275 matches
-
Baltă să-și rupă nodul care i se pusese în gât. „ - Da, da !..i-o luă bătrânul înainte. Az’, un ticălos, trimăs de la „Centru”, de la Piatra, ne umilește și poruncește în satu’ nostru...Faci ce-l tai’ capu’ nimeni nu crâcnește înaintea lui !” Între ei se lăsă o liniște apăsătoare, nu îndrăzneau să se privească în ochi. Și, tot bătrânul continuă, privind în pământ. „... Acu’, de curând, o pornit cu „lămuritu’... să ne înscriem în „colectivă”.. Încearcă să ne prostească și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în suflet, privindu-i pe , Ion Cârțu și Oanță, cum dormeau culcați pe-o parte, cu pumnii sub cap... Îi îmbrățișă și-i dezmierdă din ochi, cu o iubire fără margini... Mureau luptătorii din munți ca niște apostoli.. fără să crâcnească... ca niște martiri... mureau, dar nu acceptau oprimarea comunistă și nici pe ocupantul rus... Se întoarse pe spate și privi cerul... se uită la stele... strânse cu milioanele în ciorchine, în forme pe care nu le mai văzuse niciodată. De peste
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
moment dat, pentru a mă întreba dacă nu sunt interesat să îl ajut într-o chestiune ce lui i se părea "obositoare". Ar fi trebuit să studiez reflectarea problematicii genului în gândirea politică a naționalismului românesc. Am acceptat fără să crâcnesc - eram pasionat nu de gen, ci de istoria gândirii politice românești. Așa că m-am apucat de treabă, anevoioasă de altfel. Trebuia să parcurg cam toate textele fundamentale, și asta prin utilizarea unei grile care să aibe în centru "femeia" (pe
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
elemente din cadrul mai larg al culturii-mamă din care ea provine. În jurnalul său de călătorie, Paul Morand menționează, cu un amestec de uimire și ironie, incredibila capacitate a românilor anilor 1930 de a suporta orice rând, orice așteptare, fără să crâcnească, iar lucrurile nu par să se fi schimbat de atunci. Cultura „egalității de tratament” nu este valabilă decât parțial în cadrul rândurilor de așteptare (Mann, 1969 : 353). Constat cu oarecare amărăciune, pe care nu mi-o pot reprima așa cum ar fi
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
a fost Ilie Popa. Urmările suferinței s-au prelungit mult timp pentru el, căci în timpul anchetelor de la Securitatea din Sibiu (1947-48) fusese chinuit și bătut la testicole. Dar ca orice ardelean, care știe ca și Horea să moară fără să crâcnească, își purta suferința cu o demnitate cutremurătoare. Copiii care nu fuseseră maltratați cu acea ocazie ne înconjurau cu toată dragostea lor, asumându-și toată suferința. În timpul iernii au fost aduși 10-12 timișoreni, acuzați de înlesnirea trecerii frontierei spre Iugoslavia. După
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
dormea singur, chipurile feminine sunt surprinse în mijlocul celei mai profunde voluptăți. Ela, ca majoritatea femeilor din literatura lui Holban, are momente lungi, când „în capul ei nu se găsește nici un gând străin”, dar se dăruia în timpul somnului, fără să crâcnească. Rivia îl incomodează la somn. Mira se strânge în așternut cu o figură de fecioară ceea ce îl determină s-o ocolească. Loulou, sub duș are carnea proaspătă, roz, strălucitoare, iar Nina urca în garsonieră numai în ciorapi, de teama de
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
-l pe cel care din vitejie, din caracter sau dintr-un accident iese din rând. Avem alte repere în a caracteriza caracterul sau lipsa de caracter. Românii trăiesc drama de a-l iubi pe "băiatul bun", răbdător, capabil să nu crâcnească și să nu aibă niciun fel de inițiativă. Constantin Rădulescu Motru arată: "Omul de caracter la români nu este acela care este consecvent cu sine însuși, ci acel care n-a ieșit din cuvântul grupului, adică acela care a urmat
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
măcar) mai multe centre de comandă, divergente, pentru fiecare grup parlamentar (o galerie mai diversificată de mici cozmânci, adică), iar parlamentarii, aleși finalmente uninominal, pe banii lor, în câte o circumscripție unde pot fi trași la răspundere, mai îndrăznesc să crâcnească și chiar să-și facă propria agendă (inclusiv prin traseism politic), spărgând "unitatea de monolit" a partidului sub flamurile căruia au reușit să intre în Parlament. Mai mult, în timp ce Nicolae Ceaușescu cerea să fie judecat de Marea Adunare Națională (știind
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
zilnic, o astfel de știre nu putea fi asumată decât, inevitabil, pe linia faptului divers. Aflăm deci, de peste tot, că ieri, 7 aprilie, Cioran a fost scos la mezat și că un român patriot a scos din buzunar, fără să crâcnească, peste 400.000 de euro (de patru ori mai mult decât cele mai optimiste evaluări ale casei de licitații) pentru a intra în posesia celei mai consistente arhive de manuscrise, diplome, fișe de lectură, scrisori și obiecte care au aparținut
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
S.R.I.-ul lor pare mai tare ca al nostru. Când am avut o pană de benzină au și venit să vadă ce e cu noi, deci ne-au urmărit îndeaproape. În rest, e democrația vorbelor, că în producție nu se crâcnește. Altele... în viitor ! (Meridianul, An IV, nr. 34 (371) 8-11 mai 2003, editorial) Utilitare, de la ... turci ! Ar putea fi interesant ce încerc să comunic în urma vizitelor de documentare în Turcia (asigurate de RulmențiKombassan Bârlad): Exactitatea ,,orară”, respectiv punctualitatea la întâlniri
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
țipe cât vrea. Oricum de proprietate și de religie nu s-atinge nimeni. Democrația străzii e în paralel cu rigoarea slujbei. Dacă-și poate permite oricine poate să țipe în parc, la crâșmă, pe stradă. Cine e la slujbă, nu crâcnește (că plătește), nu fură. Probabil benzina și curentul electric sunt ieftine. Așa-mi explic circulația drăcească pe niște drumuri perfect puse la punct, existența unor întreprinderi sau universități la zeci și zeci de kilometri de orașe mari. Turcii sunt politicoși
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
grup de măturători ai străzii se fuma în loc să se lucreze în urma înaltpreadecisivului său ordin, s-a apropiat de o femeie și i-a comandat să-și stingă țigara în palmă. Lucru pe care femeia, timorată, l-a executat fără să crâcnească. Pentru a fi sigur de calitatea finală a gestului său, primarul a mai și strâns, cu propria-i mână, pumnul în care se afla țigara aprinsă. Firește, când un asemenea suspus îți ordonă, ce mai contează durerea? Strângi și taci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
muncitori de pe vreun șantier. Dar 17 ani de democrație se pare că ne sunt încă insuficienți. Cu un mental distorsionat de legendele cu Țepeș sau Cuza și obișnuiți vreme de jumătate de secol cu tătuci comuniști în fața cărora nu se crâcnește, românii acceptă cu seninătate să fie umiliți. Și, ca și cum asta n-ar fi de-ajuns, numeroși suporteri de pe margine, fie ei și intelectuali cu față europeană, aplaudă această situație, fără să-și dea seama că, tocmai prin aplauzele respective, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
păcăliți. Autorul știa de la prima pagină că vom ajunge la această frustrare, pe care a plănuit-o cu bună știință, spre exasperarea lectorului. Cauza frustrării lecturii e tocmai planul autorului, convenția lui romanescă, cea pe care o acceptam fără să crâcnim când era vorba de Galsworthy, Dickens, chiar și Virginia Woolf. Revolta lectorului față de convenția romanului e o banalitate în Epoca Desperado. Tratată cu aceeași ironie ca și viața universitară (pe care, în interviuri, romancierul declară că o respectă), cealaltă temă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sunt de încredere, că nu prea cunosc limba și că, din cauza "inteligenței lor precare", instruirea lor era dificilă. Aceste păreri despre ostașii români sunt contrazise în parte de cuvintele unui comandant al unei divizii cotropitoare, din est: "Îndeplinesc fără să crâcnească toate ordinele. Îndeplinesc cu conștiinciozitate orice activitate care li se repartizează. Țin la armă, la întregul echipament ce li se repartizează și nu le abandonează ușor. În general sunt binevoitori și foarte recunoscători pentru un tratament uman"131. Viața cotidiană
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
Ba mai mult, recurge și la un blestem asupră-și: „Îmi voi blestema gândul dacă se va îndrepta din nou spre tine, și-mi voi sfârteca buzele dacă vor mai rosti vreodată numele tău!”. Iov îndură toate încercările fără să crâcnească, în timp ce din exterior primește invitația de a-L blestema pe Dumnezeu și a muri. Aici, intelectualul, deși nu primește nici un îndemn din afară să-L blesteme pe Dumnezeu, el o face. E o ființă autonomă, chiar dacă logica sa e contradictorie
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
își spune mereu că flirtul nu e decât un joc, că nu trebuie s-o dușmănească pe Zoé. Cu toate acestea, după cum îi mărturisește într-o zi lui Astrid, "mi-e jenă, dar mi-e greu să accept fără să crâcnesc să-mi fure "boyfriend"-ul". Scrie în jurnal că o îmbolnăvește gândul că, poate cu niciun minut înainte, Zoé îl sărutase pe André. Acesta este motivul pentru care, în timpul vacanței petrecute la Trouville, în iulie 1947, Bab flirtează atât cu
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
modifice considerabil propunerile executivului, precum Congresul Statelor Unite, fac aceasta doar într-o măsură limitată și, în majoritatea cazurilor, amână cererile Administrației în loc să le respingă. Legislativele nu au inițiativă; ele se supun. Diferența este între cele care se supun fără să crâcnească și cele care se supun fără tragere de inimă și abia urnindu-se. Există totuși o influență ascunsă și în această privință. Pentru a o putea determina complet și pentru a putea distinge între legislative din punct de vedere al
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Să-l ascultați cu toții, pentru că atâta timp cât părintele vostru nu-i acasă, el îi va ține locul. Ați înțeles? Sper! Nimeni n-are voie să iasă din cuvântul lui. Eu mă duc la muncă, iar voi să-l ascultați fără să crâcniți. Sper că ne-am înțeles! Dar Mircea nu a fost un șef: a fost un exemplu pentru noi. El muncea cel mai mult: căra apă, tăia lemne, mătura, făcea patul, grebla în curte și avea grijă de toți. Era un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și luptă-te pentru ei. Gata! Mulțumesc, Sabina, mulțumesc, draga mea. Nu te mai frământa atât. Sunt încercări pe care Dumnezeu ni le dă pentru a ne întări în credința Sa. Datori suntem a le primi pe toate fără a crâcni. Ai înțeles? Mama, așezată acum direct pe dușumeaua vagonului, cu Bebi în poale, se uita țintă cu ochii înlăcrimați la femeia din fața ei, care o încuraja și o îmbărbăta, care-i dădea energie și-i mobiliza forțele pentru a face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
sora noastră, se ocupa de frățiorul mezin, Bebi. Îi dădea de mâncare, îl spăla, îl culca în bordei la locul lui. Era "guvernanta" familiei. Șeful echipei era Mircea. Întregul șantier era sub controlul lui, iar noi îl ascultam fără să crâcnim, acordându-i întreaga autoritate. Odată compoziția terminată, se introducea în tipare. Acestea nu erau tocmai mici. Aveau cam 35/20 cm, iar când erau încărcate, erau destul de greu de dus în mâini de un copil mai slăbuț. Așa că Mircea s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Haida-de! De ce să mă simt vinovat?! N-am făcut nimănui vreun rău! Cel puțin, nu-mi aminteam eu atunci. Și de ce să nu mă descalț? Toți se descălțaseră! Cu ce eram eu mai presus? Am acceptat toate condițiile fără să crâcnesc, am acceptat totul. Și m-am executat imediat. Eram pregătit. Explicațiile ce le primisem puțin mai devreme îmi lămuriseră multe din întrebările tehnice, înțelesesem mecanismul funcționării corpului subtil și devenisem conștient că, dacă doresc să primesc Realizarea Sinelui (încă nu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
lor. Apoi, mi s-a indicat - descălțat, cu ochii închiși și cu mintea golită (hm!) fiind - să fac un fel de gimnastică a mâinilor pe care, în condiții normale aș fi considerat-o o idioțenie. Am făcut totul fără să crâcnesc, fără să-mi pun întrebări inventate de un creier rebel: doar din dorința revelației, a primirii unor certitudini de altă natură, încă nedefinită pentru mine. În tot acest timp, atmosfera era întregită de o lumânare aprinsă aflată în fața portretului lui
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
viciul este pedepsit. Am avut norocul să apucăm acele vremuri cînd virtutea, deși nu triumfă, nu mai este hăituită cu cîini. Bătută, jigărită, virtutea, îmbrăcată în zdrențe, este lăsată să intre, să se așeze într-un colț, numai să nu crîcnească. Nimeni însă nu îndrăznește să scoată o vorbă despre viciu. Da, virtutea a fost batjocorită, dar viciul nu are nici un amestec. Da, cîte milioane de oameni au fost nenorociți, însă vinovați n-au existat. Iar cînd cineva încearcă să deschidă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
for, extrem de puternic în acei ani, la insistențele mele, mai ales în cazul unuia dintre ei, critic literar, ne-membru de partid, cu opțiuni clare ne-marxiste: Matei Călinescu - și doi poeți: Cezar Baltag și Nichita Stănescu. Nici unul nu a crâcnit, așa cum nu au crâcnit nici Stancu, Marin Preda, Jebeleanu și ceilalți și au semnat sau au fost de acord cu semnătura lui Stancu ce propunea partidului cele de mai sus. Dar când s-a mai întâmplat ca elita scriitoricească să
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]