711 matches
-
acoperea teritoriile pe care se află în prezent India, Pakistan și Bangladesh. Mai multe civilizații s-au dezvoltat în antichitate, fără să reușească să stăpânească acest ansamblu care, fiind atât de vast, este desemnat adesea sub numele de „Subcontinentul Indian”. Cotropită cu regularitate prin frontiera ei nordică, India nu a construit aproape niciodată un imperiu unificat; numai două dinastii Maurya și apoi Gupta, au ajuns să domnească aproape în întreaga țară. Orașul Lothal în antichitate Începând cu anul 7000 î.Hr., primii
India antică () [Corola-website/Science/303011_a_304340]
-
negoț cu Mesopotamia și foloseau un sistem de scriere. În schimb nu se cunosc motivele dispariției aceste civilizații numita "Civilizația Indusului" în anul 1500 î.Hr. În momentul în care dispare civilizația Indusului, niște triburi venite din Persia (Iranul actual), arienii, cotropesc nordul Indiei, unde se stabilesc. Aceste populații cu pielea mai deschisă la culoare decât a dravindienilor, au o civilizație pe care majoritatea popoarelor Indiei o adopta treptat. Dravindienii rămân însă majoritari în sudul Indiei până în zilele noastre. Odată cu arienii se
India antică () [Corola-website/Science/303011_a_304340]
-
moartea lui Așoka în anul 232 î.Hr., urmașii săi nu au putut împiedica împărțirea imperiului sau. Dinastia Maurya se răstoarnă prin anul 185 î.Hr. India va rămâne divizată în mai multe regate timp de aproape 5 veacuri. Nordul țării este cotropit în mai multe rânduri, întâi de sciți, apoi de nomazii Kusani veniți din Asia Centrala. Abia în sec. al IV-lea d.Hr., un nou rege din Nordul Indiei, Candragupta I, întemeiază dinastia Gupta. Aceasta unifică India până la năvălirea hunilor, popor
India antică () [Corola-website/Science/303011_a_304340]
-
starea de vasalitate a ungurilor față de hazari ar fi putut începe pe la anul 840, când documentele perioadei nu mai menționează nimic despre existența unui popor distinct de cel al hazarilor în regiune. Pecenegii, înfrânți de către hazari pe la anul 850, au cotropit Levedia, i-au zdrobit pe maghiari care, în frunte cu liderul lor Levedi, ar fugit spre vest. Un grup de maghiari s-a desprins din mulțimea celor care căutau adăpost în apus, s-a refugiat peste Munții Caucaz, regine în
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
contorsionat. Este, dacă vreți, alternativa tulbure și schimonosita a proiecției paradisiace spre care năzuiește creatură umană, realitatea pe care chiar o trăim cei mai multi dar pe care cel mai adesea refuzăm să o vedem, în ciuda evidentei ei. Un coșmar care ne cotropește, vrem sau nu vrem, si care a fost ilustrat în istoria civilizației de suita infinită a carnagiilor și rătăcirilor decrepite, de smintirea bestiala a minților, ce amenință până și azi brumă progresului pe care omenirea își închipuie că l-a
Ion Iancuț () [Corola-website/Science/316478_a_317807]
-
excepția făcând zidul enigmatic de care am vorbit mai sus. În timpul domniei lui Vlad Țepeș se consumă un moment important, răzvrătirea lui Albu cel Mare, puternic feudal vâlcean, probabil înrudit cu Basarabii, care încearcă să-l înlăture pe domn. Acesta cotropește satele mănăstirii "Glodul" și "Hința" (localități astăzi dispărute) pe care le avea "[...] de la începutul Țării Românești[...]" (D.I.R., B. sec.XVII, vol.III, p. 4) pustiind și mănăstirea însăși. În urma luptelor date cu voievodul țării, Albu cel Mare este înfrânt "[...]și
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
marcante de peste an, a târgurilor, nunților sau cu alte ocazii. Portul popular este asemănător celui din Țară Moților. Alte meșteșuguri tradiționale ce se mai practică sunt potcovitul și realizarea de mobilier de lemn cu sculpturi specifice zonei. Până să fie cotropiți de comuniști, mai toți sătenii din Stănija, comuna Buceș - județul Hunedoara, trăiau de pe urma aurului. Nici nu erau nevoiți să sape galerii, pentru ca, aici, aurul e scos la suprafață de ape. Malurile de pământ galben de pe valea oricărui pârâiaș adăpostesc firimituri
Stănija, Hunedoara () [Corola-website/Science/300559_a_301888]
-
Voievozi”, în loc de „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, cel pus de ctitori. Apoi, sfântul lăcaș a fost cu totul părăsit, după secularizarea averilor mănăstirești. La începutul secolului trecut nu mai erau nici monahi, nici clădiri anexă, biserica era în ruină, averile cotropite de proprietarii vecini. Între anii 1911-1914 este restaurată de proprietarii Tănăsache și Elena Dumitrescu Negrea. Tot atunci se construiește și un paraclis, pe dâmbul dinspre apus, azi dispărut. Zugravul Belgun, din Hurezani, restaurează pictura, însă fără artă. Preoții din sat
Mănăstirea Logrești () [Corola-website/Science/312451_a_313780]
-
dorește să îi mărturisească slugii sale de ce a plecat pe neașteptat din Paris. Callimaco trăise de la vârsta de 10 ani, când muriseră părinții săi, la Paris și a decis după primii zece ani să rămână acolo, pentru că patria sa fusese cotropită de către regele Carlo, în timpul războaielor Italiei. Dispunând să i se vândă toata averea, în afara casei din Florența, a trăit alți zece ani fericiți, petrecuți între studii, petreceri și administrarea propriei averi. Acestea se schimbă când în timpul unei dispute între doi
Mătrăguna (comedie) () [Corola-website/Science/326681_a_328010]
-
conturate, legate de cercetarea literaturii. Tocmai îmi așezasem biblioteca, într-una din cele două cămăruțe ale unei case de chirpici, pe care o închiriasem. Lucrul îmi luase aproape o zi întreagă. Deodată, am simțit precipitându-se înăuntru un cutremur. Mă cotropeau antisentimentele. Nu înțelegeam de ce trebuise să citesc acele cărți și atâtea altele, de ce voisem la un moment dat să citesc toate cărțile, dacă ajunsesem în acel sat, în acea casă dărăpănată, invadată curând de șobolani, în acea cămăruță cu pereți
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
el. Între timp, coarda arcului se rupse de două ori. De fiecare dată, Nobunaga schimba armele fără o clipă de răgaz și continua să tragă. În timp ce el susținea cu disperare frontul, în amonte linia de apărare cedă. Armata de la apus cotropi malul și înconjură comandamentul lui Nobunaga, cu strigăte victorioase. Am pierdut! Nobunaga aruncă arcul în lături, râzând deja. Se întoarse, zâmbi printre dinții strânși și privi în față inamicul, care cânta triumfal. Daisuke și maestrul strateg, Hirata Sammi, descălecară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
care, incapabili să aștepte întăriri din Suruga, dădură foc castelului și pieriră luptând cu disperare în mijlocul flăcărilor. Armata din Narumi, care năvălise în castelul incendiat, fusese redusă la mai puțin de jumătate, din cauza pierderilor grele. Dar, purtați de inerție, războinicii cotropiră ruinele fumegânde, agitându-și spadele, lăncile și puștile. Cu toții se alăturară strigătelor sonore de victorie. În acel moment, din Narumi sosiră călăreți și pedeștri, care abia scăpaseră, în dezordine. — Ce s-a întâmplat? întrebă Yamabuchi Samanosuke, surprins. — Armata lui Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fu învinsă, iar liniile a cincea și a șasea ale armatei Oda fură și ele snopite în bătaie. În total, Tamba doborî unsprezece dintre cele treisprezece linii ale clanului Oda. În acel moment, forțele lui Tokugawa din amonte trecură râul, cotropind inamicul pe malul opus, și începură să coboare treptat spre aval. Privind înapoi, însă, văzur că soldații lui Tamba se strângeau deja în jurul cartierului general al lui Nobunaga. — Atacați-i din coastă! Cu acest urlet, soldații clanului Tokugawa săriră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
riște succesul acțiunii mai importante care urma. Privind în jos la sângele proaspăt de pe pământ și în sus la norii roșii de pe cer, Mitsuhide se ridică în scări, înălță brusc cravașa în aer și strigă: — La atac, spre Templul Honno! Cotropiți-l cu totul! Dușmanii mei sunt la Templul Honno! Înainte! Înainte! Cine rămâne îl urmă, îl tai! Sosise momentul luptei și cele nouă drapele cu blazonul campanulei albastre se despărțiră în trei companii a câte trei steaguri fiecare. Atacând intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mica armată de o mie de oameni, traversă lacul în apropiere de Kuzuo. Întocmai așa cum se temuse, se vedeau flăcări dinspre Shizugatake, iar când în sfârșit se apropiată de mal, la Kuzuo, auzi focuri de armă. — Inamicul pare să fi cotropit fortăreața din Motoyama. Shizugatake e de asemenea în pericol și mă îndoiesc că Muntele Iwasaki va putea să mai reziste. Niwa le ceru părerea unor ofițeri de stat major. — Cu siguranță, situația nu se prezintă bine, răspunse unul dintre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ineptă, imorală și vândută a generației liberale de astăzi a adus România Întreagă. De aceea unirea personală a provinciei cu România ar fi poate expedientul cel mai bun pentru a o scăpa de lăcustele diurnașillor, cumularzilor și postulanților flămânzi care cotropesc si vestejesc în România totul - instrucție, administrație, advocatura, justiția chiar. Acuma venim la răspunsurile "Romînului". "Romînul" numește ideile noastre erezii. Să vedem ce erezii sînt: Ziarul guvernamental zice că noi nu știm sau uităm că deja Luther a stigmatizat identificarea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
avem astăzi moftul independenței atârnătoare de apostilul rușinos și ridicol totodată al Alianței izraelite, în locul răsplătirii drepte a sângelui oștirii noastre avem pierderea unei părți din moșia străveche a Moldovei și, preste toate acestea, primejdia de a fi inundați și cotropiți de sute de mii de proletari flămânzi și cu totul improductivi, al căror singur merit e o lăcomie rapace, a căror armă e vicleșugul și corumperea, a căror patrie nu e nicăieri în lume și cari nu-și mai găsesc
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fi notațiile din Ierusalim (1914), cărticică unde autorul reconstituie, fără pretenții de stil, itinerarul său de pelerin la Locurile Sfinte. Minuțios ca îndeobște, atras de detaliul care cât de cât semnifică, evlaviosul („căzui în genunchi și sărutai piatra funerară”) e cotropit, după propria spusă, și de „delicii estetice”. Ce folos, ele își pierd pulsul în exclamațiile calpe („uimitor” ș.a.). Roman sentimental, Getta (1916) vădește un anume fler psihologic, manifestat în sugerarea efectelor chinuitoare ale geloziei. Patima crescândă a unui tânăr, Aurel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
și săracă și continuu murdărită și sărăcită de niște copii descreierați și prost-educați, de un soț bețiv și leneș. Ca o gospodină care scutură, rânește, spală, freacă, pune în ordine, mereu în zadar, fiindcă paragina, dezordinea și mizeria recâștigă și cotropește spațiul cu mult mai mare viteză decât reușește ea să-l scoată la lumină. Când să mai iasă ea din casă, când să mai afle ce se întâmplă afară, când să ridice ochii, să meargă la teatru, la concert, când
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
și felurit, această ultimă lucrare, prezentată în luna iunie la Muzeul de Artă Contemporană, fusese o compoziție încărcată de o inefabilă poezie, acum izgonită, înghețată, sărăcită, din foarte scurtele fragmente construite după sistemul minimalist. în Free M.E.S.H., ,realitatea din noi", cotropită de bombardamentul mediatic (temă admirabilă, rămasă însă simplă propunere), nu a prins viață, deși coregrafa Carmen Coțofană reușise altă dată să ne transmită încărcătura unei întregi lumi interioare, în calitate de interpretă, e drept în coregrafia lui Florin Fieroiu. Iar în ceea ce
Dans contemporan by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11038_a_12363]
-
noi toți, cum se face, da, cum se face că nenorociților ăștia de turci le merge mai bine decât românilor? Pur și simplu, nu înțeleg; ce se întâmplă acolo jos? Uite, am citit azi dimineață în Evenimentul că turcii au cotropit, iar România, dar acum fără armată, doar cu niște amărâte de firme. Adică iarăși ne sug țara, nu? Iarăși ne fură resursele! Și de data asta nu ne apărăm, nu nimic! Păi, de ce avem armată? Să fi fost eu acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Naștere nu oferă acoperire pacientei și în cazul unei nașteri înainte de termen, a confirmat recepționista. Aveți numărul spitalului din localitatea dumneavoastră? Morocănoasă, stând acum întinsă pe patul fără damasc din spitalul aparținând Serviciului Național de Sănătate, Amanda s-a lăsat cotropită de un nou spasm și a încercat să uite ce urmase. Călătoria până la Spitalul de Vest în microbuzul muncitorilor care-i montau bucătăria. Era destul că-i rugase s-o ducă la spital imediat după ce-i acuzase de incompetență și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo a clătinat din cap. — Deci, în esență, amândoi suntem aici ca să ne ținem căsniciile pe linia de plutire, a pufnit el. Alice, care privea în pământ, a simțit cum bărbatul o prinde de mână. Un fior de teamă a cotropit-o în timp ce și-a tras mâna înapoi. —Of, Doamne, Alice, nu face asta! Hugo părea îngrozit. —Te comporți de parcă m-ai urî sau ceva în genul ăsta. — Sigur că nu te urăsc. Ochii lui Alice s-au uitat direct în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de scutece. Ci de faptul că Theo a început să muște, domnule Fine. —Să muște? — Domnule Fine, fiul dumneavoastră a mușcat alți copii. —Vai, nu! Hugo se holba cu ochi disperați la suprafața biroului. Un val de rușine l-a cotropit. Își amintea cât de furios și de indignat fusese în rarele ocazii când Theo fusese cel mușcat de alți copii. Fără îndoială că, acum, alte mame și alți tați i-ar fi luat gâtul lui Theo. Slavă Domnului că politica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în același ritm ciudat și în aceeași desfășurare sinuoasă. Neputând fi palat princiar, clădirea aceasta va fi mai târziu destinată ca local de primărie. Dar va deveni temporar palat de justiție, în perioada reclădirei vechiului palat domnesc, pentru a fi cotropit apoi, în timpul războiului și al refugiului, de servicii și spitale militare și a deveni, în cele din urmă, sediul Comandamentului Corpului IV de Armată. Schimbările aceste se vor opri aici? E oare aceasta ultima destinație a casei familiei Roznovanu? Chi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]