineva și
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
i se mai spune în unele din satele comunei. Ei au obligația să colinde la toate casele din sat cu condiția să-i primească. La Căluțul mare câtă fanfara din sat și întreaga ceremonie se desfășoară după un anumit tipic. Costumația flăcăilor este diversă variind de la un personaj la altul: căluții, mire și mireasă, împărat și împărăteasă, mascații și calfele (conducătorii bandei). La intrare în curtea săteanului, fanfara intonează cântecul căluțului, iar calfele fac urările de cuviință gazdelor. Urmează cântecul mirelui
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
din urmă în calitatea sa de director al premierei) să abandoneze plasarea acțiunii în contemporaneitate și să o relocheze înspre anul 1700. Este adevărat că nici cenzură venețiana nu i-ar fi permis lui Verdi să aducă pe scena o costumație de toate zilele. Această măsură l a supărat enorm pe Verdi, dar în final el a acceptat situația gândindu-se că libretul trecuse relativ repede de cenzură venețiana și fără să se lovească de marile problemele cu care Verdi era
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
a-și ridica certificatul de revoluționar: Paul Bădescu și Bițu Cristian. Nu știu, mai trăiesc, nu mai trăiesc... S.B.: Ei au stat în subordinea dumneavoastră tot timpul? I.A.: Da. Unde am mers noi au mers și ei. S.B.: Aveau costumația specifică sau erau în civil? I.A.: Aveau uniforma. S.B.: Am întâlnit opinii că Gărzile Patriotice mai mult au încurcat, au fost haotice și greu de gestionat. Ce arme aveau? I.A.: Aveau pistoale-mitralieră, la fel ca noi. S.B.: Dar
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
fenomenul socio-cultural numit de antropologi ethnic melting pot). Este ceea ce observă călătorul german Ganz pe străzile pestrițe ale Bucureștiului de Început de veac XX : „Acolo unde țiganii, turcii, armenii și bulgarii Își pot vedea nestingheriți de ocupațiile lor, abordând o costumație bătătoare la ochi, nici evreul nu poate să pară izbitor de străin. [Evreul] nu e băgat În seamă și acesta-i cel mai bun lucru pe care și-l poate dori” (Reiseskizzen aus Rumänien, 1903). Când vorbește despre „adevăratul popor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cimitir evreiesc <endnote id=" (872)"/>. Un semn de prosperitate și de noroc pentru noua familie poloneză este purtarea de către mireasă a unui lucru „Împrumutat de la un evreu” sau prezența la nuntă a unor persoane care dansează mascate În evrei (cu costumație și Înfățișare tradiționale) <endnote id="(70, p. 162)"/>. Cel mai adesea Însă, cavalerul de onoare sau un alt prieten al mirelui se maschează Într-un negustor ambulant evreu (barbă lungă din câlți, caftan negru, un sac În spate etc.). Vorbind
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ținut așa puțin? Nu mai era chiar nimic de văzut, și oricum sosise momentul să-l luăm mai din scurt pe Hansi. Continua să ne dezamăgească. Pe lângă că o lăsase moartă cu granița, nu era ceea ce părea să-l arate costumația. Cât ațipise azi-noapte, am avut destul timp să-l căutăm pe-ndelete prin buzunarele blugilor ăia noi și prin buzunarele cu fermoare ale nenorocirii ăleia de scurtă cu guler de miel, și să constatăm că n-are un leuț chior. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ca un uriaș dominând scena lumii, ci mai mult ca o păpușă; îndeosebi fiindcă, odată ce deschideți gura, cuvintele altcuiva ies pe buzele dumneavoastră. În Asia vi se va cere să pozați fotografilor purtând o cămașă din țesătură imprimată sau o costumație asemănătoare cu o pijama. Dacă din întâmplare veți păți ca mine, va fi nevoie să vă potriviți casca pe urechi după modul cum v-ați aranjat părul. Veți învăța de asemenea, pe măsură ce călătoriți, că trăiți într-o colibă asemănătoare cu
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
ceea ce o făcea să alunece. Eram înspăimântată să nu o scap și să sfârșesc pe prima pagină arătând ca o nătângă. Această experiență merită menționată, deoarece fiecărui purtător de torță i s-a distribuit, prin bunăvoința Comitetului Olimpic American, o costumație specială constând într-o jachetă sport din fâș cu un petic aplicat și pantaloni asortați. Când am primit-o pe a mea, m-am uitat la etichetă, pe care scria ,,Fabricat în Myanmar", adică în Burma, unde se află unul
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
majoritatea comercianților cu amănuntul americani să nu mai facă afaceri acolo. Eu am avut propriile motive să fiu dezgustată, deoarece vizitasem țara pentru a făgădui sprijin opoziției democratice conduse de laureatul premiului Nobel Aung San Suu Kyi. Eram furioasă privind costumația, dar știam că era prea târziu să fac o nouă comandă; nu vroiam să creez un scandal fără motive serioase, așa că am tăcut deși am ieșit și mi-am cumpărat propriile haine, fabricate în America. Atunci când, în Salt Lake, i-
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
poponarii care pozau și chițăiau Într-un colț În curte. Drogații erau adunați la un loc, vorbeau și gesticulau În felul lor tipic. Drogații poartă toți pălării, În cazul În care au. Toți arată la fel, ca și cum ar purta o costumație identică Într-un fel ciudat, care scapă unei corespondențe precis formulabile. Marfa i-a Însemnat pe toți cu pecetea ei inconfundabilă. Ike mi-a zis că deținuții fură adesea pantalonii de pe nou-veniți. - Așa o pegră-i adunată aici! Am văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
televizorul tău. Haideți să vă pun o Întrebare din domeniul știrilor: Puteți ghici care a fost cel mai revăzut moment din istoria TV? Răspuns: Cel cu sânul expus al lui Janet Jackson sau, cum a fost numit eufemistic, „defecțiunea de la costumația cu care era Îmbrăcată“ din timpul Super Bowl-ului din 2004. Să-l Întrebăm pe TiVo. Într-un comunicat de presă din 2 februarie 2004, cei de la TiVo au afirmat: „Justin Timberlake și Janet Jackson au furat Întregul spectacol În timpul Super
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
până în China sau India. Pe această cale nu va găsi însă nimic care să clarifice în mod esențial fenomenul romanului istoric. Așa-numitele romane istorice din secolul al XVII-lea [...] sunt istorice numai prin tematica lor pur exterioară, numai prin costumația lor". De altfel și astăzi continuă, pe alocuri, să fie numite istorice unele dintre romanele cavalerești sau dintre cele picarești, ori pastorale (mai ales germane), gotice ori baroce. Pentru autorii respectivelor scrieri (Madeleine de Scudéry, Philippe von Zesen, Gauthier de la
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
care îi poate fi dezvăluită doza de pasiune, de fantastic, de „absurd”, de inexplicabil pe care o comportă. Un fotograf de atelier e chemat „la domiciliu” de două bătrâne, surori, ca să le fotografieze, pe rând, întinse într-un sicriu, în costumație și cu recuzită mortuară; în urma ciudatei ședințe de poză regizată, fotograful decedează el însuși (Revelația). Dintre însușirile comune ale textelor de aici e de semnalat prezența, în fiecare dintre ele, a unei „poante” de umor de bună calitate. Primul roman
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
de pe Elm Street”) tipare ușor de identificat. Victimele predilecte ale ucigașului sunt elevi de liceu, frumoși, dezghețați, provenind din familii bune, tineri pe care îi simpatizezi la începutul filmului și îi plângi când sunt sfârtecați de monstru. Ucigașul are o costumație ușor de identificat. În „Scream”, asasinul poartă o pelerină neagră și o mască ce sugerează un craniu uman deformat de un strigăt de groază, de aici și titlul seriei „Scream” (adică Strigătul). Modelul monștrilor din aceste serii este ales după
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
culte în mediile sătești, folclorizarea ei au dus la simplificarea piesei, păstrându-i-se însă, aproape intactă, structura. Asemenea altor reprezentări dramatice populare, teatrul de haiduci este o formă de artă sincretică, la realizarea căreia contribuie și gesturile, mimica sau costumația. Caracterul de vodevil al piesei este evident. În afara unor cântece populare ca Foaie verde măr domnesc, Eu mă duc, codrul rămâne, Jelui-m-aș și n-am cui, sunt puse în circulație melodii ce amintesc de creația lui Alexandru Flechtenmacher
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
Nadoleanu, O ipoteză asupra originii teatrului popular haiducesc: „Jienii”, REF, 1965, 3; Horia Barbu Oprișan, Influența dramaturgiei folclorice, LL, 1966; Brădățeanu, Istoria, I, 15-60; Vasile Adăscăliței, Date noi privind teatrul folcloric „Brâncovenii”, REF, 1967, 6; Horia Barbu Oprișan, Text și costumație în teatrul popular, TTR, 1967, 1; Grigore Botezatu, Folclorul haiducesc în Moldova, Chișinău, 1967, 150-181; Olga Flegont, Manifestări de artă teatrală în Antichitate pe teritoriul țării noastre, TTR, 1967, 2; Horia Barbu Oprișan, „Curcanii” în teatrul popular. Sceneta „Halim”, TTR
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
total eronată că Farmacistu ăsta e cine știe ce chiabur care a agonisit averi pe spinarea poporului. În seara aia, a venit și popa la mine și m-a luat cu blândețe. Nu umbla în anteriu, sau cum s-o fi numind costumația lui, ci călărea o mobră sau o capră, cum i se mai zicea, și, astfel costumat, aducea mai degrabă cu un motociclist din cine știe ce bandă care terorizează periferiile metropolelor. - Lasă, bă, tu să-ți vezi de scris! Nu contează ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
au reumplut în zilele Festivalului, când bucureștenii, obișnuiți cu cenușiul apăsător în care viețuiau de câțiva ani, s-au trezit pe negândite într-un oraș plin de animație și, pe deasupra, cosmopolit. Tineri de pe toate continentele, albi, negri, galbeni, înveșmântați în costumații specifice, glăsuind în toate soiurile de idiomuri, cutreierau buimăcita noastră capitală, piețele, parcurile și stadioanele, unde cântau și dansau până noaptea târziu. La mai fiecare răspântie fuseseră înălțate estrade drapate în alb și albastru, culorile tinereții, pe ele producându-se
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
niciodată acest veșmânt de gală (fire argintii în țesătura fotei): la defilările de 10 Mai, trona astfel în tribuna oficială, fiind una dintre figurile marcante ale Clujului copilăriei mele. Eu o zăream adesea cu servieta doldora de dosare, ce contrazicea costumația femeii durdulii și iute de picior. Primul lăcaș pedagogic în care intrasem, așadar, era situat în imediata apropiere a pieții Mihai Viteazul, la câțiva pași de Strada Călugărițelor, într-o vilă locuită chiar de vestitul savant, pe care îl vedeam
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
intelectualizat brusc, încetând să caut prieteni și devenind extrem de singuratic, iarăși spre îngrijorarea părinților mei, care mă îndemnau acum să fac sport și m-au înzestrat în acest scop cu o sanie de bob, cu două perechi de schi și costumația necesară. De sanie, nici nu-mi amintesc să o fi scos din curte, însă schiurile le-am pus de câteva ori în funcțiune. Mica mea bibliotecă, aprovizionată fidel de tata, cu rafturile ei de lemn de brad vopsite în alb
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
urmă, ca și Mihai Beniuc (nu știam atunci că sunt poeți), mi se părea foarte frumos. Înalt, foarte zvelt, clătinându-se parcă de lung ce era, asemenea personajelor cu aureolă sau cu blazon ale lui El Greco, elegant, dar degajat în costumația ce mie mi se părea colorată (n-aș putea spune cum, dar eu îl vedeam verde ca iarba sau violet sau mov: poate halucinam), cu gesticulația de retor însoțind glasul lui ușor gutural-cântat, ecou al unor depărtări doar de dânsul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
bolți ca ale Dragomirnei, poarta intrării în incintă. Pe acest soclu de arhaică severitate se înalță camera clopotelor, zveltă și elegantă, având în colțuri pilaștri ionici rezemați pe console baroce. Discontinuitatea frapantă a celor două registre sugerează un ins în costumație mixtă, „jumătate cu frac și jumătate cu șalvari roșii, întocmai ca un unterofițer pe care l-am văzut la înformarea miliției, încins cu sabie piste giubeaua blănită cu cacom, purtând pinteni și șapcă cu roșu“ (C. Negruzzi, Au mai pățit
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]