260 matches
-
greavii au început să-și dorească tot mai mult să domine țăranii liberi în felul în care nobilii maghiari stăpâneau asupra șerbilor legați de glie, aceștia au fost obligați fie să renunțe la privilegiile lor nobiliare, fie să părăsească Pământul Crăiesc. O contribuție la cercetarea instituției greavilor (pl) (în , în ) a avut-o Georg Müller, care semnala că aceștia aveau atribuții judecătorești și administrative în sate și târguri, și care nu trebuie confundați cu juzii sătești (în , în ). Th.Nägler susține
Greav () [Corola-website/Science/314829_a_316158]
-
acel moment s-a numit ("Leschkircher Stuhl"). în 1543, localitatea Țichindeal ("Ziegenthal") a fost desființată oficial, deși era încă din secolul XII era o localitate medievală părăsită. Mai târziu, satul a fost repopulat. Dreptul de a strânge zeciuiala de pe Pământul Crăiesc era valabil pentru toate cele 12 obști/comune ale Saunului. Istoricul Friedrich Teutsch consideră că începutul colonizării capitulului Nocrich a avut loc înainte de anul 1200, primele localități vizate în acest sens fiind Ațâna, Chirpăr și Nocrich, urmate de Cornățel, Găinari
Scaunul Nocrich () [Corola-website/Science/314493_a_315822]
-
drum sătesc, sat Pădureni; Refacere 30 m drum local, sat Cucuieți, sat Cucuieți, pct. Cimitir catolic; Refacere 170 m drum sătesc, sat Cucuieți, pct. Mihoc și pct. Rotaru; Refacere punte pietonală sat Cucuieți, pct. Tănase; Refacere 2 poduri rutiere, sat Crăiești, pct. Ilau și pct. Raducu; Refacere 1 100 m drum vicinal , Sat Iaz, pct. Stanciu și pct. Matei; Refacere 1000 m drum local sat Rădeana; Refacere podeț sat Valea Seacă, pct. Popa Vasile; A Sânnicolau de Beiuș, com. Șoimi Refacere
HOTĂRÂRE nr. 468 din 6 iulie 2016 (*actualizată*) privind alocarea unei sume din Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2016, pentru unele unităţi administrativ-teritoriale afectate de calamităţi naturale produse de inundaţii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/273298_a_274627]
-
mesteacăn. Bogăția vânatului din pădurile maramureșene este menționată și în prima atestare documentară, din 1229, a Maramureșului, în speță: a domeniu de vânătoare regal. Rezervarea unor zone în acest scop a făcut să se păstreze, până azi, denumiri ca "Pădurea Crăiască" din Ocna Șugatag. De acest aspect e legată și vânătoarea lui Dragoș Vodă, în urma căreia ar fi ajuns, potrivit legendei, în Moldova. Ultimul zimbru de pe teritoriul românesc a fost vânat în Maramureș în anul 1852. Capra neagră a dispărut din
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
Jos și Sibiu, respectiv din Scaunul Secuiesc al Arieșului și Scaunul Săsesc al Sebeșului. Din punct de vedere al culturii tradiționale, actualul județ este alcătuit din părți a mai multor zone etno-folcorice distincte: Țara Moților, Țara Mocanilor, Secuimea și Pământul crăiesc. Reședința județului este municipiul Alba Iulia cu 63.536 de locuitori. Județul are o suprafață de 6.242 km² și populație de 342.376 de locuitori. Se învecinează cu județele Cluj și Mureș la nord, Sibiu la est, Hunedoara la
Județul Alba () [Corola-website/Science/296588_a_297917]
-
În această perioadă istorică oamenii de etnie germană au fost denumiți saxoni, dar coloniștii germani adevărați, cunoscuți ca "sașii din Transilvania", nu au nici o legătură cu saxonii din nord-estul sau sud-estul Germaniei. Acești coloniști primesc în folosință "fundus regius" (pământ crăiesc) și se bucură de drepturi și privilegii deosebite. Cronicarul sighișorean Georg Krauss (sau Georgius Krauss, sau Georg Kraus) (1607-1679) menționează că în anul 1191 locul unde acum se află Sighișoara era locuit, dar prima atestare documentară a așezării este din
Sighișoara () [Corola-website/Science/296635_a_297964]
-
Brașov (în , în ) este un județ din România aflat în sud-estul Transilvaniei, care include regiunile istorice Țara Bârsei, Țara Făgărașului și o parte din Pământul crăiesc. A fost înființat în anul 1968 prin reorganizarea teritorială a Regiunii Brașov (din raioanele Brașov, Rupea și Făgăraș). Cea mai mare parte a teritoriului județului de azi a făcut parte mai devreme din Regiunea Stalin, din județele (interbelice) Brașov, Făgăraș
Județul Brașov () [Corola-website/Science/296651_a_297980]
-
diplomă de privilegii conferită de regele Andrei al II-lea al Ungariei, o organizare administrativ-teritorială și ecleziastică proprie pe teritoriul comitatului Sibiu (Comitatus Chybiniensis). Acest comitat, condus de un comite regal, bucurându-se de statut autonom, sub numele de Pământul crăiesc, compus din șapte scaune, motiv pentru care respectivul teritoriu a purtat și denumirea Șapte Scaune (Sieben Stühle). Sașii din Țara Bârsei și cei din nord-estul Transilvaniei au fost organizați în cadrul districtelor regale ale Brașovului și Bistriței. Între 1325 și 1329
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
antebelic), iar mai devreme din Scaunul Secuiesc al Mureșului, Scaunul Săsesc a Sighișoarei și din Comitatul Turda. Din punct de vedere al culturii tradiționale, actualul județ face parte din mai multe zone (etno-folcorice și istorice) distincte, precum Ținutul Secuiesc, Pământul crăiesc etc. Reședința și centrul cultural, educațional și economic a județului este municipiul Târgu Mureș. Are o suprafață totală de 6.714 km² care reprezintă 2,8% din suprafața totală a țării. Numele județului provine de la râul Mureș, râu care străbate
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
i au fost descoperite urme ale culturii neolitice Vinča-Turdaș. Descoperiri întâmplătoare au indicat existența unei civilizații romane înfloritoare. Orașul este atestat documentar în Diploma andreană din 1224. Orăștia este menționată în acest document drept cel mai vestic punct al Pământului Crăiesc, zona de colonizare a sașilor în Transilvania. Tot prin Diploma andreană a fost reglementat faptul ca Orăștia să fie reședința Scaunului Orăștiei, cu localitățile aferente. Toponimul Waras („oraș”) dovedește faptul că la acea dată așezarea se afla în plin proces
Orăștie () [Corola-website/Science/296883_a_298212]
-
participanții având vestimentația adecvată, constând în caftane și cușme țuguiate de tip scitic, turcic, asiatic. Zonele locuite preponderent de secui au fost grupate în secolele XIV-XV în entități administrativ-teritoriale numite scaune secuiești. Tot în scaune a fost organizat și Pământul Crăiesc, zona locuită de sași în sudul și nord-estul Transilvaniei (vezi scaunele săsești), exceptată de asemenea de la organizarea comitatensă. "Alfabetul secuiesc", denumit și "runele secuiești", este un alfabet (riguros fonetic, adaptat la maghiara contemporană) utilizat de secuii transilvăneni și în prezent
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
, numită și Dubla Monarhie împărătească și crăiască ("kaiserlich und königlich Doppelmonarchie" sau "k. u. k. Doppelmonarchie") sau Monarhia Dunăreană, desemnează statul condus de monarhii Habsburgi în Europa Centrală și în Europa de Sud-est între 1867 și 1918. Acest stat a existat după transformarea Imperiului Austriac într-o
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
în germană "Österreichisch-Ungarische Monarchie"; în maghiară "Osztrák-Magyar Monarchia") a fost stabilită de către împăratul și regele Francisc Iosif I într-un document scris de mână în 14 noiembrie 1868. În mod alternativ, Dubla Monarhie se mai numea și "Monarhia chezărească și crăiască Austro-Ungaria" ("Kaiserliche und königliche Monarchie Österreich-Ungarn"), ceea ce a dus la denumirea informală "Monarhia k. u. k." și la numele glumeț "Kakania". Pe baza faptului că, din punct de vedere legal, statul era constituit din două părți distincte, se mai utilizează
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
cisleithanice a fost introdus pentru prima dată ca denumire oficială în 1915. Apelativul literar "Kakania", imaginat de Robert Musil în romanul „Omul fără însușiri”, derivă de la prescurtarea k.u.k. a termenului german kaiserlich und königlich (în română, chezăresc și crăiesc sau imperial și regal) folosit în perioada austro-ungară pentru a desemna întreaga dublă monarhie (a nu se confunda k.u.k. cu k.k. — cezaro-crăiesc, termen folosit după 1867 doar pentru Cisleithania). Denumirea "Imperiul Austro-Ungar", deși folosită, este eronată dat
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
perioada austro-ungară pentru a desemna întreaga dublă monarhie (a nu se confunda k.u.k. cu k.k. — cezaro-crăiesc, termen folosit după 1867 doar pentru Cisleithania). Denumirea "Imperiul Austro-Ungar", deși folosită, este eronată dat fiind că Austro-Ungaria era împărătească și crăiască, adică era o uniune formată din Imperiul Austriei și din Regatul Ungariei în care termenul de „imperiu” era folosit exclusiv pentru a face referință la partea austriacă a Dublei Monarhii. Austro-Ungaria nu avea un drapel de stat unic și comun
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
referea la două dintre coroanele monarhului (la coroana imperială a Austriei și la coroana regală a Ungariei) și, prin metonimie, la cele două state ale Dublei Monarhii. Guvernul "Cisleithaniei" era identificat drept „k. k.“ („kaiserlich-königlich“ — „chezaro-crăiesc”), formulă în care "königlich" ("crăiesc, regal") se referea la coroana regală a Boemiei pe care Împăratul Austriei o avea de asemenea. Guvernul și instituțiile jumătății ungare a Dublei Monarhii aveau apelativul „m. kir.“ („magyar királyi”) sau „kgl. ung.“ („königlich ungarisch” — „regal maghiar”). După Compromisul din
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
(n. 23 iunie 1919 în Crăiești, județul Galați - d. 25 iunie 1949 în "Pădurea Verde", Timișoara) a fost unul din liderii mișcării armate anti-comuniste din Munții Banatului. Născut lângă Tecuci, a absolvit Facultatea de Drept din Iași și s-a stabilit în Banat după terminarea studiilor
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
din districtul Storojineț (în ). Autoritățile habsburgice au desființat Schitul Broscăuți în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților "sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri" . Conform datelor din Arhiva de Stat a regiunii Cernăuți, în anul 1894, în districtul Cernăuți urban din cele 15 școli primare existente 12 aveau ca limbă de predare româna (o școală - numai româna, 11 - româna alături de cea germană, ruteană
Broscăuții Vechi, Storojineț () [Corola-website/Science/315523_a_316852]
-
din districtul Storojineț (în ). Autoritățile habsburgice au desființat Schitul Jadova în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților "sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri" . După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Jadova a făcut parte din componența României, în Plasa Flondoreni a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucrainieni. În perioada interbelică, ființa în sat un cămin
Jadova, Storojineț () [Corola-website/Science/315532_a_316861]
-
din districtul Vășcăuți (în ). Autoritățile habsburgice au desființat Schitul Zamostea în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților "sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri" . În anul 1811, satul Zamostea și o parte din moșia Bănila au fost vândute lui Andrei Gafencu cu 70.350 florini. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Zamostea a făcut parte din componența României, în
Zamostea, Vijnița () [Corola-website/Science/315590_a_316919]
-
Stăneștii de Jos (în ). Autoritățile habsburgice au desființat Schitul Ostra în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților "sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri" . După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Ostra a făcut parte din componența României, în Plasa Ceremușului a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate de români. Ca urmare
Ostra, Cozmeni () [Corola-website/Science/315720_a_317049]
-
din districtul Zastavna (în ). Autoritățile habsburgice au desființat Schitul Babin în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților "sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri" . La începutul secolului al XIX-lea, a fost înființată în sat o fabrică de zahăr . După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Babin a făcut parte din componența României, în Plasa Nistrului a județului Cernăuți. Pe
Babin, Zastavna () [Corola-website/Science/315774_a_317103]
-
o diplomă eliberată de către regele Andrei al II-lea al Ungariei, diplomă care reglementa obligațiile și drepturile sașilor de aici. Tot în acest document se specifică faptul că Drăușeni este cel mai estic punct atins de către coloniștii germani pe Pământul crăiesc. Așezarea a aparținut de Scaunul Rupea. a fost ridicată în stil romanic pe un plan bazilical, în secolul al XIII-lea. Ea a avut inițial un turn masiv în partea de vest care prezenta elemente romanice și gotice timpurii, un
Biserica fortificată din Drăușeni () [Corola-website/Science/326949_a_328278]
-
Biserica evanghelică fortificată din Dealu Frumos, județul Sibiu, a fost construită în secolul XIII. Figurează pe lista monumentelor istorice 2010, , cu următoarele obiective: Ca majoritatea localităților aflate pe Pământul crăiesc în Dealu Frumos exista o bazilică romanică încă din prima jumătate a secolului al XIII-lea, bazilică care avea un cor pătrat și o absidă semicirculară, cu trei nave fără clopotniță. Ulterior s-au construit cele două turnuri principale. Pentru
Biserica fortificată din Dealu Frumos () [Corola-website/Science/326438_a_327767]
-
ce a existat până la căderea Imperiului Bizantin în 1453. În prezent, conducătorul arhonților din cadrul Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului poartă titlul de Mare Logofăt. După ce a primit de la împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul (1425-1448) titlul de despot și coroană crăiască, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a stabilit dregătoriile din Principatul Moldovei, după obiceiurile curții împărătești. Printre dregătoriile preluate de la bizantini a fost și cea de mare logofăt. În capitolul al VI-lea ("Despre boierii din Moldova și stările lor") din
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]