278 matches
-
familia lui. Dacă nu era suficientă, cît să le ajungă amîndurora, lupul uita pe dată de foamea lui și se sacrifica bucuros în favoarea lupoaicei. Ea avea de hrănit puiuțul, prioritate pentru care era pregătit să îndure la nesfîrșit, fără să crîcnească. Și a venit și primăvara. Lupino avea cîteva luni și dovedea deja curiozități care-i făceau să nu-și încapă în piele de mîndrie. De la bun început a dat semne că-i un copil special. Proaspăt născut fiind, puiul părea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fost picătura care a umplut paharul. Am dat buzna în casa Sprague și l-am făcut pe Georgie cu ou și cu oțet, știind că Ramona nu-i chiar în toate mințile. Bietul om mi-a înghițit bruftuluiala fără să crâcnească. După aceea m-am simțit groaznic - Georgie a fost desfigurat într-un accident de mașină și a devenit boschetar. Era administratorul unor clădiri de-ale lui Emmett, iar acum lucrează cu ziua prin curțile oamenilor și îngrijește spațiul verde pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
gândeam la el ca la cavalerul meu dintre frații cei mari. La început, Zabulon era șeful printre cei mici și ar fi putut să fie un prost și jumătate că noi tot l-am fi adorat și ascultat fără să crâcnim. Dan era mâna lui dreaptă - cinstit și dulce, așa cum numai copilul Bilhei putea fi. Gad și Asher erau sălbatici și încăpățânați și era greu să te joci cu ei, dar se pricepeau de minune să imite - mergeau șleampăt și vorbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o pauză, obosit, și profitând de absența meșterului am luat-o de mână și am dus-o în casă, culcând-o pe un cojoc, fără să mă sinchisesc prea mult de faptul că era îmbrăcată în doliu, nici n-a crâcnit. Apoi și-a înfundat din nou pe cap pălăria de pai și și-a reluat locul pe bucata de marmură, la fel de placidă, de parcă nu se întâmplase nimic. M-a izbit ridicolul situației. Dar, firește, nu eram eu omul care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-l mai bate pe cel mic, îl ucide. - Și celălalt nu e aparat de nimeni? întrebă străinul cel vârstnic. - De cine? zise speriat pământeanul. Cei mari țin unii cu alții. Ceilalți sunt prea slabi, și ei știu că dacă ar crâcni îi vor pedepsi și zeii. Străinii căzură pe înduri. - Dar și voi v-ați certat! le spuse Auta, lămurindu-le încă o dată înțelesul cuvântului ceartă. Atunci, străinul vârstnic zâmbi. Străduindu-se să folosească multe cuvinte vechi ale lor, amestecate cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
când văzu că unul din străini (cîrmaciul) se duce în față și începe să miște anumite mânere, bănui ceva și se mută pe scaunul de lângă el. Auta amuți de mirare văzîndu-l atât de liniștit, lăsîndu-se legat în curele fără a crâcni (de fapt, Tefnaht se lăsă legat văzând că asta se întîmplă și cu toți ceilalți) și urmărind mâinile cârmaciului cu cea mai desăvârșită luare aminte. Sclavul se gândi apoi că mirarea sa era fără rost, și pesemne că preotul, încredințat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Gărgăriță spărsese tăcerea țesută din greu în cele câteva săptămâni și cugetă aproape prostește: - Grele păcate ți-ai mai luat și tu pe inimă, frate Ulpiule!... Mult mai târziu, pe la orele două din noapte, băiatul, care la-nceput nu-i crâcnise, se trăsese lângă el și-l trezise, se pusese în fund pe marginea priciului lui Gărgăriță, îl scuturase cu ambele mâini de umărul de luptător de circ și-l interpelase spumegos și răstit: - Dar ce, n-are voie omul să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
iarna în brutărie, cu lucrătorii laolaltă, lângă cuptoare, că tot ardeau lemnele pentru fabricarea pâinii. Masă, adică să mănânce pune câtă vrea, o ciorbă de roșii la două zile, duminica o tocană și, în rest, ce da Dumnezeu. Mielu nu crâcnea. Era un băiat de la tară, zicea bogdaproste că găsise unde să-și odihnească oasele. Iarna scotea dintr-o magazie sania jupânului, îi ungea tălpicile, le repara, schimba șinele de otel, zbura cu jimbla în cartiere. Vara, iar era bine. Drumurile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pârnaie La urmă, starostele făcea prăduiala-n două părți. Una o lua el, spunînd: - Pentru că vă țin în spinarea mea și vă dau să mâncați și să beți. Ei împărteau restul. Atunci îl priveau cu dușmănie pe Stăpân, dar nu crâcneau. La o petrecere, când le cântau lăutarii, ucenicul a cerut și el de băutură. S-a supărat Bozoncea: - Mă mucosule! De ce faci zaur? Aici eu comand! Vrei molan, vrei crăpelniță? Cere! De plătit, eu plătesc! Ăl mai mare! Și 1
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
zis cel tânăr. Cațaonul înlemnise. Nici nu mai mișca. Codoșul își freca palmele cu bucurie. - Ce mai faceți, bre? a întrebat negustorul, cu jumătate gură. - Bine, dar matale? Și i-au răsturnat taraba cu plăcinte. Grecul holbase ochii. - Să nu crîcnești! Credeai că ai scăpat de noi? - Bine, mă!... 1-a dojenit și Gheorghe cu vocea lui frumoasă. De ce nu ne-ai respectat, mă? Că eram în lume, aveam treabă cu comisarul... De ce râdeai, mă, ia spune! Iani tremura. - Banii, dă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe masă. -La scotocit ăl bătrân și prin buzunare. A mai găsit. I-a arătat și el muchea cuțitului: - Îl vezi? Dacă se-aude vreo vorbuliță după ce plecăm, s-a zis cu tine! Bâțâia negustorul de frica morții. N-a crâcnit. Au ieșit, i-au luat la rând. Au băgat pungașii spaima-n simigii, să-i învețe minte să mai râdă de ei. I-au găsit pe toți: pe Nicu-Piele, pe Sandu-Mînă-mică, pe Bozoncea și pe-a lui, mai frumoasă, veselă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
putea s-o fac eu. Da, dar ești cu mine, nu? Tot aș avea probleme. Mai e vreo soluție? Uri scutură din cap și lovi cu pumnul în ușa clădirii, îndurând ceea ce părea a fi o durere puternică fără să crâcnească măcar. —Bine, spuse Maggie întorcându-se cu spatele. Să ne gândim. Ce s-a întâmplat când ai sunat la ziar? —Era doar echipa de la știrile de noapte - au spus că nu știu ce fac editorialiștii lor. Mi-au dat numărul lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de teamă. Se simțea puternic. Pentru prima oară cineva era mai neînsemnat decît el, iar asta era o senzație nouă și minunată, pentru că nu avusese niciodată ocazia să poruncească nimănui să facă nimic, iar acum o făcea, și ceilalți nu crîcneau. Și era ceva cu adevărat măreț să se furișeze prin coclaurile de pe insula pe care o cunoștea atît de bine și să pîndească ascuns mișcările „sclavilor” lui, să perceapă dimensiunea colosală a fricii lor și s-o Întețească prin mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tînjală, se revoltă sau nu pricepe de vorbă bună... Și astfel reuși să-i despartă pe prizonieri. De-o parte se afla Mendoza, și Împreună cu el cîinele lui credincios, norvegianul care-l admira fără rezerve și Îl asculta fără să crîcnească, iar de cealaltă, portughezii, Împărțiți la rîndul lor Între latenta răzvrătire a lui Gamboa și tăcuta supunere a lui Souza și Ferreira. S-ar fi putut crede chiar că, pentru aceștia doi din urmă, captivitatea nu reprezenta o povară prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
două tunuri și un palat ascuns, inaccesibil. Era un rege În adevăratul Înțeles al cuvîntului, de vreme ce În urmă cu mai puțin de un an, poate doi, se hotărîse să Înfrunte lumea și această lume Începuse să-i plătească fără să crîcnească, și chiar cu generozitate, tributul pe care i-l cerea ca recompensă pentru suferințele anterioare. Zeci de vieți, trei vapoare, nouă sau zece sclavi din care Încă mai avea jumătate, o femeie frumoasă, cărți, arme, bani și mărfuri... Totul i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
călugărul care se autoflagelează În fiecare dimineață cu ciliciul. De aceea era o minciună, iar ea știa asta. Confuză, descoperea că, În adîncul ființei sale, nu era fericită pentru că se achita de o datorie fiind nevoită să Îndure fără să crîcnească cele mai de neconceput vexațiuni, ci că acea fericire izvora din respectivele vexațiuni și din resemnarea cu care Îi plăcea să le Îndure. Cu toate că o durea, trebuia să recunoască față de ea Însăși că sosirea violatorului nu o mai speria, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
favorabil. La orele de instrucție, curgeau șiroaie de pe fruntea fiecărui militar, conform unui slogan inventat de strămoși, perpetuat și perfecționat de căprari de-a lungul timpului, conform căruia, răcanul nu are nici un drept. El trebuie numai să execute, fără să crâcnească, tot ce i se ordonă. De la cei mai tineri recruți, subofițeri și ofițeri, la comandantul de regiment; toți acționau sub tensiune și, la orice nereușită, aruncau vina unii asupra altora. În acest timp s-au renovat spălătoarele și grupurile sanitare
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
care le-au agățat într-un alt cui. Acum, voia să o vadă neapărat! Fără a sta mult pe gânduri, s-a repezit în hol. Soția, neștiind ce-i trece septuagenarului ei soț prin cap, l-a urmat fără să crâcnească. Uimire totală de ambele părți! Amândoi știau sigur că ieri seara, când s-au culcat, geanta, pe care au lăsat-o atârnată în cuier, era complet goală. Acum, la trezirea din somn, se afla jos, pe ciment, încărcată până la refuz
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cartier, că prolificul, dar, nerecunoscutul, în mod oficial, scriitor, a murit. Ei, de-atunci încoace, oare ce-i? Oare nimic.Un om ca toți oamenii, căruia, atunci când i-a sosit chemarea de pe urmă, s-a pus, docil, nu a mai crâcnit, și s-a dus. Acum, nu mai era mult, până să ajungă la poarta cimitirului. Încă un popas, după care, mai avea de străbătut, ultima porțiune de drum.În fața gropii, întregul cortegiu se oprește și preoții mai fac o cântare
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Haide, Tapú, încheie, nerăbdător. Ne-am zbătut atâta să ne îmbarcam pentru că ne considerăm bărbați... Poartă-te că un barbat! Tapú Tetuanúi ar fi vrut să-i răspundă că cine înfrunta oceanul luni în șir sau cine suporta, fără să crâcnească, furia unui taifun se comportă fără îndoială că un bărbat, fără să mai fie nevoie să omoare adolescenți, însă își dădea seama că veniseră până aici ca să-și îndeplinească misiunea, deci nu avea dreptul să se plângă acum pentru rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o să moștenească troglodiții pămîntul. Nudurile astea sînt bomba mea cu efect Întîrziat. Aștept. — Ești optimist mon cher, dacă-ți Închipui că se mai schimbă ceva. Ăsta ne-ngroapă pe toți. Îți Închipui că-n țara asta mai Îndrăznește cineva să crîcnească? Foștii, cum zic ei, și-au cam lăsat oasele prin Închisori și cei ce reprezentau o valoare și ar fi avut Într-adevăr ceva de spus și-au luat tălpășița. De ce crezi că asistăm la exodul ăsta? Se scufundă corabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cinismul, cu lipsa mea de scrupule, cu je m’enfichismul meu congenital, cu relațiile mele suspecte; le e frică de mine pentru că n-am nimic sfînt, pentru că mi se fîlfîie... Înțelegi? Îi am pe toți În buzunar, de-asta nu crîcnesc În fața mea, cred că mi-ar aplauda pînă și pîrțurile — Treaba ta ce faci cu cinismele tale, dar nu mă mai amesteca și pe mine — Vrei să spui că nu ți-a convenit ipostaza de femme fatale. Atunci de ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
datorii de conștiință“ Încît Își uită nevoile personale. Toți trebuie să muncească, să creeze, să realizeze, niciodată pentru ei, ci pentru urmașii urmașilor urmașilor lor. E de-a dreptul impresionant, ai să spui mata. Dar ei o fac fără să crîcnească În numele unor convingeri de cele mai multe ori simulate, pentru că astfel se pun la adăpost, ba unora chiar le rentează. Țiganii sînt trîndavi țvisători, artiști, fără lege, refuzînd orice constrîngere - cunosc placa pe de rost - dar viclenia, dar hoția, murdăria, toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aprindă o țigară. Și el, ce are el În plus față de mine? Că se bate pe burtă cu toți și le dă mese și-i distrează cu bancuri politice, ca să se simtă și ei mai liberi după ce rad fără să crîcnească nume și titluri indezirabile. Exasperanți ca premianții de profesie! Crezi că ăștia nu simt și ei nevoia să fie din cînd În cînd „nesupuși“? Bârsan le cunoaște slăbiciunile și le oferă iluzia acestei libertăți. Uneori, iartă-mă, n-aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tulburi, Digby zăcea ore În șir... Atunci poate că și-ar fi adus aminte de tot, dar n-avusese destulă putere să fixeze aceste reminiscențe vagi, destul curaj ca să lege Într-un tablou aceste crîmpeie răzlețe. Își lua fără să crîcnească medicamentele și se cufunda Într-un somn adînc, Întrerupt În răstimpuri de coșmaruri ciudate, În care apărea mereu o femeie... Abia după multă vreme i se vorbise de război, ceea ce făcuse necesară o lungă și substanțială expunere istorică. Digby Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]