584 matches
-
ați văzut și auzit, asta spuneți, dar nu accept inepții de la Babacul! Speram să se mai fi luminat de la mersul prin străinătate! Americanul uită pe moment de sfada care începea să capete amplitudine de grup și începu să vorbească apăsat, cotrobăind prin memoria lecturilor sale: -Dacă stau să mă gândesc bine, am citit și eu acum câțiva ani un articol al exploratorului G.E. Kincaid, care, în timpul expediției sale în Marele Canion, a făcut o descoperire uluitoare: un întreg oraș subteran, cu
CAP.9 (PARTEA I) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344037_a_345366]
-
zborul în căutarea luminii de ferestrele opace ale împietritei nopți a inimii tale azi plouă cernit cu singurătate prin ochiul rănit căzut în uitare și prizonier al pustiului ți-ai amintit de razele stinse din ochii păsării soarelui gândurile îți cotrobăie cu degetele febrile după un ciob palid de lună prin cotloanele timpului. Il buio dell tuo cuore Al fiocco riverbero dell lampadino stradale Il mio sguardo racolie la solitudine notturna Întreciandolo nelle dorate ilusorie collane Li porge poi come dono
NOAPTEA INIMII TALE ( TRADUCERE ÎN ITALIANÈ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344161_a_345490]
-
că iarna începe la Sfântul Nicolae. Moș Nicolae este bătrân și are barbă albă, iar în această zi Moșul își scutură barba, deci trebuie să ningă. În această seară toți devenim niște copii care așteptă cu drag și nerăbdare să cotrobăie dimineață prin ghetele frumos lustruite de cu seara în căutarea cadoului mult dorit și a momentului în care timpul parcă se oprește o secundă și apoi o ia razna întorcându-ne în vremea dimineților de sărbătoare ale copilăriei noastre. Un
MI-AM FĂCUT REZERVĂRI LA FERESTRE, VINE MOŞ NICOLAE! de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343087_a_344416]
-
apartenența, propietatea și locul aici. În această periodă tulbure, dispar popoare întregi și propietățile lor, culturi și civilizații, dispare cel mai mare imperiu din vremea aceea, cel ce reușise să ridice omul, cât de cât, din praful țărânii prin care cotrobăia neputincios. Se instalează curând un haos lumesc, denumit de istorici,,ev mediu,, în care lumea parcă este obligată să o ia de capăt spre a ieși din întunericul în care furatul, jefuitul, războiul a aruncato în acel timp Apar noi
INVENŢII LINGVISTICE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340100_a_341429]
-
urlă la el: - Animalule! Scoate ceva, un cuțit, ceva cu care să tăiem sfoara! Dacă nu, te omor aici, ai auzit? - Am, am un...un briceag în buz...unar... de la pant...aloni, îi răspunse Suciu, comisarului. Comisarul începu să-l cotrobăie prin buzunare, până dădu de briceag. Îl scoase și il aruncă domnului Tică, după care se urcă peste el și începu să-i dea pumni în față, în timp ce domnul Tică tăie sfoara, eliberându-i mâinile și picioarele doamnei Mariana. Comisarul
RĂPIREA (7) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378447_a_379776]
-
vatră. Dar încă nu îndrăznise să intre în cabană, de teamă să nu-i trezească pe tineri. Imediat ce s-au trezit, Andrei și Laura au început să-și aranjeze lucrurile. Nicușor, fratele Adelinei, a pus de un ceai, iar ea cotrobăia prin rucsac după un fular. Când am intrat la ei, băieții m-au salutat cu prietenie. Moș Bursuc a apărut cum nu se poate mai potrivit cu turtele lui și cu oala cu lapte fiert. Așa că am luat cu toții gustarea de
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378527_a_379856]
-
tainice cărări. Ai luat lumea în pas, De departe, de departe, Și-ai făcut doar un popas Printre amintiri deșarte. Ai venit, te-ai înturnat Și te-ai rătăcit prin lume Biet pribeag predestinat, Fără neam și fără nume. Ai cotrobăit prin stele Și le-ai întrebat lumina Unde-s dorurile mele Și a cui să fie vina Că mă cauți în zadar Și nu-i chip să mă găsești Să îți fiu inimii far Prin genuni ori prin povești. Iar
ȚI-AM FOST PACE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378869_a_380198]
-
Doamne! De ce n-am continuat sa scriu în seara aceea când îmi curgeau - șuvoi scăldat în curcubee - cuvintele adevărate perle ale prea plinului meu senin interior, aurit de lumina picurată - esență - din lumina necreată? Aprinsă de dorul căutării interioare, îmi cotrobăi prin firidele rezervate icoanei uimirilor când - copil fiind- înaintam împreună cu tata pe drumul tăiat printre troiene, luminat ca ziua, de lumina rece revarsată cu generozitate dinspre Munții Ciobanului astral ( desigur de pe satelitul Pământului - Luna ) și aud ca acum, scârțâitul zăpezii
RADIOGRAFIA CLIPEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379065_a_380394]
-
cu patimă,mereu, așa cum te iubesc de-o viață eu. Să nu mă-ntrebi Să nu mă-ntrebi de ce nu am plecat, căci mult prea des chiar eu m-am întrebat și n-am găsit răspunsul niciodată, cu toate că am tot cotrobăit în vremea-n care-n noi a-nmugurit și a rodit iubire-adevărată. Să nu mă-ntrebi de ce am fost atras de tot ce ai frumos și am rămas să ducem crucea vieții împreună, să împărțim dureri și bucurii, fiindcă nu am
IUBEŞTE-MĂ SĂ NU MĂ-NTREBI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381832_a_383161]
-
zborul în căutarea luminii de ferestrele opace ale împietritei nopți a inimii tale azi plouă cernit cu singurătate prin ochiul rănit căzut în uitare și prizonier al pustiului ți-ai amintit de razele stinse din ochii păsării soarelui gândurile îți cotrobăie cu degetele febrile după un ciob palid de lună prin cotloanele timpului. Autoare Maria Giurgiu 20.05.2017 Referință Bibliografică: Noaptea inimii tale / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2333, Anul VII, 21 mai 2017. Drepturi de Autor
NOAPTEA INIMII TALE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379485_a_380814]
-
Ediția nr. 1532 din 12 martie 2015. Jucăm pe scena vieții controversate roluri, Sub măști, în ore mute, reinventăm povești. Ni se pretind, mereu, dobânzi pe arse doruri, Tribut ne pun pe vise toți vameșii lumești. Ne pierdem în hățișuri, cotrobăind în gânduri, Încorsetați de-aceleași dorințe obsesive. Banalul și sublimul le-amestecăm cu resturi De-absențe îndoliate cu ploi drept laitmotive. Ne-ascundem de iubire în colivii impuse, Din temeri de înfrângeri încorsetați de sine. Doar lacrima trădează, ea nu
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
este simplu: să abrogați ... Citește mai mult Jucăm pe scena vieții controversate roluri,Sub măști, în ore mute, reinventăm povești.Ni se pretind, mereu, dobânzi pe arse doruri,Tribut ne pun pe vise toți vameșii lumești.Ne pierdem în hățișuri, cotrobăind în gânduri,Încorsetați de-aceleași dorințe obsesive.Banalul și sublimul le-amestecăm cu resturiDe-absențe îndoliate cu ploi drept laitmotive. Ne-ascundem de iubire în colivii impuse,Din temeri de înfrângeri încorsetați de sine.Doar lacrima trădează, ea nu se vrea
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
poate percepe în totalitate Simfonia culorilor și murmurul vietii.Ma simt călător purtat pe brațe de îngeri cuminți,Pe aripi de pescăruși ... XXV. SATUL MEU BĂTRÂN ȘI UITAT, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1615 din 03 iunie 2015. Cotrobăi desculța ulița satului meu, Bătătorita de suișuri și coborâșuri. Talpile-mi prăfuite, crăpate de mers Sângerează, ca și sufletul Ce nu se mai regăsește în acest pustiu. Pe fata uscată de vântul cel aspru, Lacrimi își sapă șanțuri negre, adânci
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
și pune pecetea pe pereții caselor, Pe unde suflete-a mai secerat. Totul e tăcere, pustiu, gol, uitare. Unde e satul ce eu l-am lăsat Când dealurile erau verzi, Când strugurii-n vii râdeau la soare, ... Citește mai mult Cotrobăi desculța ulița satului meu,Bătătorita de suișuri și coborasuri.Talpile-mi prăfuite, crăpate de mersSangereaza, ca și sufletulCe nu se mai regăsește în acest pustiu.Pe față uscată de vântul cel aspru,Lacrimi își sapă șanțuri negre, adânci,Ochii caută
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
Autorului Sorbim tăcuți Clipe fugare șchioapătă peste livezi întinse ducând în depărtare petale moi de flori. În calea ta, zălog aștern dorințele aprinse în jarul dorului, scăldat de valuri de fiori. Trec gânduri în rafale și mangaie-nserarea, privirile flamande cotrobăie prin vise. Îndemnurile tale străbat în falduri zarea cuprinsă de culoarea îmbrățișărilor promise. Prin marile de frunze ce curg duios spre noi te pierd printre suspine ce picura că mierea. Mă regasești în șoaptele prelinse-n cald șuvoi și-n
SORBIM TACUTI de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373607_a_374936]
-
Veverițe aleargă-n brazi căptușind cămări aparte . Strâng de zor și ieri și azi fiindcă iarna nu-i departe . Fluier scurt răsună-n stâncă dat de țap avertizare spărgând liniștea adâncă : - Ciutelor , pericol mare ! Moș Martin care în noapte mai cotrobăie-n pubele , a pornit la mure coapte sau să doarmă în vâlcele . Gâze iau în stăpânire totul , văi sau jnepeniș iar turiști își dau pornire urcând muntele pieptiș . Vesel susură pâraie alergând zglobii la vale. Sufletul ți se înmoaie când
MUNTELE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373986_a_375315]
-
neglijent într-un ziar vechi. Ce trai pe bietul șoricel!... S-a ospătat cât l-au ținut curelele pe tot parcursul drumului până la școală și probabil că a făcut chiar indigestie, căci nu a reacționat în nici un fel când eu, cotrobăind orbește prin ghiozdan ca să-mi scot cele necesare pentru ora de curs ce abia începuse, am luat în mână ghemotocul moale, care abia se mai mișca, de sătul ce era. Nu-mi aminteam să fi pus acolo nimic care să
FARSĂ CU NĂBĂDĂI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2282 din 31 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375623_a_376952]
-
unde mergem o să fie bine și vreau să mi se piardă urma. - Bine, Marițo! Hai să mâncăm, că am bunătăți. Diseară dormi la mine? - Da! În timp ce jandarmul, plutonierul Vasile Popescu, om însurat cu nevastă și copii la Pitești, de unde venea, cotrobăia după tacâmuri prin chicinetă, dintr-o dată fu îmbunat de ideea renunțării la ceea ce avea în gând. „Sunt curve destule în port!” Adevărul aflat că fata nu-i țigancă și că-i spusese ce dorea îl făcură mai îngăduitor. „Era mai
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” DEPORTAREA ȚIGANILOR ÎN TRANSNISTRIA, ANUL 1942 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372292_a_373621]
-
pe bietul om, care era mai mult speriat pentru prietenul lui, decât pentru el. - Staaai! Stai că-mi venii o idee să-i cumințesc, stai! Și pe o parte ținându-se la câini cum putea, pe de alta, începu să cotrobăie prin plasă după budinca de macaroane. Îi venea foarte greu s-o caute, în timp ce Tutoi înjura și blestema clipa în care se întâlnise cu Vasile, că numai el era vinovat de faptul că vroiau să-l mănânce câinii de viu
CĂPITANUL VASILE (7) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372368_a_373697]
-
Și-apoi să ne-mbătăm cu neuitarea ... (17) Ion VANGHELE: ÎN AGONIA VORBELOR RĂZLEȚE În agonia vorbelor răzlețe Te strâng iubind, ca zborul unui graur Trec în argint pe lângă ochi de plaur Dorințele cu măștile pe fețe Doar visele-mi cotrobăie prin taină Restituind din umbra lor femeia Foșnind mătasea, i-am zărit scânteia În ochii mari și nasturii la haină Și pielea ei, cea albă și opacă Miroase ca și florile-n gradină Cu mine, printre clipe ea se joacă
POEME ÎN OGLINDĂ (III) POEME DE DRAGOBETE de ION VANGHELE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346833_a_348162]
-
putea nici să respire, nici să vorbească! Tot atunci s-a întrebat prima oară de ce are numai două brațe? Și nu o mie? Un miliard de mâini cu care să mângâie minunnea de-alături! -AU! MĂ DOARE!!! Mâinile lui Dio cotrobăiau trupul infinit de gingaș al fetei! Se încurcau în rotunjimile de rodie ale sânilor, prin văile umbroase dintre coapse ! Simți părul dulce și aspru al sexului sub degetele înfrigurate și-un miros de iapă în călduri invadă odaia! O lumină
DEŞERTUL DE CATIFEA (55-57) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 891 din 09 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346281_a_347610]
-
terasă a intrat în cameră. Din cameră a ieșit pe hol și drept în tindă. S-a întors pe hol. Țuști! în camera de zi. Iar pe hol. N-a ratat nici un colț din bucătărie și nici din cămară. A cotrobăit peste tot, prin dulapuri, pe rafturi, sub pat, sub masă, în sertare, în geamantane, cutii, prin cărți, albume, oale și ulcele. Lipsea ceva, dar nu-și dădea seama ce. A, mămuca, tătuțul și... parcă era... Era și un copil?” Musafir
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > EREZIE DE PRIMĂVARĂ Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 795 din 05 martie 2013 Toate Articolele Autorului Hai să ne urcăm în podul cerului fără scară Să cotrobăim printre stele Poate mai găsim vreun înger acolo de râs Să aibă nou-născuții cu cine să se joace de-a baba-oar ba Deschid fereastra și întuneri- cul năvălește în lume Doamne de unde atâtea nopți obraznice în versurile mele de
EREZIE DE PRIMĂVARĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 795 din 05 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345534_a_346863]
-
care se scăldau vară de vară toți prichindeii din sat...mai înspre Reni pădurile interminabile de sălcii și plopi de la Buciumu, Racu sau Gărla Brăilei... și se-ntindeau departe către Isaccea, cu ghiolurile și smârcurile pline de papură și trestie cotrobăite de tot felul de haimanale, evadați din pușcării de drept comun sau condamnați politici ce sfârșeau în cele din urmă răpuși de iernile aprige sau de câinii instruiți ai milițienilor. Lascu era șeful de post, și el îi aducea în
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
alintări, de aceea mâinile sale erau într-o continuă mișcare, ca și buzele ce se afundară între picioarele fetei mângâindu-i adâncitura eliberată de mătasea pubiană și umezită cu șampanie. Buzele flămânde ale bărbatului luă cu asalt această zonă erogenă, cotrobăind cu vârful limbii printre micuțele dune, într-un joc ritmic plin de energie, aducând-o pe Dalia într-o stare de extaz sinonimă cu exaltarea. Fata își ridică bustul de pe pat și cum se afla în șezut, apăsă cu toată
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]