1,075 matches
-
despre divinul monstru sacru? Tot secolul trecut acaparîndu-și-l de altfel în exclusivitate își consumase cvasitotal rezervele mediatice, bibliotecile (fie ele ale Congreselor sau nu) deveniseră neîncăpătoare pentru nesațiul exegetic picassian. Ș totuși mai rămăsese un loc de lățimea unui îngust cotor în care să încapă cartea nepoatei pictorului, Marina (evident, Picasso, evident, pentru că misticul nume avea să-i aducă, pe lîngă substanțiale beneficii, mai cu seamă după moartea hulitului bunic, și ponoasele aceluiași nume, mai cu seamă în anii cruzi ai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ale bunicii, iar pentru noi, geneza lumii minunate a memoriei sale: Paris, Pont-Neuf... O uimitoare galaxie în gestație, care își schița contururile încă vagi în fața privirii noastre fascinate. Exista, de altfel, printre vestigiile trecutului (îmi amintesc voluptatea cu care mângâiam cotoarele aurite și netede ale volumelor roz: Memoriile unui caniș, Sora lui Gribouille...) o mărturie și mai veche. O fotografie, făcută deja în Siberia: Albertine, Norbert și, în fața lor, pe un suport foarte artificial, așa cum e întotdeauna mobilierul la fotograf, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de peretele izbei, cu capul sprijinit de lemnul neted al bârnelor. Ochii îi erau închiși. Probabil că adormise și murise în somn. O adiere ușoară, venind din taiga, ridica paginile cărții deschise de pe genunchii ei. Era același volumaș franțuzesc cu cotorul aurit. S-au căsătorit în primăvara anului următor. El era originar dintr-un sat de pe malul Mării Albe, aflat la zeci de mii de kilometri de orașul siberian în care îl adusese războiul civil. Charlotte a remarcat repede că mândria
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
bărbații se înfruntau în sirventès1. Când eram copii, descopeream Franța astfel, prin viața ei literară, prin materia ei verbală mulată într-un sonet și cizelată de un autor. Mitologia noastră familială confirma că un volumaș cu coperțile uzate și cu cotorul aurit o urma pe Charlotte în toate peregrinările ei. Ca o ultimă legătură cu Franța. Sau, poate, ca o promisiune constantă de vrajă. O arie există, o știu și pentru ea aș da... - de câte ori, în pustiul zăpezilor siberiene, înălțaseră versurile
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
unui anticar, am găsit o lampă de masă. A aprins-o ca să-mi facă o demonstrație, eu mi-am imaginat chipul Charlottei la lumina acelui abajur. Nu mai puteam să plec fără lampă. Am umplut etajera cu volume vechi, cu cotor de piele, cu reviste ilustrate de la începutul secolului. În fiecare seară, pe masa rotundă ce trona în mijlocul încăperii decorate, îmi etalam trofeele: o jumătate de duzină de pahare, un burduf vechi, un teanc de cărți poștale de altădată... Degeaba îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
avea nici un drept să se afle în această vecinătate, și le stătea tuturor ca un ghimpe în ochi. Cocioabele arătau sărăcăcioase și prăpădite, cu pereții vopsiți într-un cafeniu ca ciocolata. În peticele de grădină din față nu vedeai decît cotoare de varză, găini jigărite și cutii de conserve de roșii. Pînă și fumul care ieșea pe coș mirosea a sărăcie lucie. Zdrențe subțiratice și fîșii anemice de fum, cu totul deosebite de rotocoalele pufoase, argintii, care se despleteau din coșurile
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
asemenea, un mod de gîndire caracteristic celorlalți membri ai familiei Laurei, și nu naratorului. Următoarele citate trebuie interpretate într-un mod similar: Într-adevăr, prea era aproape", "ca un ghimpe în ochi", " Cocioabele arătau sărăcăcioase și prăpădite", "nu vedeai decît cotoare de varză, găini jigărite și cutii de conserve de roșii", "era o mizerie respingătoare". Acestea nu sînt cuvintele naratorului, care, fără răutate, elimină propriile prejudecăți sociale și lipsa de înțelegere, ci mai degrabă ale cuiva care reprezintă membrii familiei Sheridan
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
la fundul sacului, este forțat să-și vândă mai multe cărți unui librar, Barbet. Or, unele nu au nici măcar paginile tăiate, deși Lousteau Îi promisese unui director de ziar că scrie despre ele. „Barbet se uită la cărți, cercetându-le cotoarele și coperțile cu grijă. O! Sunt foarte bine păstrate, exclamă Lousteau. Călătoria nu-i tăiată, ca și cele de Kock și Ducange. Nici cea de pe sobă, Considerațiuni asupra Simbolismului, nu-i tăiată, dar ți-o dau pe gratis, căci n-
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
toate experiențele, ci le-a inventat prelucrând literatura etnografică. Însă cu aceasta cădem În cealaltă variantă, a scepticilor, a incredulilor, cea a lui Culianu, spre exemplu, sau a altora care spun: „Castaneda nu este autor de non-fiction, cum scrie pe cotorul cărții, ci un scriitor de romane, iar cărțile sale sunt o invenție de la cap la coadă și nu pot fi luate În serios”. Or, această dihotomie maniheică ne face să pierdem din vedere exact nucleul prin care Castaneda poate să
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o dispoziție simetrică a marginilor, foaia din dreapta fiind oglinda foii din stânga, astfel încât la tipărirea față-verso textul de pe o față să se suprapună cu textul de pe fața adversă, iar în ceea ce privește marginile putem defini Top (de sus), Bottom (de jos), Inside (de la cotor), Outside (exterioară). În ambele situații se definește poziția antetului în Header, poziția piciorului de pagină în Footer iar spațiul suplimentar necesar legării foilor tipărite în Gutter. 5.1. Stabiliarea dimensiunilor foii de hârtie Dimensiunile foii de hârtie se stabilesc în
Microsoft Word. Lecţii de editare by ARIADNA - CRISTINA MAXIMIUC () [Corola-publishinghouse/Science/386_a_574]
-
coloane pentru venituri și cheltuieli, trecînd În una fondurile pe care le primiți, iar În cealaltă banii pe care Îi cheltuiți În administrarea afacerii. Păstrați toate chitanțele și alte hîrtii relevante pentru afacerea dumneavoastră, cum ar fi extrasele de cont, cotoarele de cecuri, chitanțele cardului de credit sau de debit, facturile, bonurile-cadou etc. - În Marea Britanie există obligația legală de a păstra aceste lucruri timp de șapte ani; va trebui să verificați care sînt cerințele În cazul În care practicați Într-o
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
text și de metoda de legare. În primele cărți, ramele albe erau foarte mici, ceea ce determina un citit greoi, obositor. Mărimea ramelor albe diferă de la o carte la alta. În limbajul tipografilor, cele patru rame se numesc astfel: rama de la cotor, rama de sus, rama laterală și rama de la picior. Dimensiunile ramelor albe trebuie să fie direct proporționale cu formatul paginii și cu formatul textului, alcătuind Împreună un ansamblu unitar, perfect echilibrat. În practica editorială (dar și În lucrările studenților), există
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
pe marginea cărților din biblioteca sa. În ceea ce privește formatul de text al unei coli A4, acesta are, de regulă, 14,5/23 cm, ceea ce Înseamnă că albiturile din jur pot avea circa 3 cm. Uneori, la lucrările de diplomă, rama de la cotor se mărește cu circa un cm, această suprafață fiind „absorbită” prin tehnica de compactare. 7. Textul scris Referindu-se la deosebirile dintre limba scrisă și cea vorbită, I. Funeriu (1998) remarca următoarele: Exprimându-se oral, vorbitorul are la dispoziție foarte
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
cu apostolii, dar Iuda, camuflat Într-o tunică asemănătoare cu a lor, Îi urmărește, Îi deconspiră pe toți (apostolii se ascundeau!), apoi Îl prinde pe Isus și-L duce În fața Sinedriului. Isus e lapidat, apoi răstignit În batjocură de un cotor imens de varză (sic!). Bănuind că leșul va fi furat de ucenici, cu intenția de a-L proclama „Înviat”, Iuda Îl ia pe ascuns și-L Îngroapă la loc sigur, În propria grădină. Când apostolii, descoperind mormântul gol, Încep să
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cărți. Dar nici aici nu eram pe teren sigur. Într-o companie mohorâtă, cu Jurnale ale Asociației Medicilor Americani și alături de Jurnalul de Medicină din New England, se zăreau niște titluri incredibile. Unul dintre ele, cu niște șerpi Încolăciți pe cotor, se numea Relația erotosexuală a cuplurilor. Mai era o chestie purpurie, gen broșură, intitulată Homosexualitatea ritualizată: trei studii de caz. Chiar pe birou, cu un semn de carte Înăuntru, era un manual cu titlul Penisul sortit. Tehnici chirurgicale În schimbările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scuipând pe jos. Mașina voastră e jegoasă și voi sunteți la fel de jegoși. — Bine, atunci. Dar să-mi dai o chitanță semnată. Scoase un chitanțier cu hârtii duble, perforate, astfel Încât amendatul să aibă un exemplar, celălalt - completat - să rămână prins de cotor. Nu avea indigo, așa că pe cotor nu rămânea scris nimic. — Dă-mi cincizeci de lire. Scrise ceva cu un creion chimic, rupse chitanța și mi-o dădu. — Păi, aici scrie numai douășcinci de lire. — A, greșeala mea, spuse schimbând douășcinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
jegoasă și voi sunteți la fel de jegoși. — Bine, atunci. Dar să-mi dai o chitanță semnată. Scoase un chitanțier cu hârtii duble, perforate, astfel Încât amendatul să aibă un exemplar, celălalt - completat - să rămână prins de cotor. Nu avea indigo, așa că pe cotor nu rămânea scris nimic. — Dă-mi cincizeci de lire. Scrise ceva cu un creion chimic, rupse chitanța și mi-o dădu. — Păi, aici scrie numai douășcinci de lire. — A, greșeala mea, spuse schimbând douășcinci În cincizeci. — Așa, și fă cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
creion chimic, rupse chitanța și mi-o dădu. — Păi, aici scrie numai douășcinci de lire. — A, greșeala mea, spuse schimbând douășcinci În cincizeci. — Așa, și fă cincizeci și pe a ta. Îmi dărui un frumos zâmbet italienesc și scrise pe cotorul chitanțierului, ținându-l În așa fel Încât să nu pot vedea nimic. — Hai, dați-i drumu’ până nu vi se murdărește iar plăcuța. După căderea Întunericului, am mai condus două ore și am Înoptat la Mentone. Orașul avea un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
promitea acest nume, am apăsat pe sonerie și mi-am petrecut restul zilei cotrobăind prin arhivele Societății. La fel ca prima bibliotecă publică pe care o vizitasem, copil fiind, Încăperea era plină din podea până În tavan de cărți vechi cu cotoare din piele sau pânză - mici pietre funerare pentru idei și istorie, Îmbrăcate În bleumarin, mov, maro și negru, cu titlurile imprimate În litere aurii aproape șterse. În mijlocul Încăperii se aflau scaune Înalte, o masă Îngustă de lemn și dulăpioare care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de dresaj (pentru care Încă așteaptă brevetul), vedetă a Dosarelor Fido, iar acum și stăpânul extracalificat al dragului meu Poochini. Mi-e teamă Însă că eu nu l-am prea dresat, iar obrăznicătura de Poochini i-a ros deja câteva cotoare de cărți ediție princeps din colecție. „Trebuie să-i puneți În gardă pe clienți, cu blândețe, dar și cu fermitate“, le spunea el Învățăceilor săi În timpul cursurilor. „Câinii nu sunt oameni cu blană. Asta e sigur. Câinii nu vorbesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Mai mult...Până și la „AUSCHVITZ” mâncarea condamnațilorr la moarte era comestibilă iar Comandantul Lagărului Rudolf Lang oferea proscrișilor, cu trei-patru zile Înainte de a fi gazați - pâine cu salam...! Numai la penetenciarul Rahova, se serveau deținuților În măncare viermi, pietricele, cotoare de morovi stricați și chiar În putrefacție, slănină stricată mirosind Îngrozitor, găurită de viermii ce uneori Încă mai mișcau și te miri ce alte stupide ingrediente. Cum de fapt, criminali dela criminali Învațâ, comuniștii români au studiat felul ingenios În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
perdea de frunze lucitoare, flori, o grădină, binecuvântări de prospețime și frumusețe - ceva să ia de suflet ca femeia germinatoare, matriarha bazinelor și a grădinilor. Omenirea, Înnebunită după simboluri, Încercând să rostească ce ea Însăși nu știa. Până una alta, cotoarele de pană chelite răsfirânde În evantai: nu purpuriu de păun, nu albastru dulce, nu verde adevărat, doar pete În fața ochilor. Izbăvite de o senzație de căldură umană la discreție? Nu, nu puteai fi sigur. Încordarea efortului analitic de neoprit Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mod necesar austere, bând apele fosile, punând numai problemele de bază. Fără nici o Îndoială. Shula-Slawa Îi adusese de data asta un document care Îi merita atenția. Tot timpul culegea titluri idioate pe Fourth Avenue, din coșuri de pe trotuar, cărți cu cotoare albite și pete de ploaie - Anglia În anii ’20 și ’30, Bloomsbury, Downing Street, Clare Sheridan. Rafturile lui aveau pe ele teancuri și teancuri de chilipiruri cinci la dolar, bune de aruncat, târâte În sacoșe ce stăteau să se rupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
camera mea, unde m-am răsturnat direct în pat. Am visat în acea seară cavaleri medievali. Când m-am trezit dimineață, parcă nu mai eram copil și cu zâmbetul sincer pe buze am mulțumit pentru că sunt ceea ce sunt, am luat cotorul de la biletul de film și l-am lipit pe carnețelul meu secret, așa cum făceam cu toții odinioară și am scris dedesupt cu litere mici și zgârcite ca mine: „Prețul pentru un vis”... și pe biletul albastru ca de cerneală scria mic
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
micșorase cât un fir de păr, apoi ajunsese din nou plină. Kulfi mergea senină pe lângă copaci, desculță, având aerul unei regine; era adormită, dar mânca felii de pepene, scuipând semințele care cădeau ca picăturile de ploaie pe lângă tufișuri. Dimineața găseau cotoare de mere și coji de alune sub patul ei, urme lipicioase care duceau de la oalele din bucătărie direct în camera ei. În buzunar îi găseau bucăți de scoțișoară și mărar. În păr, rămurele și, deseori, un cărăbuș de noapte strivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]