375 matches
-
tipi În uniformă Luftwaffe l-au urmat pe Goering În Încăpere. Uluit, am văzut că acesta purta În brațe un pui de leu. L-a sărutat pe cap, l-a tras de urechi și apoi l-a pus pe un covoraș de mătase. — Fuguța la joacă, Mucki... așa... ce cuminte ești. Puiul de leu a scos fericit niște sunete și s-a dus voios la fereastră, unde a Început să se joace cu marginea uneia dintre draperiile grele. Goering era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mult Îmi amintea de un tigru mare, gras, care se hrănește cu oameni. De parcă ar fi fost, În mod telepatic, conștient de impresia pe care o avea asupra mea, s-a aplecat Înainte și a luat puiul de leu de sub covoraș, punându-l ca Într-un leagăn În poala sa de mărimea unei canapele. Puiul a clipit somnoros, de-abia mișcându-se În timp ce stăpânul său Îl mângâia pe cap și Îi prindea urechile Între degete, părând că Își admiră propriul copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
se deschise sărind din balamale. Să Înțeleg că ai ajuns la concluzia că nu e nimeni pe aici. Am rânjit cu subînțeles: — Când m-am uitat prin gaura de la cutia de scrisori, am văzut un morman de corespondență nedesfăcută pe covoraș. Am pășit Înăuntru. Inge ezită suficient de mult Încât să mă uit În spatele meu după ea. I-am spus: — E În regulă. Nu e nimeni aici. Pun rămășag că nici nu a fost de multă vreme. — Păi, și atunci ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mai dur dintre noi, și ăsta e norocul lui. Foșnetul rochiei sale de mătase a încetat, Pe dalele de marmură se așterne praf. Camera ei goală e rece, nimic nu se clintește. Frunze uscate se strâng grămadă în fața ușii, pe covoraș. * 6 octombrie, miezul nopții. Grădina Nemișcării. Pe lângă zidurile groase se aud zgomote. Pași în spatele porților. Șoapte. Cineva vorbește cu garda. Da, domnule, răspunde garda. Se apropie o umbră înaltă. Un bărbat sare. E Zhang Yiao-ci, al doilea om de la comanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nimic. Bineînțeles că Judy era trezită, îmbrăcată și făcuse și ceaiul. Camera ei mirosea a bețișoare parfumate, iar pe pereți erau agățate în pioneze bucăți de materiale și eșarfe. Podeaua era din lemn plin de așchii, acoperit pe alocuri de covorașe în dungi împletite, portocalii și galbene. Pe o ladă veche din lemn era un teanc de cărți de meditație și yoga. Principalul punct de atracție al camerei era ceainicul electric și diversele cutii de ierburi de ceai așezate sub el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
-i pe fiecare cu 10 lire. Sau făcând ce făcea ea de obicei la Wallenstein Trust. Veranda fusese măturată de curând, figurând doar o ladă pentru sticlele de lapte cu o săgeată care indica un „2“, un grătar și un covoraș. Foarte cuprinzător. Ușa mi-a fost deschisă de un bărbat care parcă era luat de pe coperta revistei Next. S-a uitat la mine de parcă aș fi fost vreun martor al lui Iehova, dar a spus destul de politicos că soția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
întoarce către Anatol care așteaptă răbdător în continuare: Adu-mi te rog evantaiul. E așa cald, sau poate din cauza emoțiilor. L-am uitat sus, pe noptiera patului. Imediat doamnă. Pornește pe scări și curând pașii lui se pierd ascunși în covorașele ce acoperă podeaua lustruită a holului de la etaj. Draga mea, te ascult. Dar mai întâi să ne așezăm, putem vorbi mai comod. Știu că acest aspect a mai fost discutat prin intermediul avocatului dumneavoastră, dar vă rog din nou ca sursa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ei. Nu mi-ai spus tu că locuiești în Piața Kogălniceanu, lângă hotel?... Uite că tocmai acum mă dau jos din troleu... Nu vrei să cobori ca să mă întâmpini?... Cu un buchet de flori de câmp în mână și cu covorașul oficial?... Te caută admiratoarele și ție nu-ți pasă?... Ha-ha-ha... Glumesc, firește... Stai liniștit acolo sus, că te găsesc eu.... Să nu cumva să te miști din bârlogul tău, ai înțeles?... Stai, stai puțin..., articulă el precipitat și cuprins de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
-i pe buze acel surâs angelic și misterios, care ar fi făcut-o praf pe cucoana aceea, Mona Lisa. M-am luat după miros și, în sfârșit, am găsit ușa cu pricina. Pe jos, în fața scaunului, era o spledoare de covoraș din plastic, pe care erau pictate mai multe seceri și ciocane de culoare grena pe fond albastru. Pe pereții proaspăt văruiți se vedeau mai multe ștersături de deget de culoare cafeniu închis și mi-am amintit că nu de mult
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
doar două semne că se schimbase ceva Între noi. După-amiază a ajuns și echipa de filmare a lui Jerome. Aceasta consta În doi prieteni de-ai lui, care cărau cutii și cabluri și un microfon lung și flocos, ca un covoraș de baie murdar și rulat. Jerome Își făcuse deja un scop din a nu vorbi cu mine. S-au instalat Într-un mic șopron pentru utilaje. Eu și cu Obiectul ne-am hotărât să vedem ce făceau. Jerome ne spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
unui magazin universal. ― Mă-ntorc Într-un minut. Ținându-și o țigară la șold ca pe o cravașă de călărie, intră cu pași cadențați În magazin. Cât a fost plecat, eu m-am uitat prin mașină. Era impecabil de curată. Covorașele de pe jos fuseseră aspirate de curând. În bord erau hărți puse În ordine și casete cu Mabel Mercer. Scheer Își făcu apariția cu două pungi pline de cumpărături. ― Cred că ni se cuvin niște răcoritoare pe drum, spuse el. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de hârtie igienică. Din fericire, n-am intenționat nici o clipă să fie un foc de tabără, cu vâlvătăi, scăpărător, ci, tocmai, unul mititel, ca-n preerie, să nu mă încolțească fețele palide ori triburile dușmane după dâra de fum. Resturile covorașului le-am înghesuit la sfârșit în coșul cu rufe murdare, iar cenușa și scrumul le-am împins cu mătura sub patul meu din camera mică. Mama n-a vorbit cu mine cinci zile, nici un cuvințel, cinci zile! b’. în duminica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tun de bronz ornamentat cu frunze de acanț și un mic pumnal cu mâner de piele, pe care le-a lăsat în grija lui Marcel. Tot timpul cât am discutat cu Egor, vărul meu a dat bătălii peste bătălii pe covorașul prețios. La început, discuția nu prea se închega. Egor întreba concentrat, cu o privire greu de definit, eu răspundeam scurt și timid. Da, îmi plăcea aici, la tanti Aura. Trebuia să stau cel puțin o săptămână, pentru că mămica... Iar când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lacătul cât colo și-o clipă m-am sprijinit cu fruntea de ușa stacojie. Am întredeschis-o și am intrat. Mă aflam într-o cameră de mărime mijlocie, cu pereții zugrăviți într-un galben-crem liniștitor. Peste parchet se întindea un covoraș vernil cu desene rombice negre și albe. Camera era mobilată modest: un dormitor ieftin alcătuit din câteva piese furniruite cu lemn gălbui. Pe peretele pe care se afla ușa în pragul căreia stăteam se găsea un șifonier. Pe șifonier, două
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nimeni. - Ei, spuse Aglae, dezgustată, aici o să dormiți? Nici n-avețiloc! Și pe Titi n-o să-l tragă curentul de la ușă? Și apoi, când se dă jos din pat, cum o să calce cu picioarele goale pe scîndură? Trebuia să aveți un covoraș. Soba asta parcă bate la cap! Uite, așa se-ntîmplă când tinerii fac lucrurile de capul lor și nu-ntrea-bă pe cei bătrîni! Dacă îmi cereați consimțământul, de, cum spune buna-cuviință, discutam eu cu dumnealor (aci aruncă ochii ironic înspre bătrîni) și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pătrățele. La stînga o tejghea și o duzină de taburete. În spatele lor - ghișeul pentru servire, cu bucătăria În spate. Alături - teritoriul bucătarului: tigăi, spatule agățate, o platformă pentru farfurii. În partea din față stînga, casieria. Deschisă și goală - monede pe covorașul de pe podea, lîngă casă. Trei mese În neorînduială: mîncare Împroșcată, farfurii căzute, suporturi de șervețele și farfurii sparte pe podea. Urme de ceva tîrÎt spre bucătărie. Un pantof de damă, cu toc Înalt, pe un scaun răsturnat. Ed intră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
iei rămas-bun. Ba m-am Întors, m-am gîndit eu, dar erai foarte ocupată. Cuvintele Îmi pieriră pe buze, odată cu ranchiuna și amărăciunea lor, Îndepărtate, ridicole dintr-o dată. — Știu. Iartă-mă. Am ieșit de la duș și m-am proțăpit pe covorașul de pluș. Haloul aburului ardea În bobițe argintii, luminozitatea lucarnei azvîrlind un văl alb peste chipul Clarei. Nu se schimbase nici un pic față de cum mi-o aminteam eu. Patru ani de absență nu-mi slujiseră la nimic. — Ți s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
brusc Pran. Acesta este mirosul dominant al englezilor, incită mulțimea, miros de căpcăun, îndeamnă la atac. Majoritatea sunt femei și copii, care probabil stau aici de zile întregi. Fiecare familie și-a demarcat un spațiu, uneori prin despărțituri improvizate din covorașe sau așternuturi, separându-se de ceilalți. Ca din instinct, aceeași pornire europeană de a segmenta lumea, de a repartiza și ordona spațiul. Fiecare familie are un mic teritoriu rozaliu desenat pe harta gării din Amritsar. Par morți de foame și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Vizita magazinele cu aur, admira bijuteriile scumpe, negocia prețurile, deși nu prea cumpăra mai nimic. Se alesese doar cu câteva scule de mohair după o noapte întreagă de shopping. Se mai abătea uneori pe la câte o moschee, isi cumpărase un covoraș special pentru rugăciune, pentru că așa citise ea în cărțile de specialitate, ca atunci când iei contact cu o cultură străină, trebuie s-o respecți și să te comporți întocmai că băștinașii acelor locuri. A doua zi, “turiștii” au mers în bazar
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
scântei de lumină, am Înțeles că imaginația mi-o luase razna. Mi-am Întins gâtul - chiar dacă gulerul Înalt de crep mă cam incomoda - și mi-am ciulit urechile. Și pentru că nu mai auzeam țăcănitul tocurilor, am presupus că pășește pe covorașul Împletit din hol. Peste câteva secunde Însă, le-am distins din nou, vagi și distante, ca niște picături de ploaie grele și sporadice. Trebuie să fi ajuns la parchetul din antreu. Oare căuta semne care trădau că deja avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
corpul, ca atunci când mi se Încorda treptat un mușchi. Am căutat prin buzunare după țigări - dar n-am găsit decât portțigaretul Încuiat de la Dora. Scoțându-mi impermeabilul urât-mirositor, mi-am dezlegat șireturile și am ieșit pe coridor cu tălpile goale. Covorașul Împletit mă gâdila plăcut, sângele Îmi vâjâia. Eram sigur că sunt pe drumul cel bun. Azi, În timp ce Îmi mâzgâleam ideile pe marginile foilor rupte, am avut timp berechet să-mi dau seama de lucrurile pe care Dora le exprimase prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și era. De când intrase În cea de-a cincea fază a Alzheimer-ului, Începuse să amestece chipurile și Întâmplările cele mai familiare din viața ei. Săptămâna trecută, de pildă, spre sfârșitul rugăciunii de după-amiază, de Îndată ce se aplecase și pusese capul pe covorașul de rugăciune pentru sajda, uitase ce trebuia să facă mai departe. Cuvintele rugăciunii pe care trebuia să o rostească se legaseră dintr-odată Într-un lanț prelung de litere și se Îndepărtau În tandem ca o omidă neagră și păroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lui Petite-Ma din depărtare, de parcă ar fi fost Înconjurată de niște pereți de sticlă, atât de clar vizibilă, Însă imposibil de atins. Pierdută și confuză, Petite-Ma a rămas pur și simplu acolo, cu fața spre Qibla, lipită de covoraș, cu șalul de rugăciune pe cap și șiragul de mătănii de chihlimbar În mână, nemișcată și tăcută, până cănd cineva a băgat de seamă În ce situație se afla și a ridicat-o. — Cum era mai departe? a Întrebat alarmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Stătuse atât de mult În pat certându-se cu domnul Bitter, cu propria ei conștiință? Și-a spălat În grabă fața, mâinile și picioarele, s-a Întors În camera ei purtând vălul ei transparent de rugăciune pe cap, a Întins covorașul și a Început să se roage. Dacă mătușa Banu Întârziase să pună masa pentru micul dejun În dimineața aceea, Armanoush ar fi fost cu siguranță ultima care să-și dea seama seama de asta. Fiindcă stătuse pe internet până târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Încă destul de tânără ca să mai creadă, nu neapărat În magie, ci În capacitatea familiei ei de a stăpâni destinul. Avea obiceiul să se bucure de fiecare detaliu al ritualului: de faptul că stătea cu piciarele Încrucișate pe cel mai frumos covoraș din casă În timp ce i se Întindea o pătură deasupra capului, de a se simți ocrotită și bine ascunsă Înăuntrul acelui cort ciudat, de a asculta rugăciunile rostite din toate părțile și, În cele din urmă, acel sfârâit asemeni unui țipăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]