698 matches
-
oprește la poala pădurii, Lucrați din argint i-s condurii, Iar rochia lungă, cu trenă; E-n iarnă frumoasă sirenă. Pășește ușor și presară Steluțe de nea până-n seară, Privește cum luna răsare Și-apoi dintr-odată dispare. Referință Bibliografică: CRĂIASA ZĂPEZII / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1488, Anul V, 27 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
CRĂIASA ZĂPEZII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359038_a_360367]
-
tocmai un băț obișnuit, ci chiar nuielușa de alun din basme. Acea nuielușă fermecată, cu care dacă atingeai un copac uscat, el dădea pe loc frunze, flori și rod. Ai observat cum la capătul iernii, pomii golași, pe care suflarea Crăiesei Zăpezii i-a lăsat fără podoabe, așteaptă un moment magic, pentru a redeveni cei de acum o primăvară? Și cum dintr-o dată, în zorii unei zile calde și însorite îi admiri, căci au muguri și flori? Peste noapte, cineva i-
O CU TOTUL ALTĂ POVESTE DESPRE MOȘ NICOLAE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359436_a_360765]
-
Acasa > Cultural > Traditii > FUEGO. RECURENȚA FEERIEI CONCERTELOR DE CRĂCIUN Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1434 din 04 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului A venit iar iarna, dacă nu e iarnă, nu e poveste. Crăiesele prozodice ale ei, curând se trezesc din linul vis de decembrie și se miră unde-i sărbătoarea când nu e?! De sub abajurul albastru de cer, maramele de nori albi își întorc fața stată la soare spre ochii pământului ca să-i
FUEGO. RECURENŢA FEERIEI CONCERTELOR DE CRĂCIUN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360424_a_361753]
-
îmbrăcând noi culori, Și semăn cu cerul, licărind lună nouă. Totu-i nou, totu-i bun și învie speranța Este timpul schimbării pentru alt început Primăvară, tu ești temelia, ești viața Ce revine, când crezi că totu-i pierdut. Ești crăiasa născută în geruri târzii Ce revii biruind viscolirea cu-o floare Te aștept, te doresc, și-mi sensul de-a fi, Și rabd arșiți și toamne și ierni trecătoare... Că pe toți și pe toate îți așterni nou veșmânt Aruncând
NOI PRIMĂVERI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360682_a_362011]
-
din vraja amintirii Mi s-a deschis o cale născută din iubire E calea vieții mele sau simplă amăgire. E drumul iubirii, speranța visurilor mele Te rog să le-nțelegi și să le dai crezare Să-mi revii în viață, crăiasă dintre stele Sufletu-mi înăbușe, iar inima mă doare. La gândul care zboară acum pe căi străine Am scris acest poem ca mică amintire Că poate un răsărit din nou tu vei zării Acum sau poate mâine, iarăși vei iubii
POEMUL AMINTIRII de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360038_a_361367]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > VESTITORII PRIMĂVERII Autor: Aron Sandru Publicat în: Ediția nr. 2307 din 25 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Gerar, ultima lună sub stăpânirea iernii, era pe sfârșite. Nu mai e mult și această Crăiasă a zăpezii, sau Zâna Albă cum i se mai spune din bătrâni, își va strânge mantia ei strălucitoare, împodobită cu diamante și cristale strălucitoare, de pe tot cuprinsul țării. Cât a domnit, în cele trei luni ce i-au fost acordate
VESTITORII PRIMĂVERII de ARON SANDRU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360148_a_361477]
-
Ediția nr. 1378 din 09 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Luna era o cetate, cu ziduri de argilă arsă, pe care noaptea invidioasă, ce o zeiță neagră-goală, plângea cu lacrimi vaporoase, plângea cu lacrime de smoală... Tu apăreai ca o crăiasă; - tipsia lunii ți-era leagăn - Eu, semizeu pe vârf de munte, visam să te cuprind în brațe, visam să te sărut pe frunte... Săpam o scară nevăzută pe zidul de cătran al nopții; Noi doi, pierduți, sub clar de lună
CADRU LUNAR de MARIUS NANU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360226_a_361555]
-
axis mundi, unde trebuia să se desfășoare întâlnirea, devine un paria, deoarece întânlirea nu are loc. Întâlnirea nu se produce nici în „Lacul”, un mic lied în care poetul fantazează construind o întâlnire posibilă, proiectată pe lac la subjonctiv. În „Crăiasa din povești” zâna încearcă să facă să apară prin practici magice chipul iubitului în oglinda apei. Primăvara Erosului la Eminescu e dominată de elemente lunare, acvatice, vegetale, în care iubiții nu se prea găsesc, „Hai în codru cu verdeață”- își
FARMECUL POEZIEI EMINESCIENE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359815_a_361144]
-
clare din viața-mi să le spun? Ah! organele-s sfărâmate și maestrul e nebun.” Sunt anii când poetul dezgustat, se ascunde în eul personal, înfierând femeia care nu este capabilă de o mare iubire. Din zâna de altădată, din crăiasa din povești, din Maria ori Sofia, antroponime simbolice, femeia va deveni o Dalilă din „Scrisoarea a-V-a”, care cumulează atributele negative ale femeii goale, aparent indiferentă, superficială, frivolă, plină de răceală și ifose. De aici nu mai e mult
FARMECUL POEZIEI EMINESCIENE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359815_a_361144]
-
privire, care se-aprinde când te uiți în ea, cum infinitul plin e de iubire în care tu ești singura lui stea? Nu e pe lume alta mai frumoasă, mai tandră-n mângâieri și dezmierdări așa cum ești tu, mândra mea crăiasă, ce-mi porți ale dorințelor brățări. Izvor sublim de lapte și de miere din care viață și speranță sorb, mireasmă prefăcută-n adiere ce vindecat-a sufletul meu orb, Grădină minunată ce stă-nchisă când alții vor să intre după
AMINTIRI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340292_a_341621]
-
Lumină să culegi, ca în cea veșnică scriptură!.. Fii bucuros de toate, ce se-ntâmplă, Ești Omul dragostei, cu suflet și măsură!.. Te bucură de orice lacrimă, într-un nescris poem... Vor fi atâtea focuri, să-ți amintești, că ești crăiasă, Treci peste ele, să uiți de un blestem Al jarului nestins, în astă iarnă-mpărătească... Lilia Manole NU CREDEAM NICIODATĂ Nu credeam niciodată, plecând-n urma ta, Că a coexista în vis înseamnă să ai valențe De laude și de suspiciuni
TE BUCURĂ DE ORICE JAR NESTINS de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340267_a_341596]
-
zeci de generații! ,,Atât de fragedă ..." i-a fost prin stele și visare Iubirea scrisă-n plânsul nemângâiat de-un dor... ,,Iubind în taină...",, La steaua" lui cerând iertare, Ne-a scris în suflet cu iubire și murmur de izvor! . ,,Crăiasă din povești" ,, Ce e amorul?" printre astre? Eminul întreba tăcut în zarea unei dimineți târzii... O ,,Floare albastră" vorbea cu el în nopțile sihastre Șoptindu-i lângă tâmplă: ,,De ce nu vii, de ce nu-mi vii?" Ascult ,,Povestea codrului" cu ,,Făt
DOMNULUI EMINESCU de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340324_a_341653]
-
prin perdele a porții dimineață? Așterni ispite multe prin bărbi încărunțite, Tu cerni în reci fiori o gheață tern ce arde Iernatice tablouri prin flacări amorțite De suferă pămăntul de vara lui cea verde. Te-așezi cu glas de zână, Crăiasă a zăpezii, Amurgul te respiră prin dansuri de cancan , Te vor topi de ghețuri, arzând, toți amorezii, Îmbrățișare-a iernii, mă ningi, dar sunt vulcan. Nu se mai simt iubiri peste păduri cu soare, Ai tras covorul alb ca lumea
ÎMBRĂȚIȘAREA IERNII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340339_a_341668]
-
imagini de anul trecut (!), de la cotul Buzăului. Acolo generalul Iarnă face prăpăd în fiece an. Ca și generalul Ploaie. De data asta, generalul a pus capăt domniei unor directori ale unor importante regii și instituții din Capitală, pe lângă decapitările politice. Crăiasa Zăpezilor nu și-a pierdut firea! A trecut de la obișnuitele avertismente la sancțiuni fără număr. Doar-doar, lucrurile se vor mișca ca în lumea bună! Să fim serioși! Presiunea mass media a determinat reacții precipitate, unele fără o motivare serioasă. Prelungirea
TABLETA DE WEEKEND (183): GENERALUL IARNĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340372_a_341701]
-
ruginii, unduiesc de-a ta onoare. Una-i Luna, sus prin suflet fericită-n veșnicie, Trai iubit în chei de aur într-al evului din veste, Bolta cerului-i regină, vers cu laur, nimb cu ie, Luminează-nsigurată, dar zâmbește, o crăiasa albă este... Printre templele mărețe, munților crai singuratici, Luna-i pasărea măiastră într-un zbor celest, zidire, Pinii, care cred în tine, cresc spre cer visând tomnatici, Și-n amurgurile serii sui cu flori de colț, iubire. Crengi în noapte
LUNA ÎN TOAMNĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340082_a_341411]
-
în 2011. Vom putea reasculta Colindele cântate în Vatican de Mariana Nicolesco la TVR 2, în repetate rânduri, în zilele de 24 și 25 decembrie. Vineri, 25 decembrie, de la ora 10.10 (în simulcast la TVR HD) - teatru pentru copii - Crăiasa zăpezii - de Charles Way după povestea lui Hans Christian Andersen. Spectacolul Teatrului Ion Creangă bazat pe una dintre cele mai frumoase povești ale lui Hans Christian Andersen, „Crăiasa zăpezii”. Povestea, care începe cu „A fost odată...”, vorbește despre o iarnă
Crăciun Fericit la TVR2! () [Corola-blog/BlogPost/339249_a_340578]
-
de la ora 10.10 (în simulcast la TVR HD) - teatru pentru copii - Crăiasa zăpezii - de Charles Way după povestea lui Hans Christian Andersen. Spectacolul Teatrului Ion Creangă bazat pe una dintre cele mai frumoase povești ale lui Hans Christian Andersen, „Crăiasa zăpezii”. Povestea, care începe cu „A fost odată...”, vorbește despre o iarnă friguroasă, despre un orășel cât se poate de obișnuit și despre o făptură care încearcă să distrugă echilibrul fragil al lumii. „Crăiasa zăpezii” nu este povestea clasică despre
Crăciun Fericit la TVR2! () [Corola-blog/BlogPost/339249_a_340578]
-
povești ale lui Hans Christian Andersen, „Crăiasa zăpezii”. Povestea, care începe cu „A fost odată...”, vorbește despre o iarnă friguroasă, despre un orășel cât se poate de obișnuit și despre o făptură care încearcă să distrugă echilibrul fragil al lumii. „Crăiasa zăpezii” nu este povestea clasică despre bine și rău, ci o lume cu personaje puternice și complexe, dialoguri cu mult umor și scene de acțiune pline de suspans: o lume într-un glob de cristal peste care ninge încet. În
Crăciun Fericit la TVR2! () [Corola-blog/BlogPost/339249_a_340578]
-
ai despre organizarea nunții noastre? Cavalerul o sărută ușor pe buze, o cuprinde în brațe, o rotește în aer, o sărută din nou și pleacă mai departe îmbrățișați.. PRINȚIȘOR: Sunt de acord cu tot ceea ce propui! Las totul în seama crăiesei mele! NARCISA:(fericită) Oho, m-ai făcut și crăiasă! PRINȚIȘOR: Doar îți dorești o nuntă ca-n povești cu prinți și prințese! NARCISA: Fiindcă și familia mea se trage din neam domnesc, principi ai neamului strămoșesc, urmașii lui Burebista, Decebal
REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341993_a_343322]
-
pe buze, o cuprinde în brațe, o rotește în aer, o sărută din nou și pleacă mai departe îmbrățișați.. PRINȚIȘOR: Sunt de acord cu tot ceea ce propui! Las totul în seama crăiesei mele! NARCISA:(fericită) Oho, m-ai făcut și crăiasă! PRINȚIȘOR: Doar îți dorești o nuntă ca-n povești cu prinți și prințese! NARCISA: Fiindcă și familia mea se trage din neam domnesc, principi ai neamului strămoșesc, urmașii lui Burebista, Decebal, Mircea, Țepeș, Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare! PRINȚIȘOR:(glumeț
REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341993_a_343322]
-
dăruit, altfel cum naiba se explică că omul pare-un zăpăcit: ba șoricel flămând de taine dosite-n scrinul vrerii Tale, ba frunză smulsă de păcate din pomul vieții fără moarte, ce de furtuni e-nvârtejită și-apoi în tină azvârlită... CRĂIASA ZĂPEZII Mai alb ca neaua și lumina e al crăiesei trup divin, înveșmântat în văluri dalbe și-n toate aducând a crin. Miros de crini ea răspândește la fiecare gest regal - zeiță e, dar și femeie cu părul lung și-
POEMELE NOULUI AN (2) – TESTIMONII LIRICE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342110_a_343439]
-
zăpăcit: ba șoricel flămând de taine dosite-n scrinul vrerii Tale, ba frunză smulsă de păcate din pomul vieții fără moarte, ce de furtuni e-nvârtejită și-apoi în tină azvârlită... CRĂIASA ZĂPEZII Mai alb ca neaua și lumina e al crăiesei trup divin, înveșmântat în văluri dalbe și-n toate aducând a crin. Miros de crini ea răspândește la fiecare gest regal - zeiță e, dar și femeie cu părul lung și-obrazul pal. Stă singură-n al ei palat durat din
POEMELE NOULUI AN (2) – TESTIMONII LIRICE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342110_a_343439]
-
de frumoasă! IARNA Afară ninge-ntruna pe geamuri, flori de gheață, în noapte-apar castele pe munți ascunși în ceață. În albe blănuri Iarna s-a-nveșmântat sfioasă, în juru-i roiesc fulgii, facând-o mai frumoasă. Îi suflă vântu-n plete și fața îi dezmiardă, Crăiasă a zăpezii tronând în noaptea albă. Ce peisaj feeric, iată-l pe Moș Crăciun, cu sacul plin de daruri se-ndreaptă spre cătun. Copii cuminți visează, dorințe se-mplinesc, sub bradul plin de globuri cadouri strălucesc. Ce cald e în
ROADELE NATURII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341815_a_343144]
-
de frumoasă! IARNA Afară ninge-ntruna pe geamuri, flori de gheață, în noapte-apar castele pe munți ascunși în ceață. În albe blănuri Iarna s-a-nveșmântat sfioasă, în juru-i roiesc fulgii, facând-o mai frumoasă. Îi suflă vântu-n plete și fața îi dezmiardă, Crăiasă a zăpezii tronând în noaptea albă. Ce peisaj feeric, iată-l pe Moș Crăciun, cu sacul plin de daruri se-ndreaptă spre cătun. Copii cuminți visează, dorințe se-mplinesc, sub bradul plin de globuri cadouri strălucesc. Ce cald e în
ROADELE NATURII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341815_a_343144]
-
se regresează spre originaritate) căutării, pentru regăsire, a aripelor albe, de pe umerii iubitei: “Locul aripelor albe le-aș căta-n delirul meu”. Prin Eminescu, omenirea se întoarce în Ritual - iar iubirea redevine mistica subtilă a regăsirii Edenului. Maria devine sinonimul Crăiesei Mântuirii (Re-edenizării) din Miorița: (I-37) “Crăiasă alegându-te...” Prin Maria, care se coboară (Prostituata sacră) spre a ne înălța-mântui-cuprinde în Revelație - Maria Fecioara-Regina Lumii (“Regină peste îngeri, / din neguri te arată, / Lumină dulce clară, / O, maică prea curată / Și
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]