586 matches
-
scrisorile trimise acasă nu erau pe măsura așteptărilor lui Săndel, parcă toți îl uitaseră și se făceau că nu-i înțeleg așteptările lui, erau încurajări vagi, care nui potoleau dorul de casă și mai ales foamea de care suferea . Adesea cotrobăia prin locurile unde cei mai avuți elevi își țineau rezervele de hrană, în special a celor din Ardeal, unde recoltele nu au avut de suferit ca în Moldova. Atunci a cunoscut Săndel ce gust au caltaboșii ardelenești. Dar la foamea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
din ele îi sunt doar megieșe. N am să fac greșeala să-ți spun doar o singură versiune, ci am să-ți înșir vreo trei, începând cu cea pe care o cred verosimilă. Îți cer însă un bob zăbavă, să cotrobăi în cele hârtii... Așaaa! Iat-o pe cea căutată: Galata, Cetățuia, Bucium, Șorogari, Tătărași, Copou și Păcurari. Ia să te văd ce spui de astălaltă? Copou, Vișan, Miroslava, Șorogari, Vlădiceni, Cetățuia și Căprița. Și acum, dacă, după ce am să ți-
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
cel de pornire în drumețiile noastre... Un cuvânt de la tine mi-ar reîmprospăta forțele pe care trebuie să le folosesc „pe ultima sută de metri”, cum se spune. Cu bine, dragă prietene. XVIII Iubite prieten, scrisoarea ta m-a găsit cotrobăind prin documente ,cu gândul să nu mă fac de rușine aproape de capătul drumului...Sunt sigur că, făcând tu niște socoteli, ai dedus că următorul nostru pas va fi spre dealurile Dancului și ale Holbocăi. Punctul de plecare va fi tot
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
general al clădirii, trotuarul ei înălțat - „târnațul“, cum îi spuneam noi - era mărginit de un grilaj de fier pe care, cât ținea vremea caldă, se cățărau florile albe și roz de volbură. Dacă se întâmpla ca bătrânul să lipsească, puteam cotrobăi în voie peste tot, fără ca bunica să-mi pună vreo opreliște. Copilul ei preferat fusese mama, invidiată din cauza asta de ceilalți (poate îi și provoca, spre a-și pune în joc favoarea de care se bucura), iar eu, întâiul nepot
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
am pieptănat repede și m-am întors în birou: radioul, măsuța, biroul, nimic n-a scăpat, totul a fost inventariat. Pe urmă a sunat iarăși și au sosit două cozi de topor, foști anticari; s-au apucat să răsfoiască, să cotrobăie prin cărți, de parcă ar fi fost la ei acasă. Marele șef îmi zice: „Credeam că biblioteca Lov[inescu] o să fie mai interesantă, mai bine aleasă“. Era un invalid de război, surd și chior, Adalbert Moscovitz. Au stat până la 2½. Covoarele
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mama și sora care vin s-o vadă și să fie examinate de un specialist; fata a fost curajoasă, când cu dureroasa și cruda invadare a casei - la un moment dat erau 25 sau 30 de inși răspândiți prin casă, cotrobăind peste tot, încercând să intimideze și să terorizeze. Marți seara, 6 decembrie [1949] Aseară m-am întors la ora 11, dulcea mea, iubita mea, steaua mea din depărtări, mica mea prietenă, preascumpă și preaiubită. Nu prea mai am elan. Mi-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a spus e că bărbatu-su face un „rol minunat”. „Vezi - își ia ea avînt - ce înseamnă că i-am dat de gîndit? Vezi că, dacă pun eu mîna serios, crește”. Eram gata s-o întreb pe unde l-a cotrobăit, dar m-am oprit, nu atît de teama vulgarității (la „oamenii de teatru” merge un atare limbaj), cît pentru faptul că, pur și simplu, părea să creadă în ceea ce spune. *În dosarul 1/1914-1915, al școlii din Gîșteni, am găsit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Un dor adânc de neam întreg - Aleargă toți să-l înțeleagă - Și cât de bine-l înțeleg! Căci bat cinzeci de mii de piepturi, Și-n ele inimi românești Cari strigă: Libertate! Drepturi Pe plaiurile strămoșești! (Șt. O. Iosif, 1904) Cotrobăind prin colbul ceasloavelor cu care bisericile satului de-a lungul secolelor au fost înzestrate de ctitori, am găsit pe filele lor îngălbenite de trecerea vremii, unele însemnări ale oamenilor timpurilor vechi, care au darul de a ne arăta că iobagul
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
mulțumită. La fel și vișinienii albi. IV. Cine este odiosul criminal Rudolf Zak? (consecințe) 5. Urmările: N-am vrea să dăm episodului cu odiosul criminal Rudolf Zak o importanță mai mare decât o merită, mai ales că trebuie doar să cotrobăi puțin prin arhive pentru a găsi destule cazuri mult mai interesante. Trebuie doar să cotrobăi puțin prin arhive! Totuși, câteva învățăminte e bine să fie trase și de pe urma dosarului Rudolf Zak: 1. Când anchetatorii își fac prompt datoria, incidente grave
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Urmările: N-am vrea să dăm episodului cu odiosul criminal Rudolf Zak o importanță mai mare decât o merită, mai ales că trebuie doar să cotrobăi puțin prin arhive pentru a găsi destule cazuri mult mai interesante. Trebuie doar să cotrobăi puțin prin arhive! Totuși, câteva învățăminte e bine să fie trase și de pe urma dosarului Rudolf Zak: 1. Când anchetatorii își fac prompt datoria, incidente grave, precum crimele din satul Vișinul Alb (comuna Vișinul) încetează; 2. Când anchetatorii își fac prompt
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
vedea la televizor cum trăiesc între ei, fără „materialul uman”, cum ne denumeau pe noi ceilalți, „profesioniștii înguști” sau doar biată forță de muncă. Pedepsele născocite erau tot atâtea proteze ale imoralității noastre, a celor ce fugeam în marsupii ca să cotrobăim altundeva decât în mocirlă după un dram de demnitate. Sau după scuze foarte omenești. Aveam copii de crescut, perechi de iubit, prieteni de protejat, elevi de învățat. Aveam de pregătit viitorul. Despre care nu știam nimic, nici măcar dacă există. Când
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
mult pe gratis și fac orice pentru a se eschiva. Când vine ziua plății fie pleacă de acasă, fie se ascund, fie se prefac că sunt bolnavi. Încă de mică mergeam împreună cu tata să strângem chiriile și eu trebuia să cotrobăiesc pe sub paturi, prin dulapuri, pe după perdele ca să văd dacă nu se ascunde careva pe acolo sau să descopăr banii pe care nu de puține ori îi ascundeau ca să nu ne plătească. Și dacă într-adevăr constatam că nu au
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ușor de corodat. Ca și lichenii de pe acoperiș, pădurea de mușchi tindea să acapareze noi teritorii; iar În locul celor ce muriseră dintr’un motiv oarecare, piatra pe care ploaia o spălase de pământ păstra o văgăună Înnegrită. Și am mai cotrobăit prin ogradă, cu riscul de a nu mai fi Îngăduit și la anul; da’ de unde! Interesul meu a fost răsplătit de gazda Încântată cu o sticlă de samahuncă... Și astfel, În umezeala din spatele casei, am găsit leagănul a ceea ce văzusem
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Marea Baltică. În baza acestei evoluții istorice, numele cuțovlah poate fi corelat cu toponimul Kosovo(pole), de unde și cosovar. Toponimul denumește o depresiune tectonică numită cotlovină, cuvânt compus din kot, kut „colț, fundătură” și lov „vânătoare, prindere, capcană”, cf. cotlon, a cotrobăi, asemenea depresiuni propice traversării, locuirii și activităților gospodărești fiind peste tot, la dimensiuni diferite, în zonele muntoase. Istoria consemnează faptul că zona Kosovo a fost cucerită de romani la sfârșitul secolului al III-lea î. Hr. și atașată provinciei Dardania din
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
57 cioban, 66 clacă, 131 a cleveti, 100 clop, 96 coc, 99 codru, 104 colac, 43 colibă, 52 colnic, 53 coloni, 52 contra, 46 a conține, 222 copac, 95 copoi, 95 coraslă, 134 cotlon, 109 cotlovină, 109 cotor, 195 a cotrobăi, 109 a cotropi, 195 cotruță, 195 a se covăsi, 134 crac, 104 cramă, 46 a crăpa, 56 croat, 52 a culege, 127 culme, 69 cumani, 193 a cure, 102 curat, 102 a cura, 102 a curge, 102 a curma, 46
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pe sărmanul Oreste -, Soarta noastră, care a părut poate mai mult ca niciodată absurdă, brutală, neumană. Iar ca să-i găsim o pereche, una la fel de dușmană și absurd-capricioasă față de indivizii care o populează un timp, un secol, va trebui poate să cotrobăim prin peripețiile și absurdul Evului Mediu timpuriu european!... Vorbeam mai sus de „simetriile” unor acte existențiale; doar prin acest act, proces, fenomen al simetriei, putem Înțelege nu numai fenomenele naturale, dar și ceea ce ne „șoptește”, uneori cu Încăpățânare, istoria și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ceva mai mărișor și aveam în grijă recoltatul de pe copacii din chiar bătătura casei noastre, doi vișini, trei cireși, patru meri trei peri, fiecare la timpul lor, dar cu efort minim, gândeam. Încă din timpul vacanței de Paști am și cotrobăit prin podul grajdului, prin hambar și șopron să găsesc niște s cânduri, potrivite pentru a mi confecționa niște catalige, chitoroage le ziceam eu, bune să mă înalțe ca să culeg lesne fructele de pe poala copacilor, dar cât mai sus, de unde nu
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
cerului, deschideam și-nchideam frigiderul, dulapul, mă spălam și mă pieptănam, mâncam și dormeam. Mă simțeam la prea mare înălțime în aer, fiindcă în locuința mea lucrurile își schimbaseră deseori locul când mă întorceam acasă. În absența mea, Securitatea îmi cotrobăise prin casă și, drept semn de luare-aminte, îmi așezase pe pat tabloul de pe perete, mutase scaunele din loc, rupsese câte un colț de la afișele lipite pe ușa dulapului ori zvârlise un muc de țigară în closet. Frica de odinioară în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
scotoceam printre lucrurile aduse de valuri: sticle, saboți, pălării, cutii de ochelari, până și mese și scaune... o varietate de lucruri greu de imaginat. Nu înțelegeam cum de ajungeau la mal. Probabil purtate de valuri, dar pentru că-mi plăcea să cotrobăi prin ele, așteptam cu nerăbdare următorul taifun. Am stins țigara în scrumieră și am pus paharul gol pe masă. — Sunt ciudat de curate lucrurile aduse de valuri, chiar dacă nu neapărat folositoare. N-am găsit nici măcar o dată vreunul murdar, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în față doi asistenți (din câte am aflat erau doisprezece de toți și ai fi putut să-i iei drept niște computeriști anonimi, cu tipice tunsori perie de studenți). Dale, care m-a întâmpinat cu „Urâtă vânătaie,“ conducea, în timp ce Sam cotrobăia într-o trusă cu CD-uri și în tot acest timp se contraziceau unul pe altul cu privire la un film recent difuzat - doar doi camarazi în drum spre o „investigație preliminară“ sau „DIS“ (descifrarea inițială a site-ului) și dezinvoltura firească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Vrând nevrând, neuronii se duc. Dar ce nu face omul pentru un prieten de demult! Când e la o adică, face, cum se spune, și pe dracu‟ în patru. Așa că după telefonul tău, m-am pus pe treabă, începând să cotrobăi prin cotloagele ruginite ale bătrânii mele memorii. și am constatat, nu cu surprindere, că, atunci când te străduiești, găsești câte ceva. Chiar dacă este vorba de vremuri demult trecute. M-a ajutat, poate, și faptul că, uneori, mă trezesc hălăuind, în vis desigur
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
ăsta era berbecul). Dă-i-l înapoi, bădie! Mă rog în genunchi. Să te ajute Dumnezeu s-ajungi cu bine la Berlin ! Nu știu dacă rusul înțelegea ceva din văicăreala lui Grigoruță, dar l-a mângâiat pe creștet, s-a cotrobăit prin buzunare și i-a întins păgubașului un pumn de mărunțiș. Ruble sau copeici. Nimeni dintre noi nu se pricepea la monedele rusești. Vasilică a fost sacrificat urgent, a fost jupuit și pus pe un proțap la foc puternic de
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
fiecare zi, în ultima vreme. Când durerea dispare, sunt secătuit. Toată carnea mă doare ca și cum aș fi fost bătut cu bâtele de basseball, numai că nu se vede nicio vânătaie. Nimic nu dă de înțeles că ceva din mine a cotrobăit încolo și-ncoace, luându-mi plămânii la palme, înfigând ace fierbinți în ficat sau înnodându-mi stomacul. Când eram copil, tortura aceasta apărea destul de rar. Aproape că uitam totul, de la o criză - să-i spun criză sau nebunii nu folosesc
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
camara deresc, am simțul umorului, și poate că, de fapt și de drept, mai ales că mi s-au mai dus din coșuri, nu mai arăt atât de groaznic. Mă reped în dormitorul alor mei și deschid șifonierul, începând să cotrobăi prin lucrurile mamei. în cele din urmă, gă sesc ceva care să mi placă: o rochie neagră midi, fără mâneci. Fug la mine în cameră, strâng din dinți și-mi pun direct pe piele pantofii negri cu toc lat, care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îndreaptă spre mica lui fereastră, cu jaluzelele trase. — Vrei să deschid geamul? mă întreabă, cu o voce blândă. — Nnu, îi spun, bâlbâindu-mă fără să vreau. Aș vrea să-mi găsesc ochelarii, nu mai știu unde naiba i-am pus! Cotrobăim amândoi prin cameră, în beznă, fără folos. în continuare mintea îmi funcționează cu greutate. Clara mea minte este complet în ceață! — Să stai liniștită, îmi spune Eduard, tata n-a întrebat nimic. S-a dus să se culce, la noapte
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]