253 matches
-
de foioase, printre arborii căreia apăreau ici-colo pete verzi cu miros proaspăt de chihlimbar, din depărtare, părea o așezare de nomazi ceva mai modernă, deoarece corturile din doc impermeabil nu erau peticite, iar printre ele, nu se zăreau căruțe cu coviltir și patrupede cu urechi mari, ci camioane cu prelată ce păreau noi, abia ieșite de pe poarta fabricii. Cea mai apropiată localitate de tabăra militară un cătun cu câteva căsuțe gheboase și nu prea arătoase, pe ulițele căruia se arătau din
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mâinile pe șoldurile ademenitoare, scuturându-și pieptul plin de mărgele și argintării... Stai, așa și te întrebi... „Cât foc trebuie să zacă în trupurile acelea arămii?!“. Povestea tristă a vieții lor este veche... își duc întreaga viață în căruțe cu coviltir, din ținut în ținut, din țară în țară, neaflându-și locul undeva. Nâscându-se, crescând, trăind și murind în căruțe sau în corturi, și tot acolo trăindu-și viața cu bucuriile și nenorocirile ei. Simplitatea, sărăcia... asta îi păstrează liberi și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lățime, răspunse Miti Matái. Rapid atunci când este nevoie, dar cu o mare capacitate de transport. Carenele să fie în formă de V, ca să nu opună rezistență curenților și derivei. Cele două catarge să poarte vele cât mai mari cu putință. —Coviltire? — Da. Două, joase, dar care să ofere mult spațiu. Cel de la prova să se poată transforma în platforma de atac. Atât catargele, cât și coviltirele să fie demontabile și să poată fi mașcate. De asemenea, aș dori ca extremitățile vasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
rezistență curenților și derivei. Cele două catarge să poarte vele cât mai mari cu putință. —Coviltire? — Da. Două, joase, dar care să ofere mult spațiu. Cel de la prova să se poată transforma în platforma de atac. Atât catargele, cât și coviltirele să fie demontabile și să poată fi mașcate. De asemenea, aș dori ca extremitățile vasului să fie joase. Niște prove joase fac vasul vulnerabil în fața valurilor mari, remarcă Tevé Salmón. Însă, după ce cugeta câteva clipe, adaugă: O să găsesc o modalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și dovedeau atâta îndemânare și atâta sârguința, încât obțineau, cu mijloace atât de primitive, funii care nu erau cu nimic mai slabe decât cele din cânepă. La rândul lor, bătrânele strângeau frunze de arbore de pâine, cu care să țeasă coviltirele și velele, si astfel nu mai rămânea nici o singură persoană în toată insula care să nu contribuie cu ceva la construcția mării nave, care urma să suporte luni întregi bătaia vanturilor și a valurilor. Fetele cele mai frumoase se îngrijeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să vireze spre tribord, după capriciile vântului și ale valurilor. Minutele treceau încet și pline de groază. Tapú Tetuanúi tremura. Vahíne Tiaré plângea înăbușit, mușcându-și buzele ca să nu țipe. Miti Matái începu să se târască, milimetru cu milimetru, spre coviltirul de la pupă. Frică, teroarea cea mai intensă puse stăpânire pe navă, căci toți vedeau că Teatea Maó făcea cercuri tot mai strânse, ceea ce însemna că îi atrăsese atenția ceva de pe punte și că se putea arunca la atac în orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
intensă puse stăpânire pe navă, căci toți vedeau că Teatea Maó făcea cercuri tot mai strânse, ceea ce însemna că îi atrăsese atenția ceva de pe punte și că se putea arunca la atac în orice clipă. Miti Matái dispăru complet sub coviltir și, odată ajuns acolo, caută plin de nerăbdare trei țăruși ascuțiți la ambele capete. Cu ajutorul unei funii groase, împletite din fibre de cocotier, îi lega unul de altul în partea lor centrală, formând un fel de stea. Cand se convinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
urmă, toți ajung să mă privească la fel cum faceți voi acum. — Pentru că ceea ce ne povestești suntlucruri atât de ciudate! observa Vahíne Tiaré. Ciudate, într-adevăr! Am ajuns să credem că de fapt dormeau, astfel că i-am așezat sub coviltirul de la prova și ne-am continuatdrumul... Ofta încă o dată, inca și mai profund. Tatăl meu a fost printre ultimii care au cedat, murmura cu voce stinsa. A rămas foarte liniștit și cu mâinile încleștate pe cârma, iar atunci când am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a pocnit degeaba? Avea o mulțime de alte păcate, așa că nu-mi pare rău. Ce l-ai mai îmbrobodit! Nu? Vioara lui Norocel Îl chema Norocel și atît. Părinții lui aveau speranța că micuțul plod le va aduce prosperitatea sub coviltirul căruței în care trăiau. Deși erau printre ultimii nomazi, părinții norocosului Norocel credeau că restul țigănimii s-a dat cu majoritarii, trădînd etnia din care făceau parte. De mic, de foarte mic, Norocel era pus la încercare ca să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
plastic sau pînză de cort, aliniate soldățește În fața blocurilor, flancate din loc În loc de pubelele din care se revarsă gunoiul, cîini, pisici, peluze de iarbă cu porțiuni pîrjolite, lăsînd să se vadă pămîntul acoperit de cenușă și cioturi carbonizate, căruțe cu coviltir Încărcate de sticle și borcane goale, copii, foarte mulți copii, pe biciclete Pegas, cu rotile, mestecînd ciuingam, ascultînd vrăjiți The Queen sau Duran-Duran la casetofon. Un aer tulbure. CÎnd ai ochelarii la ochi simți nevoia să ți-i scoți, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
brâie verzui, galbene și roșii pe întinsul neteziș al apei. Pământul se retrage în urma noastră. Încet Sulina se pleacă, se scufundă sub valuri. Copacii, catargurile, sulurile negre de fum, toate se șterg; albastra boltă a cerului se lasă ca un coviltir uriaș peste pustietatea lucie a mării.” (Alexandru Vlahuță, „ România Pitorească”) O scrisoare de la mare Gica luteș Dragă mamă, dragă tată, eu cu drag și dor vă scriu prima mea scrisoare: tare e frumos la mare! Stăm la vila "CĂprioara" și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
-și dea duhul... Pe nebăgate de seamă apare și ieșeanul, făcându-mi semne de departe. Când ajunge aproape, îmi compun o figură oficială, care nu îngăduie împotrivire: Bună dimineața, cetățene! Încotro ai pornit așa de dimineață și ce duci sub coviltirul căruței? Niște stofe... Și unde le duci? Apoi la mănăstire... Acușica vine iarna și măicuțele au nevoie de îmbrăcăminte groasă... Uite, domnule, ce înseamnă negustorul! Știe când și unde să meargă cu marfa ca s-o vândă. Da’ ia spune
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și, după atâta vreme, aici, În plin Iași? ― Dragule, aici, lângă Iași, este un sat care se cheamă Grajduri. Acolo li s-a dat foștilor nomazi locuri de casă, iar ei au devenit stabili. Cum se desprimăvărează, Însă, Își pun coviltirul pe căruțe și pornesc la drum... Și... din sat În sat, pot să ajungă oriunde. Așa se face că i-ai Întâlnit tocmai la tine acasă... Dacă acum ar fi fost vară, nu mai erau aici, ci pe cine știe ce meleaguri
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
unul cu plete sure, iar celălalt mult mai tânăr. În față, de-a dreptul pe fânul de pe pomostină, se afla cel pe post de vizitiu. Calul alerga Într-un trap monoton, sforăind din când În când. Înaintea lor se legăna coviltirul unei căruțe de șetrari, purtată de doi cai focoși... Cum au ajuns la Hanul Trei Sarmale, căruța șetrarilor a cotit-o pe un drumeag la dreapta și s-a oprit. La câțiva pași În urmă, țăranul vizitiu a tras de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
șetrarilor a cotit-o pe un drumeag la dreapta și s-a oprit. La câțiva pași În urmă, țăranul vizitiu a tras de frâul calului... ― Trrr cu tata! Cei doi țărani au coborât și, cât ai clipi, au intrat sub coviltir. Tânărul de pe capră - cu chip cioplit după modelul seminției, demn de un prinț de operetă - a dat bice ducipalilor. Apoi și-a Întors privirea spre cei de sub coviltir: ― Sărut mânile, boierilor. Îndata mare agiungim la cii ci vă așteaptî... Țăranii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Cei doi țărani au coborât și, cât ai clipi, au intrat sub coviltir. Tânărul de pe capră - cu chip cioplit după modelul seminției, demn de un prinț de operetă - a dat bice ducipalilor. Apoi și-a Întors privirea spre cei de sub coviltir: ― Sărut mânile, boierilor. Îndata mare agiungim la cii ci vă așteaptî... Țăranii priveau curioși la peisajul ce defila prin fața lor. Satul se profila pe firul văii largi. Chiar În margine, se zăreau câteva coviltire și cai liberi ce pășteau pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a Întors privirea spre cei de sub coviltir: ― Sărut mânile, boierilor. Îndata mare agiungim la cii ci vă așteaptî... Țăranii priveau curioși la peisajul ce defila prin fața lor. Satul se profila pe firul văii largi. Chiar În margine, se zăreau câteva coviltire și cai liberi ce pășteau pe islazul Întins până sub pădurea Împestrițată cu zeci de culori furate din curcubeu... Când au ajuns În inima satului, căruța șetrarilor a intrat Într-o curte cu o casă arătoasă. Cât ai bate din
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
piranda. În acest timp, s-a auzit tropot de cai și huruitul roților de căruță. ― Să mergem - l-a Îndemnat bătrânul pe tovarășul lui de drum. ― Rămâneți cu bine, oameni buni - a vorbit tânărul... Bulibașa a deschis ușa. Căruța cu coviltir se afla cu spatele spre intrare. Nu au avut de făcut altceva decât să urce... ― Nu aveț’ nici o grijî. Vizitiu’ Îi ficioru’ nostru. Mergiț sănătoș’... Până ce au ieșit pe poartă, țiganca și bulibașa au rămas În prag... Le zâmbeau celor
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Le zâmbeau celor doi țărani și făceau discret din mâini... Caii au pornit Într-un trap Întins doar la un pocnet din bici al vizitiului. Căruța sălta pe arcuri ca o jucărie. „Prietene, Întâi ia seama că această căruță cu coviltir nu este una oarecare, ci e căruța bulibașei. Apoi, că Împreună cu prietenul tău ați intrat Într-un joc pe care Îl vor controla doar cei doi și cimotia lor. La orice ceas din zi sau din noapte, va trebui să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vârstă. ― Mergiț’ cu sanatati! - le-a urat flăcăul, ridicându și pălăria cu bor larg. Cei doi țărani au coborât repede. În clipa următoare, șetrarul a și pocnit din bici... „Mergi sănătos” - i-au urat cei doi țărani În gând. Când coviltirul a dispărut, Înghițit de colbul drumului, țăranii s-au Îndreptat spre căruța care i-a adus dimineață. Ședea pitită după niște tufe mai Înalte de pe marginea drumului. Când i-a văzut venind, vizitiul a sărit din căruță. În timp ce Înhăma calul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
anume echilibru clasic, meditația impulsionată de nostalgia după satul natal prilejuiește deschideri spre o lume de trăiri pline de remușcare. Teiul casa mi-o binecuvântă/ Izgonindu-mă de pe pământ". Orașul nu-i dă satisfacții, Câmpul părinților, străbunicul trezit sub verde coviltir îl judecă, pentru că nu a atins certitudinea unei existențe adevărate și puternice. Urc ani cu ani și tot nu mai ajung/ Spre-mplinire". Ion Brad cântă Transilvania care se confunda cu țara: "Arsă-mi este gura de sărutul/ Gliilor sub
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
s-a tremusat (dacă e constructivist) ori bețivana sîrbă la care a chiuit (dacă e rural și folcloric). Optimismul de redacție și cafenea, robustețea profesională trîndăvesc tot mai late în pajiștele unei preafrumoase limbi. Iar drumurile de țară scîrțîie de coviltirele prozei tradiționaliste, oloage și infantile ca un ultim mereving. Poezie leneșă, iarăși: jalnica, cerșetoarea cantilenă a nomazilor ultimi-simboliști. Palidă ca un altoi neprins; oribilă, tremurătoare ca un plămîn expectorat - fie buretele răcoritor pentru fruntea (enormă) a vreunui critic, congestionat pînă
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
fiorul vieții, premoniția morții, sugerată de acea misterioasă femeie în negru care, mai tânără îl însoțește fugos, îi taie calea și care, mai bătrână parcă, i se așează blândă și misterioasă în preajmă și la căpătâi). Omul din căruța cu coviltir traversează situații, intersectează categorii umane semnificative... Urmărim întâlnirea lui cu o altă fostă stea, Valentin, venit acasă să plătească ultimul tribut bolii și murind, nu sus, la înălțime, ca un adevărat "dansator pe sârmă", cum fusese, ci într-o cameră
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
după ce a așteptat zadarnic momentul festiv în fața unor scaune goale, este izgonit în oficiul unde zac îngrămădite aceleași scaune, acum nefolositoare. Ar mai însemna să nu observăm predilecția autorilor pentru compartimentarea spațiului. Există mai multe momente în care căruța cu coviltir a lui Gherlaș sau puntea unui vas, plasate în mijlocul cadrului, împart spațiul în trei zone distincte (exterior interior exterior), creând, pe lângă o interesantă succesiune de lumină-întuneric-lumină, o senzație pregnantă de izolare, izolarea unor ființe sortite să fie solitare într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
așa... Contact motor și, în cîteva minute, orașul rămîne departe, în pîclele lui voievodale, șoseaua începe să ia calea soarelui-apune, plasîndu-mă într-o altă ordine mentală. Trec prin încă adormitul Podu Iloaiei, evitînd, într-o ultimă secundă, coliziunea cu peticitul coviltir al unei căruțe parcate chiar pe dunga albă-continuă, se-arată Tîrgu Frumos, aici forfota din pestrița piață e de-acum la parametri maximi, urmează Tîrgu Neamț și deja aerul miroase a brad. În dreapta, sus, bătrîna cetate, apoi șarpele șoselei urmînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]