1,600 matches
-
nepoți? Au avut și încă din belșug, băiete. Și ce dacă au avut? Ei, aici îi tot chichirezul, flăcăul tatii. Doar nu vrei să spui că ei toți au fost tot crâșmari. Feciorii lui Ion Prispă n-o mai ținut crâșma, dar unul din nepoți - Costică - s-o gândit că prispa bunicului mai poate aduce niscaiva parale... Zis și făcut! Și unde nu s-o apucat să descânte prispa și încet-încet să aducă la lumină crâșma lui Ion... Și avea mușterii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Prispă n-o mai ținut crâșma, dar unul din nepoți - Costică - s-o gândit că prispa bunicului mai poate aduce niscaiva parale... Zis și făcut! Și unde nu s-o apucat să descânte prispa și încet-încet să aducă la lumină crâșma lui Ion... Și avea mușterii ca pe vremea bunicului? - a întrebat din nou Mitruță. Cum să nu aibă? Întotdeauna se găsește un mușteriu care vrea să aibă în față un țoi cu rachiu și pe unul care să picure un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că prin toate cele spuse și făcute de el a reușit să cucerească pe cei din jur, a așezat ulcica pe masă și apoi a reluat șirul poveștii... Spuneam, mi se pare, că nepotul acela - Costică - umblând prin podul fostei crâșme, a găsit o lădiță colbăită și scorojită de să-i plângi de milă. S-a uitat la ea întâi ca la o arătare, apoi, împins de curiozitate, a deschis-o. Și... minune!... Printre tot felul de hârțoage, a găsit un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu bunicul tău... Da’ și bunicul tău s-o dus repede în Rai după Vasile Căpitanu. Taică-tu poate nici nu s-o uitat în hârțoage. El o închis toate hârtiile în lădița asta și o tras zăvorul pe ușa crâșmei. Știi doar că el făcea fântâni și nu avea vreme s-o facă și pe crâșmarul. Abia tu te ai gândit să calci pe urmele bunicului tău”. „Apoi dacă nu rămânea în picioare fosta crâșmă a bunicului, cu toate cele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o tras zăvorul pe ușa crâșmei. Știi doar că el făcea fântâni și nu avea vreme s-o facă și pe crâșmarul. Abia tu te ai gândit să calci pe urmele bunicului tău”. „Apoi dacă nu rămânea în picioare fosta crâșmă a bunicului, cu toate cele trebuitoare, crezi că mă mai apucam eu de crâșmărit? Nici pomeneală. Da’ de la bunicu’ au rămas până și țoiurile. Dar dumirește-mă dacă urmașii lui moș Vasile Căpitanu sunt buni de plată.” „Asta cam așa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nici o datorie”. „Ei. Nu ți-o spus, nu ți-o spus, dar datoria-i datorie”. „Măi Haralambie! Ori șăguiești ori nu ți-s mințile acasă”. „Ba nu șăguiesc deloc. Socoteala vine de la bunicul tău, care o băut pe datorie la crâșma lui moș Ion Prispă și n-o plătit...Sau poate n-o apucat să plătească, pentru că o murit așa pe neașteptate”. La auzul acestor vorbe, Toader Căpitanu a rămas cu gura căscată... „Cum s-o întâmplat de m-o găsit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
la bunicul lui? Și dacă ar fi așa, de ce să plătesc eu după atâta amar de vreme? Mi-ai făcut-o, Costică! Ei lasă că nu scapi tu așa ușor! ...” Zicându-și acestea, s-a repezit pe scările prispei de la crâșmă... Cât ai zice pește, a pus mâna pe clanța ușii și a apăsat cu putere...În crâșmă - la ora aceea a dimineții - țipenie ... Doar Costică Prispă făcea oarece rânduială... Zgomotul clanței de la ușă l-a făcut atent că are „musafiri
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Mi-ai făcut-o, Costică! Ei lasă că nu scapi tu așa ușor! ...” Zicându-și acestea, s-a repezit pe scările prispei de la crâșmă... Cât ai zice pește, a pus mâna pe clanța ușii și a apăsat cu putere...În crâșmă - la ora aceea a dimineții - țipenie ... Doar Costică Prispă făcea oarece rânduială... Zgomotul clanței de la ușă l-a făcut atent că are „musafiri”. Când l-a văzut pe Toader, mai-mai să izbucnească în râs. Luând însă o mutră nevinovată, s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
are „musafiri”. Când l-a văzut pe Toader, mai-mai să izbucnească în râs. Luând însă o mutră nevinovată, s-a proțăpit în fața prietenului său și l-a întrebat: „Da’ ce te-o apucat,Toadere, așa de dimineață să vii la crâșmă? Și pe un ger ca aista, cu scăfârlia descoperită?” N-a apucat Costică să mai spună ceva, că Toader a scos țâpișca pe care tocmai i-a dat-o goarza. „Uite aici! M-ai scos dator în locul bunicului Vasile? Și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
noi. Și dacă da, atunci adu-l să-l încărcăm. La drum om vedea noi ce fel de marfă-i - a vorbit Hliboceanu, care deși nu avea ochi decât pentru Măriuța, nu scăpa nimic din vorbele ce se vânturau în crâșmă. Dacă a vrea, am să-l trimit la voi pe luni. Îi bine, Hlibocene? Îi bine, moș Pâcule. Îs curios cum arată și ce hram poartă acest Puicuță. Am găsit un om, dar pe al doilea de unde-l luăm? - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
câteva ori din lulea și a oftat adânc, reluând vorba: Hehei! Grea boală-i dragostea, băiete! Și cum îți spuneam: toate au mers bine, până într-o seară. Era ca și acum o noapte frumoasă de toamnă... Am ieșit din crâșmă odată cu Dumitru. Parcă simt și acum...parcă simt și acum pălitura...primită în obraz. Am căzut ca un lemn. Dumitru era deasupra mea gata să mă lovească din nou... De ce te-a lovit moș Dumitru așa tam-nisam? Eee...Omul avea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Ei, ce ai de spus, Hlibocene? Mai poți să-ți terfelești obrazul de bun gospodar și cărăuș pentru că ți s-o aprins călcâiele după o femeie? Și nu e una oarecare, ci e nevasta celui mai bun prieten al cărăușilor. Crâșma lui Costache și a Măriuței este singurul loc unde cărăușii se simt ca la ei acasă... Am înțeles, moș Pâcule, tot ce mi-ai spus. Vezi, poate te împinge ucigă-l toaca să calci strâmb, Hlibocene, că păcatul și rușinea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dacă ție nu-ți veneau mințile-n cap? Păi cine să ne mai aștepte? Nu ne mai aștepta nimeni. Eram ca orice străin care intră să bea un deț de rachiu și pleacă... Apoi de-acum a fi liniște la Crâșma din drum. Noi însă ne-om abate pe acolo mai rar. Doar în zilele de iarmaroc... Odată cu ultimele cuvinte ale lui moș Dumitru, liniștea a căzut ca un polog între ei. Din când în când, se auzea doar glasul vreunui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
știe?... Să nu-i piardă vreo unul pe cale. Cum nu i-o pierdut până astăzi, de ce i-ar pierde de acum înainte? Mai știi când vine ceasul cel rău? Asta-i drept. Atunci unde să-i împărțim? Cred că la Crâșma din drum. Acolo îi locul cel mai nimerit. Îi liniște și pace... Noaptea ne hodinim și în zori pornim cuminți spre casele cui ne are. Ce zici, Mitruță? Știu și eu? Adică? Adică toată săptămâna să nu luăm nici un ban
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
carul meu, să văd pe unde scârțâie... După atâtea drumuri... Pe când soarele încerca să se cațăre cu ultimele puteri în vârful cerului, Hliboceanu s-a întors spre șirul de cărăuși din spatele lui și a strigat: Haideți, băieți, că se vede Crâșma din drum, unde vom face un scurt popas! Cam cât de scurt? A întrebat Amnar. Cam cât stă cioara-n par - a răspuns, serios ca-n glumă, Hliboceanu. Asta o înțelegeau și ei, dar strigătul lui Hliboceanu a picat ca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cât stă cioara-n par - a răspuns, serios ca-n glumă, Hliboceanu. Asta o înțelegeau și ei, dar strigătul lui Hliboceanu a picat ca un strop de apă vie turnat în mădulare... Au tras la umbra copacilor de dincolo de poarta crâșmei. Costache crâșmarul, care trebăluia prin curte, i-a întâmpinat ca întotdeauna cu un „Bun venit, gospodarilor” rostit cu voioșie. Bine te-am găsit, stăpâne! - a răspuns Hliboceanu. Cu ce vă stăm în față? a întrebat, profesionist crâșmarul. De data asta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Fiecare cărăuș și-a tras pălăria pe-o sprânceană, că de, se simțeau și ei mai avuți parcă și au pornit la drum voinicește... Pe când soarelui i-a mai rămas doar o rază deasupra dealului Ponoarelor, cărăușii opreau la poarta Crâșmei din drum. Costache crâșmarul le-a ieșit înainte: Un bob zăbavă și v-am deschis poarta. Așezaț-vă dobitoacele pentru noapte, așa cum știți voi și apoi poftiți la masă! Când fiecare car și-a găsit locul potrivit, Hliboceanu a poruncit: Mitruță
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
poftiți la masă! Când fiecare car și-a găsit locul potrivit, Hliboceanu a poruncit: Mitruță, ai grijă ca totul să fie după pravilă. Când îți fi gata, adunați-vă, că Măriuța abia așteaptă să ne omenească. A intrat apoi în crâșmă și s-a dus întins la Costache, care așeza țoiurile pe tejghea, după căprării. Aș vrea să-ți spun ceva, Costache. Să auzim! Dacă-i de bine. Îi bine. Dacă nu... Tot bine-i. Noi am hotărât să luăm banii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nu lucra la nimeni din sat. Se ducea - el știe pe unde - și muncea cu ziua...După vreo două săptămâni se întorcea. Cum ajungea acasă, își lăsa traista pe prispă și ieșea glonț pe poartă. Nu se oprea decât la crâșma din mijlocul satului, unde nu zăbovea un ceas sau două, ci o zi întreagă... Ce făcea el o zi întreagă în crâșmă? - a întrebat Mitruță, plin de curiozitate. Bea! Și bea crunt! Când intra în crâșmă, scotea șomoiagul de parale
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Cum ajungea acasă, își lăsa traista pe prispă și ieșea glonț pe poartă. Nu se oprea decât la crâșma din mijlocul satului, unde nu zăbovea un ceas sau două, ci o zi întreagă... Ce făcea el o zi întreagă în crâșmă? - a întrebat Mitruță, plin de curiozitate. Bea! Și bea crunt! Când intra în crâșmă, scotea șomoiagul de parale câștigate, îl așeza pe tejghea și spunea cu năduf: „Uite aici banii! Dă-mi să beau de toți! Și să nu încerci
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
se oprea decât la crâșma din mijlocul satului, unde nu zăbovea un ceas sau două, ci o zi întreagă... Ce făcea el o zi întreagă în crâșmă? - a întrebat Mitruță, plin de curiozitate. Bea! Și bea crunt! Când intra în crâșmă, scotea șomoiagul de parale câștigate, îl așeza pe tejghea și spunea cu năduf: „Uite aici banii! Dă-mi să beau de toți! Și să nu încerci să mă înșeli, că!!!... Acest „că” era spus cu atâta încrâncenare, că de-ai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cum îi ziceau oamenii. Banii numărați erau așezați pe o policioară ce se afla sub ochii lui... Cum mai punea o sticlă, cum lua banii potriviți pentru aceasta. Nici un șfanț mai mult! De fiecare dată, când omul nostru ieșea din crâșmă, îi spunea crâșmarului: „Ai noroc, măi gâtlej, că ești băiat bun, că altfel!...” După asta, pleca împleticindu-se și cântând pe uliță și... se înfunda în casă. A doua zi, iar... la crâșmă. Și tot așa, o săptămână întreagă... Apoi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fiecare dată, când omul nostru ieșea din crâșmă, îi spunea crâșmarului: „Ai noroc, măi gâtlej, că ești băiat bun, că altfel!...” După asta, pleca împleticindu-se și cântând pe uliță și... se înfunda în casă. A doua zi, iar... la crâșmă. Și tot așa, o săptămână întreagă... Apoi dispărea iar din sat. Puteai să numeri săptămânile și lunile după plecările și venirile lui. Cele două săptămâni muncea ca un rob și a treia săptămână bea toți banii câștigați. Îi bea cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
i-a venit așa o toană sau chiar credea că oamenii nu-l mai ascultă? Așa că, fără să stea prea mult pe gânduri, a dat comanda de plecare... Când soarele a scăpătat dincolo de crucea zilei, cărăușii se aflau la poarta Crâșmei din drum. Costache crâșmarul tocmai se întorcea de la cosit. Când i-a văzut pe moș Dumitru și pe Pâcu între cărăuși, a început să râdă și să-și facă cruce cu mâna stângă. Ține-mă, Doamne, să nu cad! Ieri
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
suntem buni de treabă sau suntem vlăguiți... Să nu crezi că nu ai dreptate, Pâcule. Așa că, la drum, băieți! - s-a alăturat și moș Dumitru părerii lui Pâcu. Când toate cele au fost puse la locul lor, au pornit spre Crâșma din drum... În liniștea serii aurite de soarele gata să scapete dincolo de creasta Ponoarelor, se auzea doar scârțâitul carelor și răsuflarea grea a boilor... Cărăușii - urcat fiecare în carul lui - îndemnau boulenii cu glasuri domoale. Se simțea oboseala atât în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]