991 matches
-
"O viață pentru Rapid", este o vorbă veche de prin cotloanele Giuleștiului. Pentru cei mai mulți tineri suporteri această vorbă nu are consitență, dar pentru Radu și Constantin Cojocaru, capătă valoare în adevăratul sens al cuvântului. Sunt frați. Unul are 76 de ani, iar celălalt 80. Primul meci al Rapidului l-au văzul
INTERVIU: O viaţă în alb-vişiniu. Trăiesc "farmecul vieţii" de 68 de ani, iar peluza este a doua lor casă () [Corola-journal/Journalistic/76184_a_77509]
-
o barbă de mercenar francez, cu o gentuță militară petrecută peste umăr, cu un obraz brăzdat de halucinația fumului de țigară, cu un glas tulburat de excese, recitând învăluitor și exact, spunând alte lucruri pe la te miri care mese și cotloane, ascultat de prieteni cu atenție sau cu plictiseală prost mascată, oferind altora argumente pentru a-l dezavua, instruindu-l aceștia, pe el și pe toți asemenea lui, despre înțelesul ascuns al eșecului" (p. 91). Poate părea paradoxal, dar pe măsură ce prezența
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
întinde/ tocul și mai toți apoi: lună tu, stăpâna nopții... Nevoia de lectură e, iată, măcar metaforic, o formă de opresiune. Premisa aceasta sporește interesul romanului, care altminteri e destul de circular. Kosef J. nu face altceva decât să rătăcească prin cotloanele penitenciarului, pe care nu se încumetă să-l părăsească, din comoditate, decât sub supravegherea paznicilor. Mai trist e că nici unul dintre cei care, de-a lungul timpului, au evadat n-a trecut vreodată de zidurile închisorii. Ascunși acolo unde nimeni
Romanul ca și poemul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5983_a_7308]
-
Constantin Popescu Jr. nu se referă la guerrile revoluționare precum cea inițiată de Che în Bolivia, ci la rezistența anticomunistă din Munții Carpați. Ion Gavrilă Ogoranu zis și Moșu, interpretat în film de către Constantin Diță, a reușit să reziste prin cotloanele Munților Făgăraș timp de 29 de ani, până în 1976, sfidând încercările bine orchestrate de prindere a lui. A fost salvat de intervenția președintelui Nixon. Oameni greu de îngenuncheat precum Ogoranu au provocat coșmaruri Securității statului comunist și conducerii de partid
Picnic la marginea drumului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5894_a_7219]
-
citit, dar ai făcut și multe alte lucruri de care ar trebui să-ți fie rușine. În timp ce stăteai lungit în pat sau pe fotoliu, silindu-te să nu aluneci pe covor, gândul tău s-a oprit în tot felul de cotloane, a căzut în mărăcinișuri. Lectura, ce chiul colosal, ce pretext pentru visare!" (pp. 61-63) Tocmai aici e necesar să intervină educația, pentru a discerne între pericolele ascunse în asemenea gesturi aparent aseptice. Elogiul exercițiilor de sintaxă, prin care hedonismul nefast
Portretul lui T. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6208_a_7533]
-
lui V***, tanăr orfan ajuns pictor, apoi, dintr-o intâmplare, spectator de operă și răpit fără scăpare de făptura unei primadone implorând luna. Si iată-l pe solarul Alecsandri compunând o deplină ode de la lune, o proză în clarobscur, cu cotloane ferite și pericole vagi, amenințări ale unui trecut care se prelungește ca o umbră. Povestea în sine e, de bună seamă, naivă, și cu multe fire legate la vedere. Doi vitregiți ai sorții -el, de traiul într-un pension unde
Remember by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6123_a_7448]
-
el nu a cunoscut acea "tentație a cărămidarului" la care au sucombat, după opinia sa, unii dintre confrații constructori de laborioase edificii critice. Opera lui Regman este un amplu fragmentarium în care, ca într-un oraș cu multe și variate cotloane pitorești, pe oriunde a-i apuca-o dai de ceva demn de văzut, de admirat, de savurat. Cu gândul la peregrinări în timp și spațiu, mă trezesc regretând că scriitorul acesta de mare talent n-a lăsat pagini confesive, memorialistice
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
În schimb, cînd ținuta ideilor lipsește, apare literatura de cîrtiță, de pildă Un veac de singurătate. Căci un scriitor fără filon filozofic e ca o cîrtiță săpînd orbește în gîlmele limbii. A te entuziasma pe seama virtuozității cu care cîrtița sfredelește cotloane e semn de pierdere a discernămînului, căci cotlonul e steril și nu duce nicăreri. Acesta e cazul romanelor românești inspirate de vermina mahalalelor noastre. Groapa, Maidanul cu dragoste sau Amantul colivăresei - cele trei romane asupra cărora Georgiana Sârbu se apleacă
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
de cîrtiță, de pildă Un veac de singurătate. Căci un scriitor fără filon filozofic e ca o cîrtiță săpînd orbește în gîlmele limbii. A te entuziasma pe seama virtuozității cu care cîrtița sfredelește cotloane e semn de pierdere a discernămînului, căci cotlonul e steril și nu duce nicăreri. Acesta e cazul romanelor românești inspirate de vermina mahalalelor noastre. Groapa, Maidanul cu dragoste sau Amantul colivăresei - cele trei romane asupra cărora Georgiana Sârbu se apleacă cu precădere în teza ei de doctorat - sunt
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
cititor. Din acest motiv ceea ce face Alexandru Niculescu este o necuviință ce iese din cadrul protocolului în care s-a mișcat toată viața. Mai precis, autorul vrea să facă alpinism cînd toată viața a făcut speologie. Cine s-a tîrît prin cotloane și văgăuni etimologice, comparînd idioame și semnalînd filiații fonetice, nu se cațără pe versanți și nu privește panorame istorice. Alexandru Niculescu vrea să creeze perspective umane cu mijloace de văgăună, urmarea fiind o proză stuporoasă prin lividitatea ei cadaverică. Ce
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
și o samă de prelați se vor fi uitat cu rezerve la asemenea focalizări pe vieți soioase, îmbâcsite în crime și pulsiuni animalice. Radu Aldulescu ne-a obișnuit cu descinderile sale narative, cu o concretețe de antropolog sui generis, prin cotloanele sufletului de lumpen, de vicios sau de bătut de soartă pur și simplu. Problemele cotidiene legate eminamente de subzistență, măcinările generate de gândul ieșirii din sărăcia abrutizantă, relativ îndulcită în aburii alcoolului ubicuu, acuplările la granița păgânismului cu grotescul, pendularea
Blestemați și mântuiți by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5015_a_6340]
-
editorul este un remarcabil cunoscător al operei, gândirii și personalității lui C. Stere și, totodată, un cercetător plin de acribie, care lasă impresia că nu obosește niciodată să scotocească prin ungherele presei de la sfârșitul secolului al XIX-lea ori prin cotloanele istoriei literare. În același timp, însă, Victor Durnea este înzestrat cu o inimă rece și, spre deosebire de alți editori, nu se lasă ispitit de ipoteze seducătoare și de potriviri mai mult sau mai puțin hazardate. Multe dintre articolele nesemnate sau semnate
Publicistica lui Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5019_a_6344]
-
că miracolul e în preajma mea! Așteaptă să-l simt, să-l observ, să-l primesc. Voalurile zilelor și nopților se aștern unele peste altele și, uneori, îmi zăresc doar cearcănele. Dacă mă apuc să dau jos păianjenii, de prin toate cotloanele, văd linii și contururi frumoase, văd bogăția din sufletul meu, minunile care se strîng, poate prea tăcut, poate prea sfios. Într-o seară, nu de mult, la Ateneu, deși bolnavă și amețită de pastile și suferință, am văzut lumina simplă
2011 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5024_a_6349]
-
de mult să merg în vizită la tata-mare (așa îi spuneam bunicului din partea mamei). Îmi plăcea pentru că acolo peisajul era mai frumos și mai colorat și pentru că nu era foametea de la noi. În casa noastră mare, poate din cauza coridoarelor, a cotloanelor, a debaralelor și a bolților, foametea era resimțită mai aprig. Și apoi, cartierul nostru era cenușiu, cu case îngrămădite, aproape lipite una de alta. Aici totul era bine delimitat, stabilit o dată pentru totdeauna cu sute de ani în urmă. Străzile
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
mea, pe măsuță, una peste alta, o mulțime nesfârșită de litere arabe, care mă așteptau să cresc pentru a mă lua cu ele într-o lume de secrete și mistere pe care nu le cunoșteau decât ele, literele arabe, așa cum cotloanele și ascunzișurile de sub pământ nu sunt cunoscute decât de furnici. - Tată-mare, dar furnicile știi să le citești? El a râs ușor o bucată de timp, apoi și-a afundat mâna în părul meu spălăcit. - Nu, nepoate, alea nu-s de
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
nu-i înțelege, că abia își aude propria voce, care oricum i se pare mai importantă. Nu știu cum să spun, dar întotdeauna mi-am dorit să fiu o muscă mică și fâșneață care să se strecoare terorizată de plici în cine știe ce cotlon de cameră și să audă ce mama dracului tot vorbesc oamenii, cum se comportă ei, cum respiră”. Jurnalul lui Sorin Stoica este ilustrarea perfectă a acestor remarci percutante: ecoul a ceea ce vorbesc cei din jur, al gesturilor și respirației lor
Generația 2000: Sorin Stoica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4620_a_5945]
-
a cenzurii,/ ce-o să se aleagă de prieteniile fără vârstă când/ se va ști câți au turnat?/ ce-o să mai avem a ne spune după ce nu ne-am/ dat seama că literatura a fost plină de mafii, găști,/ bisericuțe și cotloane de îmbuibare, pleșcăreli,/ impostură și lași?// Și literatura a fost viața noastră. De hârtie./ (...)/ Suntem generația care ar fi putut aduce/ normalitatea/ (...)/ De-asta, totul, Mariuse, totul se va închide scurt,/ retezat,/ ca o ghilotină abia ascuțită, ca o fractură
Generația MM by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4665_a_5990]
-
ne arată, secundă de secundă, ce este iubirea unui regizor față de actor și cum creatorul se inventează la tot pasul ca cei de pe scenă să-i simtă tandrețea și dăruirea. Iar ei, la rîndul lor, scot și ei, din orice cotlon, daruri. Despre care știu că există în ei sau despre care nu știu. Un spectacol ca acesta și ca altele cîteva despre care am scris aici în douăzeci de ani este cea mai pură și, de aceea, imperfectă, formă de
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
A brun (Un alb), I roșu, U blondpai, O azur:/ Chiar asta fi-va, iată, azi vocaliza ta:” Din Victor Hugo: „Booz, după atâta corvoadă, cucă ia:/ Gata cu munca-n rodnic, ogorul său cu grâu;/ Își făcu patu-n caldu-i cotlon și slobod frâu/ Somnului său, ăl fără păcat, acum îi da.” Parada așilor scrisului și a marilor figuri din cărți a cuprins dramaturgi antici, autori ca Thomas Mann, Kafka, Mauriac, Zola, Troyat, Gombrowicz, alături cu Gargantua, Tristram Shandy sau Mathias
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
se ia unii după alții, jinduind întâi la ce n-au încă, pentru ca mai apoi să invidieze ce-au pierdut deja, sunt atrași fără scăpare de teatru: „Pe Calea Victoriei e o revărsare fără istov, din toate ungherele capitalei, din toate cotloanele țării. Amestec de glasuri și de limbi, de pofte și de nerăbdări. Deputatul din Bălți și fabricantul din Timișoara; cîntăreața din Cernăuți și inginerul din Cluj; exportatorul din Brăila și arendașul din Craiova; falitul din Iași și moștenitorul din Vlașca
Fantoșe bucureștene by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3325_a_4650]
-
bucătărie. Majoritatea nu erau atenți la noi. Eram acolo când aveau nevoie de noi, iar când nu aveau nevoie... puff, dispăream. Făceam parte din decor. Le spălam podelele în tăcere, le dădeam mobila cu ceară, le făceam baie copiilor, curățam cotloane știute doar de noi. Vorbeam rar. Mâncam puțin. Eram amabile. Eram bune. Nu le cream probleme și îi lăsam să facă ce voiau cu noi. Îi lăsam să ne laude când erau mulțumiți de noi. Îi lăsam să țipe la
JULIE OTSUKA Buddha din podul casei by Casiana Ioniță () [Corola-journal/Journalistic/3401_a_4726]
-
meu impuls ar fi să merg să o bat pe doamna respectivă. De unde și cum apar astfel de oameni în învățământ? Cine le dă voie și cine-i pune în funcție? Și, mai grav, cum se construiesc atât de prost cotloanele minții lor? Nu este în regulă să faci un control public pe o temă atât de delicată. Cum e posibil să pleci cu gândul să umilești un copil, chiar dacă mintea ta bolnavă te duce cu gândul la sex? Poate era
O profesoară a căutat elevii la chiloți. Striblea: O băteam by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/31584_a_32909]
-
Antoaneta la radio, la înregistrările de la teatru radiofonic, la Biblioteca Centrală Universitară, în sus și-n jos cu mașina ei sau cu a mea, pe ploi torențiale sau pe călduri insuportabile. Am rătăcit, de-atîtea ori, prin tainele din Mîntuleasa, prin cotloanele casei ei, prin cuferele din mansardă, pline cu scrisori, cu fotografii și cu șoapte nerostite pînă la capăt... Mai tîrziu, îmi citea la ea, în mansardă, la mine, în curte, sau în bucătăria din casa ei cea nouă, pagini din
Antoaneta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2881_a_4206]
-
a lungul a trei generatii. Când se întoarce de la Chicago, unde este istoric de artă, în Barcelona natală, Violeta Lax se află în căutarea unor adevăruri despre sine și familia sa. Prin intermediul tablourilor bunicului său, Amadeo Lax, ea pătrunde în cotloanele unei complicate istorii de familie, ce reflectă de fapt evoluția orașului lui Gaudi vreme de două secole. Evenimente (precum incendiul de la magazinele El Siglo) și personaje reale din Barcelona secolelor al XIX-lea și XX (mecena Eusebi Güell, Eduardo Conde
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
de-a dreptul misterioși. Abia la sfârșit ghicești cine își asumă actul narării și cine sunt martorii atâtor întâmplări. Așa începe lectura inversă, pentru cei curioși. Care Santos își momește lectorii să pornească și ei în căutarea comorii ascunse-n cotloanele casei cu povești. Denisa Comănescu a adus în „Raft...” încă o carte de citit pe nerăsuflate. Care Santos, Încăperi ferecate, traducere din limba spaniolă de Marin Mălaicu-Hondrari, Editura Humanitas fiction, 2013, 416 pag.
Casa poveștilor desferecate by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3232_a_4557]